Stalin: curtea ţarului roşu – o lume deforma(n)tă…

Publicată inițial în 2003, cartea lui Simon Sebag Montefiore a intrat rapid în lista celor mai bune cărți ale anului, fiind desemnată și Cartea de istorie a anului 2003 in cadrul British Book Awards. Secretul? Cine n-ar vrea să cunoască detalii din cercul intim al unui personaj malefic, echivalentul lui Hitler în a doua mare confruntare armată a secolului XX, numindu-l aici, desigur, pe cel rămas în istorie ca Stalin, gruzinul pe numele său real, Iosif Visarionovici Djugaşvili.

Despre autor

Stalin: Curtea țarului roșu
Title: Stalin: Curtea țarului roșu
Page Count: 568
Categorii: ,
Gen:
Editor:
Published: 8/2014
Devenit rapid bestseller, Stalin. Curtea ţarului roşu a fost inclus de revista The Guardian în lista celor mai bune cărţi din 2003 şi a fost desemnat Cartea de istorie a anului 2003 în cadrul British Book Awards. Cine era băiatul gruzin care a ajuns să conducă imperiul vechilor ţari? Cine juca pentru el rolul lui Göring, Himmler şi Goebbels? Cum trăiau familiile celor mai puternici oameni din Uniunea Sovietică? Pornind de la surse de multe…

Simon Jonathan Sebag Montefiore este istoric, prezentator de televiziune și autor. S-a specializa în scrierea de biografii ale unor personalități istorice, scormonind în arhive și – acolo unde a fost posibil –, luând interviuri urmașilor și cunoscuților eroilor cărților sale.

Niște videoclipuri

 

Idei și extrase

Este o carte cel puţin interesantă pentru cei interesaţi de modul în care un individ poate prelua controlul unui întreg imperiu, aşa cum a fost cel sovietic. Înţelegerea cercului intim al unui dictator poate constitui o fascinaţie, pentru că nu pare a fi suficient să ştii că milioane de oameni au dispărut pur şi simplu şi alte zeci de milioane au ajuns în lagăre pe baza unei politici făcute în cadrul unor nesfârşite chermeze…

Autorul încearcă să păstreze firul cronologic al evenimentelor, dar inevitabil, abordarea anumitor subiecte face ca lucrurile să fie prezentate şi fără o strictă derulare temporală.

Povestea prezentată de carte îşi începe derularea în 8 noiembrie 1932, ajungând până în duminica acelui 1 martie 1953, când atacul cerebral şi spaima celor din jur de a-l deranja au avut un singur deznodământ: dispariţia unui alt dictator… Desigur, autorul adaugă un post-scriptum, în care prezintă destinul unora dintre personajele contemporane lui Stalin.

O astfel de carte e dificil de sintetizat. De aceea nici nu voi încerca. Aş reţine doar un moment relatat în carte, acela în care, prin punerea în practică a Operaţiunii Barbarossa, nemţii au cucerit Minsk-ul, capitala Bielorusiei:

Suntem cu toţii deprimaţi”, a recunoscut Mikoian. Stalin a sugerat ca Voroşilov sau altcineva să fie trimis pentru a stabili contactul cu frontul bielorus. „Stalin era foarte deprimat.” Apoi s-a uitat la tovarăşii săi.

Asta-i situaţia”, a spus Stalin. „Să-i lăsăm să rezolve singuri mai întâi. Să mergem tovarăşi.” Stalin a ieşit primul din birou. Pe când urcau în maşinile care îi aşteptau afară, Stalin a spus pentru prima dată adevărul de când începuse războiul: „Totul e pierdut. Eu mă las păgubaş. Lenin a înfiinţat statul nostru şi noi l-am făcut praf”. Stalin a înjurat tot drumul până la Kunţevo. „Lenin ne-a lăsat o mare moştenire şi noi, succesorii săi, ne-am căcat pe ea…” Chiar şi ajuns la vilă, îşi amintea Molotov, acesta a continuat să înjure: „«Noi l-am făcut praf!». «Noi» însemna noi toţi!” Stalin a spus că el nu mai putea fi conducător. A demisionat. La Kunţevo, Molotov a „încercat să îl mai înveselească”. L-au lăsat pe Stalin îmbufnat, la vilă.

Mikoian nu a fost impresionat de acest spectacol. În drum spre casă, a discutat despre asta cu Molotov, pe care îl antipatiza, dar în care avea încredere: îl cunoşteau pe Stalin la fel de bine ca oricine. „Am fost şocaţi de această declaraţie a lui Stalin. Şi acuma ce facem, totul este irevocabil pierdut? Am crezut că a spus-o ca să ne impresioneze.” Aveau dreptate crezând că Stalin se dădea, într-o anumită măsură, în spectacol, dar „era şi el om”, în termenii lui Molotov. Căderea Minsk-ului l-a zdruncinat pe Stalin, autoritatea lui fiind ştirbită în faţa tovarăşilor şi generalilor săi. Aceasta a fost cea mai gravă criză din cariera sa.

A doua zi ei au descoperit că nu fusese doar un spectacol menit „să îi impresioneze”. La amiază, când ajungea de obicei Stalin la Kremlin, nu a venit. Nu a apărut nici mai târziu în cursul zilei. Vidul de putere era palpabil: titanul care, în maratoane de 14 ore, decidea totul în detaliu era de neînlocuit. Când a sunat telefonul lui Stalin a răspuns Poskrebîşev.

Tovarăşul Stalin nu este aici şi nu ştiu când îl puteţi găsi.” Când Mehlis a încercat să îl sune pe Stalin la Kunţevo, nu a răspuns nimeni. „Nu înţeleg”, a oftat Poskrebîşev. Spre seară, şeful de cabinet al lui Stalin spunea: „Tovarăşul Stalin nu este aici şi nici nu cred că că o să mai vină”. „A plecat pe front?” a întrebat tânărul Ciadaev. „De ce mă tot baţi la cap? Ţi-am spus o dată că nu e aici şi nici nu o să vină.

Stalin „se izolase de toată lumea, nu primea pe nimeni şi nu răspundea la telefon”. Molotov le-a spus lui Mikoian şi celorlalţi că „Stalin era într-o stare de disperare atât de accentuată. de două zile, încât nu îl mai interesa nimic, nu mai avea chef de nimic şi se simţea rău”. Stalin nu putea să doarmă. Nici măcar nu se mai dezbrăcase, rătăcea în jurul vilei. La un moment dat, a deschis uşa gheretei paznicului unde adjunctul lui Vlasik, general-maiorul Rumianţev, a luat imediat poziţia de drepţi, dar Stalin nu a scos nici un cuvânt şi s-a întors în camera sa. Mai târziu i-a spus lui Poskrebîşev că simte gust de pelin în gură. Totuşi, Stalin citise destulă istorie: ştia că Ivan cel Groaznic, „învăţătorul” său, se retrăsese de la putere pentru a pune la încercare loialitatea boierilor săi.

Boierii sovietici erau alarmaţi, dar cei cu mai multă experienţă au simţit pericolul. Molotov a avut grijă să nu semneze niciun document. În timp ce germanii avansau, guvernul a fost paralizat două zile nesfârşite.

Habar n-ai ce atmosferă e aici”, i-a spus Malenkov lui Hruşciov.

Pe 30, spre seară, Ciadaev s-a întors la birou pentru a obţine semnătura lui Stalin ca premier, dar tot nu era nici un semn de la el: „Nu a venit nici ieri?”. „Nu, nu a venit nici ieri”, a răspuns Poskrebîşev, fără nici o urmă de sarcasm. Dar trebuia făcut ceva.

Şi da, Beria, Malenkov şi Voroşilov au găsit soluţia: conceperea unui „nou supercabinet de război, un ultra-Politburo, cu un număr redus de membri şi competenţe largi, prezidat de Stalin, dacă avea să accepte”.

Când au ajuns acolo, au intrat cu prudenţă în casa întunecată, verde-închis, înconjurată de pini, şi au fost conduşi în mica sufragerie. Aici, aşezat într-un fotoliu, se afla Stalin, „mai slab… tras la faţă… întunecat”. Când i-a văzut intrând pe cei şapte membri ai Biroului Politic, Stalin „a înlemnit”. Conform unei relatări, Stalin i-a întâmpinat cu alte bâiguieli deprimate: „Marele Lenin nu mai este… Dacă ne-ar vedea acum… Dacă i-ar vedea pe cei cărora le-a încredinţat soarta ţării lui… Sunt asaltat de scrisori de la poporul sovietic, care ne critică pe bună dreptate… Poate că pe unii dintre voi nu i-ar deranja să dea vina pe mine”. Apoi, i-a cercetat cu privirea şi a întrebat: „De ce aţi venit?

Stalin „părea vigilent, cumva ciudat”, şi-a amintit Mikoian, „iar întrebarea sa era la fel de ciudată. De fapt ar fi trebuit să ne cheme el pe noi. Nu aveam nici o îndoială: ajunsese la concluzia că veniserăm să îl arestăm”. Beria a cercetat cu atenţie chipul lui Stalin. „Era evident”, i-a spus soţiei sale mai târziu, că „Stalin se aştepta la orice, chiar şi la ce e mai rău”.

Poate că o prezentare a cuprinsului cărţii poate forma o idee despre conţinut:

Partea I. Acele vremuri minunate: Stalin şi Nadia, 1878-1932

  1. Georgianul şi şcolăriţa
  2. Familia de la Kremlin
  3. Seducătorul
  4. Foametea şi elita: Stalin la sfârşit de săptămână
  5. Vacanţele şi iadul: Biroul Politic la mare
  6. Trenuri pline cu cadavre: dragoste, moarte şi isterie
  7. Stalin intelectualul

Partea a II-a. Chefliii: Stalin şi Kirov, 1932-1934

  1. Funeraliile
  2. Văduvul omnipotent şi familia sa iubitoare: Sergo, prinţul bolşevic
  3. Victoria întinată: Kirov, complotul şi Congresul al XVII-lea
  4. Asasinarea favoritului

Partea a III-a. Pe marginea prăpastiei, 1934-1936

  1. „Am rămas orfan”: expertul în funeralii
  2. O prietenie secretă: trandafirul din Novgorod
  3. Piticul ajunge la putere; Casanova se prăbuşeşte
  4. Ţarul se plimbă cu metroul
  5. Alegeţi-vă partenerii; călăriţi-i pe prizonieri: procesul-spectacol

Partea a IV-a. Măcelul: Ejov, piticul otrăvit, 1937-1938

  1. Călăul: otrava lui Beria şi dozajul lui Buharin
  2. Sergo: moartea unui „bolşevic perfect”
  3. Masacrul generalilor, căderea lui Iagoda şi moartea unei mame
  4. Baia de sânge generalizată
  5. „Mura” Ejov la muncă şi la joacă
  6. Mânecile însângerate: cercul intim al crimei
  7. Viaţa socială în timpul „Marii terori”: soţiile şi copiii potentaţilor

Partea a V-a. Măcelul: Beria intră în scenă, 1938-1939

  1. Evreicele lui Stalin şi familia în pericol
  2. Beria şi oboseala călăilor
  3. Tragedia şi depravarea familiei Ejov
  4. Moartea familiei Stalin: o propunere ciudată şi menajera

Partea a VI-a. „marele joc”: Hitler şi Stalin, 1939-1941

  1. Împărţirea Europei: Molotov, Ribbentrop şi problema evreiască a lui Stalin
  2. Uciderea soţiilor
  3. Cocteilurile Molotov: Războiul de Iarnă şi soţia lui Kulik
  4. Molotov se întâlneşte cu Hitler: presiuni şi amăgiri
  5. Numărătoarea inversă: 22 iunie 1941

Partea a VII-a. Războiul: geniul gafelor, 1941-1942

  1. Optimism şi depresie
  2. „Feroce ca un câine”: Jdanov şi asediul Leningradului
  3. „Poţi apăra Moscova?”
  4. Molotov la Londra, Mehlis în Crimeea, Hruşciov în colaps
  5. Churchill îl vizitează pe Stalin: Marlborough vs. Wellington
  6. Stalingradul şi Munţii Caucaz: Beria şi Kaganovici în război

Partea a VIII-a. Războiul: geniul triumfător, 1942-1945

  1. Supremul de la Stalingrad
  2. Fii şi fiice: Stalin şi copiii membrilor Biroului politic în război
  3. Concursul muzical al lui Stalin
  4. Teheran: Roosevelt şi Stalin
  5. Cuceritorul arogant: Ialta şi Berlin

Partea a IX-a. Jocul periculos al succesiunii, 1945-1949

  1. Bomba
  2. Beria: potentat, soţ, tată, amant, ucigaş, violator
  3. O noapte din viaţa nocturnă a lui Iosif Visarionovici: tiranie prin intermediul filmelor şi cinelor
  4. Şansa lui Molotov: „Faci orice când eşti beat!”
  5. Moştenitorul Jdanov şi covorul pătat de sânge al lui Abakumov
  6. Eclipsa lui Jukov şi jefuitorii Europei: elita imperială
  7. „Sioniştii ne-au păcălit!”
  8. Un bătrân singur în vacanţă
  9. Două morţi ciudate: actorul evreu şi moştenitorul prezumptiv

Parteaa X-cea. Tigrul jigărit, 1949-1953

  1. Arestarea doamnei Molotova
  2. Crimă şi căsătorie. cazul Leningrad
  3. Mao, ziua lui Stalin şi Războiul din Coreea
  4. Piticul şi doctorii ucigaşi: bate-i, bate-i şi apoi bate-i din nou!
  5. Pisoii orbi şi hipopotamii: distrugerea vechii gărzi
  6. „I-am făcut felul!”: pacientul şi doctorii săi îngroziţi

SWOT

Puncte tari

  • Puterea de a pune laolaltă informaţii din surse foarte diverse.
  • Redarea atmosferei de detaşare din cadrul grupului intim de decizie şi din familiile membrilor acestuia, în condiţiile îngrozitoarelor crime pe care le comandau sau comiteau ei înşişi.
  • Acoperirea unei lungi perioade istorice.

Puncte slabe

  • Surprinzător poate, voi relua aici un punct considetat „tare”: redarea atmosferei de detaşare din cadrul grupului intim de decizie şi din familiile membrilor acestuia, în condiţiile îngrozitoarelor crime pe care le comandau sau comiteau ei înşişi.

Aprecieri personale

Deşi am citit-o cu mari întreruperi, pentru un iubitor de istorie este chiar palpitant să afle detalii pe care altfel nu ai cum să le găseşti…

Concluzie

O carte de citit, de către oricine. Dar mai ales mai ale de către politicieni şi decidenţi…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.