Operațiunea „Ochiul lui Dumnezeu”

Scurt rezumat

Barry Eisler ne oferă o poveste cu adevărat captivantă, cu intrigă puternică, cu personaje bine reliefate, dar care, așa cum voi detalia mai jos, uneori nu sunt credibile. De fapt, nu par a fi credibile justificările unor acțiuni contrare propriilor comportamente și mentalități prezentate anterior momentelor de cotitură…

The God's Eye View
Title: The God's Eye View
Page Count: 383
Etichetă:
Published: 2019
Cum ar fi dacă absolut tot ceea ce facem ar putea fi văzut, urmărit și examinat de stat? Cum ar fi dacă statul ne-ar putea controla fiecare pas și fiecare mișcare? Dacă cineva ne-ar privi oriunde am merge și orice am face? În epoca post-Snowden, National Security Agency a supraviețuit, deși i-au fost dezvăluite câteva programe delicate pentru spionaj, și agenția s-a reprofilat. Directorul Anders crede că modul cel mai bun de stopare a atacurilor…

Cartea vorbește despre o perioadă post-Snowden, în care National Security Agency a supraviețuit, totuși. Și despre un director al acestei agenții (Anders) care, convins că modalitatea cea mai bună de apărare împotriva atacurilor teroriste este aceea de a supraveghea și cunoaște totul, a folosit toate resursele agenției pentru dezvoltarea unor aplicații care să „vadă” („Ochiul lui Dumnezeu”) și chiar să „audă” („Urechea lui Dumnezeu”) totul. Accesând majoritatea modalităților de comunicare umană prin intermediul noilor tehnici și tehnologii, o astfel de agenție poate fi capabilă să intre cu bocancii în viața privată a oricărui individ. Iar cele aflate, deși inițial și oficial se afirmă că au doar rolul combaterii terorismului, pot fi și chiar sunt folosite de persoane de tipul Anders în diverse scopuri… Iar oamenii deveniți șantajabili, vor facilita manipularea unei întregi opinii publice în sensul dorit de un astfel de individ precum directorul agenției. Sigur că într-un roman poți să vorbești despre un individ care întruchipează răul și nu de un sistem…  😆

Dar, de dragul lecturii, da, romanul propune un exercițiu de imaginație interesant, dar total inconfortabil. Cum ne-ar fi viața, daca statul ar putea urmări și examina fiecare gest pe care l-am face, sau, mai mult, dacă ne-ar putea controla fiecare pas. Nimeni nu este intangibil şi totul adus la cunoștința decidenților. Iar când pericolul devoalării acestor programe devine iminent, ce se poate întâmpla dacă cineva crede că niciun preţ nu-i prea mare pentru a-şi proteja instrumentele?

Când Evelyn Gallagher detectează întâlnirea dintre un agent al agenției și un ziarist undeva în Turcia, aceasta raportează descoperirea superiorului ei, directorul NSA, fără a-și imagina o clipă ce tumult va declanșa. Mai mult, fără a-și imagina că pentru propria viață va urma o cotitură…

SWOT

Puncte tari

  • acțiune și intrigă bine conturată și prezentată;
  • suspans întreținut cu inteligență;
  • schimbări rapide de situații.

Puncte slabe

  • o anumită lipsă de realism în „convertirea” unor personaje de la rău la bun;
  • anumite acțiuni sau inacțiuni puțin credibile.

Aprecieri personale

Recunosc, am cumpărat cartea la repezeală, era imediat după ce se anunțase momentul editorial al publicării autobiografiei lui Snowden. Și-am crezut că nu e doar un roman. Dar, iată, am ajuns în faza de a-i face o scurtă recenzie…

Deși am citat câte ceva în „Dilema averizorilor de integritate”, nu mă pot abține să nu mai reproduc aici câteva pasaje relevante:

– Mai specific, despre ce vorbești?

– Nu vreau să intru în detalii. O să precizez doar că a început doar ca o inițiativă antitero, ca toate celelalte exemple de abuzuri de putere guvernamentale din prezent. Teroriștii au nevoie de o modalitate de comunicare clandestină, da? Atunci, cuiva i-a venit ideea ca organizația voastră să catalogheze toate modurile în care teroriștii ar putea acționa în privința acestor comunicări clandestine. Și toate comportamentele implicate. Apoi să caute comportamentele acelea oriunde ar fi apărut, aplicând ceva numit „rețele bayesiene”.

– Sigur că da, zise ea, dându-și seama despre ce era vorba. Este logic.

– Știi despre asta?

– Deducțiile bayesiene sunt un fel de teorie a probabilităților. Sunt expertă în computere.

– Da, și eu am urmat Informatica. Ei bine, problema…

– … problema este că teroriștii nu sunt singurii care încearcă să-și protejeze intimitatea.

– Exact! Deși eu continui să nu știu dacă aplicările mai extinse ale Ochiului lui Dumnezeu au fost o hibă sau o caracteristică deliberată. Fiindcă unul dintre modurile în care ei utilizează deducțiile bayesiene pentru filtrarea datelor este prin intermediul unei matrice. Ce citești? Ce site-uri vizitezi? Pe cine urmărești pe Twitter? Și-o să-ți mai dau un indiciu: dacă urmărești organizația nonprofit Uniunea Americană pentru Libertăți Civile sau pe pe jurnalistul Jacob Appelbaum, sau Electronic Frontier Foundation, sau Freedom of the Press Foundation, sau WikiLeaks, sau dacă donezi unor organizații similare, guvernul s-ar putea să fie interesat de persoana ta. Guvernului nu-i place opoziția. Indiferent dacă provine din partea celor fără putere, sau a celor cu putere. Opoziția este una dintre problemele pe care este bine să o înăbuși din fașă.

– Așadar, sugerezi că Ochiul lui Dumnezeu…

– Ochiul lui Dumnezeu doar se uită ce încearcă să ascundă oamenii. El doar ascultă ce încearcă să șoptească oamenii. Gândește-te acum ce ai putea descoperi cu așa ceva, la ce ai putea utiliza programul, și vei începe să-ți conturezi o idee.

– Păi, ar fi… atunci, ai ști totul.

– Tot ce merită știut, dacă țelul tău este să controlezi un popor. Probabil că vouă, cei din NSA, vă place ironia, fiindcă da, atât timp cât nu încerci să-ți protejezi intimitatea, te poți încă bucura de intimitate! Cel puțin teoretic. Vreau să spun că NSA continuă să aibă acces la absolut toate informațiile disponibile despre tine. Nu ești decât unul dintre sutele de milioane de volume din colecția lor nemărginită. Atât doar că ei nu-ți scot volumul din raft pentru a-l citi. Cel puțin până nu vor ceva. Sau dacă te comporți necorespunzător. Atunci, ai încurcat-o.

Pentru o clipă, tăcură amândoi. Mintea lui Evie gonea printre posibilități. Conceptul respectiv era ingenios și se întrebă cine l-a născocit. Și cum l-au implementat? Ea știa că NSA se concentra deja pe scară largă asupra culegerii de comunicații criptate, cu speranța că, în cel mai rău caz, un progres semnificativ înregistrat în domeniul decriptării va permite citirea lor ulterioară. Și că NSA era, de asemenea, foarte interesată de comunicațiile privilegiate dintre avocați și clienții lor. Spre ce altceva s-ar mai fi concentrat? Conturile de pe rețelele sociale care aveau doar doi sau cel mult patru, cinci utilizatori. Conturile de e-mail cu utilizare similar de restricționată. Persoanele care-și curățau regulat browserele. Persoanele care-și ștergeau mesajele e-mail din trash-ul online. Ce naiba, puteai să fii chiar mai specific. te puteai concentra asupra mesajelor șterse. La urma urmelor, acelea ar fi conținut totul. Relații extraconjugale. Homosexualitate tăinuită. Ilegalități financiare. Perversiuni. Aspectele cele mai intime ale vieților oamenilor. Secretele lor cele mai rușinoase.

De pildă, cum l-a înfundat FBI-ul pe generalul Petraeus când era directorul CIA, concentrându-se asupra contului e-mail pe care-l utiliza cu amanta lui. Cei doi stocaseră mesaje sexuale sub formă de ciorne, pe care nu le expediaseră niciodată. Aceea ar fi reprezentat o atenționare uriașă, iar, în plus, contul avea un singur utilizator, care se conecta din locuri diferite. Alt indiciu clar. Dar dacă n-ar fi fost descoperit contul acela de o investigație FBI? dacă ar fi fost descoperit de directorul NSA? Probabil că atunci Petraeus ar fi continuat să rămână șeful CIA. Mulți considerau că el se afla bine poziționat în cursa pentru președinție, pentru numele lui Dumnezeu! Și, atunci, directorul l-ar fi avut în propriul.

Evie se întrebă brusc câți alți oameni avea Anders „în buzunar”? Oameni puternici. Politicieni. Legiuitori. Judecători. Jurnaliști. și în câte alte organizații a pătruns și le-a subminat? Aproape că nu putea concepe dimensiunile ramificațiilor posibile

Devin astfel lucrurile mai limpezi?

Și, datorită importanței lor, iată o listă de link-uri utile, pe care autorul cărții le prezintă la finalul cărții, sub titlul „Nota autorului”:

Și asta-i doar o mică mostră din conexiunile prezentate… Mai mult ele sunt limitate în timp doar până la momentul scrierii cărții. Cei interesați vor putea găsi pe site-urile indicate informații mai noi.

Oportunitate și actualitate

Epoca numită post-Snowden ar fi trebuit să fie altfel. Din păcate, devoalările lui n-au reușit să dărâme NSA-ul. Și probabil că e greu de crezut că odată dezvoltate niște instrumente de supraveghere globală acestea vor fi distruse și se va renunța la ele. Sub o formă sau alta puterea va continua să le folosească și să le dezvolte în continuare.

Originalitate

Probabil că originalitatea cărții constă în intriga prezentată. Dar dincolo de asta, pentru un roman de acțiune, e de remarcat încercarea autorului de a ține legătura cu realitatea…

Concluzie

Un thriller de un realism inconfortabil şi înspăimântător de profetic. Merită atenția noastră…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 1 :: Media evaluării: 5

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

3.3Overall Score

The God's Eye View

Scurt rezumat Barry Eisler ne oferă o poveste cu adevărat captivantă, cu intrigă puternică, cu personaje bine reliefate, dar care, așa cum voi detalia mai jos, uneori nu sunt credibile. De fapt, ...

  • Povestea
    4.5
  • Personajele
    2.0
  • Lumea
    3.5



Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.