
O istorie alternativă, zisă și secretă, a lumii (II)
Ei bine, să continuăm recenzia începută aici, cu parcurgerea a ceea ce vrea să ne mai transmită Jonathan Black… Îmi cer scuze anticipat pentru lipsa de răbdare în detalierea ultimelor capitole, deși ele pot fi considerate interesante.
Titluri pe pagină
„Scurt” rezumat
Lupta cu materia

„…data asediului Troiei este deopotrivă data primei înşelătorii din istorie.”
Un capitol dedicat tranziției omenirii către conceptele materiale și a diverselor eforturi făcute de unii de a împiedica această alunecare. E perioada construcției ziguratelor, sub forma piramidelor în trepte, a templelor solare (vezi Lüneberg, Carnac, Stonehenge).
În întuneric
Condiția umană ne oferă o extraordinară libertate de a crede ceea ce vrem să credem, dar pentru toți cei care nu au motive ascunse pentru a considera că relatările biblice sunt „doar povești de adormit copiii“, aceste noi dovezi sunt edificatoare.
Ele demonstrează că Moise nu a trăit în circa 1250 î.C., fiind deci contemporan cu Ramses al ll-lea, ci că s-a născut în aproximativ 1540 î.C., iar exodul s-a petrecut în jurul anului 1447 î.C. Utilizând calcule astronomice și observații ale planetei Venus consemnate în textele mesopotamiene care coroborează atât Biblia, cât și documentele egiptene păstrate până astăzi, David Rohl a adus dovezi concludente care atestă că Moise a crescut ca prinț egiptean la curtea faraonului Neferhotep I, pe la mijlocul secolului al XVI-lea î.C. Rohl a descoperit indicii suplimentare într-o relatare a lui Artapanus, un istoric iudeu din secolul al lll-le a î.C., care ar fi putut avea acces la consemnări acum pierdute din templele egiptene. Artapanus povestea că „prinţul Mousos“ a devenit un administrator popular în vremea lui Khenefru, succesorul lui Neferhotep I. Apoi, când faraonul a început să-l invidieze, Mousos a fost exilat. În cele din urmă, Rohl demonstrează că faraonul din vremea exodului a fost succesorul lui Khenefru, Dudimose. Excavaţiile efectuate în stratul arheologic corespunzător perioadei lui Dudimose au scos la iveală vestigiile unei aşezări străine de sclavi sau muncitori – precum cele la care se referă Papirusul Brooklyn, un decret regal ce autorizează transferul unui asemenea grup, exact în perioada respectivă. Această aşezare ar fi putut fi construită de – şi pentru – evrei. Există de asemenea morminte şi dovezi ale unor înmormântări în masă grăbite, care ar putea constitui dovezi ale urgiilor biblice.
Vorbim aici despre „noua cronologie”…
Toiagul pe care îl folosește Moise pentru a-i pedepsi pe egipteni și a-și disciplina propriul popor era o imagine a șarpelui luciferic al conștiintei animale care a fost controlată și supusă de voința și de o disciplina morală foarte dificil de menținut. Prin urmare, darul pe care Moise I-a făcut poporului său a fost vinovăția. Moralitatea apare în istorie odată cu Moise și, odată cu ea, se manifestă și o schimbare de atitudine.
…
Interzicând imaginile – chipurile cioplite –, Moise a contribuit la crearea condiţiilor ce aveau să facă posibilă gândirea abstractă.

Nu ne-au parvenit calcule matematice din Egiptul antic, dar cunoştinţele în domeniul matematicilor superioare s-au păstrat în arta locală. Spre exemplu, ochiul lui Horus era frecvent înfăţişat sub forma aşa-numitului ochi udja, despre care ştim astăzi că era format dintr-o serie de hieroglife ce reprezentau fracţii cu totalul de 63/64. Dacă inversăm raportul şi împărţim 64 la 63, obţinem un număr numit media lui Pitagora, considerat cel mai mare secret al egiptenilor.
Oamenii de ştiinţă de astăzi ştiu că media lui Pitagora, numărul pi şi proporţia de aur, la fel ca înruditul şir al lui Fibonacci, sunt constante universale ce descriu tipare complexe în astronomie, muzică şi fizică. Şirul lui Fibonacci, spre exemplu, este o serie în care fiece număr este suma celor două care îl precedă. Spiralele au la bază acest şir prezent din abundenţă în natură: braţele spiralate ale galaxiilor, în forma amoniţilor şi în dispunerea frunzelor pe tulpină.
Au fost autori ce au încercat „să identifice coduri de transcriere ce folosesc șiruri de litere echidistante” ale mesajelor „codificate” ale cărților lui Moise… Se spune că muzica lui Bach ar transmite mesaje secrete, el compunând prin conferirea fiecărei note valoarea unei litere a alfabetului…
Rațiunea
„Scopul căii celor Opt este inițierea ca parte a unei dezvoltări morale protectoare, controlate. Pentru a putea controla lumea, trebuie să te poți controla mai întâi pe tine însuți.”
În jurul anului 450 î.C. s-a încheiat tradiția profetică cu ai săi reprezentanți: Ilie, Elisei, Isaia, Agheu, Zaharia, Maleahi… Pe calea spiritualizării au pășit pe rând: prințul Siddhartha, Budha cu a sa „Calea celor opt brațe”, ajungându-se la concepte precum compasiunea față de toate ființele vii…
Pitagora însuși, era privit ca un semizeu încă din timpul vieții.
Conform gândirii idealiste, istoria lumii ajunsese în acest moment la un punct de cotitură. Marile idei emanate de mintea cosmică erau aproape complet disimulate în materia pe care au creat-o împreuna, iar misiunea lui Pitagora era aceea de a le consemna conceptual, înainte de a dispărea definitiv.
„Nu este o întâmplare faptul ca oameni ca Pitagora, Newton sau Leibniz, care au contribuit din plin la familiarizarea omenirii cu realitatea universului fizic, au fost deopotrivă reprezentanți de seamă ai gândirii ezoterice.”
Într-o zi, Pitagora se plimba prin oraș, când a auzit zgomotul de metal bătut pe nicovala și a remarcat că ciocanele de mărimi diferite scot sunete diferite. S-a întors acasă, a fixat o scândura de-a latul unei camere și a atârnat de ea o serie de greutăți echivalente cu greutatea diferitelor ciocane, în sens crescător. După repetate încercări, a stabilit că notele muzicale plăcute urechii omenești corespund unor greutăți diferite. Apoi a calculat că între ele exista o proporție matematică bine definită. Aceste calcule ale lui Pitagora stau la baza octavei muzicale pe care o cunoaștem astăzi.
Tot Pitagora a introdus noțiunea de element irațional în explicarea vieții… Odată cu el, în alte colțuri de lume, alți doi filosofi amprentau istoria: Heraclit și Lao-tzu…
Mistere în Grecia și Roma
Se prezintă pe scurt misterele din Eleusis, se vorbește despre reîncarnări, despre teatrul grec antic, despre rolul lui Alexandru cel Mare de a salva și răspândi în lume „nou-formata conștiință făurită de inițiați precum Platon și Euripide”, despre exterminarea druizilor de către Iulius Cezar pentru ca astrologii să nu mai poată citi în stele, despre nebunia lui Nero care a înțeles că, de fapt, nu e zeul Soare…
Una din marile lucrări inițiatice ale epocii romane este cea a lui Apuleius: „Măgarul de Aur”…
Elitele intelectuale ale vremii au început să testeze gustul ateismului, continuând să creadă însă în demoni.
Întoarcerea zeului Soare
Palestina ajunsese la o veritabilă răscruce în istoria omenirii. Fiindcă zeii nu mai erau percepuți ca existând în lumea materială, era necesar ca zeul Soare, Cuvântul, să coboare pe Pământ. Asa cum vom vedea, misiunea lui era aceea de a planta în craniul uman sămânța unei vieți interioare ce avea să devină noua arenă de desfășurare a experienței spirituale. Această însămânțare va duce la senzația pe care o resimțim cu toții astăzi, și anume că fiecare dintre noi are în sine un „spațiu interior“.
Planul cosmic prevăzuse ca spiritul uman să dobândească un caracter individual, să fie capabil să gândească liber, să-și exercite libera voință și să aleagă pe cine iubește. Pentru a crea condițiile necesare în acest sens, materia a devenit tot mai densă, până ce fiecare spirit individual s-a izolat în cele din urmă în interiorul propriului său craniu. Astfel, voința și gândirea umană nu mai erau pe deplin controlate de zei, îngeri și spirite, așa cum se întâmplă cu un mileniu în urmă, pe vremea războiului troian.
De fapt, viaţa lui Isus Cristos, conform informaţiilor care ne-au parvenit, poate fi considerată o înlănţuire de evenimente din vieţile predecesorilor săi: fiul unui dulgher şi al unei fecioare, precum Krişna; născut pe 25 decembrie, ca Mithra; vestit de o stea la răsărit, la fel ca Horus; mergând pe apă şi hrănind cinci mii de oameni dintr-un coş mic cu mâncare, aidoma lui Buddha; autor al unor vindecări miraculoase, ca Pitagora; readucând morţii la viaţă, precum Elisei; executat pe un lemn, la fel ca Adonis; înălţându-se la cer ca Hercule, Enoh şi Ilie.
Având în vedere deosebirile de prezentare a copilăriei lui Isus în evanghelia după Luca și cea după Matei, tradiția secretă afirmă că cele două evanghelii se referă de fapt la doi copii cu numele Isus, care fără a fi gemeni, semănau până la identitate.
Părinți tiranici
Epoca marilor misionari creștini: Sfântul Augustin, Sfântul Patrick, împăratul Constantin…
În anul 325, în cadrul Conciliului de la Niceea s-a hotărât care dintre numeroasele evanghelii aflate în circulaţie erau cele adevărate. Totodată, edictele imperiale au interzis practicile păgâne. La ordinele fiilor lui Constantin, femeile şi copiii au fost împărtăşiţi forţat, gurile lor fiind deschise de o maşinărie din lemn, pentru a le fi îndesată înăuntru pâinea sfinţită.
Iulian Apostatul… „a conferit drepturi egale tuturor supuşilor săi, indiferent de convingerile religioase ale acestora, şi a permis templelor păgâne să-şi (re)deschidă porţile”, considerând că noua religie „tindea să nege caracterul real al zeilor pe care el îi întâlnise graţie iniţierii”. După asasinarea lui, Teodosius a suprimat orice dezacord cu linia imperială creștină, a închis școlile misterelor, susținătorii lui ajungând până la distrugerea principalei păstrătoare a moștenirii intelectuale a școlilor misterelor din Alexandria și la asasinarea Hypatiei, reprezentanta cea mai de seamă. Acest trist moment al istoriei a fost ecranizat în filmul Agora…
Are loc trecerea de la epoca școlii misterelor la cea a societăților secrete…
Islamul
„Învățăturile mele sunt simple.
Allah este unicul Dumnezeu.
Mahomed este profetul lui.
Renunță la idolatrie.
Nu fura.
Nu minți.
Nu ponegri.
Și nu te îmbăta niciodată.
Dacă urmezi învățăturile mele, urmezi islamul.
Allah este numele musulman al lui Iehova, marele zeu al Lunii și al gândirii. Apare și povestea Bătrânului din Munte, cu a sa Sectă a asasinilor… Harun al-Rashid… Un oponent de seamă al islamului a fost Carol cel Mare.
În anul 869, la al optulea conciliu ecumenic, Biserica a închis efectiv porțile lumii spirituale, abolind străvechea distincție dintre dimensiunea vegetală a sufletului și cea animală a spiritului. Sufletul și spiritul au fost declarate ca fiind unul și același lucru, iar rezultatul pe termen lung al acestei măsuri a fost acela că lumea spiritelor, anterior atinsă în timpul slujbei religioase, a ajuns să fie considerată doar o abstracțiune seacă.
Templierii
Cavalerii Templieri, sau Ordinul Oștenilor Săraci ai lui Isus Cristos și ai Templului lui Solomon, pe numele lor întreg, purtau totdeauna, pe sub îmbrăcămintea exterioară, pantaloni din piele de oaie, ca simbol al castității, și le era interzis să-și radă barba. Singura posesiune pe care le era permis s-o aibă era sabia, toate celelalte proprietăți fiind deținute în comun. Niciodată nu aveau voie să ceară îndurarea dușmanului, retrăgându-se numai dacă raportul era de trei la unul. Și chiar dacă se puteau retrage, erau întotdeauna obligați să lupte până la moarte.
„Ucideți-i pe toți, Dumnezeu îi va ști pe ai săi!”
Francisc de Assisi… Ordinul franciscan… Ereticii… Catarii… Instituția Bisericii devenise deja autoritară, pedepsind orice abatere de la dogmă…
Toma d’Aquino și a sa lucrare, „Summa Theologiae”… Iată că, în vreme ce Taleb îl aprecia pe Averroes, Black îl consideră a d’Aquino „un personaj cheie în cadrul istoriei secrete, deoarece marele său triumf intelectual în fața lui Averroes a împiedicat cufundarea Europei în materialismul științific cu șapte sute de ani prea devreme”…
Roger Bacon, supranumit „Doctor Mirabilis”…
Epoca Renașterii
Dante – Divina Comedie, trubadurii, preamărirea sentimentului de iubire… Renașterea e dominată de stele și planete. Botticelli, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rabelais… Artiștii neoplatonicieni ai Renașterii chiar credeau că redescoperă secrete antice.
Cel verde
În romanul său „Don Quijote de la Mancha”, Miguel de Cervantes brodează pe marginea magiei… Ar rezulta de aici că „realitatea materială constituie doar unul dintre numeroasele niveluri ale iluziei și că formarea acestora este rodul celor mai profunde eforturi ale imaginației noastre”. Se speculează încă asupra faptului că în spatele operei lui Shakespeare ar fi stat de fapt Francis Bacon (sau alții).
ideea de bază este aceea a conștientizării faptului că lumea interioară a omului (pe scurt, gândirea, conștiința) poate fi considerată la fel de vastă precum cea exterioară!
Aşa cum păsările dintr-un stol se mişcă la unison, mânate de acelaşi gând, în mod similar mai mulţi indivizi pot fi animaţi simultan de acelaşi spirit. Pândind în întuneric de dincolo de suprafaţa strălucitoare a Angliei elisabetane, vorbind prin intelectul unora precum Marlowe, Shakespeare, Bacon, Donne şi Cervantes, putem recunoaşte chipul aspru al Celui Verde, maestru spiritual al sufiţilor şi arhitectul epocii moderne.
Alte capitole
- Epoca rozacruciană – confreriile germane, Christian Rosenkreuz, Hieronymus Bosch, dr. Dee și misiunea sa secretă.
- Catolicismul ocult – Jakon Böhme, conchistadorii și contrareforma, Tereza, Ioan al Crucii și Ignatius, Manifestele rosacruciene, bătălia de la Muntele Alb.
Cea mai vastă bibliotecă de literatură ocultă se află la Vatican. Biserica nu a crezut niciodată că ştiinţele oculte nu funcţionează, ci doar a vrut să deţină controlul exclusiv asupra lor. Sociologii au considerat că puterea pe care religia o exercită asupra oamenilor are la bază capacitatea ei de a explica dimensiunile necunoscute, misterioase ale vieţii şi a ţine astfel temerile la distanţă. Religia trebuia să pară capabilă să stăpânească forţele întunecate ale spiritelor, care uneori pătrund în lumea materială.
„Istoria demonstrează că oamenii care au acţionat la însăşi graniţele inteligenţei umane au atins-o în stări alterate de conştiinţă.”
- Rădăcinile oculte ale științei – Newton, francmasoneria, Elias Ashmole și lanțul de transmisie, ce se întâmplă de fapt în alchimie
…din perspectiva lui Newton, totul în univers tinde către inteligenţă. Materia neînsufleţită năzuieşte la viaţa vegetală, iar aceasta aspiră la cea animală prin intermediul unei senzitivităţi rudimentare. Animalele superioare au un instinct aproape raţional, ca inteligenţa omului, acesta aşteptând să evolueze şi să devină o fiinţă superinteligentă.
- Epoca francmasoneriei – Christopher Wren, John Evelyn, triumful materialismului, George Washington și planul secret al Noii Atlantide
De la bun început, francmasonii au intenţionat să elimine religia de tip automat, în care gândirea nu-şi are locul, falsa pietate şi acumulările secolelor de practici şi dogme bisericeşti, şi îndeosebi ideea unui Dumnezeu-Tată răzbunător. Membrii de rang superior au căutat însă dintotdeauna experienţa directă, de ordin personal, a lumilor spirituale. Ca filozofi, au fost mereu interesaţi de încercarea de a defini ceea ce se poate spune în mod rezonabil despre dimensiunea spirituală a vieţii.
Constantin cel Mare a transformat un templu din Alexandria în biserică, iar obeliscurile sacre ale lui Thoth sau Hermes, aflate la intrare, le-a rededicat Sfântului Mihail. În anul 1877, francmasonii de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului au colaborat pentru a transporta pe mare aceste două obeliscuri – unul la Londra, pentru a fi aşezat pe Victoria Embankment, spre Tamisa, devenind cunoscut ca Acul Cleopatrei. Acolo urma să fie înălţat pe data de 13 septembrie 1878, când Soarele avea să se afle la zenit. Celălalt obelisc a fost amplasat în Central Park, în New York, sub supravegherea unui grup de francmasoni conduşi de membri ai familiei Vanderbilt.
- Revoluția mistico-sexuală – Cardinalul Richelieu, Cagliostro, identitatea secretă a contelui de St. Germain, Swedenborg, Blake și romantismul
- Illuminati și apariția iraționalului – Illuminati și lupta pentru sufletul francmasoneriei, rădăcinile oculte ale Revoluției Franceze, steaua lui Napoleon, ocultism și dezvoltarea romanului
- Moartea mistică a omenirii – Swedenborg și Dostoievski, Wagner, Freud, Jung și materializarea gândirii ezoterice, rădăcinile oculte ale modernismului, bolșevismul ocult, Ghandi
- Miercuri, Joi, Vineri –
Poate că ar trebui să încheiem cu reflecţiile unui savant de renume. Fizicianul Niels Bohr spunea la un moment dat: „Opusul unei afirmaţii corecte este o afirmaţie greşită, dar opusul unui adevăr profund poate fi, foarte bine, un alt adevăr profund.“
Am văzut că, dacă încercăm să privim în trecut, dincolo de anul 11451 î.C., dovezile că ştiinţa ne poate spune ceva real sunt foarte firave. Uriaşe baloane de supoziţii şi interpretări se clatină în echilibru precar pe un fundament minuscul de date concrete. Şi, desigur, acelaşi lucru este valabil şi dacă încercăm să privim în viitor, mai departe de anul 11451 d.C. adevărul este că trebuie să ne folosim imaginaţia. Atunci când pornim la drum într-o direcţie sau în cealaltă, când părăsim ţărmurile insuliţei noastre de materie, nu putem să pătrundem decât pe tărâmul imaginaţiei.
Desigur că materialiştii privesc imaginaţia cu ochi bănuitori, asociind-o cu fantezia şi cu iluzoriul. Societăţile secrete, însă, o percep într-o lumină extraordinară. Mintea fiecărui individ este o prelungire, o protuberanţă a minţii universale în lumea materială, şi fiecare dintre noi trebuie să-şi folosească imaginaţia pentru a tinde către această minte şi a conlucra cu ea.
Acest mod de utilizare a imaginaţiei a fost cel care i-a conferit unui Shakespeare sau Mozart aura de divinitate.
Imaginaţia este totul.
Exemple de gânditori „altfel”
- Plutarh
- Rudolf Steiner
- John Wisdom
- Frank Baum
- W. B. Yeats
- David Rohl
- Witztum
- G. I. Gurdjieff
- Pitagora
- Empedocle
- Platon
- Aristotel
- Pindar
- Sofocle
- Euripide
- Eschil
- Virgiliu
- Cicero
- Seneca
SWOT
[mp_easy_icon icon=”fa-plus-circle” vertical_offset=”0″] Puncte tari
- Parcurgerea cronologică a unei istorii și punctarea unor personalități marcante.
- Noi interpretări ale unor evenimente istorice.
[mp_easy_icon icon=”fa-minus-circle” vertical_offset=”0″] Puncte slabe
- Forțarea unor interpretări mult prea greu acceptabile pentru rațiune.
Aprecieri personale
Deși, așa cum am precizat deja, am acceptat provocarea parcurgerii acestei cărți cu speranța descoperirii unei viziuni acceptabile asupra istoriei omenirii, mă văd nevoit ca acum, la final, să spun că nu m-a convins că așa stau lucrurile. Dar, asta nu înseamnă că nu merită citită. Componenta ludică a fiecărui om poate fi satisfăcută, iar o reiterare a momentelor istorice, a marilor personaje și a marilor mituri poate face plăcută această lectură.
Oportunitate și actualitate
Nu mi-e comod să spun că o astfel de carte e oportună și de actualitate. Poate că da, poate că mulți dintre noi consideră că e utilă o (re)parcurgere a istoriei dintr-o perspectivă mai… altfel.
Originalitate
Din punctul meu de vedere, originalitatea lucrării constă în punerea laolaltă a multor interpretări ce pot fi întâlnite separat.
Concluzie
Mda, când timpul vă permite, cartea ar trebui parcursă (fie și în diagonală…).
Bună seara!
Citesc de o vreme postările și vizionez documentarele. Fain aranjate și documentate.
Din păcate lumea nu prea mai citește, nici cărți tipărite nici de pe net. Consider că dacă oamenii ar ști un pic de istorie…nu ar mai repeta-o.
Spor la toate!
Când am vreme, citesc ce publicați…
Mulțumesc. Și aștept cu interes orice fel de apreciere, sugestii, critici, păreri.