liberalism


A se vedea liberalism.

...

legea cauzalității


Lege potrivit căreia orice fenomen are o cauză, stând împreună cu alte categorii (posibil-real, condiție-lege) la baza determinismului; altă denumire: principiul cauzalității.

...

lege


categorie filosofică ce exprimă raporturile generale și repetabile existente între anumite fenomene ale realității; afirmație care descrie relații specifice între fenomene observabile.

...

katharsis


Noțiune a esteticii antice grecești, introdusă de Aristotel; după el, tragedia, stârnind în spectatori milă și groază, produce o „purificare” a pasiunilor. Vezi și catharsis.

...

karma


(în sanscrită, faptă, acțiune, răsplată) – noțiune principală a filozofiei idealiste indiene, recunoscută atât în cele șase școli vedice „ortodoxe”, cât și în budism, jainism, brahmanism și hinduism, care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația după moarte, precum și forța mistică generatoare și diriguitoare a acestora.

...

kantianism


Curent filozofic întemeiat pe lucrările lui Immanuel Kant. Vezi kantianism.

...

kalokagathia


Din grecescul kalos, „frumos”, și agathos, „bun”, „virtuos” – idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică.

...

jurisprudență


A se vedea jurisprudență.

...

judecată analitică


Conform logicii lui Kant, judecata în care un concept al predicatului este conținut implicit în subiect, astfel încât e suficientă analiza subiectului pentru a obține predicatul.

...