O prezență constantă în viață: hazardul…

Aceasta este partea 68 din totalul de 70 articole ale seriei Incerto
0
(0)

O nouă ocazie de a vedea conceptele lui Nassim Nicholas Taleb. Editura Curtea Veche Publishing ne-a oferit o altă carte a acestui „epistemolog al probabilităților”: „Păcălit de hazard: rolul ascuns al norocului în viață și în economie”. De remarcat că această carte a fost scrisă în 2004, chiar înainte de celelalte cărți care l-au făcut celebru pe autor.

Așadar, voi continua seria de articole grupate sub numele de Incerto, pe baza celor spuse și în această carte…

Paragrafe remarcabile în prefață

Am selectat câteva paragrafe din prefața cărții:

Un fenomen nou: autorul a fost transformat de propria carte. După ce am terminat de scris, pe măsură ce am început să-i trăiesc conținutul, am dat de noroc în cele mai neașteptate locuri. de parcă ar fi existat două planete: una în care locuim efectiv și o alta, considerabil mai deterministă, în care oamenii sunt convinși că trăim. E cât se poate de simplu: evenimentele trecute ni se vor părea mereu mult mai puțin întâmplătoare decât au fost (asta se numește deviație retroactivă).

A trăi în lumea reală poate fi dureros, mai ales dacă afirmațiile cuiva îți oferă informații mult mai substanțiale despre emițător decât mesajul propriu-zis: am răsfoit revista Newsweek în dimineața asta, la dentist, și am citit opinia unui jurnalist despre un important om de afaceri, în special despre abilitățile lui de a-și „calcula mutările”, și mi-am dat seama că, de fapt, întocmesc o listă a deviațiilor mintale ale jurnalistului, în loc să obțin informația promisă de acel articol, pe care nu l-am putut lua în serios.

Cred că principala caracteristică pe care trebuie s-o protejez și s-o cultiv este profunda mea nesiguranță intelectuală. Mă ghidez după motto-ul „principala mea activitate este să-i șicanez pe cei care se iau prea în serios pe ei înșiși și cunoașterea lor.”

Fără discuție, ne-am încuiat mintea urmând modelul cartezian al logicii formale, în loc să alegem tipul de gândire vagă și informală (dar critică) a lui Montaigne. După o jumătate de mileniu, nesigurul și profund introspectivul Montaigne este încă (sau ar trebui să fie) un model pentru gânditorul modern. În plus, omul avea un curaj formidabil: e clar că e nevoie de mult curaj pentru a rămâne sceptic; e nevoie de un curaj nebunesc pentru autoanaliză, pentru a te confrunta cu tine însuți, pentru a-ți accepta limitările – cercetătorii descoperă din ce în ce mai multe dovezi care demonstrează că suntem special programați de mama natură pentru autoamăgire.

În această carte, probabilitatea este, în principal, o categorie a scepticismului aplicat, și nu o disciplină inginerească (în ciuda semeței abordări matematice a subiectului, probleme legate de calculul probabilităților merită rareori o abordare mai extinsă decât o notă de subsol).

Cu excepția manualelor de școală și a cazinourilor, probabilitatea nu se prezintă aproape niciodată sub formă matematică sau ca exercițiu mintal.

logica nu necesită o verificare empirică (din nou, eu numesc asta „o eroare de tip dus-întors”: este o greșeală să folosești, așa cum fac unii jurnaliști și economiști, statistici fără logică, însă contrariul nu se impune: nu este o greșeală să folosești logica fără statistici).

O româncă în remarcile autorului

Iată că printre numele celor ce l-au „ajutat” în demersul realizării acestei cărți, autorul a simți nevoia să pomenească și numele unei românce (cel puțin după nume:

Am fost foarte norocos s-o am alături pe Andreea Munteanu pe post de cititor incisiv și ascultător valoros; pe lângă slujba ei impresionantă în domeniul derivatelor, a petrecut ore întregi verificând integritatea referințelor pe Google

Din prolog

În acest capitol introductiv, Taleb face constatarea clară că noi, oamenii contemporani, „suntem încă foarte apropiați de strămoșii noștri care trăiau în savană”; că „formarea credințelor noastre este populată de superstiții – chiar și astăzi (aș spune, chiar, mai ales astăzi)”.

Există oameni mai înclinați spre ludic, spre joc, spre artă. Taleb le spune „minți literare”. Ei bine, acest tip de oameni au o predispoziție către confuzia dintre zgomot și semnificație. Dar, da, arta nu e un instrument de investigare a Adevărului, fiind mai degrabă o tentativă de eludare sau de îndulcire a lui. Așa a apărut simbolismul, ca rezultat al incapacității noastre de acceptare a hazardului. Profitând de această afirmație, Taleb îl amintește pe Arthur Rimbaud, care „văzând moschei în nori” a ajuns în Abisinia, unde, după ce a fost maltratat de un libanez creștin și comerciant de sclavi, s-a îmbolnăvit, și-a pierdut un picior pe motiv de cangrenă și, renunțând la poezie pe la nouăsprezece ani, a murit anonim și uitat într-un spital din Marsilia… O dovadă că oamenii n-au renunțat la o astfel de abordare a vieții este inclusiv preocuparea pentru psihanaliză…

„Din păcate, unii oameni iau prea în serios jocul…”

În mod tulburător, știința a reușit abia recent să se ocupe de hazard (numărul în creștere al informațiilor disponibile a fost depășit doar de expansiunea zgomotului.

(…)

În plus, se pare că există dovezi că ceea ce noi numim „curaj” rezultă din subestimarea rolului pe care îl joacă hazardul, și nu din aptitudinea mai nobilă a cuiva de a-și risca gâtul pentru o anumită cauză.

Și iată un tabel util:

Tabelul confuziilor
Distincții necesare între noțiuni...
General
NorocCompetențe
HazardDeterminism
ProbabilitateCertitudine
Credință, presupunereCunoaștere, certitudine
TeorieRealitate
Anecdotă, coincidențăCauzalitate, lege
EstimareProfeție
Performanța piețelor
Prost norocosInvestitor competent
Deviația supraviețuiriiDepășirea estimărilor pieței
Finanțe
VolatilitateBeneficiu (sau tendință)
Variabilă stocasticăVariabilă deterministă
Fizică și inginerie
ZgomotSemnal
Critică literară
Nimic (criticii literari nu par să aibă o denumire pentru lucrurile pe care nu le înțeleg)Simbol
Filozofia științei
Probabilitate epistemicăProbabilitate fizică
InducțieDeducție
Propoziție sinteticăPropoziție analitică
Filozofie generală
ContingentCert
ContingentNecesar (în sensul dat de Saul Kripke)
ContingentAdevărat în toate lumile posibile

O precizare remarcabilă a autorului este următoarea:

Pe de altă parte, avem viziunea tragică asupra umanității – credința în existența inerentă a limitelor și a deficiențelor modului nostru de gândire și acțiune.

Ceea ce ne spune Taleb este că da, „suntem imperfecți și nu trebuie să ne chinuim să ne corectăm neajunsurile. Suntem atât de defecți și disonanți față de mediul nostru, încât nu ne rămâne decât să ne descurcăm cu propriile defecte”.

Vom vedea în articole viitoare dezvoltarea problematicii hazardului pornind de la înțeleptul Solon

Deplasare în serie<< Asumarea riscurilor are o logică… :: Bogăție și deșteptăciune >>

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.