Matematica nu e doar un „joc al cifrelor”, ci un mod de gândire.

De reţinut că ideile istoriilor alternative au fost abordate de discipline separate în istoria intelectuală, pe care merită să le prezentăm pe scurt, pentru că toate par să conveargă spre acelaşi concept al riscului şi incertitudinii (certitudinea are şanse să se producă în cazul numărului cel mai mare de istorii alternative diferite; incertitudinea priveşte evenimentele care ar trebui să se petreacă în cadrul numărului cel mai mic de istorii.

Filozofii au, de asemenea, o ramură a logicii specializată pe acest subiect: dacă o anumită proprietate există în tote lumile posibile sau dacă ea există numai în una singură – există şi ramificaţii în filozofia limbajului, diviziune denumită semantica lumilor posibile (de aşa ceva se ocupă autori ca Saul Kripke).

Realitatea este mult mai crudă decât ruleta rusească. În primul rând că ea eliberează glonţul fatal destul de rar, precum un revolver cu sute, chiar mii de compartimente pentru cartuşe, şi nu doar şase. După câteva zeci de încercări, uiţi de existenţa glonţului, sub impulsul unui fals sentiment de siguranţă. Acest aspect este denumit în această carte problema Lebedei Negre, (….) fiindcă are legătură cu problema inducţiei, una care i-a ţinut pe destui gânditori treji în miez de noapte. Este legată, de asemenea, de o problemă numită denigrarea istoriei, de vreme ce cartoforii, investitorii şi factorii de decizie cred că acele chestii care li se întâmplă altora nu se aplică obligatoriu şi în cazul lor.

În al doilea rând, spre deosebire de un joc exact, bine definit, precum ruleta rusească, în care riscurile sunt vizibile pentru oricine ştie să înmulţească şi să împartă la şase, butoiul de cartuşe al realităţii nu poate fi observat. generatorul este foarte rar vizibil cu ochiul liber. Astfel, cineva poate juca ruleta rusească în mod inconştient – şi să-i dea numele alternativ de „risc scăzut”. Vedem cum este generată bogăţia, dar niciodată şi procesorul, o problemă care îi face pe oameni să piardă din vedere riscurile şi să nu îi ia niciodată în considerare pe perdanţi.

Prima impresie avută recent, pe când reciteam Iliada, pentru prima dată de când sunt adult, a fost că poetul epic nu-şi judecă eroii după rezultate: eroii au câştigat şi au pierdut bătăliile într-o manieră total independentă de valoarea lor; soarta lor a depins de forţe complet externe, de regulă de intervenţia explicită a intriganţilor zei (nelipsiţi de apucături de nepotism). Eroii sunt eroi pentru că au un comportament eroic, nu pentru că au câştigat sau au pierdut.

Din perspectiva unei instituţii, existenţa unui manager de risc are mai puţin de-a face cu reducerea efectivă a riscurilor, cât cu impresia reducerii riscurilor.