logo

Câteva cuvinte despre istorii alternative

Aceasta este partea 70 din totalul de 71 articole ale seriei Incerto
0
(0)

Istorie alternativă

Dacă ne punem problema analizei performanţei (pe care o putem avea într-un domeniu oarecare) nu prin prisma rezultatelor obţinute, ci pe baza costurilor presupuse de decizii diferite/contrare, ajungem la un posibil alt curs al evenimentelor, numit istorie alternativă.

Pentru exemplificare, Taleb ilustrează conceptul prin arhicunoscutul exemplu al ruletei ruseşti, în care apăsarea trăgaciului declanşează doar una din cele şase posibile istorii, cinci dintre ele rămânând ascunse observării.

Oricum, autorul face o deosebire calitativă între zece milioane de dolari câştigaţi la jocul hazardului ruletei ruseşti şi zece milioane de dolari câştigaţi de-a lungul unei vieţi de practicare a stomatologiei, deşi pentru un contabil, zece milioane sunt zece milioane, şi-atât!

Odată cu citirea acestei cărţi, pe mine unul m-a captivat subiectul „mecanismului Monte Carlo”, simulatorul care pare să ofere mult mai multe decât ceea ce putem intui la o privire fugară.

Matematica nu e doar un „joc al cifrelor”, ci un mod de gândire.

De reţinut că ideile istoriilor alternative au fost abordate de discipline separate în istoria intelectuală, pe care merită să le prezentăm pe scurt, pentru că toate par să conveargă spre acelaşi concept al riscului şi incertitudinii (certitudinea are şanse să se producă în cazul numărului cel mai mare de istorii alternative diferite; incertitudinea priveşte evenimentele care ar trebui să se petreacă în cadrul numărului cel mai mic de istorii.

Şi ne trimite autorul la filosofie, spre exemplu, un domeniu în care abundă abordările istoriilor alternative, începând cu însuşi Leibnitz, cel care lansa ideea minţii lui Dumnezeu, cel care, din infinitatea lumilor posibile a ales s-o creeze pe asta. Mai mult,

Filozofii au, de asemenea, o ramură a logicii specializată pe acest subiect: dacă o anumită proprietate există în tote lumile posibile sau dacă ea există numai în una singură – există şi ramificaţii în filozofia limbajului, diviziune denumită semantica lumilor posibile (de aşa ceva se ocupă autori ca Saul Kripke).

Sau ne trimite la fizică, unde „există interpretarea lumilor multiple din mecanica cuantică”; în lucrările sale, Hugh Everret afirmă că „universul se răsfiră asemenea crengilor unui copac, la fiecare joncţiune; ce trăim noi acum este doar una dintre aceste lumi multiple.”

Sau în economie, unde, abordări analitice ale incertitudinii economice au dus la metoda „spaţiului stărilor”, ceea ce într-o versiune simplificată se numeşte „analiza scenariilor”.

Pericolul e mai mare

Realitatea este mult mai crudă decât ruleta rusească. În primul rând că ea eliberează glonţul fatal destul de rar, precum un revolver cu sute, chiar mii de compartimente pentru cartuşe, şi nu doar şase. După câteva zeci de încercări, uiţi de existenţa glonţului, sub impulsul unui fals sentiment de siguranţă. Acest aspect este denumit în această carte problema Lebedei Negre, (….) fiindcă are legătură cu problema inducţiei, una care i-a ţinut pe destui gânditori treji în miez de noapte. Este legată, de asemenea, de o problemă numită denigrarea istoriei, de vreme ce cartoforii, investitorii şi factorii de decizie cred că acele chestii care li se întâmplă altora nu se aplică obligatoriu şi în cazul lor.

În al doilea rând, spre deosebire de un joc exact, bine definit, precum ruleta rusească, în care riscurile sunt vizibile pentru oricine ştie să înmulţească şi să împartă la şase, butoiul de cartuşe al realităţii nu poate fi observat. generatorul este foarte rar vizibil cu ochiul liber. Astfel, cineva poate juca ruleta rusească în mod inconştient – şi să-i dea numele alternativ de „risc scăzut”. Vedem cum este generată bogăţia, dar niciodată şi procesorul, o problemă care îi face pe oameni să piardă din vedere riscurile şi să nu îi ia niciodată în considerare pe perdanţi.

Adevăruri contraintuitive

Istoria e scrisă de învingători! Ştim asta… Aşa se face că în Roma nu se vorbeşte feniciana lui Hannibal, iar în ziarele americanu nu sunt svastici. Dar, Taleb ridică problema altor generali, la fel de nesăbuiţi, care chiar au reuşit să câştige războaie, şi prin urmare, pomenirea în cronici? De fapt, autorul pune în discuţie nu victoriile acestora, ci „afirmaţiile referitoare la calitatea strategiilor lor”.

Prima impresie avută recent, pe când reciteam Iliada, pentru prima dată de când sunt adult, a fost că poetul epic nu-şi judecă eroii după rezultate: eroii au câştigat şi au pierdut bătăliile într-o manieră total independentă de valoarea lor; soarta lor a depins de forţe complet externe, de regulă de intervenţia explicită a intriganţilor zei (nelipsiţi de apucături de nepotism). Eroii sunt eroi pentru că au un comportament eroic, nu pentru că au câştigat sau au pierdut.

Mda, chiar şi ideea de istorie alternativă nu prea are pentru noi un înţeles intuitiv. De la asta începe distracţia…, noi nefiind făcuţi să înţelegem probabilitatea, în condiţiile în care „gândirea raţională are foarte, foarte puţin de-a face cu evitarea riscului”.

Şi, la final de capitol, o părere extrasă din realităţi (corporatiste):

Din perspectiva unei instituţii, existenţa unui manager de risc are mai puţin de-a face cu reducerea efectivă a riscurilor, cât cu impresia reducerii riscurilor.

Deplasare în serie<< Bogăție și deșteptăciune :: Simularea Monte Carlo – un alt mod de reflecţie asupra lumii >>

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.