După 500 de pagini…

Aceasta este partea 1 din totalul de 5 articole ale seriei Hoover/FBI
0
(0)

După „CIA – O istorie secretă”, Tim Weiner a „recidivat” cu „FBI – O istorie secretă”…

Și după 500 din cele 896 de pagini ale cărții, iată-l ajuns la dispariția fizică a celui care s-a confundat cu ceea ce vreme de 53 de ani, între 19 August 1919 (când a devenit șeful Diviziei Radicali din Departamentul Justiției), s-a numit FBI, Biroul Federal de Investigații al Statelor Unite… Desigur, îl numim aici pe J. Edgar HOOVER

J. Edgar Hoover
J. Edgar Hoover

Iată cum prezintă autorul acest final de epocă:

Pe 2  mai 1972, în orele întunecate de dinaintea zorilor, J. Edgar Hoover a murit în somn. A plouat toată ziua în care sicriul lui închis a stat pe catafalc, în rotonda Capitoliului A fost înmormântat la mai puțin de un kilometru de locul în care s-a născut, alături de părinții lui. 40 de ani mai târziu, miturile și legendele sunt încă vii.

„Oh, a murit la momentul potrivit, nu-i așa?” a spus Nixon. „La naiba, dacă își pierdea funcția, asta l-ar fi ucis. L-ar fi ucis.

Cine-a fost Hoover și ce-a făcut? Așa cum spuneam, TIM Weiner îi dedică practic 500 dintre paginile cărții sale… Cu numele său începe primul capitol al cărții:

J. Edgar Hoover a plecat la război la vârsta de 22 de ani, într-o joi dimineață, pe 26 Iulie 1917. A ieșit din casa în care a copilărit, în Washington DC, și a pornit spre noua lui viață de la Departamentul Justiției, ca infanterist în armata de oameni ai legii care luptă cu spionii, sabotorii, comuniștii și anarhiștii din Statele Unite.

Dacă Hoover a simțit vreodată altă dragoste, în afara celei pentru Dumnezeu și pentru țară, nu au existat martori. Era afectuos cu câinii, dar lipsit de emoții în ceea ce-i privește pe oameni. Viața lui interioară era un mister, chiar și pentru familie și pentru cei câțiva prieteni apropiați.

Înființarea Biroului de Investigații

Un document citat de autor spunea așa:

Președintele Roosevelt i-a ordonat lui Bonaparte să înființeze în cadrul Departamentului Justiției un serviciu de investigații care să nu fie subordonat nici unui alt departament sau birou și care să nu dea socoteală decât în fața procurorului general și a nimănui altcuiva.

Cel însărcinat, acest Bonaparte, deoarece Roosevelt „era gata să arunce Constituția în curtea din spate ori de câte ori îi stătea în cale”,

a așteptat până când Congresul a intrat în vacanță, la sfârșitul lui Iunie. Apoi a băgat mâna adâncîn fondul de cheltuieli curente al Departamentului Justiției ca să angajeze opt agenți veterani de la Serviciul Secret, ca anchetatori cu normă întreagă. Pe 26 Iulie 1908, Bonaparte a semnat ordinul formal de înființare a unei noi divizii de investigații, cu un efectiv de 34 de „agenți speciali”. A fost nevoit să cerșească, să împrumute sau să fure banii și oamenii pe care îi voia președintele. L-a numit pe Stanley W. Finch – un funcționar care nu avea licența să practice dreptul în Washington DC – ca prim șef al Biroului de Investigații.

Congresul a fost anunțat post factum de crearea Biroului de Investigații, în Decembrie 1908, prin câteva rânduri în raportul anual al lui Bonaparte privind activitatea Departamentului Justiției. „A fost necesar ca departamentul să-și organizeze o mică forță proprie de agenți speciali”, a scris el. „Acțiunea nu a fost din voința departamentului.” Enunțul masca adevărul, de vreme ce președintele ordonase crearea Biroului.

Mai mult, Bonaparte a jurat că Biroul nu va juca rolul unei poliții politice, urmând a se plasa deasupra politicii. A mai făcut o promisiune:

Procurorul general știe sau ar trebui să știe în orice moment ce fac aceștia.

Și de-aici a-nceput totul…

Prăpastia dintre „știe” și „ar trebui să știe” va deveni un abis periculos odată cu venirea la putere a lui J. Edgar Hoover.

Deplasare în serie :: Problemele începutului… >>

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.