logo

Risc și raționalitate

Aceasta este partea 66 din totalul de 70 articole ale seriei Incerto
0
(0)

Abordarea rațională a raționalității

Practic, Taleb ne „obligă” să facem distincția netă dintre „credință” și „religie”. Poate și pentru că există sintagma „credințe religioase”. Oamenii pot crede în multe lucruri, printre ele numărându-se și religia.

În știință, credința este credință la propriu; este corectă sau greșită, niciodată metaforică. În viața reală, credința este un instrument cu care facem diverse lucruri, nu este produsul final.

În plus, ne îndeamnă la o întrebare: care să fie scopul religiei și „într-o oarecare măsură” al superstițiilor ancestrale? Există o afirmație pe care autorul o enunță apăsat:

„Pe primul loc este supraviețuirea, abia apoi urmează adevărul, înțelegerea și știința.”

Sensul este acela că pentru a putea înțelege și a face știință, prima condiție absolut necesară este să supraviețuiești.

„Primum vivere, deinde philosophari.”

Sigur, poate fi pusă și aici în discuție supraviețuirea. Supraviețuirea cui? A individului, a familiei sale, a tribului său, sau a speciei? Cu cât lucrurile sunt mai „sistemice”, mai ample, cu atât crește și importanța supraviețuirii.

Herb Simon – polihistolog și expert în științe cognitive – a formulat o noțiune numită raționalitate limitată, formulată cam așa: „ne este imposibil să măsurăm și să evaluăm totul ca și când am fi computere; prin urmare, sub presiunea evoluției, producem scurtături și deformări”.

Specialist în teoria deciziei, Ken Binmore împinge lucrurile mai departe, arătând că noțiunea de „rațional” este nu doar neglijent și prost definită, dar și că multe dintre utilizările ei sunt simple aberații.

Iată trei maxime utile:

„Nu este științific să judeci oamenii după credințele lor.

„Raționalitatea” credințelor nu există, raționalitatea se găsește în fapte.

Raționalitatea faptelor poate fi judecată numai prin prisma unor determinări evoluționiste.

În plus, Paul Samuelson a formulat o axiomă a revelării preferințelor: „nu avem cum să ne dăm seama ce gândesc oamenii cu adevărat, ce le prevestește acțiunile, dacă nu facem altceva decât să îi întrebăm – poate că nu știu nici ei. Până la urmă contează ce plătesc pentru marfă, nu ce declară că «gândesc» despre ea sau diversele motive posibile pe care ni le oferă sau și le oferă lor înșiși pentru a se justifica”.

(re)flexii

Cu toate astea, sondajele de opinie se bazează doar pe răspunsurile unor oameni…

Care-i rolul religiei?

Consider, aşadar, că religia există pentru a consolida managementul riscului de extremitate de la o generație la alta, întrucât regulile binare și absolute ale acestuia sunt uşor de transmis și de consolidat. Oamenii au supraviețuit în pofida riscurilor de extremitate; supraviețuirea noastră nu poate fi chiar atât de aleatorie.

Adu-ți aminte că a-ți pune pielea la bătaie înseamnă să nu ții cont de vorbele oamenilor, ci numai de faptele lor și de măsura în care se expun riscurilor. Lasă supraviețuirea să își facă treaba.

Superstițiile pot fi vectori ai regulilor de management al riscului. Avem date solide care ne arată că superstițioşii au supraviețuit; repet, nu desconsidera niciodată nimic din ceea ce te ajută să supraviețuiești. De exemplu, Jared Diamond analizează „paranoia constructiva” a locuitorilor din Papua-Noua Guinee, ale căror superstiții îi împiedică să doarmă sub copacii uscați. Nu contează dacă este vorba despre o superstiție sau despre altceva, o eventuală înțelegere științifică profundă a probabilităților, esențial este să nu dormi sub copaci uscați. Iar dacă visezi să îi determini pe oameni să se folosească de probabilități pentru a lua decizii, am o veste pentru tine: peste 90% dintre psihologii care vorbesc despre luarea deciziilor (inclusiv creatori de regulamente și cercetători precum Cass Sunstein și Richard Thaler) nu știu absolut nimic despre probabilități și încearcă să submineze eficienta noastră paranoia organică.

Mare-MicDe fapt, Taleb ne spune că „nu avem suficiente argumente care să ne permită să discutăm despre «credințe iraționale»”, în condițiile în care „argumentele există doar în cazul faptelor iraționale”.

Iată și câteva principii:

„Există o diferență între credințele care sunt ornamentale și alte tipuri de credințe, care se suprapun faptelor.”

„Cât de mult «credem» în ceva cu adevărat se poate reflecta doar în ceea ce suntem dispuși să riscăm pentru acea «credință».”

Taleb ne spune că ar fi găsit „o singură definiție a raționalității care să fie riguroasă din punct de vedere practic, empiric și matematic: rațional este ceea ce ne permite supraviețuirea”.

Și încă un principiu:

„Când privim credințele dintr-o perspectivă evoluționistă, nu trebuie să ne gândim la concurența dintre ele, ci la supraviețuirea populațiilor care le cultivă.”

Iar pentru a sintetiza, autorul afirmă:

„Raționalitatea nu depinde de factori explicativi caracterizați de un verbalism evident; este doar ceea ce contribuie la supraviețuire, ceea ce ține ruinarea la distanță.”

„Nu tot ce se întâmplă se întâmplă dintr-un motiv anume, dar tot ce supraviețuiește supraviețuiește dintr-un motiv anume.”

Deplasare în serie<< Religie, credință și punerea pielii în joc :: Asumarea riscurilor are o logică… >>

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.