Despre inegalitate și piele-n joc
- Simularea Monte Carlo – un alt mod de reflecţie asupra lumii
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Distribuit versus concentrat
- Incertitudinea falsului
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- O abordare mai corectă
- Destinația, o necunoscută…
- Antecamera speranței
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Dovezile tăcute
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Și filosofii pot… acționa
- Câteva cuvinte despre istorii alternative
- Din nou, problema agentului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Otravă pentru bogați. În cupe de aur…
- Intoleranța: câștig de cauză
- Fapte, nu vorbe. Comercializarea virtuții
- Religie, credință și punerea pielii în joc
- Risc și raționalitate
- Asumarea riscurilor are o logică…
- O prezență constantă în viață: hazardul…
- Bogăție și deșteptăciune
- Paradoxuri ale colectivului
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Să-nveți păsările să zboare…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- piatra filosofală. Și inversul ei…
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- Medicină, convexitate și Opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- Scurte note introductive…
Problema inegalității în relație cu punerea pielii în joc… Un subiect incitant, mai ales când se introduc în discuție concepte precum static și dinamic, ergodicitate (a se vedea și ergodic theory), ideile lui Picketti, etc…
(…) în țările unde averea se face prin obținerea de avantaje personale, prin patronaj politic sau prin deturnarea regulamentelor (îi reamintesc cititorului că aceasta este metoda prin care cei puternici și inițiații se folosesc de regulamente pentru a păcăli populația sau de procedurile birocratice pentru a-i pune bețe în roate concurenței), averea este privită ca un joc cu sumă nulă. Banii de mere sunt luați de la pere. Cine se îmbogățește o face pe spinarea altora. În țări ca SUA, unde averea poate proveni din distrugere, cetățenii își dau seama imediat că acel om care se îmbogățește nu ia dolari din buzunarele lor, ba chiar sunt șanse să le strecoare ceva bani în buzunare. Pe de altă parte, inegalitatea, prin definiție, este un joc cu sumă nulă.
Privind aproape, foarte aproape chiar, se impune un citat care reflectă realități ale vieții în România… Vorbim despre acei decidenți care, la modul personal, nu riscă nimic, deși iau decizii riscante…
(…) voi sugera că oamenilor le repugnă – sau ar trebui să le repugne – acea persoană din vârful ierarhiei care nu-și pune deloc pielea la bătaie; mai precis, pentru că nu-și asumă riscul care-i revine, aceasta este imună la posibilitatea de a cădea de pe piedestal, de a ieși din categoria sa de venituri sau avere și de a sta la coadă la cantina socială.
Titluri pe pagină
Static/Dinamic
„Inegalitatea statică este un simplu instantaneu al inegalității; nu reflectă ce se va întâmpla în cursul vieții cuiva.”
„Egalitatea în societate poate crește dacă bogații sunt obligați (prin punerea pielii în joc) să-și asume riscul de a nu mai face parte din primii 1%.”
Problema inegalității are sens, la fel ca multe altele, doar în context dinamic. Doar „inegalitatea dinamică (ergodică) ține seama de viitor și de trecut în ansamblu”. Și iată o afirmație care, mi se pare, arată practic de ce a eșuat comunismul:
Nu se poate crea egalitate dinamică prin simpla ridicare a nivelului clasei de jos, ci prin rotirea bogaților – sau obligându-i pe oameni să accepte posibilitatea creării unei deschideri.
Mai mult, Taleb introduce și condiția lipsei barierelor absorbante! Doar așa, se elimină certitudinea faptului că un bogat va fi mereu bogat.
„Egalitatea dinamică este cea care restabilește ergodicitatea, făcând ca probabilitatea timpului și cea a ansamblului să fie substituibile.”
Critica pikettismului
Mda, am citit niște note de lectură asupra uneia din cărțile lui Thomas Piketty, intitulată „Capital et idéologie” (Seuil, 2019), avându-le ca autor pe Silviu Cerna. Poate voi reuși să-i citesc măcar „Capitalul în secolul XXI”, deși, după criticile aduse de Taleb entuziasmul mi s-a mai diminuat…
Pe scurt, conform lui Taleb, Piketty greșește prin teoria sa legată de creșterea rentabilității capitalului în raport cu munca, în condițiile lipsei de rigoare matematică.
Alte alea…
Ni se arată că în lumea reală, cizmarul îl invidiază pe cizmar, că intelectualii sunt cei ce ierarhizează oamenii, că abundența de diagrame și tabele a unei cărți nu-nseamnă neapărat rigoare și iată, în contextul momentului șpăgii luate de fostul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, funcția publică presupune și etică.
„Folosirea funcției publice în scopul îmbogățirii este de-a dreptul imorală.”