O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc

Aceasta este partea 52 din totalul de 67 articole ale seriei Incerto
0
(0)

Iată că editura Curtea Veche a publicat și ultimul volum al lui Taleb, sub titlul „Când pielea ta e în joc”… Am astfel ocazia să citesc și să continui să prezint aici seria Incerto.

Intervenționiștii și greșelile lor fatale (pentru alții)

Autorul își începe demersul printr-un exemplu mitologic, cel al lui Anteu, care-și trăgea puterea din contactul cu mama sa Geea, cea căreia noi îi spunem acum Pământ. Ceea ce reprezenta contactul cu pământul pentru Anteu reprezintă contactul cu lumea reală pentru fiecare dintre noi. Iar relația cu lumea reală înseamnă de fapt punerea pielii în joc. E subliniată aici superioritatea experiențelor personale în relația cu lumea reală față de cele obținute la nivel teoretic, cu ajutorul rațiunii.

Ce înțelege Taleb prin „intervenționiști”? Păi ar fi vorba de cei care au susținut în 2003 invadarea Irakului, iar acum pledează pentru schimbări de regim în țări precum Siria, sau mai nou Iran. Intervenționiștii au trei defecte principale:

  1. viziunea statică asupra lucrurilor; nu pot gândi al doilea pas;
  2. gândire ce vizează dimensiuni inferioare; nu fac distincția dintre problemele multidimensionale și reprezentările lor unidimensionale
  3. se gândesc mereu la acțiuni, nu la interacțiuni; nu pot anticipa evoluția celor ajutați prin intervenții, și nici amplificarea rezultată din feedback.

La momentul manifestării dezastrului (ei riscând totdeauna viețile altora), au ocazia să invoce incertitudinea, ceea ce se numește Lebăda Neagră (LN LN LN ). Pentru că nu riscă eliminarea din joc, acest tip de oameni continuă să populeze așa numita „elită intelectuală”.

Nebuni am fost dintotdeauna, doar că nu am avut priceperea necesară pentru a distruge lumea. Acum o avem.

Principiul intervenției, același după care se ghidează (sau ar trebui! – precizarea mea) și cei care vindecă oameni, ar trebui să fie: mai presus de toate, nu face rău (primum non nocere); în plus, vom vedea că oamenii care nu-și asumă riscuri nu ar trebui să se implice niciodată în luarea deciziilor.

Punerea pielii în joc este o constantă de-a lungul istoriei, în trecut marii comandanți de oști erau ei înșiși războinici. Mai mult, cu mici excepții, liderii societăților asumau personal riscuri, ne-transferându-le altora: sub o treime din împărații romani au murit în patul lor…

Afacerea Bob Rubin

Iată încă un exemplu de evitare a asumării este acela al lui Bob Rubin, fost secretar al Trezoreriei Statelor Unite, cel care, în contextul prăbușirii băncilor în 2008, strânsese deja peste 120 de milioane de dolari din onorarii plătite de Citibank înaintea crizei financiare.

Practic, Rubin a transferat riscurile către contribuabili.

Din nou, via negativa

Dacă ar fi să alegem să citim numai o singuraă secțiune a cărții de față, aceasta ar fi cea mai potrivită. Cazul intervenționiștilor este esențial pentru povestea noastră deoarece arată că faptul de a nu-ți pune pielea în joc are atât efecte etice, cât și efecte epistemice (legate de cunoaștere). Am văzut că intervenționiștii nu învață pentru că nu ei sunt victimele greșelilor pe care le fac și, așa cum am sugerat când am vorbit despre pathema mathematica:

Mecanismul prin care se transferă riscurile este și cel care împiedică învățarea.

Mai concret:

Niciodată nu vei putea convinge un om, pe deplin, că greșește; numai realitatea poate face acest lucru.

De fapt, ca să fim exacți, realitatea nu ține seama de câștigarea disputelor: ceea ce contează este supraviețuirea.

Căci:

Blestemul modernității este extinderea unei categorii de oameni care explică mai bine decât înțeleg,

sau care se pricep mai bine la explicații decât la fapte.

Prin urmare, învățarea nu este chiar ceea ce fac prizonierii din închisorile de maximă siguranță pe care le numim școli. În biologie, învățarea este ceva ce, prin filtrul selecției intergeneraționale, se imprimă la nivel celular – „a pune pielea în joc”, insist, înseamnă mai degrabă „a filtra” decât „a obstrucționa”. Evoluția nu poate avea loc decât în prezența unui risc de extincție. Mai mult:

Nu există evoluție fără punerea pielii în joc.

Deși această ultimă idee este destul de evidentă, întâlnesc mereu oameni din mediul universitar care, fără a-și pune pielea în joc, apără evoluția, respingând totodată asumarea răspunderii și împărțirea riscurilor. Ei nu acceptă ideea proiectului unui creator omniscient, dar vor să impună proiectul uman, de parcă i-ar putea cunoaște toate consecințele. În general, cu cât oamenii venerează mai intens statul sacrosanct (sau echivalentul său, marile corporații), cu atât detestă mai tare ideea de a-și pune pielea la bătaie. Cu cât cred mai mult în capacitatea lor de a face previziuni, cu atât detestă mai tare ideea de a-și pune pielea la bătaie. Cu cât poartă mai des costum și cravată, cu atât detestă mai tare ideea de a-și pune pielea în joc.

Revenind la intervenționiștii noștri, am constatat că oamenii nu învață prea mult din greșeli – nici din ale lor, nici din ale altora; mai degrabă, sistemul este cel care învață, selectându-i pe cei mai puțin înclinați spre o anumită categorie de greșeli și eliminându-i pe alții.

Sistemele învață prin înlăturarea componentelor, via negativa.

Cum spuneam, mulți piloți incompetenți zac acum pe fundul Atlanticului, numeroși șoferi periculoși se odihnesc în liniștitul cimitir local, pe care îl străbat alei frumoase, mărginite de copaci. Transportul nu a devenit mai sigur doar pentru că oamenii învață din greșeli, ci pentru că sistemul face acest lucru. Experiența sistemului diferă de cea a indivizilor; se întemeiază pe filtrare.

Rezumând cele aflate până acum:

Punerea pielii în joc ține în frâu hybrisul uman.

Vom aprofunda discuția în a doua parte a Prologului, analizând noțiunea de simetrie.

O explorare a simetriei

De la Hammurabi la Kant

Codul lui Hammurabi
Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi dăltuit pe o piatră de bazalt, cu cele 282 de legi ale sale are ca temă centrală stabilirea de simetrii între partenerii unei tranzacții, tocmai pentru evitarea transferului riscurilor.

Este cazul să vedem ce-i riscul de extremitate, sau coadă. Păi, așa cum detalia Taleb în „Lebăda Neagră”, e un eveniment extrem, cu frecvență de apariție extrem de redusă. De ce „coadă”? Pentru că în clasica reprezentare a frecvențelor de apariție, vorbind aici de curba lui Gauss, acestea sunt situate la extremitatea stângă sau dreaptă.

Cea mai cunoscută dintre legile lui Hammurabi:

„Dacă un constructor ridică o casă și acea casă se prăbușește pricinuind moartea proprietarului, constructorul va fi condamnat la moarte.”

Evoluția legilor simetriei e prezentată în tabelul următor:

Evoluția simetriei morale
Hammurabi/Legea TalionuluiLegea a XV-a a sfințeniei și a dreptățiiRegula de argintRegula de aurFormula legii universale
„Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.”
(Hammurabi, Exodul 21:24)
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
(Leviticul 19:18)
„Ce ție nu-ți place, altuia nu face.”„Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”
(Matei 7:12)
„Acționează numai după acea maximă prin care poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală.”
(Kant 1785 4:421)

Doar o precizare: argintul e mai bun decât aurul, în acest caz. Nu de alta, dar până și Isocrate scria:

Tratează statele mai slabe după cum crezi că s-ar cuveni să te trateze statele mai puternice.

Autorul parafrazează enunțul lui Kant astfel:

Poartă-te ca și cum acțiunile tale s-ar putea generaliza, devenind comportamentul tuturor oamenilor de pretutindeni, în orice condiții.

În realitate însă,

Comportamentul universal este minunat pe hârtie și dezastruos în practică.

De ce? După cum vom insista până la saturație în această carte, suntem animale locale și practice, sensibile la degradare. Ceea ce e mic nu e, simultan, și mare; tangibilul nu e abstract; emoțional nu înseamnă logic. Întrucât am susținut că lucrurile funcționează mai bine la scară mare, ideal ar fi să evităm abordările cu un grad prea mare de generalitate atunci când îl salutăm pe angajatul de la service care se ocupă de mașina noastră. Trebuie să ne concentrăm asupra vecinătății noastre imediate; avem nevoie de reguli simple și practice. Mai grav, generalitățile și abstractul tind să atragă psihopați care se cred superiori tuturor și care ne amintesc de intervenționiștii descriși în partea întâi a Prologului.

De la Kant, la Tony Grăsanul

Practicul Tony Grăsanul ar fi spus:

Poartă-te frumos, încă de la început, cu fiecare om pe care-l întâlnești. Dar dacă încearcă vreunul să te domine, domină-l tu pe el.

Cauze opace, preferințe revelate

Nu vrei să câștigi o dispută. Vrei să câștigi pur și simplu.

Punerea pielii în joc are legătură cu lumea reală, cu cu cea a aparențelor. Omul faptelor câștigă acționând, nu convingându-i pe alții. Doar faptele sunt tangibile și măsurabile. Restul e vorbărie.

Punerea pielii la bătaie contribuie la rezolvarea problemei LN LN LN și a altor probleme legate de incertitudine, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv: ceea ce a supraviețuit și-a dovedit robustețea în fața evenimentelor de tip LN LN LN ; în momentul în care nu ne mai punem pielea în joc, perturbăm aceste mecanisme de selecție. Nepunându-ne pielea în joc, nu avem cum să înțelegem Inteligența Timpului (o manifestare a efectului Lindy, căruia îi voi dedica un capitol întreg și prin care: 1) timpul elimină ceea ce este fragil și păstrează ceea ce este robust și 2) speranța de viață a elementelor nefragile crește cu timpul). Indirect, ideile își pun și ele pielea în joc, la fel cum o fac și populațiile care le cultivă.

Contrar multor teoreticieni, Taleb afirmă cu nonșalanță că, în condițiile în care nu contează decât supraviețuirea, „există anumite riscuri pe care, pur și simplu, nu ne permitem să ni le asumăm”, caz în care se impune „supraevaluarea” riscului de extremitate, în vreme ce „există alte riscuri pe care  nu ne permitem să nu ni le asumăm” (așa numita dimensiune „ergotică”)!

Modernism și intelectualism

Prin acest curent ideologic numit intelectualism, s-a inoculat convingerea că faptele pot fi separate de consecințele lor, că teoria poate fi separată de practică și că un sistem complex poate fi reparat prin abordări de sus în jos, prin tehnica top-down. Mai mult, scientismul, acest frate al intelectualismului, care nu e decât o interpretare naivă a științei, complică și mai mult lucrurile.

Fenomenul grav asupra căruia atrage atenția Taleb este acela al faptului că s-a ajuns ca știința să ajungă în mâinile comerciaților, care o folosesc pentru a-și vinde produsele (vezi margarina sau alimentele modificate genetic).

Lucrurile create de oameni care nu-și pun pielea în joc tind să devină din ce în ce mai complicate (până când se năruie).

Oamenii care nu își pun pielea în joc nu au parte de simplitate.

În vreme ce specializarea poate avea ca efect secundar separarea muncii de roadele sale, simplitatea este adusă de punerea pielii în joc.

Și sufletul în joc

Aici e vorba de onoare. Onoarea presupune existența unor fapte pe care nu le-am săvârși niciodată (atitudine via negativa), dar și a unora pe care le-am face necondiționat, indiferent de consecințe.

Printre cei ce-și pun sufletul în joc sunt artizanii, cei care îmbină arta cu afacerile și care nu ar vinde un produs de calitate inferioară, lezându-și astfel orgoliul.

Pielea în joc, la propriu

Unii cititori ar putea întreba pe bună dreptate: legea e grozavă, dar ce ai face cu un judecător corupt sau incompetent? Ar putea să greșească, neexistând riscul de a fi pedepsit. Ar putea fi veriga slabă. Nu este chiar așa, sau cel puțin, nu a fost așa în trecut. Un prieten mi-a arătat odată un tablou olandez numit Judecata lui Cambyses. Scena este preluată dintr-o poveste spusă de Herodot, despre un judecător persan corupt, pe nume Sisamnes. Acesta a fost jupuit de viu, la porunca regelui Cambyses, drept pedeapsă pentru încălcarea principiilor justiției. Tabloul îl înfățișează pe fiul lui Sisamnes, care face dreptate din jilțul tatălui său, tapisat cu pielea jupuită pentru a aminti că justiția implică punerea pielii în joc, în sensul propriu al expresiei.

Seria Incerto

Taleb ne dezvăluie cum au apărut cărțile sale din seria Incerto. Aflăm astfel că „LN LN LN ” a fost inițial o discuție ocazională în Fooled by Randomness, că „Antifragil” s-a conturat în „LN LN LN ”, iar „Skin in the game”, cartea în discuție era doar o secțiune în Antifragil, sub deviza Să nu devii antifragil în detrimentul altora.

Un tabel cu asimetrii

Asimetrii ale societății
Nu-și pun pielea în jocÎși pun pielea în jocÎși pun pielea în joc pentru alții sau își pun sufletul în joc
(Păstrează avantajele, transferă altora dezavantajele, au o opțiune ascunsă, în defavoarea altora)Păstrează pentru ei dezavantajele, își asumă propriile riscuri)(Acceptă dezavantajele în numele celorlalți sau al valorilor universale)
Birocrați, strategi politiciCetățeniSfinți, cavaleri, războinici, soldați
Consultanți, sofiștiComercianți, afaceriștiProfeți, filosofi (în sensul premodern)
Mari corporații cu acces la statArtizaniArtiști, unii artizani
Directori de corporație (în costum)AntreprenoriAntreprenori/inovatori
Oameni de știință care manipulează sistemul, teoreticieni, cercetători în informatică, studii observaționaleExperimentatori de laborator și de terenOameni de știință nonconformiști care își asumă riscuri cu ipoteze ce se îndepărtează de părerea generală
Guverne centralizateGuvernele orașelor-statGuverne locale
RedactoriScriitori, (unii) editoriScriitori adevărați
Jurnaliști care „analizează” și fac previziuniSpeculatoriJurnaliști care își asumă riscuri și expun fraude (ale regimurilor puternice, corporațiilor), rebeli
PoliticieniActiviștiDisidenți, revoluționari
BancheriTraderi de fonduri de acoperire(Nu s-ar implica în comerțul vulgar)
Cei care vânează recompense, premii, onoruri, ceremonii, medalii, invitații la ceai de la regina Angliei, fotolii de academicieni, strângeri de mâini cu ObamaCei pentru care suprema (chiar unica) recompensă este moartea de dragul ideilor sau a pozițiilor proprii: Socrate, Iisus, Sfânta Ecaterina, Hypatia, Ioana d'Arc
Deplasare în serie<< Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice :: O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine” >>

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.