- Scurte note introductive…
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Antecamera speranței
- Dovezile tăcute
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- O abordare mai corectă
- Incertitudinea falsului
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – Triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Distribuit versus concentrat
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Destinația, o necunoscută…
- Și filosofii pot… acționa
- Să-nveți păsările să zboare…
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- Piatra filosofală. Și inversul ei…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- Medicină, convexitate și opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Intoleranța: câștig de cauză
- Paradoxuri ale colectivului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Din nou, problema agentului
- Otravă pentru bogați. În cupe de aur…
- Fapte, nu vorbe. Comercializarea virtuții
- Religie, credință și punerea pielii în joc
- Risc și raționalitate
- Asumarea riscurilor are o logică…
Să vedem ce ne mai spune Taleb despre echitate, în ultimă instanță…
Titluri pe pagină
Când gătești țestoase, mănâncă-le!
Proverbul antic spune că:
Ipsi testudines edite, qui ceppistis.
(Dacă ai prins țestoase, ai face bine să le mănânci.)
Această vorbă de duh vine de la povestea pescarilor care prinseseră (și au gătit foarte multe broaște țestoase), pe ca neputându-le consuma, au găsit de cuviință să i le „bage pe gât” zeului Mercur, care tocmai trecea pe acolo. Înțelegând situația, zeul i-a obligat pe pescari – pe principiul că trebuie să mâncăm și noi ceea ce oferim altora – să-și mănânce țestoasele…
Ziua și clientul…
De reținut, mai ales că în viziunea celor ce lucrează în vânzări, de altfel experți în arta manipulării psihologice, „în fiecare zi se naște un client nou”:
Ferește-te de cel care dă sfaturi, spunându-ți că, dacă faci un anumit lucru, va fi „în avantajul tău”, fiind, de fapt, și în avantajul lui, pe când necazurile tale nu-l afectează direct.
Mai mult, contrar tentației imorale, tot mai tentantă azi,
Aspectele etice sunt întotdeauna mai robuste decât cele juridice.În timp, juridicul ar trebui să se îndrepte către etic, niciodată invers.
Sau altfel spus:
Legile vin și se duc; etica rămâne.
Distribuirea egală a incertitudinii
Cel puțin în cazul tranzacțiilor, se pune problema transparenței (a se vedea exemplul unui vânzător de vin care a început să se oțețească). Apare posibilitatea ca vânzătorul să ajungă sub incidența legii răspunderii civile. respectiv o minimă punere a pielii în joc. Ajungând la limita dintre incertitudine și înșelăciune, dată fiind inegalitatea incertitudinii, se poate ajunge la formularea:
Niciuna dintre părțile unei tranzacții nu ar trebui să aibă certitudini în privința rezultatului, câtă vreme cealaltă parte are incertitudini.
Având în vedere complexitatea problemei asimetriei, diversele școli au propus soluții etice diferite. Sub titlul următor vedem abordarea talmudică.
Etica ebraică
Un rabin medieval spunea povestea lui Rav Safra, cărturar și neguțător babilonian, la care a venit un client oferindu-i prețul inițial pentru mărfurile sale, exact în momentul în care se ruga. Văzând că nu primește răspuns, clientul i-a propus un preț mai mare, dar negustorul nu voia neapărat să vândă la un preț mai mare. De aici, dilema: era obligat Rav Safra să vândă la prețul inițial sau să accepte prețul mai bun?
Ajungem astfel la Nietzsche:
„Compătimirea față de toată lumea” – asta ar însemna (…) tiranie față de tine însuți, stimabile vecin!
Friedrich Nietzsche, Dincolo de Bine și de Rău. Preludiu la o filozofie a viitorului
Membri vs. nemebri
Care e scopul unui club? Nimic altceva decât excluderea unora și limitarea dimensiunii! Când vorbeau de „democrație”, atenienii îi aveau în vedere doar pe proprii cetățeni, nu și pe sclavi sau meteci. Prin codul lui Teodosie, cetățenii romani căsătoriți cu „barbari” își pierdeau drepturile. Există și alte exemple de „cluburi” ce practică norme etice graduale, cu limite dincolo de care normele etice nu mai sunt obligatorii.
„etica este în esență umană.”
Întrebarea la care vom reveni mai târziu, după ce vom aprofunda teoria complexității, este următoarea: etica și universalismul pot coexista? Teoretic, da, dar practic, din păcate, nu. Fiindcă ori de câte ori „noi” devine un club prea mare, lucrurile se degradează și fiecare începe să se lupte pentru pentru propriile interese. Abstractul este, de fapt, mult prea abstract pentru noi. Acesta este principalul motiv pentru care susțin sistemele politice care pornesc de la nivel local și se dezvoltă ascendent (…), nu sistemele structurate invers, care au eșuat în statele mari. O organizare oarecum tribală nu este ceva rău – trebuie să acționăm după modelul fractalilor, în cadrul relațiilor structurate și armonioase dintre triburi, în loc să amestecăm toate triburile într-o mare ciorbă.
Să fi avut dreptate Platon când vorbea de limitarea creșterii stautului (orașului-stat) la niște dimensiuni rezonabile? A se vedea seria „Societatea deschisă”…
Descoperirea empirică a lui Ostrom se referă la existența unei anumite dimensiuni a comunității, sub nivelul căreia oamenii se comportă ca niște colectiviști, protejând bunurile comune, de parcă întreaga unitate ar deveni rațională. O astfel de comunitate nu poate fi prea mare. Este ca un club. Grupurile se comportă diferit când diferă scara. Așa se explică diferența dintre local și național, precum și modul de funcționare a triburilor: fiecare om face parte dintr-un grup specific, mai mare decât limitatul eu, dar mai restrâns decât omenirea în general. Esențial este că oamenii împart anumite lucruri, dar nu pe toate, cu un grup al lor. Totodată, există un protocol pentru relațiile cu exteriorul. Triburile păstorilor arabi au reguli stricte în privința ospitalității față de străinii neostili, care nu le amenință bunurile comune, dar devin violente dacă străinul reprezintă o amenințare.
Definiția bunului comun în spiritul punerii pielii în joc: un spațiu în care fiecare este tratat așa cum îi tratează și el pe ceilalți, în care toată lumea aplică Regula de argint.
Pe diagonală?
„Sunt libertarian la nivel federal;
republican la nivel statal;
democrat la nivel local;
și socialist la nivelul familiei și al prietenilor.”
Maximă a fraților Geoff și Vince Graham
Care ar fi semnificația acestei maxime Graham? Pur și simplu, înseamnă că etichetele „stânga”/„dreapta” nu au noimă în viețile noastre, fiind simple invenții politicianiste. Iată de ce merg bine lucrurile pentru elvețieni, ei fiind interesați de guvernanță în context gradual.
Lex Rhodia și…
Legea Insulei Rodos, un cod antic ce stipula că riscurile și costurile evenimentelor neprevăzute trebuie să fie suportate în mod egal, fără a ține seama de răspundere… Ce chestie! Una care ar face loc multor dezbateri de natură juridică….
Legea Insulei Rodos prevede că, în cazul în care se aruncă marfă peste bord în scopul ușurării unei corăbii, ceea ce se pierde în beneficiul tuturor trebuie să se compenseze cu aportul tuturor.
Principiul ăsta se aplica și în situația riscurilor la care se expuneau caravanele deșertului
Abateri de la principiul pielii în joc
Iată o situație: jurnalistul deține acțiuni, laudă compania, apoi vinde acțiunile beneficiind de pe urma reclamei. Ce e asta? Manipularea pieței. Și este o atitudine opusă unui comportament normal, conform căruia jurnalistul cumpără acțiuni pentru că-și dorește asta, abia apoi vorbește despre asta, dezvăluind și deținerea pachetului de acțiuni.
Conflictul de interese poate să nu constituie o problemă, dacă părțile implicate asumă și riscul dezavantajelor.
Cazul medicinii
„Sistemul juridic și măsurile de reglementare au potențialul de a pune pielea doctorului la bătaie unde nu trebuie.”
Se analizează situațiile celor trei categorii implicate: pacientul, medicul și administratorul (înțelegând prin administrator sistemul juridic). În procesul de tratare a pacienților, doctorul ajunge să paseze incertitudinea. Cum? A se vedea cazul unui oncolog, spre exemplu, care e evaluat în funcție de rata de supraviețuire la cinci ani a pacienților săi, el având la dispoziție mai multe variante de tratare: operația cu laser (precizie chirurgicală), radioterapie (toxică atât pentru celulele canceroase, cât și pentru cele sănătoase), în condițiile în care rezultatele operației cu laser pot fi mai slabe după cinci ani decât cele ale radioterapiei. Dar radioterapia tinde să producă tumori secundare pe termen lung.
„Medicul este împins de sistem să transfere riscul de la el la pacient și din prezent în viitor sau din viitorul apropiat într-un viitor mai îndepărtat.”
Pentru majoritatea oamenilor, exceptându-i pe cei grav bolnavi, riscurile cântăresc mai mult decât beneficiile. Riscurile pe termen lung sunt ascunse, deoarece, chiar dacă ele vor produce efecte până la urmă, riscul juridic pentru medic este cel iminent. Medicii nu vor să ajungă în instanță!
În concluzie, atât doctorul, cât și pacientul își pun pielea la bătaie, chiar dacă nu ating perfecțiunea, dar administratorii nu o fac – ei par a fi cauza proastei funcționări a sistemului, deosebit de îngrijorătoare. În orice colț al lumii, în fiecare activitate sau afacere, în toate timpurile, administratorii au fost o năpastă.
Eh…, discuția asta se referă la un sistem așa-zis „corect”. E o discuție ce nu include interesele marilor producători de medicamente, și nici pervertirea moralității unor medici co-interesați/stimulați de Big Pharma. Includerea acestor aspecte în discuție ar complica și mai mult problematica… Dar e o altă discuție, pe tema asta site-ul meu incluzând mai multe articole și documentare în categoria „Sănătate” și eticheta „Seringa”.
