ideea principală din spatele sistemelor complexe este aceea că niciun comportament al ansamblului nu poate fi prevăzut pe baza componentelor sale. Interacțiunile contează mai mult decât caracteristicile unităților. Interacțiunile contează mai mult decât caracteristicile unităților. Dacă studiem furnicile una câte una, nu vom obține aproape niciodată informații clare despre modul de funcționare a coloniei de furnici. Pentru a le obține, trebuie să privim colonia de furnici ca pe o colonie de furnici, nici mai mult, nici mai puțin, și nu ca pe o colecție de furnici. Aceasta este proprietatea „emergentă” a întregului, care face diferența dintre părți și întreg, întrucât ceea ce contează sunt interacțiunile dintre părțile respective. Iar interacțiunile pot urma reguli foarte simple.

Genele respectă regula majorității; limbile respectă regula majorității.

Limbile călătoresc, genele mai puțin.

Spre deosebire de islamism, în care oricare dintre părinți poate fi musulman, și de iudaism, care impune ca măcar mama să aparțină mozaismului, în cele trei religii enumerate mai sus este necesar ca ambii părinți să fie adepți, altfel copilul și părinții lui vor spune pa și pusi comunității.

Prin urmare, islamiștii nu au făcut decât să fie mai încăpățânați decât creștinii, care, la rândul lor, au avut de câștigat de pe urma propriei încăpățânări. Înainte de apariția islamismului, răspândirea inițială a creștinismului în Imperiul Roman s-a datorat în mare parte… intoleranței oarbe a creștinilor, prozelitismului lor absolut, agresiv și recalcitrant. La început, păgânii romani i-au tolerat pe creștini, tradiția cerându-le să-și împartă zeii cu alți membri ai imperiului. S-au întrebat, așadar, de ce nazarinenii nu voiau să dea și să primească zei și să-L ofere pe Iisus al lor panteonului roman, în schimbul altor divinități. Cum, zeii noștri nu sunt suficient de buni pentru ei? „Persecutarea” creștinilor a avut mai mult de-a face cu propria lor intoleranță față de panteonul zeilor locali decât cu intoleranța păgânilor. Trebuie să ne amintim mereu că noi citim istoria scrisă de creștini, nu de greco-romani.

Paradoxal, consecințele sunt mai stabile când se aplică regula minorității – varianța rezultatelor este mai redusă, iar probabilitatea ca regula să apară în mod independent la populații separate este mai mare.

Din regula minorității este mai probabil să decurgă reguli clar definite, binare.

„Ai fi de acord ca fiecare partid politic care are în doctrina sa interzicerea libertății de exprimare să fie privat de libertatea de exprimare?”

„O societate care a ales să fie tolerantă, ar trebui să fie intolerantă cu intoleranța?”

Da, o minoritate intolerantă poate să controleze și să distrugă democrația. Mai precis, în cele din urmă va distruge lumea noastră.

În consecință, trebuie să fim mai mult decât intoleranți cu anumite minorități intolerante. Pe scurt, acestea încalcă Regula de argint. Este inadmisibil să aplicăm „valorile americane” sau „principiile occidentale” în raporturile cu salafismul intolerant (care neagă dreptul altor popoare de a avea propria religie). În prezent, Occidentul este este pe cale să se sinucidă.

Cel mai ușor identificăm un fraier văzând dacă-l interesează mărimea cinematografului mai mult decât cea a ușii.

Să nu vă îndoiți niciodată de faptul cpă un grup mic de cetățeni responsabili poate schimba lumea. Doar așa s-a schimbat până acum.