Declarația universală a drepturilor animalelor

0
(0)

Deși oamenii își demonstrează zilnic (in)umanitatea în relația cu celelalte specii de animale, iată că există o „declarație universală a drepturilor animalelor”, încă din 1978… În numele necuvântătoarelor,

DECLARAȚIA UNIVERSALA A DREPTURILOR ANIMALELOR

(proclamată solemn la CASA UNESCO din Paris la l5 octombrie l978)

CONSIDERÂND că toate animalele au drepturi,
CONSIDERÂND că necunoaşterea şi desconsiderarea acestor drepturi l-au condus şi continuă să-l conducă pe om să comită crime contra naturii şi a animalelor,
CONSIDERÂND că recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existență a celorlalte specii animale constituie fundamentul coexistenței speciilor în lume,
CONSIDERÂND că genocidul este practicat de către om şi amenință să fie perpetuat,
CONSIDERÂND că respectarea animalelor de către om este în legătură cu respectarea omului de către om,
CONSIDERÂND că educația trebuie să cultive încă din copilărie observarea, înțelegerea, respectarea şi dragostea față de animale,

SE PROCLAMĂ CELE CE URMEAZĂ

Articolul 1
Toate animalele se nasc egale în fața vieții şi au aceleaşi drept la existență.

Articolul 2
1. – Orice animal are dreptul la respect.
2. – Omul, ca specie animală, nu poate extermina celelalte animale sau să le folosească fără să le respecte drepturile, are datoria să-şi pună experiența în slujba animalelor.
3. – Orice animal are dreptul la atenția, îngrijirea şi protecția omului.

Articolul 3
1. – Nici un animal nu va fi supus unui tratament răuvoitor şi nici la acte de cruzime.
2. – Dacă sacrificarea unui animal este necesară, ea va fi instantanee, nedureroasă şi fără să-i provoace teamă.

Articolul 4
1. – Orice animal aparținând unei specii sălbatice are dreptul să trăiască în libertate în habitatul (mediul) său natural propriu, terestru, aerian sau acvatic şi are dreptul de a se reproduce.
2. – Orice îngrădire a libertății, chiar şi dacă are un scop educativ, este contrară acestui drept.

Articolul 5
1. – Orice animal, aparținând unei specii care, prin tradiție, trăieşte în apropierea omului, are dreptul să trăiască şi să se dezvolte în ritmul şi în condițiile de viață şi libertate care sunt specifice speciei sale.
2. – Orice modificare a acestui ritm şi a acestor condiții, care ar fi impuse de către om, în scopuri comerciale, sunt contrare acestui drept.

Articolul 6
1. – Orice animal, ales de către om pentru companie, are dreptul la o durată de viață conformă cu longevitatea sa naturală.
2. – Abandonul unui animal este un act de cruzime şi degradant.

Articolul 7
1. – Orice animal folosit pentru servicii, în slujba omului, are dreptul la o durată şi intensitate a muncii rezonabile, la o alimentație corespunzătoare şi la odihnă.

Articolul 8
1. – Experiențele pe animale, care implică o suferință fizică şi psihică, sunt incompatibile cu drepturile animalului, indiferent dacă este vorba de experiențe medicale, ştiințifice, comerciale sau de orice alt fel.
2. – Tehnicile de înlocuire a experiențelor pe animale trebuie utilizate şi dezvoltate.

Articolul 9
În cazul în care animalul este crescut pentru alimentație, el trebuie hrănit, găzduit, transportat şi sacrificat, fără să i se provoace durere sau teamă.

Articolul 10
1. – Nici un animal nu trebuie să fie folosit pentru divertismentul omului.
2. – Exhibițiile (expunerile ostentative) animalelor şi spectacolele care folosesc animalele, sunt incompatibile cu demnitatea animalului.

Articolul 11
Orice act care implică sacrificarea unui animal, fără ca acesta să fie necesară, constituie un genocid, deci o crimă împotriva vieții.

Articolul 12
1. – Orice act care implică sacrificarea unui număr mare de animale sălbatice este un genocid, altfel spus, o crimă împotriva speciei.
2. – Poluarea şi distrugerea mediului natural conduce la genocid.

Articolul 13
1. – Animalul mort trebuie tratat cu respect.
2. – Scenele de violență, ale căror victime sunt animalele, trebuie interzise la cinematograf şi televiziune, exceptând cazul în care au ca scop demonstrarea unui atentat împotriva drepturilor animalului.

Articolul 14
1. – Organismele de protecție şi de salvare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental.
2. – Drepturile animalelor trebuie să fie protejate de lege la fel ca şi drepturile omului.

Textul DECLARAȚIEI UNIVERSALE A DREPTURILOR ANIMALELOR a fost adoptat de către Liga Internațională a Drepturilor Animalelor şi de Ligile Naționale Afiliate în cadrul Întâlnirii Internaționale pe tema Drepturile Animalelor ce a avut loc la Londra, în perioada 21-23 septembrie 1977.

Declarația Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO.

Textul, revizuit în 1989 de Liga Internațională a Drepturilor Animalelor, a fost trimis în 1990 Directorului General al UNESCO şi a fost făcut public în acelaşi an.

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.