Impostura (forma primară)

0
(0)

ImposturaCompanie mare, domnule! Capital majoritar de stat… În binecunoscutul stil dâmbovițean, puterea politică impune la nivelul consiliului de administrație și apoi la nivel executiv conduceri „adecvate”… politic, cum altfel.

După oarece perioadă de tatonare, CEO-ul (nu-i așa că sună mai bine decât anticul „Director General”?) începe „să populeze” compania cu specimene care mai de care… cu priviri „albastre”… Și asta, în paralel cu îndepărtarea mai mult sau mai puțin brutală/voalată a vechilor directori. Care, de fapt, și ei fuseseră puși în funcție… tot politic! Vechii angajați privesc cu uimire cum zilnic, pe holuri și la fumoar apar noi și noi figuri. Multe dintre acestea sunt tineri, dar privindu-i, stai și te-ntrebi: „Ce-i mâna pe ei în luptă?”. Se instalează o atmosferă de suspiciune reciprocă. Cei vechi, care duc în continuare greul îndeplinirii obiectivelor, încep să se ferească să mai discute liber. Se simt agresați de acești nou-veniți, care-i privesc de sus, mulți dintre ei nefăcând nici un efort de adaptare la ceea ce azi s-ar numi „spiritul” companiei. Oare le lipsește capacitatea de adaptare? Sau pur și simplu nu-i interesează asta. Nu-i interesează decât să-l slujească pe noul „tătuc”, cel care le-a dat o pâine albă de mâncat.

Între timp, CEO-ul, care pozează în non-conformist și „eliberator” al angajaților de constrângerile unor proceduri nepopulare (conform propriilor declarații radiofonice …), în paralel cu declanșarea unor campanii de amenințări cu instanța la adresa unor angajați, și cu cercetarea disciplinară a altora… Radiofonice am spus… Daaa… De o vreme, în difuzoarele birourilor companiei, două ore pe zi (pentru început) răsună noul post de radio al companiei! Desigur, o voce feminină absolut enervantă, pe lângă citirea unui stupid horoscop, oferă angajaților plăcerea (sau, după caz, neplăcerea) ascultării unui/unor interviuri cu cine credeți? Da, ați ghicit! Cu stimabilul CEO!

Relativ recent, într-unul din birourile companiei și-au făcut apariția doi tineri, un el și o ea, aduși (cum altfel? ) prin concurs. Au fost bine primiți, li s-au oferit din prima zi telefoane mobile, într-o săptămână au primit calculatoare, fie ele chiar mai vechi, că de, avalanșa de angajări n-a fost luată în considerare la achiziția de tehnică de calcul, vechii angajați au făcut ce-au știut pentru a le facilita integrarea. Din păcate, în foarte scurt timp s-a dovedit că tinerii, deși declarativ își anunțau intenția de a învăța, de a asimila cunoștințele necesare pentru atingerea capacității minime de a participa la îndeplinirea sarcinilor colectivului, nu erau dispuși la efortul pe termen lung necesar. Mai mult, ei au fost percepuți ca „spioni”, astfel încât anterioarele discuții libere din cadrul biroului și atmosfera destinsă s-au pierdut în uitare. Practic ceea ce fac ei (și pentru a fi sinceri, nu mare lucru) este complet deconectat de la activitatea curentă a colectivului, ei fiind coordonați, luați în delegații în străinătate și în țară de persoane cu funcții din cu totul alte zone de activitate ale companiei. Mai mult, ceea ce e cel mai trist, ei par a se simți bine în această postură…

Vorbeam despre enervanta voce spartă a radioului companiei! Unul din momentele emisiunii zilnice era dat de momentul interviului. Așa cum spuneam, primul interviu a fost cu CEO-ul. O doză mai mare de pupincurism e greu de găsit! Și pentru ca oamenilor să le intre bine în cap, a doua zi, interviul respectiv a fost dat în reluare. Dar, în zilele următoare au fost intervievați și alți angajați, unii dintre ei aflați în puncte de lucru mai depărtate de sediu. Desigur, totul e perfect, totul e în grafic și în parametri, cum altfel! 😉 Colorarea realității e obicei vechi!

Ei bine, legat de acest radio, ultima surpriză a fost aceea că tânărul în discuția de mai sus a fost cel „intervievat”. În condițiile în care el nu doar că nu stăpânește bazele activității colectivului din care face parte, dar nu face un minim de efort pentru asta… Mare tupeu, sau mare inconștiență?

Stupide vremuri! Sub proastele sfaturi ale unor mai în vârstă impostori plantați în diverse puncte cheie ale companiei, iată cum cei tineri preiau și dau noi valențe imposturii… Și, ceea ce este mai grav, probabil că astfel de situații sunt prezente în majoritatea (dacă nu toate) companiile de stat….

Viitorul va arăta că nu asta-i calea progresului în carieră. Cel puțin așa cred eu…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?




Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.