Efectul „Frankenstein”

5
(1)

În IC se vorbește adesea despre „efectul Frankenstein”, deși termenul militar este „recul”: adică situații în care se întâmplă ca tocmai acele decizii politice în care se întâmplă ca tocmai acele decizii politice luate pentru promovarea intereselor americane să ajungă să le facă rău ireparabil. Printre cele mai remarcabile exemple ale „efectului Frankenstein”, enumerate ulterior de civili, de membri ai guvernului, de militari, ba chiar și de persoane din IC, se numără proiectul american de finanțare și instruire a mujahedinilor pentru lupta împotriva sovieticilor, proiect care a avut drept rezultat militarizarea organizației lui Osama bin Laden și apariția al-Qaida. Alt exemplu este îndepărtarea din armata irakiană a membrilor Partidului Ba’ath, loiali lui Saddam Hussein, fapt care a dus la nașterea Statului Islamic. Însă, pentru scurta mea carieră, exemplul cel mai semnificativ al „efectului Frankenstein” a fost efortul clandestin al guvernului american de restructurare a comunicațiilor globale. La Geneva, în același decor unde creatura lui Mary Shelley a luat-o razna, America se ocupa de crearea unei rețele care, în final, ajungea să aibă o viață și o misiune proprii și care avea să distrugă viețile creatorilor ei – printre care și a mea.

Biroul CIA de la ambasada americană din Geneva era unul dintre cele mai importante laboratoare de pe continentul european, unde se desfășura de zeci de ani acest experiment. Capitala rafinată și străveche a banilor se afla în punctul unde se intersectau rețelele de fibre optice internaționale cu cele ale UE și chiar pe traseul celor mai importanți sateliți de comunicații.

CIA era cea mai importantă agenție de informații din Statele Unite care punea pe primul loc HUMINT (informații de natură umană) și strângea informații prin contact direct, interpersonal, nemediat de vreun monitor. Ofițerii de caz (case officers – CO), specializați în acest domeniu erau niște cinici irecuperabili, niște mincinoși încântători care fumau, beau și nutreau resentimente profunde față de apariția SIGINT (informații obținute prin interceptare de semnale), prin care se strângeau informații din comunicațiile interceptate, ceea ce ducea la reducerea privilegiilor și a prestigiului acelor ofițeri. Deși lipsa lor de încredere în tehnologia digitală îmi amintea de atitudinea lui Frank, fostul meu coleg de la sediul central, vedeam că îi înțelegeau utilitatea. De-a lungul carierei sale, chiar și cel mai carismatic și inteligent CO are de-a face măcar cu câțiva idealiști pe care nu va putea să-i cumpere cu plicuri pline cu bani. De obicei, într-un astfel de moment apelau la agenți IT, cum eram eu, copleșindu-i cu întrebări, complimente și invitații la restaurante.

Edward Snowden – „Dosar permanent”

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 1 :: Media evaluării: 5

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.