Statul, fie el „paralel”, „perpendicular” sau „oblic”

5
(1)

Aseară, pe un post de televiziune, euro-parlamentarul Mircea Diaconu se întreba (mai mult sau mai puțin retoric) ce e statul ăsta. Desigur vorbea despre statul român, cel care a făcut posibilă manifestarea în formă continuată a unui comportament antisocial deviant al acestui vârf al aisbergului numit Gheorghe Dincă… Da, revolta domniei sale împotriva acestui stat este de înțeles. Dar tendențiozitatea sa în a arăta cu degetul doar spre o anumită parte a reprezentanților statului mi s-a părut incorectă… Pentru că nu corespunde unei realități, să-i spunem, obiective.

Dar întrebarea rămâne, și merită dusă mai departe. Ce este statul?

Wikipedia ne spune franc:

Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.

În condiții normale, înțelegem deci că:

  • statul este o organizație;
  • această organizație „deține monopol asupra unor servicii”, prin servicii înțelegând aici servicii necesare bunei funcționări a societății aflate în interiorul delimitat de acele frontiere.

De precizat că prin „servicii” se înțelege exact ceea ce definește DEX-ul la termenul „serviciu”, anume:

Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.

Și de-ar fi să enumerăm doar câteva dintre aceste servicii necesare societății, acestea ar fi: siguranța individuală, educația și cultura, sănătatea, etc.

Își îndeplinește statul român obligația de a presta aceste servicii cetățenilor săi, cei ce prin plata taxelor și impozitelor fac posibilă funcționarea statului?

Depinde pe cine întrebi. Unii spun că da, cel puțin parțial, alții, mai ales în astfel de momente de criză, vor spune că nu…

Când o mare parte a populației dă un răspuns negativ acestei întrebări, reprezentanții statului au deja o problemă. Așa ajungem la esența problemei: statul fiind o organizație, cine sunt reprezentanții acesteia?

În zisele democrații reprezentative, există niște organizații private numite partide politice, care se concurează între ele (mai ales cu ocazia alegerilor parlamentare, dar nu numai) pentru a obține calitatea de reprezentanți ai statului, respectiv de a obține „puterea”. Atenție, am precizat: organizații private! Ei, deja avem o problemă! Prin alegeri, niște structuri private obțin dreptul de a popula cu proprii oameni o altă organizație, numită stat, o organizație care în nici un caz nu poate fi considerată privată! Iar dacă, așa cum s-a văzut deja, acea organizație privată este acaparată de un grup foarte restrâns, eventual un singur om (a se vedea cazul Liviu Nicolae Dragnea în cadrul organizației private numite PSD), o întreagă societate ajunge sub un control care nu prea mai are nimic de a face cu democrația.

Ajungem astfel la o altă noțiune, aceea de „stat în stat”:

Stat în stat este o expresie desemnând o anumită situație politică dintr-o anumită țară când un organ intern, de obicei din forțele armate, agențiile de culegere a informațiilor, serviciile secrete sau poliție, nu răspund conducerii civile a țării.

E completă acestă definiție? Personal, cred că nu. PSD-ul lui Dragnea încerca să inoculeze acestă idee prin folosirea sintagmei de „stat paralel”. De fapt, acapararea statului de către organizația privată numită partid politic care ignoră nevoile generale ale societății, încercând să-și satisfacă propriile nevoi, condiționarea și manipularea (psihologică, sau materială), a unei mari părți a populației cu dorința explicită de a-și perpetua existența „la putere”, nu e altceva decât tentativa de a instaura un stat în stat…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 1 :: Media evaluării: 5

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!




Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.