Adică e o dramă încarcerarea lui Dragnea Liviu Nicolae, cel care s-a considerat un al doilea Ceaușescu, cel care, din interese strict personale, a încercat să-și subordoneze majoritatea instituțiilor statului, să deturneze o țară de la traiectoria europeană. Și fără cartonașul roșu arătat de popor în 26 mai 2019, aproape că ar fi reușit.

Iată un citat care, în contextul dat, este de-a dreptul inuman. El aparține unei persoane care nu poate, chiar nu poate să se desprindă de o limbă de lemn după nouă ani „petrecuți” în Parlamentul European. Am nominalizat-o desigur pe Viorica Vasilica Dăncilă, o persoană accidental ajunsă în postura de prim-ministru al României.

Dramă? Dramă, stimabilă? Cunoașteți semnificația cuvântului dramă? Păi dramă e să-ți moară copilul de trei ani în fosa septică a unei școli. Aia-i dramă! Atunci n-am auzit ca cineva din conducerea acestui stat în care se poate întâmpla așa ceva să asume, să deconteze ceva. Nu te-apucă emoțiile pentru că un condamnat ajunge la pușcărie. Nu jelești după un individ care în ultimii doi ani și jumătate a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și acoperi scumpele matrapazlâcuri, acaparând pe rând instituții ale statului, îngenunchind oameni, exasperând mulțimi cu tupeu de borfaș.

Dar nu cred că ar trebui să avem mari așteptări de la un „partid” (sesizați ghilimelele!) care a făcut posibilă și chiar a susținut instaurarea unei dictaturi personale în primul rând în interiorul unei astfel de structuri, după care a încercat să-și extindă modelul la nivelul întregii țări. Are dreptate Cărtărescu:

O astfel de structură nu are ce căuta în viața publică. Se comportă precum mafia. Face tot ce poate pentru a manipula, condiționa (economic și/sau psihic) și cumpăra oameni, care în opinia lor nu sunt decât voturi… Număr de voturi. E singurul lucru de care sunt interesați.

Viorica Dăncilă, cea care (culmea!) a ajuns să „preia partidul” anunță:

Dincolo de minciuna cu „unitatea”, noi știm clar că acolo s-au pus cuțitele pe masă, ei tot n-au înțeles unde au greșit?! Cât de greu să fie de înțeles că nu poți guverna democratic o țară în condițiile în care „partidul” e condus autocratic, pe persoană fizică de un singur individ?

Și pentru că modelul ierarhic-feudal de partid este prea bine încastrat în fibra PSD-ului, și pentru că baronii, baronașii, baroneii acestuia nu pot concepe o altfel de „viață politică”, iată de ce se impune dispariția din viața publică a unei astfel de structuri private.

E inuman să speri că lucrurile pot totuși intra pe un făgaș normal?