O lume a aparențelor și o utopie pasională…

Poate că mereu a fost așa… Cel puțin unii dintre oameni au încercat permanent să pară altfel decât erau în realitate, și-au dorit să pară mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai inspirați, mai…, mai…

Aparențele au jucat de multe ori roluri importante, schimbând evoluții la scară mare. Cacealmaua are o istorie a ei. Iar când puterea de disipare a ideilor ajunge practic în mâna oricui, ea poate deveni periculoasă. În principiu, da, am apreciat cu toată puterea faptul că tehnologia a permis aproape oricui să facă lucruri imposibile înainte. Începând cu apariția PC-urilor, oricine putea avea acces la puterea de calcul care înainte vreme era doar la îndemâna unor inițiați care aveau șansa de a lucra într-un centru de calcul. Începând cu apariția telefoanelor inteligente, putem face poze foarte frumoase, fără a mai depinde de strigătorii de pe plajă care ne ademeneau cu sloganul „colorata, mâine-i gata!”… E foarte bine că azi ne putem exprima într-un spațiu (teoretic) liber, așa cum e Internetul. Dar, încă o dată, disiparea spre mulțime a tehnologiei neînsoțită de conștientizarea acestei puteri și a nevoii de autoperfecționare, de ridicare a ștachetei morale, ei bine, această disonanță dintre puterea disponibilă și calitatea celui ce o folosește va pune în lumină noi riscuri la adresa libertății umane.

Am făcut aceste precizări doar pentru a aduce în atenție un excelent articol publicat de Ioan Stanomir: „Despre pasiunea utopică în era digitală”, din care citez doar finalul:

Influencerii şi activiştii erei digitale visează un vis pe care umanitatea l-a mai visat, un vis din care s-au ivit ordinea de cazarmă a stalinismului şi ferocitatea comunismului asiatic. Visul pe care îl invocă postările lor entuziaste, celebrând egalitatea socială garantată de statul omnipotent, are drept capăt de drum ruina socialismului bolivarian. Visul pe care îl visează este alcătuit din materia resentimentului: este aceeaşi materie din care au fost zămislite edificiile monstruoase ale sclaviei dialectice.

Era digitală revitalizează utopia şi o îmbracă în hainele trendy ale insurgenţei. Frivolitatea mediatică ascunde tentaţia ingineriei sociale. Scenariul bulgakovian al mutaţiilor monstruoase se joacă, din nou, în spaţiul saturat de imagini şi de sunete. Pasiunea prometeică revine, spre a ne asedia libertăţile.

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.