În discuție: „Starea de spirit – Psihologia controlului”

întreaga serie de articole

Reluăm problema controlului maselor și a fiecărui individ în parte prin intermediul documentarului „Starea de spirit – Psihologia controlului”:

Subtitrarea

(Subtitlurile îmi aparțin…)

Punere în scenă și rădăcini

„Obișnuința este astfel enorma roată motrice a societății, cel mai prețios conservator. Numai ea este cea care ne menține între limitele legilor și-i salvează pe răsfățații sorții de revolta invidioasă a săracilor.”

(William JamesThe Principles of Psychology – (1890)

Dacă nu te supui… controlului, dacă ești radical, e puțin probabil să fii iubit. Dacă nu te supui normelor sociale, ești tratat ca un străin. Încă mai există o mulțime de interdicții sociale pentru astfel de oameni și pentru cei ce tulbură apele.

Încă de când suntem foarte tineri de fapt, suntem învățați să venerăm autoritatea, fiindcă asta e cheia supraviețuirii unui copil. Dar, ca adulți, nu mai trecem prin vreo tranziție care să ne învețe să gândim pentru sine și, ca atare, suntem mereu într-o stare de adolescență extinsă. Luăm toate aceste chestii, fie că vorbim despre televiziune sau despre educație, școli, profesori, luăm tot acest sistem și-l introducem în subconștient. Și apoi, intervine principiul GIGO: „Gunoi Introduci, Gunoi Obții”.

Noi, pur și simplu, în acel limbaj de programare, ne-am îngrădit propria putere, acceptând toate aceste credințe de parcă ar fi reale, fie că e vorba de Pământul Plat al lui Columb, fie de ideea că nu sunt suficient de bun ca să fiu sau să fac ceea ce am visat să fac. În măsura în care individul pierde semnificația adevăratei libertăți pentru el însuși, controlul mental funcționează. Aceasta e bătălia și lupta continuă. Ce înseamnă libertatea pentru mine? Ce înseamnă, cât de departe merge, cât de greu este s-o atingi?

Indivizii au deja drepturi fiindcă s-au născut cu ele. Sunt inerente, intrinseci, fac parte din structura sa. este tragic că și-au pierdut sentimentul importanței lor ca indivizi, ca indivizi separați, fiindcă nu suntem animale. Suntem indivizi ce au fost creați după chipul lui Dumnezeu. Și, ca atare, fiecare e născut în această structură de control, fiecare e născut sub autoritatea cuiva, în această situație.

Dar numai fiindcă există o asemenea autoritate care ia decizii pentru tine la momentul când ești prea tânăr ca să ai grijă de tine, nu înseamnă că trebuie să ții seama de autoritate toată viața. Fatalism, defetism, așa cum Bob Marley denumea sclavia mentală, despre acest lucru cânta, cum să ne emancipăm din sclavia mentală.

Oare am ajuns într-o asemenea stare de sclavie încât suntem irecuperabili? Dacă lași totul cam la voia întâmplării și devii apatic în privința asta, te pui în situația de a fi controlat. Așa cum știți, există unii oameni cărora nu le pasă, există alții care nu știu și nu vor să știe. Este foarte înfricoșător dacă analizezi asta, fiindcă înțelegi că ești obligat să faci ceva în această privință. Și după cum știți, oamenii muncesc din greu, zilnic, și nu vor decât să se relaxeze și să se bucure de viață. Am stabilit un cadru ce funcționează bine în genere. Oamenii acceptă acest contract cu societatea. Acel contract le permite să respecte anumite reguli și să se aștepte la anumite rezultate, în baza investiției de a lucra între limitele impuse de contract.

Ființele umane își stabilesc obiceiuri. La un anumit moment al vieții, mulți dintre noi realizăm că viețile pe care le trăim nu sunt cele pe care ni le-am imaginat, ci, mai degrabă, vieți care reflectă imaginația altora, de parcă am fi actori fără voie, supuși scenariului altcuiva. Oare chiar jucăm rolurile artificiale create de alții, care ne-au exploatat cu succes mințile prin intermediul obiceiurilor noastre? Pentru a răspunde acestei întrebări, cineva trebuie să afle cum pot fi exploatate mințile indivizilor, prin intermediul unor sisteme de control psihologic. Oare obiceiurile cărora li se supun ființele umane sunt în conflict direct cu necesitățile supraviețuirii și prosperității lor în această lume?

Implicațiile enorme ne împiedică pe mulți dintre noi să punem aceste întrebări simple și să găsim răspunsuri relevante pentru traiul nostru cotidian. Dacă nu opunem rezistență tuturor informațiilor diferite ce ne ies în cale, sub orice formă, și dacă nu ne folosim propriile minți, înlocuind ceea ce vrea altcineva să credem, în cele din urmă societatea se va umple doar cu automate, cu roboți umani.

Sistemul se protejează singur. Dacă nu te supui îndoctrinării sale până la saturație și nu-i adopți toate „valorile”, nu i te poți adapta. Fiecare trebuie să afle și să se gândească serios de ce s-a ajuns atât de departe. Fiindcă toate se întâmplă atât de repede, trebuie să conduci jocul, fiindcă ei îl conduc acum. Oamenii se lasă subjugați de acest control, fiindcă s-au născut sub influența lui, iar tiranii și „inginerii sociali” știu cum să amplifice treptat manipularea și dominarea, oprimarea, astfel încât oamenii să nu le recunoască vreodată existența. Este ca-n vechea poveste cu broasca și apa ce fierbe. Dacă arunci o broască în apă fierbinte – cei din Louisiana v-ar putea spune cum –, broasca va sări afară. Dar dacă o pui în apă rece, dai foc și încălzești apa treptat, nu-și va da seama.

Cred că totul are mult de-a face cu psihologia de grup și se rezumă la John Dewey, care ura individul. El ura individualismul brut al americanilor și a vrut să scape de el. Și Carnegie a fost profund implicat în asta și chiar a vorbit despre eliminarea lui. Deci, cred că atunci când ești redus la a fi membrul unui grup, al unui colectiv, fie prin educarea sensibilității, obligatorie pentru profesori, fie prin comportamentul propriei comunități, fiindcă avem o comunitate orientată către un sistem polițienesc, atunci poți primi o medalie dacă faci o faptă bună.

Ei bine, faci parte din același colectiv cu poliția. Aș spune că în următorii cincizeci de ani, dacă mari mase de oameni nu se vor opune, la modul conștient, controlului mental global exercitat în cadrul societății, vom vedea tot mai mulți oameni care chiar vor semăna cu androizii. Oamenii își fac asta cu mâna lor. Analizând nebunia acestei lumi, este prea periculos ca eu să spun adevărul sau să spun ce cred cu adevărat, sau să exprim ceea ce simt de fapt. Este mult mai bine dacă-mi fabric o personalitate complet artificială și dacă stau la locul meu și rămân pasiv, – așa merg lucrurile. Ideea e a unui joc pe termen scurt, renunțând în esență la libertăți.

Renunțarea la libertăți nu e o idee bună niciodată. Încă din vremuri străvechi, mici grupuri de ființe umane au impus limite artificiale, circulare, în mințile supușilor lor, în decursul istoriei. La modul tradițional, limitările sunt imprimate în conștiința colectivă, prin folosirea vicleană a limbajului, instruirii (educației) și mass media, în scopuri de cucerire, coeziune socială și ordine autoritară, exploatând „resursele umane” ale populației globale. Istoria umană cuprinde povești fără număr, indiferent de epoca în care se întâmplă să trăiți și elementul comun al acestor povești este cel al luptei dintre stat, indiferent de forma sa de organizare, și individ, statul, al cărui scop este de a exploata și subjuga individul, cu sau fără voie, integrându-l în colectivul său. Caracteristica autorității este cea a unui sistem prădător, care privește individul, în esență, ca pe o unitate energetică.

Prima formă de control mental datează încă din preistorie și, pur și simplu, exista o clasă de preoți care a dezvoltat tehnologii bazate pe ierburi și leacuri valoroase pentru trib. Curând, clasa preoțească, care a început să studieze cerul și producerea eclipselor de Soare sau de Lună, a spus: „Hei, Soarele nu va mai reveni azi dacă nu mă faci rege sau dacă nu-mi oferi controlul deplin.” Și oamenii au spu: „OK, am văzut eclipsa chiar atunci când ai spus că va fi, șarpele a înghițit Soarele/Luna. Ce vrei de la noi?” „Vreau să sacrifici pentru mine pe primul tău născut.” Fiecare cultură a făcut asta. Orice cultură, într-un moment sau altul, solicită sacrificii umane, fiindcă vorbim despre stat sau clasa preoțească ce solicită fidelitate și supunere absolută, totală.

Controlul mental a existat încă din zorii omenirii. Doar metodele s-au schimbat, Elitele au știut întotdeauna că „dacă putem controla mințile oamenilor, atunci îi controlăm pe ei”. Numai tehnologiile s-au schimbat. E același program care nu s-a oprit niciodată. Sun Tzu, în opera „Arta războiului”, vorbește despre faptul că, dacă îți poți înțelege inamicul atât de bine, încât să-i poți controla psihicul, practic l-ai învins înainte de a pune măcar piciorul pe câmpul de luptă și atunci ai deveni un adevărat maestru în domeniul tău.

Filosoful grec Platon a inclus câteva caracteristici cheie ale elitelor conducătoare, în monumentala sa operă cunoscută cu numele de „Republica”. În acea operă a introdus termenul de „cibernetică”, fiind descris ca guvernare a navei statale. Subliniind controlul mulțimii, Platon a comemorat esența scenariului folosit pentru controlul indivizilor până și azi, pentru a-i face parte a unui grup sau stat. Acesta e cunoscut sub faimosul nume de „alegoria peșterii”, o strategie utilă, care este simbolul istoriei controlului mental.

Ideea ciberneticii a apărut prima oară în „Republica” lui Platon, cred că-n volumul șase. Și, în textul grec, original, este scris „kybernetes”, dar poți discerne ușor legătura acestui cuvânt cu cibernetica, controlul nu doar al națiunilor, ci și al integrării indivizilor în colectivele ce formează națiunea. În decursul istoriei, orice mare lider a trebuit să înțeleagă potențialul deținut de informație, potențialul discursului, potențialul cuvintelor, potențialul cărților. Ce este un cetățean, dacă nu o persoană care, cu sau fără voie, participă la mașinațiunile statale? Cum am putea căpăta obiceiurile caracteristice cetățeanului fără a fi stimulați de către stat și care ar fi răspunsul nostru?

Atenție! Vă vorbește iubitul vostru lider, OGG Cel Înțelept. Astăzi se va desfășura o adunare populară specială la Stadionul Memorial OGG.” Ovații, aplauze frenetice.

Vă rog! Într-o încercare de a sprijini statul, un italian din secolul XV, numit Niccolò Machiavelli, a scris câteva cărți menite să ajute elita conducătoare să-și domine supușii prin cele mai eficiente tehnici de război psihologic, disponibile lumii la acea vreme. Încerca să convingă familia de’ Medici să-l angajeze pe post de consilier politic. Conspirația este esența istoriei, este povestea jefuitorilor care se ocupă de cei care produc. Pretind că au grijă de ei prin guvernare, care nu-ți oferă nimic din ce nu ți-au luat mai întâi, deci nu creează ceva din nimic. E foarte real ceea ce fac: te lasă fără drepturi, iau drepturile unora și adaugă mai multe la drepturile altora. În concordanță cu eforturile lui Machiavelli, consecințele tiraniei au fost plantarea semințelor libertății în toată Europa, cu autori ca Étienne de La Boétie, un francez, semințe care au condus indivizii către reconsiderarea propriei situații, pentru a descoperi mijloace eficiente de a obține libertatea pentru toți.

Deci, toate aceste idei ale lui Machiavelli învățau elita conducătoare ce să facă, într-o manieră mult mai eficientă și mai practică, fără ca oamenii să-și dea seama de asta. dar greșeala lui a fost că și alți oameni îi puteau citi cărțile, nu doar elita conducătoare. Acest lucru a început să influențeze Europa. Exista un personaj numit Étienne de La Boétie, care a scris un discurs despre sclavia voluntară. Ceea ce face de fapt de La Boétie, este că arată că tot ce a învățat Machiavelli elitele privind controlul, se destramă în momentul în care înțelegi procesul la nivel de bază, când ulterior îți poți retrage consimțământul și prin acest simplu lucru te și eliberezi.

Șantajul Problemă-Soluție

„Noi te controlăm! Noi îți controlăm mintea! Noi te facem să crezi că nu deții putere creatoare! Noi te facem să uiți că posezi imaginație, care e aptitudinea fundamentală prin care îți poți inventa propria realitate.”

Multe componente ale colectivismului combinate pentru a forma un sistem coerent, sunt menite să transforme individul într-o rotiță a mașinăriei statale. Primul pas este de a-ți elimina autonomia, creând astfel dependența de stat sau de colectiv. Următorul pas este de a crea o motivație bazată pe teama de lipsuri, contrară creativității și productivității. Înlături sistemele autonomiei, creativității și autoeducării, care au ajutat în primul rând la crearea personalității individuale, iar vidul e umplut cu voința colectivului. Natura are oroare de vid și mintea nu diferă de ea. Inovatorul și enigmaticul filosof german al secolului XIX, Georg Wilhelm Friedrich Hegel a observat că istoria umană poate fi manipulată pentru a crea un rezultat născocit. Observațiile de esență ale lui Hegel asupra metodelor prin care istoria poate fi inventată de către un mic grup uman,  se traduc într-o lume în care alegerile individuale pot fi măsluite, distanțându-le de necesități.

Cum să falsifici opinia poporului american astfel încât să sprijine total, și nu doar să sprijine, ci să și solicite un război?

Încă unul, un alt avion tocmai a lovit turnurile! Oh, Doamne, un alt avion tocmai a lovit o altă clădire. a intrat direct în ea și a explodat.

Deci, mai întâi, creezi problema și oamenii cerșesc soluții, asta e reacția și apoi apare soluția, care înseamnă tot mai mult control centralizat. Creezi problema, oamenii strigă și apoi poți impune oamenilor orice soluție vrei. Un exemplu practic, mai recent, al metodei de control imaginate de Hegel este cel al infamului atentator cu bombă sub haine.

Sunt Kurt Haskell și sunt avocat din Michigan și sunt mai bine cunoscut ca martorul ocular al evenimentului atentatului cu bombă din ziua de Crăciun, 2009. Am văzut doi oameni apropiindu-se de birou. Unul arăta ca un bărbat african sărac sau poate un adolescent, aproape matur, iar celălalt arăta ca un bărbat indian ceva mai bogat, îmbrăcat în costum de vară. Mergeau împreună și am gândit doar că era o pereche ciudată și mă întrebam de ce sunt împreună și am ascultat conversația, pe măsură ce se apropiau de birou, de fapt, de angajatul liniei aeriene. Când au ajuns acolo, a vorbit doar bărbatul indian, spunând: «Acest bărbat trebuie să urce în avion, dar nu are pașaport.» Și apoi, angajatul liniei aeriene a spus că nu poate urca în avion fără pașaport. Și apoi, bărbatul indian s-a cam contrat cu el, spunând: «Dar este din Sudan și facem asta tot timpul.»

Studentul nigerian a introdus explozivi la bordul unui avion, în lenjerie. Procurorul a aranjat o demonstrație a ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Dar ceva n-a mers bine, pantalonii lui Abdul Mutallab au luat foc, pasagerii l-au imobilizat rapid și avionul a aterizat în siguranță.

Sursele noastre au confirmat că Farouk Mutallab este fiul lui Alhaji Mutallab, fost președinte al uneia dintre cele mai mari, bogate și respectate bănci nigeriene, First Bank of Nigeria.

Imediat ce s-a întâmplat, îl vedeam pe dl. Chertoff la știrile televizate de peste tot, promovând aceste mașini de scanare corporală.

Dar există câteva căi de a ameliora lucrurile: mai întâi, putem distribui mașinile de scanare, pe care am început, deja, să le distribuim în SUA, care ne vor oferi capacitatea de a vedea ce ascunde cineva sub haine.

Pentru a împlini obiectivele plănuite, contrarii necesităților indivizilor, clasa conducătoare creează o criză artificială, la care publicul reacționează, implorând clasa conducătoare să intervină. Clasa conducătoare savurează atunci jaful, făcut posibil prin eliminarea autonomiei indivizilor.

Bună dimineața tuturor! Audierea de azi e a treia, dintr-o serie de audieri în subcomitete, axate pe unele dintre cauzele și consecințele crizei financiare din 2008, un asalt economic planificat de oameni asupra țării noastre, care încă mai produce sechestrări de case, închideri de afaceri și amplifică șomajul.

Filosofiile combinate ale lui Thomas Malthus, Charles Darwin și Herbert Spencer, au condus la dezvoltarea darwinismului social. Darwinismul social a impus conceptul „supraviețuirea celui mai bine adaptat”, în cadrul mai amplu al societății. Pretenții de avantaje biologice sau de superioritate au putut atunci să fie emise ca motivații pentru politici economice colonialiste viitoare și ca bază pentru pseudo-știința eugenică a lui Francis Galton, în secolul XX.

Deci intervine Darwin cam cu 150 de ani în urmă, și emite teoriile sale asupra originii vieții și a supraviețuirii celui mai bine adaptat și că cele mai bune organisme pot supraviețui într-un mediu competitiv și că pot avansa în lanțul evolutiv. Și, dacă acea teorie e corectă sau parțial corectă sau complet eronată, e o problemă secundară. Baronii industriei, familia regală britanică, cei din lumea lui J. P. Morgan au adoptat public ideea darwinismului și au fuzionat-o cu eugenia prădătoare. Iar eugeniștii, care căutau mereu argumente științifice ca să-și justifice păcatul, dacă vreți, de asta au găsit atât de utilă opera lui Darwin, fiindcă au spus: „Deja aveam acest sistem de credințe, că suntem mai buni decât voi, iar acum avem știința care-l justifică.

Întreaga noastră civilizație actuală pe care noi o cunoaștem ca globalism, noua ordine mondială se bazează pe opera „savanților” eugeniști, care și-au dezvoltat teoriile în ultimii 200 de ani, în principal în Anglia, Germania și SUA. Întreaga știință a geneticii, biometriei, eugeniei, informaticii, toate acestea au rezultat din căutarea unui sistem de control total asupra omenirii.

Deci, problema cu eugenia este că pretinde că este o știință a autoadaptării pentru specia umană, deci sună grozav dacă ești un individ: vrei să te perfecționezi, dacă te reproduci vrei să ai copii puternici, supraviețuitori. Totuși, cei care-o practică, iau o grămadă de decizii în numele altor oameni, încălcându-le dorințele și liberul arbitru peste tot, fiindcă acesta este modul lor de operare.

În cartea sa din 1928, „The Open Conspiracy”, fostul expert britanic în probleme de război psihologic, H. G. Wells a scris:

Lumea politică a conspirației pe față trebuie să slăbească, să elimine, să înglobeze și să înlocuiască guvernele existente. Caracterul conspirației pe față va fi atunci afișat cu claritate. Va fi o religie a lumii. Această masă vastă, amorfă, ce va asimila grupuri și societăți, va încerca, evident, într-un final, să înghită întreaga populație a lumii și să devină o nouă comunitate umană. Sarcina imediată aflată în fața tuturor oamenilor, un stat mondial planificat, se va ivi ca o mie de puncte luminoase, dar generații întregi de propagandă și educație s-ar putea să-l fi precedat.

Guvernul englez a investit fonduri masive în studiul naturii umane și nu numai al medicinei, ci al comportamentului uman. Și, ca atare, întreaga știință a imperiului britanic a fost folosită împotriva statelor pe care le-a atacat, în regiunile pe care le-a cucerit. A fost de asemenea întoarsă împotriva propriei populații.

Literatura

În 1948, Eric Blair, jurnalistul și autorul britanic care și-a asumat pseudonimul de George Orwell, a scris romanul clasic de ficțiune „1984”. Acolo, Orwell a subliniat posibilitatea unui viitor colectivist, guvernat de tehnocrați, în care un stat totalitar de genul „Big Brother”, își menține controlul asupra societății, printr-o supraveghere constantă, inspirată de modelul închisorii circulare, alimentată de un război perpetuu și încurajată de forme de control mental, atât pe față, cât și tăinuite, și de persuasiune în masă. Premisa închisorii circulare a fost un model arhitectural care intenționa să maximizeze eficacitatea supravegherii. Deci, dacă deținuții nu știau, nu și-ar fi putut da seama că sunt supravegheați în orice moment, deci trebuiau să presupună că sunt supravegheați permanent. Prin „1984”, Orwell a introdus conceptul fictiv de „newspeak” în cultura populară, o structură lingvistică degradată, care ar fi suprimat capacitatea maselor de a deranja puterea statală, reglementându-le gândirea prin intermediul unei forțe iluzorii de poliție, cunoscută sub numele de „poliția gândirii”. Noțiunea introdusă de Orwell, de limbaj eufemistic, a demonstrat disonanța cognitivă inerentă a structurii tiranice. Pe măsura schimbării sensului cuvintelor, semnificația lor socială s-a pierdut. „Din nefericire, n-am fost capabili să ne ridicăm nivelul de trai, fără a sacrifica aspectul spiritual al vieții, care înseamnă atât de mult pentru familia americană.

Thomas Henry Huxley, omul cunoscut ca „buldogul lui Darwin”, a avut câțiva nepoți, cei mai cunoscuți și mai influenți fiind doi dintre ei. și anume Julia și Aldous Huxley. Sir Julian Huxley, un biolog evoluționist, a fost ales ca primul director general al Organizației pentru Educație, Știință și Cultură a ONU (UNESCO) și a servit atât ca vicepreședinte, cât și ca președinte a Societății Eugenice Britanice. Deci, familia Huxley este foarte interesantă, fiindcă T. J. Huxley este profesorul lui H. G. Wells, care devine faimosul lui protejat. Dar întreaga familie a lui Huxley nu numai că este implicată direct și adeptă a acestor idei eugenice, dar el a avut un fiu și un nepot faimos și, de asemenea, veri faimoși, având legături cu familia Darwin-Wedgewood. Deci, în special, îl avem pe Aldous Huxley, care a inventat expresia „Minunata lume nouă” în 1932, în romanul său omonim, care descria de fapt un viitor tehnocrat, în care oamenii sunt drogați farmaceutic, pentru a-și iubi robia. Cred că ceea ce se va întâmpla în viitor este că dictatorii vor descoperi, așa cum zice vechea zicală, că „poți face orice cu ei, mai puțin să te așezi pe ei”. Dacă vrei să-ți păstrezi puterea la nesfârșit, trebuie să obții consimțământul celor conduși și asta se va face fie folosind droguri, așa cum am văzut în „Minunata lume nouă”, convinși fiind de aceste noi tehnici de propagandă, fie evitând așa-zisa latură rațională a omului și făcând apel la emoțiile sale subconștiente, profunde și chiar la structura sa fiziologică. Și astfel, îl va face să-și iubească de fapt sclavia. Adică, eu cred că ăsta e pericolul, că oamenii vor fi fericiți cumva, sub noul regim, dar vor fi fericiți în situații în care n-ar trebui să fie fericiți.

Prevalându-se de faptul că secolul XX a deschis numeroase căi pentru modelarea și controlul gândurilor și comportamentului populației, elita conducătoare născocește noi căi de a ascunde realități utile, în timp ce avansează idei meschine și inutile poporului. Reclama comercială adăugată unor schimbări fundamentale în educație au produs o populație de non-gânditori, a căror înțelegere falsă a unor concepte de bază, insuflată prin învățământul public, a condus la generații de oameni care se cred dotați, la modul magic, cu capacitatea de a obține, cumva, cunoașterea, fără a observa mai întâi „peisajul” dovezilor disponibile, credibile. Un astfel de artefact cu dovezi credibile, care dovedește că viețile ne sunt scrise de clasa conducătoare, este un manual din 1966, scris de un profesor din Georgetown, dr. Caroll Quigley, intitulat „Tragedie și speranță” (Tragedy and Hope), o istorie a lumii vremurilor noastre. În el, Quigley descrie în detaliu o societate secretă, fondată parțial de bancherul mondial, lordul Rothschild, înființată de Cecil Rhodes și condusă de Alfred Milner, prin revista Round Table, „Journal of International Affairs”, pe care Quigley o denumește „grupul Milner”.

Importanța conștientizării

Prima întrebare pusă de majoritatea oamenilor, după ce aud așa ceva, este: „De ce e așa de important? Și de ce știu atât de puțini despre existența lui?”

Asta e o carte cheie, e aproape ca o piatră Rosetta pentru a decoda tot ceea ce fac. Are peste 1.000 de pagini cu o documentație incredibilă în bibliografie, despre modul cum această elită conducătoare, cu baza în Marea Britanie, folosește un model de dominație, pe întreg spectrul, pentru a-i finanța pe comuniști, pentru a-i finanța pe fasciști, pentru a-i finanța pe democrați, pentru a-i finanța pe republicani, făcând lucrurile să arate de parcă ai avea de ales, dar totul se mișcă de fapt, în direcția colectivismului pentru oameni, în timp ce elita însăși este scutită de propriile reguli.

Ideea e că celor ce jefuiesc nu le pasă de legi, sau de granițe, sau de națiuni, sau de drepturile tale. Doar ei au dreptate. Și, deci, când Cecil Rhodes se duce și creează Rhodesia și Africa de Sud, iar cartelul „De Beers” deține întregul monopol al diamantelor și aurului și, apoi, te uiți cui i-a lăsat prin testament Cecil Rhodes, cine l-a finanțat să facă asta, ajungi tot la bancherii istorici internaționali, care manipulează evenimentele lumii, așa cum le-am permis, cel puțin de la întemeierea țării noastre (SUA), în anii 1776-1790, când au început să stabilească un „cap de pod”. Apoi au revenit, pe la 1820, 1830, 1840, înaintea războiului civil, cu un cap de pod mai puternic, și, pe la sfârșitul războiului civil, am fost trecuți total pe un sistem cu care luptasem cu 60 de ani înainte, ca să-l răsturnăm.

Odată ce structura de putere a pus mâna pe cei mai buni studenți din lume și i-a ridicat prin programe de genul burselor Rhodes, nu doar în Anglia, ci și în alte țări, a putut atunci să-i controleze pe toți experții  și să aibă la îndemână o nouă generație, pe deplin programată, pentru a prelua controlul sistemelor guvernamentale, corporatiste și mass-media, pentru a continua programul.

Țelul lor a fost de a domina toate acele centre majore de putere, în liniște, din spatele scenei și deplasând conducerile lor în anumite direcții, atunci au știut că pot controla masele, fără ca acestea să știe măcar că au fost dominate și conduse de un grup foarte mic, dar puternic, al elitelor. Urmând în continuare știința controlului resurselor umane, ultimul testament al lui Cecil Rhodes a dat naștere unei societăți de pelegrini, atât în America, cât și în Anglia, care a creat un grup global de experți. Țelul său? Să revendice controlul global, divizându-i sarcinile pe grupuri de lucru, cum ar fi Consiliul Relațiilor Externe, Grupul Bilderberg și Comisia Trilaterală, în decursul secolului XX.

În istoria mai recentă, credința înrădăcinată a clasei conducătoare privind controlul fizic al oricărui individ, prin subminarea aptitudinilor sale mentale, a fost apoi perpetuată prin descoperirile tehnologice ale secolelor al XIX-lea și al XX-lea. În secolul XIX, guvernul prusac a făcut cercetări, studiind cum să transforme indivizii în rotițe supuse, în angrenajul imperiului său, bazat pe conflicte. Psihologul prusac Wilhelm Wundt a stabilit că ființa umană individuală nu are suflet și, ca atare, poate fi programată ca un automat sau ca un robot. Vedeți, inginerii sociali nu au nevoie de noi în darwinismul social. Noi suntem gunoaie care trebuie îndepărtate. Nu suntem priviți decât ca niște androizi biologici sau replici mecanice, ca în cartea lui Philip K. Dick, ca niște androizi, ca niște oi electrice transformate în vânători de recompense. Nu suntem priviți decât ca niște muncitori biologici, abrutizați. Când identitatea individuală a fost abandonată, este mult mai ușor să compartimentezi mințile celor care sunt controlați. Diverse personaje, în decursul istoriei, au descris ființa umană ca pe o mașină, dar sinergia dintre opera lui Wihelm Wundt, Ivan Pavlov și a multor altora a fost cea care a cuantificat „științific” individul, ca fiind lipsit de suflet, justificând astfel manipularea, pentru a-i jefui pe indivizi de drepturile lor, transformând indivizii în „resurse umane”.

Educația

Sistemul nostru e o copie a unui sistem prusac de pe la 1890, care e un sistem educațional bazat pe trei nivele. Un nivel este pentru elita intelectuală. Al doilea nivel e pentru servitorii elitei intelectuale. Ei ar fi profesioniștii: doctorii, avocații. Iar ultimul nivel este pentru profani, pentru mase. Educația, așa cum o știm, nu e nimic altceva decât control mental, este știința controlului. Și savanții eugeniști britanici au inventat un sistem pentru a-i prosti pe oameni și a-i face să fie supuși. Dar modelul german, de fapt mai exact spus, modelul prusac, era destinat să creeze soldați, aflați în proprietatea statului, care erau atât de spălați pe creier, încât erau mândri să mărșăluiască sub foc de muschete. Acel sistem, cunoscut sub numele de grădiniță, se află la baza educației moderne occidentale.

Cum poți măsura realizările unei națiuni? Dacă vrei să știi cum o fac cu adevărat, aruncă o privire asupra școlilor noastre, fiindcă în ceea ce facem aici și în școlile din întreaga lume stă nu numai soarta noastră viitoare, ci poate chiar soarta civilizației însăși.

Dresarea prin „pachete motivaționale”

Clădind în baza acestei dezumanizări a indivizilor până la a-i aduce în stare animală de răspuns la stimuli, cercetătorul rus Ivan Pavlov și cercetătorul american John B. Watson au efectuat experimente bazate pe condiționarea clasică, o simplă manipulare a reflexelor, în condiții observabile. Aceste metode au fost apoi îmbunătățite și perfecționate de psihologul de la Harvard, B. F. Skinner. Acesta a fost unul dintre faimoșii comportamentaliști americani, el a susținut ceva numit „condiționare operațională” (Operant conditioning), repet, doar un termen argotic fantezist pentru ceva de minim bun-simț, iar „condiționarea operațională” nu se referea decât la consolidări negative, ca pauzele, consolidări pozitive, ca răsplata în fructe și bani și pedepse, cum ar fi cele prin șocuri electrice. Această condiționare operațională nu merge prea bine la cei care se opun autorității, la oameni ce contestă și se opun autorității. Și, ulterior, cercetarea a arătat că aceasta funcționează cel mai bine, lucrează mai bine asupra unor oameni dependenți și infantilizați, transformați în copii. Când te întrebi tu însuți ca profesor ce ești, la nivel de colegiu: „Ce lucru posed, pe care-l doresc elevii mei?”, uneori e o întrebare destul de descurajantă. Dar poți descoperi lucruri care i-ar remotiva pe elevi, la un anumit nivel. Și s-au făcut multe progrese în acest sens. Există lucruri într-o clasă obișnuită de ghetou, să zicem, în școala primară sau în liceu, care pot fi folosite ca motivații suplimentare. Le poți oferi o masă specială la ora prânzului, acces la programe educaționale experimentale, privilegii care pot fi asociate altor opțiuni rezonabile. (Recunoaștem aici angajarea pe baza unor „pachete salariale”? 😆 ) Tot mai multe astfel de lucruri au fost puse în joc, ca un fel de motivații imaginate, care pot fi utilizate temporar ca să obții acel gen de comportamente care, ulterior, au propriile lor consecințe firești, ce pot fi motivate.

Mecanismul preluării controlului

Unul dintre lucrurile remarcabile ce-i separă pe oameni de alți locuitori ai acestei planete, animale, este capacitatea noastră de a pune întrebări, asta permițându-ne să ne sustragem singuri de sub anumite forme de control. Animalele sunt supuse multor stimuli similari, care le pot dresa, condiționa, pentru a oferi… Poți face un porumbel, potrivit lui Skinner, să pară că poate citi și răspunde la anumite cuvinte. deci, oferă iluzia că porumbelul poate citi sau că purecii sunt dresați, dar ceea ce faci de fapt, este să consolidezi anumite condiționări aleatoare, abordând caracteristici naturale și exploatându-le. Deci, ce se poate observa în secolul XX, nu doar în grupul eugeniștilor, ci și cu toate lucrurile despre care am vorbit, este că se profită de aptitudinile fundamentale ale omenirii. Aptitudinea fundamentală este că am învățat să vorbim între noi și am învățat să observăm și să rămânem în realitate, eliminând contradicțiile. Când cineva maschează acea buclă de feedback, dintre tine și realitatea pe care o observi, testezi și verifici, când face asta, poate prelua total controlul asupra percepției tale.

„Orice ar fi o educație, ar trebui să te facă un individ unic, nu un conformist; ar trebui să-ți ofere un spirit original cu care să abordezi marile provocări; ar trebui să-ți permită să descoperi valori care să te ghideze prin viață; ar trebui să te îmbogățească spiritual, un om care iubește orice ar face, oriunde ai fi, indiferent cu cine ai fi; ar trebui să te învețe ceea ce este important, cum să trăiești și cum să mori”.
John Taylor Gatto

Aceste metode de condiționare clasică are adepți în alte domenii, adepți la fel de influenți sau chiar mai mult. Curând, domeniul educației obligatorii va face echipă cu ideile formulate inițial de acești „ingineri sociali”. Acești copii sunt învățați să accepte necondiționat orice li se spune. Întrebările nu sunt încurajate:

– Cum poți pune o asemenea întrebare? Ai primit un manual?

– Da, doamnă.

– Nu scrie aici că ceea ce spun e întotdeauna corect?

– Da, doamnă.

– Atunci, cum de cutezi să contești realitatea? Ia loc.

Și, ca atare, nu suntem surprinși când:

– Dar trebuie să fie adevărat! Am citit cartea asta, chiar aici!

Educația pe care o vor primi copiii noștri n-are nimic de-a face cu educația. Este pregătirea copiilor noștri pentru a deveni resurse, resurse umane, așa se referă ei la noi, care se dezvoltă ca profeți ai globalismului.

Marea barieră în calea descoperirilor nu este ignoranța, ci iluzia cunoașterii. Și ce fac cele 15.000 de ore de învățământ obligatoriu, care ne dresează și ne condiționează, este că ți s-a spus această poveste, a celor din America de Sud și crezi că-i cunoști. Și, ulterior în viață, dai peste mai multă informație despre conchistadori și cum s-au infiltrat în toate sistemele religioase, acaparând toate bogățiile și exploatând întreaga zonă, exemplificarea jafului din America de Sud, care a durat sute de ani. Deci, până nu ai aceste noi informații și nu le analizezi, crezi ce-ai fost învățat la școală, în cele 15.000 de ore, ca fiind realitatea. Și doar atunci când contești realitatea, așa cum a spus George Orwell, de regulă pe câmpul de luptă, trebuie să iei în considerare ceea ce ai fost învățat să crezi, în contrast cu masa dovezilor existente.

John Taylor Gatto a fost un educator premiat, din New York, care a luat copii ce nici măcar nu știau să scrie sau se îndreptau spre închisoare și i-a transformat în elevi de top. Și, apoi, a descoperit că era subminat de marile fundații scutite de impozite, că nu le putea preda copiilor această informație. Iar el a descoperit că prosteau oamenii intenționat, pentru a-i face niște androizi biologici servili sau „replicanți”. Așa ne consideră, dar acum suntem depășiți, fiindcă vom fi înlocuiți de noile sisteme robotice, de avioanele, submarinele și navele drone, de roboții drone de la sol. Cu toții suntem condiționați, cu toții suntem adaptați treptat acestei situații.

În cartea „Istoria clandestină a educației americane” (Underground history of american education), J. T. Gatto detaliază modul în care, începând cu primii ani ai secolului XIX, călătorii americani scriau despre metodologia aplicată în școlile prusace și redactau relatări de călătorie ce erau foarte influente asupra tehnicilor educaționale din SUA. Cu toate acestea, în 1831, filosoful francez și ministru al educației, Victor Cousin, a fost cel ce a publicat „Raportul asupra stării instrucției publice din Prusia”, care nu numai că a dus la adaptarea modelului prusac în școlile franceze, dar, de asemenea, a influențat direct reformatori ca Horace Mann, din SUA, să-i urmeze modelul. Mann a călătorit în Prusia și fără ca măcar să urmărească vreo oră de clasă, s-a gândit să adopte modelul prusac de educație, prin rapoartele sale anuale adresate Consiliului Educației din Massachusetts.

Promovarea, de către Mann, a conceptului că „statul este părintele copiilor” a fost consolidată și extinsă de reformatori educaționali, din secolele XIX și XX. Când vorbim despre procese integrate culturii, când ne referim la întipărirea informației, desigur că menționăm educatorii. Unul dintre lucrurile care surprind o mulțime de oameni – și n-ar trebui, fiindcă este ceva de domeniul public –, este faptul că sistemul nostru educațional nu se ocupă cu educarea, ci, în mare măsură, cu socializarea oamenilor… la fel ca rățuștele din curtea găinilor. dacă iei acele rățuște și le crești alături de găini, vor fi influențate și se vor comporta ca găinile. Și exact în acel sens, noi perpetuăm această stare de fapt. Pericolul este nu numai c-o perpetuăm, nu doar că-i îndoctrinăm (pe copii), ci este singurul mod rezonabil pe care-l cunoaștem, în care ne educăm copiii. Și rezultatul este că nu există scăpare din el.

C. S. Lewis a spus: „Când instruirea” – la care se referă Skinner, Pavlov – „învinge educația… civilizația… moare.”

Institutul Tavistock

Deși educația s-a dovedit a fi extrem de eficientă în controlul comportamentului uman, vor trebui efectuate cercetări mult mai intense, departe de ochii curioși ai publicului. Institutul Tavistock a fost înființat de imperiul britanic, special pentru studiul controlului mental și pentru a „fora” științific în profunzimea comportamentului uman și a edita manuale cu sisteme de control de bază, pentru a putea fi duplicate în cadrul entităților guvernamentale și corporatiste. Iar Tavistock a fost implicat la orice nivel al „ingineriei sociale”.

Clinica Tavistock a fost fondată în 1920 și a funcționat ca parte a diviziei de război psihologic a armatei britanice. A fost inițial o clinică voluntară a pasionaților de tratament și cercetare și a fost încadrată cu medici generaliști, neurologi, psihiatri, pentru a facilita tratamentul nevrozelor și a soldaților britanici șocați de explozii, întorși acasă din primul război mondial.

Potrivit propriei publicații, pe „Amazon”, poți găsi unele cărți ce costă 18-20.000 $ și asta îmi spune că nu vor ca oricine să pună mâna pe acele cărți, fiindcă ceea ce găsești în acele cărți este revolta profesorilor, ca să mă exprim abstract, provocată de elevii din clasă care nu cunosc răspunsurile la întrebări. Există un grup de oameni cărora li se oferă toate răspunsurile, privind modul cum acționăm, reacționă și cum am fost stimulați insuficient, numai prin curiozitate, pentru a ne putea face mai servili. Ai putea spune despre lumea noastră actuală că este lumea Institutului Tavistock și a lui Eduard Bernays. Cel ce a avut un rol esențial în Clinica Tavistock și ca director al acestui institut privind Relațiile Umane a fost un ofițer și psihiatru consultant al armatei britanice, John Rawlings Rees, care a creat conceptul de „trupe de șoc psihologice” sau de „războinici culturali”, o federație de psihiatri, pe care a intenționat s-o răspândească pe tot globul, (citez): „ca să fie posibil, pentru oameni din orice grup social, să fie tratați, când au nevoie chiar și atunci când n-o doresc, fără a fi necesar să fie invocată legea”.

„Pentru a instiga schimbări în sens democratic, trebuie creată o situație, pe o anumită perioadă, în care liderul deține suficient control pentru a elimina influențele nedorite de el și pentru a manipula oarecum situația.”
Kurt Lewin – 1948

Influența Institutului Tavistock nu s-a limitat doar la psihologia socială. Kurt Lewin, fostul șef al biroului britanic pentru război psihologic, a fost un refugiat german, care a devenit fondatorul psihologiei sociale moderne, în secolul XX, unul dintre primii consultanți ai OSS și un cercetător influent al Institutului Tavistock, în domeniul „gândirii administrative” și al cercetării acțiunii, axat în special pe tactica administrării schimbării din cadrul unei societăți.

O nouă organizație, cu mărimea și scopurile Institutului Tavistock, nu poate funcționa mult timp fără ample finanțări. de unde provin finanțările sale? Desigur că o parte, deloc mică, provine de la aparent inocentele fundații scutite de taxe, ale elitei globale.

Efectuam cercetări prin Comisia Reece din anii 1952, 1953, când au ajuns să investigheze mari fundații și unele dintre activitățile lor subversive. Aceste fundații cheltuiesc energii enorme pentru a controla ce anume și cum se învață în școli, cum se folosesc școlile, în esență, pentru a îndoctrina copiii în a-și accepta rolul impus în viață, pentru a accepta un viitor colectivist.

Potrivit opiniei dr. Lily Kay, a cărei experiență a fost demonstrată de cartea ei din 1993, „Viziunea moleculară asupra vieții”, prin Fundația Rockfeller, Caltech și noua biologie moleculară lumea în care trăim a fost modelată, profilată și continuă să fie direcționată de o instituție de elită a eugeniștilor, o clasă conducătoare, mânată de dorința de a încălca voința altora, pentru a-și atinge scopurile. În prezent, aproape fiecare adult e de acord cu un țel fundamental, valabil pentru toți elevii.

„Școala trebuie să formeze cetățeni buni. Da, cetățeni buni. Așa este! Absolut, țara asta întotdeauna a avut nevoie de cetățeni buni.”

Adevăratul scop a fost de a trece America de la un sistem individualist la un sistem colectivist, în care caz acesta poate fuziona cu restul lumii și va exista această super „nouă ordine mondială”, despre care am auzit atât de multe în ultimii ani. Scopul creării de fundații scutite de impozite nu a fost doar acela de a aduna mai mulți bani, ci și de a exercita influențe invizibile asupra centrelor de putere ce controlează programarea indivizilor, în special prin eliminarea autonomiei acestora și pregătirea lor pentru stilul de viață colectivist, plănuit de clasa conducătoare. Țelul lor este de a submina libertatea personală la nivele biologice, sociale și economice. S-au adunat și au decis ce au de gând să facă cu acești bani, și anume să obțină controlul asupra educației din America, nu în scopuri filantropice, ci pentru a schimba gândirea poporului american, într-o generație sau două.

Inginerii sociali ai globaliștilor au fost hămesiți și au dorit, au râvnit puterea, pe care au creat-o deliberat în SUA, au vrut s-o confiște, iar fundațiile scutite de taxe au vrut s-o folosească drept motor al dominației globale și au făcut asta, iar Comisia Reece… a reprezentat singura ocazie când Congresul s-a opus, constituțional, și le-a solicitat tuturor marilor fundații să vină și să depună mărturie și să-și deschidă registrele private. Iar fundațiile Rockefeller, Carnegie și Ford au venit și au spus că se află acolo din indicații prezidențiale, vechi de peste 50 de ani.

Ni s-a spus să colectivizăm SUA, pentru a fuziona cu Uniunea Sovietică, ni s-a spus să facem America mai compatibilă cu un regim totalitar, și n-am făcut decât ceea ce am fost însărcinați să facem.

Experimentele naziste redivivus

Până la crearea limbajului, forța brută a deținut cheia fricii și, astfel, a controlului indivizilor, prin violență și agresiune fizică. Odată cu apariția limbajului, mințile indivizilor pot fi exploatate cu ajutorul ideilor și credințelor, făcând mai puțin semnificativă dominarea fizică exercitată de generația anterioară. În acest mod, de exemplu, un individ, cu un fizic ne-impozant, putea deține gladiatori, altminteri curajoși și feroci, ca sclavi ai familiei, ale căror morți puteau fi utilizate în scop de profit și distracție.

Din cenușa celui de-al doilea război mondial, s-a născut spectrul experimentelor pe oameni, sub forma exodului „inteligenței” naziste din perioada 1939-1945, pentru a-și continua „cercetările și experimentele” sub protecția sintagmei de „securitate națională”. După ce au fost „denazificați” li s-au oferit noi identități, pentru a trăi printre cei împotriva cărora luptaseră. L-am adus aici pe Werner von Braun și alți câțiva „savanți”, inclusiv pe cei implicați în experimentele medicale din lagărele de concentrare, inclusiv de control mental. Mare parte dintre acești indivizi erau, cel puțin în opinia Departamentului de Stat, criminali de război. Aveau legături directe cu naziștii și, ca atare, nu puteau primi vize și nu puteau veni în SUA. Deci, CIA a înființat această serie de programe, pentru a ocoli cerințele de viză ale DoS și a-i introduce în țară. Toată lumea știe de cursa de la final de război pentru a captura savanți naziști. Rușii îi voiau și, printre alte state, și Anglia îi voia, iar SUA și Anglia au pus mâna pe majoritatea lor, fiindcă naziștii nu voiau să ajungă în URSS sau în alt sistem totalitar, dorind să ajungă într-un sistem mai liber și, ca o infecție, au ajuns în Anglia, Canada și SUA. Și nu au ajuns doar la centrul spațial Goddard al NASA, precum Braun, ci au existat zeci de mii implicați în controlul mental și în torturi și „științe” militare și supraveghere. Iar CIA a fost modelată – în mare măsură – în stil Gestapo și, ca atare, i-am văzut transplantați pe cei mai răi dintre naziști în Statele Unite și Anglia, de unde provenise inițial filosofia eugenică pe care o adoptaseră.

Oficiul Serviciilor Strategice, precursorul CIA, sub conducerea lui William „săbaticul Bill” Donovan și a lui Allen Dulles, a recrutat savanți naziști și a sprijinit „importarea” lor în America. printre ei s-a aflat savantul în rachete Werner von Braun și medicul specializat în aeronautică, Hubertus Strughold.

Problema cu care se confrunta SUA era existența tuturor acestor savanți germani, care erau cam ai nimănui, neștiindu-se unde vor ajunge, iar francezii, britanicii, americanii și rușii încercau, cu toții, să-i recruteze. Germanii dezvoltaseră o mulțime de arme avansate, dar făcuseră, de asemenea, multe experimente pe ființe umane, în lagărele de concentrare, deci aveau multe date medicale care nouă ne lipseau, aveau desigur savanți în rachete și aeronautică, ș.a.m.d. Și „Paper Clip” a fost operațiunea noastră de a descoperi acești indivizi în Europa și de a-i aduce să muncească în SUA. Nu avem documentație probatorie: existau medici specializați în medicină aerospațială, experți în mecanică, rulmenți cu bile, proiectile, tot felul de oameni de știință. Lipsesc din această poveste psihiatrii, dar trebuie să fi adus și psihiatri, similar cazului Strughold, prin „Paper Clip”.

Finanțarea germană a provenit din America, de pe Wall Street și a provenit de la corporațiile americane. Până și sprijinul politic pe care Hitler l-a obținut în Germania se putea demonstra, în oarecare măsură, că a fost influențat de americani. Înaintea celui de al doilea război mondial, magnații americani, băncile, corporațiile, cu toții au decis că se pot face bani în Germania interbelică. La urma urmei, cu toții știau că Germania se pregătea să devină un agresor militar și că avea nevoie de bani pentru a construi vehicule de luptă. Cheltuia mulți bani, proiectând și construind tancuri și avioane, portavioane ș.a.m.d., submarine, nave și se puteau face bani. Așa că Wall Street și unele dintre cele mai mari corporații, ca AT&T și chiar Ford Motor Company au avut foarte multe legături cu regimul nazist.

Experimentul cunoscut ca Germania nazistă a fost inițiat în primul război mondial. Iar Tratatul de la Versailles, de lângă Paris, din 1919, a pus, în esență, Germania într-o situație dezavantajoasă, solicitându-i-se despăgubiri de război pe care nu le putea plăti, total nerealiste. Acest faimos bancher german, Hjalmar Schacht, s-a aliat cu guvernatorul Băncii Angliei, Montagu Norman, și au creat o bancă, în 1932, numită Bank for International Settlements pe care au folosit-o ca oficiu bursier pentru datoriile internaționale, de fapt pentru a spăla bani. Apoi, aflăm că din același grup, Hjalmar Schacht a devenit bancherul lui Hitler. Deci, Hitler a fost finanțat în totalitate de acești oameni, care finanțau războaie pe seama vieții altor oameni și, în același timp, și-au dorit să aibă un experiment național-socialist, prin care să testeze sistemul educațional prusac, pe care doreau să-l extindă în întreaga lume.

Proiectul MKUltra

După terminarea operațiunii „Paper Clip” în 1945, CIA a creat programul MKULTRA, un proiect strict secret de cercetare a controlului mental, care a fost administrat de Sidney Gottlieb, sub conducerea lui Allen Dulles. Programul a fost inițiat la începutul anilor ’50. A fost aprobat oficial în 1953 și, oficial, s-a terminat în 1973. programul s-a implicat în multe activități ilegale și imorale. În special, a folosit cetățeni americani și canadieni neștiutori, ca subiecți pentru teste, ce au condus la controverse privind legitimitatea sa. MKULTRA a implicat multe metodologii de pionierat, pentru a manipula stările de spirit ale indivizilor și a le modifica funcțiile cerebrale, inclusiv administrarea clandestină a unor droguri psihoactive și a altor substanțe chimice, hipnoza, reprimarea senzorială, izolarea, abuzul sexual și verbal și alte diferite forme de tortură.

Când l-am intervievat pe John Marks, privind căutarea „candidatului manciurian”, el mi-a spus un lucru foarte interesant. Lui i se dăduseră 10 cutii cu documente aparținând CIA în baza legii libertății informației și nu erau primele. El chiar încercase să obțină informații privind acest program de control mental desfășurat de CIA în anii ’50, mult timp. Și, într-un final, ca un fel de ironie sau chiar ca o glumă, i-au oferit 10 cutii pline cu documente, care n-aveau nimic de-a face cu acele proiecte, ci doar cu date contabile, financiare, crezând că Marks nu va putea face nimic cu ele și că se va considera că CIA a răspuns solicitării legale. dar Marks a fost prea deștept pentru ei. El a studiat datele financiare și și-a dat seama pe ce pusese mâna, realizând că MKULTRA nu fusese numai un program de control mental al CIA, ci că fusese divizat în extrem de multe sub-proiecte. Iar el deținea unele dintre detaliile finanțării, care-i ofereau bazele necesare avansării în cercetarea sa pentru descoperirea scopurilor reale ale CIA. Armata a inițiat proiectul ARTICHOKE, iar proiectul BLUEBIRD cred că aparținuse marinei. Și ei încercaseră să-și dea seama dacă puteau crea un candidat manciurian, dacă puteau crea un super-soldat, dacă puteau controla ceea ce gândeau și făceau oamenii și cum se comportau pe câmpul de luptă, dacă-i puteau face mai curajoși decât erau. Și au ajuns chiar să se întrebe dacă puteau crea kamikaze, așa cum făcuseră japonezii.

În anul 1994, președintele Clinton a creat Comitetul Consultativ pentru Experimente cu Radiații pe Oameni, a cărui sarcină era de a cerceta circumstanțele cercetărilor federale care folosiseră radiații ionizante pe ființele umane. În baza documentelor puse la dispoziția comitetului, au identificat peste 4.000 de cazuri de experimente cu radiații pe oameni, care avuseseră loc între 1944 și 1974. Acestea includeau o serie de experimente finanțate din fonduri federale, în care pacienți neavizați ai spitalelor fuseseră injectați cu plutoniu. Au fost dezvăluite multe detalii ale experimentelor MKULTRA, în timpul unei audieri publice în fața comitetului consultativ.

Mă opresc aici cu reproducerea subtitrării, considerând că este arhisuficient pentru a genera curiozitate cu privire la urmărirea documentarului supus discuției.

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.