
Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Simularea Monte Carlo – un alt mod de reflecţie asupra lumii
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Distribuit versus concentrat
- Incertitudinea falsului
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- O abordare mai corectă
- Destinația, o necunoscută…
- Antecamera speranței
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Dovezile tăcute
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Și filosofii pot… acționa
- Câteva cuvinte despre istorii alternative
- Din nou, problema agentului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Otravă pentru bogați. În cupe de aur…
- Intoleranța: câștig de cauză
- Fapte, nu vorbe. Comercializarea virtuții
- Religie, credință și punerea pielii în joc
- Risc și raționalitate
- Asumarea riscurilor are o logică…
- O prezență constantă în viață: hazardul…
- Bogăție și deșteptăciune
- Paradoxuri ale colectivului
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Să-nveți păsările să zboare…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- piatra filosofală. Și inversul ei…
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- Medicină, convexitate și Opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- Scurte note introductive…
„(…) ideile autentice pot fi distilate într-un mesaj central, pe care marea majoritate a persoanelor dintr-un anumit domeniu, în virtutea specializării și faptului că sunt niște costume goale, îl ratează cu desăvârșire. Totul în legile religioase se reduce la distilările, aplicările și interpretările regulii de aur: «Nu le face altora ceea ce nu vrei să îți facă ei ție.» Am văzut că aceasta este logica din spatele Codului lui Hammurabi. Iar Regula de aur este o distilare adevărată, nu un Pat procustian.”
Încercând să-i sintetizeze lucrarea, un cunoscut al lui Taleb a făcut următoarea precizare:
Orice lucru câștigă sau pierde de pe urma volatilității. Fragilitatea are de pierdut de pe urma volatilității și incertitudinii.
„Paharul este mort; lucrurile vii sunt rezistente la volatilitate. Cea mai bună cale de a verifica dacă ești viu este să afli dacă îți plac variațiile. Amintește-ți că mâncarea nu ar avea gust dacă nu ți-ar fi foame; rezultatele nu au sens fără efort, bucuria nu are sens fără tristețe, nici convingerile fără incertitudine, iar viața etică nu este etică dacă lipsesc riscurile personale.”
Însuși Taleb, la finalizarea lucrării afirmă:
Am aruncat o privire la manuscris cu un sentiment de exaltare bine temperată. Fiecare frază din carte este o derivare, o aplicare sau o interpretare a maximei concise. Unele detalii și extensii pot fi contrare intuiției și complicate, îndeosebi atunci când este vorba despre luarea deciziilor în condiții de opacitate, însă în cele din urmă totul decurge din ideea centrală.
Cititorul este invitat să facă același lucru. Privește în jurul tău, la viața ta, la obiecte, la relații, la entități. Putem înlocui ici și colo volatilitatea cu alți membri din grupul dezordinii, pentru claritate, dar nici măcar nu este necesar să facem asta – într-o exprimare formală, toate au același simbol. Timpul este volatilitate. Educației – în sensul de formare a caracterului și personalității și de dobândire a cunoașterii adevărate – îi place dezordinea. Unele lucruri se strică din cauza erorii, altele nu. Unele teorii se dezmembrează, altele nu. Inovația este ceva care câștigă din incertitudine, iar unii oameni așteaptă incertitudinea pentru a o folosi ca pe un material brut, exact ca strămoșii noștri vânători.
(…)
De asemenea, orice element neliniar este fie convex, fie concav, fie amândouă, în funcție de intensitatea factorului de stres. Am văzut legătura dintre convexitate și agrearea volatilității. Așadar, orice lucru iubește sau detestă volatilitatea până la un anumit punct.
(…)
Mai tehnic, s-ar putea să nu izbutim niciodată să-l aflăm pe , însă putem analiza expunerea la
, situații de tip halteră, ca să le atenuăm forța; putem controla o funcție a lui
,
, chiar dacă
rămâne cu mult dincolo de înțelegerea noastră. Putem continua să schimbăm această
până vom găsi o situație confortabilă, printr-un mecanism numit „transformare convexă”, o denumire mai șic pentru halteră.
Această maximă scurtă îți mai arată și locurile în care fragilitatea înlocuiește adevărul, precum și de ce îi mințim pe copii și de ce noi oamenii, ne-am depășit un pic pe noi înșine în acest mare plan îndrăzneț numit „modernitate”.
Aleatoriul distribuit (în opoziție cu cel concentrat) este o necesitate, nu o opțiune; tot ce este mare nu este rezistent la volatilitate. La fel este și orice lucru rapid. Mărimea și viteza sunt o monstruozitate. Timpurilor moderne nu le mai place volatilitatea.
Iar Triada ne oferă câteva indicații în legătură cu ceea ce ar trebui făcut pentru a trăi într-o lume care nu vrea ca noi să o înțelegem, o lume al cărei farmec stă tocmai în incapacitatea noastră de a o înțelege cu adevărat.
Cam asta a fost… Volumul mai conține niște anexe. Mai tehnice. De aceea, într-un viitor, poate voi avea ocazia să folosesc acele grafice odată cu aprofundarea… incertitudinii (lucru pe care mi-l propun…)
De asemenea, par foarte interesante „notele adiționale, ideile venite mai târziu și lecturile ulterioare” ale lui Nassim Nicholas Taleb.
La mulți ani! 2019 e cu noi!