Orice lucru câștigă sau pierde de pe urma volatilității. Fragilitatea are de pierdut de pe urma volatilității și incertitudinii.

Am aruncat o privire la manuscris cu un sentiment de exaltare bine temperată. Fiecare frază din carte este o derivare, o aplicare sau o interpretare a maximei concise. Unele detalii și extensii pot fi contrare intuiției și complicate, îndeosebi atunci când este vorba despre luarea deciziilor în condiții de opacitate, însă în cele din urmă totul decurge din ideea centrală.

Cititorul este invitat să facă același lucru. Privește în jurul tău, la viața ta, la obiecte, la relații, la entități. Putem înlocui ici și colo volatilitatea cu alți membri din grupul dezordinii, pentru claritate, dar nici măcar nu este necesar să facem asta – într-o exprimare formală, toate au același simbol. Timpul este volatilitate. Educației – în sensul de formare a caracterului și personalității și de dobândire a cunoașterii adevărate – îi place dezordinea. Unele lucruri se strică din cauza erorii, altele nu. Unele teorii se dezmembrează, altele nu. Inovația este ceva care câștigă din incertitudine, iar unii oameni așteaptă incertitudinea pentru a o folosi ca pe un material brut, exact ca strămoșii noștri vânători.

(…)

De asemenea, orice element neliniar este fie convex, fie concav, fie amândouă, în funcție de intensitatea factorului de stres. Am văzut legătura dintre convexitate și agrearea volatilității. Așadar, orice lucru iubește sau detestă volatilitatea până la un anumit punct.

(…)

Mai tehnic, s-ar putea să nu izbutim niciodată să-l aflăm pe , însă putem analiza expunerea la , situații de tip halteră, ca să le atenuăm forța; putem controla o funcție a lui , , chiar dacă rămâne cu mult dincolo de înțelegerea noastră. Putem continua să schimbăm această până vom găsi o situație confortabilă, printr-un mecanism numit „transformare convexă”, o denumire mai șic pentru halteră.

Această maximă scurtă îți mai arată și locurile în care fragilitatea înlocuiește adevărul, precum și de ce îi mințim pe copii și de ce noi oamenii, ne-am depășit un pic pe noi înșine în acest mare plan îndrăzneț numit „modernitate”.

Aleatoriul distribuit (în opoziție cu cel concentrat) este o necesitate, nu o opțiune; tot ce este mare nu este rezistent la volatilitate. La fel este și orice lucru rapid. Mărimea și viteza sunt o monstruozitate. Timpurilor moderne nu le mai place volatilitatea.

Iar Triada ne oferă câteva indicații în legătură cu ceea ce ar trebui făcut pentru a trăi într-o lume care nu vrea ca noi să o înțelegem, o lume al cărei farmec stă tocmai în incapacitatea noastră de a o înțelege cu adevărat.