Ce-i prea mult strică…

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole

Punerea în discuție a speranței de viață ca indicator general al „progresului” va ridica mereu întrebări… Mai ales în contextul în care voci ale „modernismului” susțin că întoarcerea spre natură ar implica favorizarea revenirii la o viață „sălbatică și scurtă”…

Convexitatea în cazul speranței de viață

O analiză rațională ar evidenția faptul că speranța de viață a crescut ca urmare a combinării unor factori precum cel legat de salubrizare, penicilină, reducerea criminalității și o chirurgie ce salvează vieți. Deci creșterea speranței de viață nu se datorează exclusiv medicinei, și îndopării cu pastile, așa cu probabil ar dori Big Pharma să ne facă să credem. De fapt, practica medicală a contribuit eventual la creșterea speranței de viață cu prea puțini ani. În unele cazuri, și nu puține, iatrogenia are un efect opus, micșorând speranța de viață.

Mai mult, evitarea fenomenului păcălit-de-aleatoriu ar presupune înțelegerea faptului că, dacă până în secolul trecut speranța de viață la naștere era de treizeci de ani, oamenii trăiau doar treizeci de ani! O astfel de percepție elimina din start faptul că distribuția avea un grad înalt de asimetrie.

Prelungirea vieții presupune eliminare

„Binele stă mai cu seamă în absența răului.”
(Nimium bomi est, cui nihil est mali.)

„Cât despre lichide, regula mea este să nu beau niciunul care nu are o vechime de cel puțin o mie de ani, astfel încât să-i fi fost deja testată oportunitatea. Beau doar vin, apă și cafea. Fără sucuri. Probabil cea mai nocivă și mai înșelătoare băutură este sucul de portocale, cu care îi îmbibăm pe bieții oameni nevinovați la micul dejun în timp ce îi convingem, grație marketingului, că este „sănătos”. (Pe lângă faptul că citricele pe care le ingerau strămoșii noștri nu erau dulci, aceștia nu înghițeau nici carbohidrați fără cantități mari, foarte mari de fibre. O portocală sau un măr mâncate nu sunt echivalentul biologic al unui suc de portocale sau de mere.) Din astfel de exemple am derivat regula că lucrurile definite drept „sănătoase” sunt în general nesănătoase, exact la fel cum rețelele „sociale” sunt antisociale, iar economia bazată pe „cunoaștere” este întotdeauna ignorantă.”

Ideea ar fi că s-ar impune pornirea de la iatrogenie spre tratament, nu invers și de câte ori e posibil ar trebui înlocuit medicul cu antifragilitatea umană, iar cazurile grave ar trebui să impună tratamente agresive.

Din nou, Taleb susține via negativa în defavoarea via positiva, argumentând că eliminarea unor substanțe ce nu fac parte din istoria evoluționistă a umanității ar diminua apariția LN LN LN , permițând astfel deschiderea spre îmbunătățiri naturale, care, dacă apar, vor fi scutite de efecte secundare încă nesesizate.

Din nou, un apel la înțelepciunea veacurilor ne reliefează iarăși via negativa: anticii credeau în purificări (dispoziție voioasă, odihnă și mâncare în cantități moderate). La origini, probabil că postul religios era o metodă de îmbunătățire a sănătății…

Unele cazuri de diabet au fost vindecate printr-o dietă foarte strictă, aproape de înfometare, lucru ce a dus la șocarea sistemului.

Un alt ingredient pentru îmbunătățirea sănătății ar fi cel al eliminării unor „iritanți” cu efect ofensiv, printre care se pot enumera: ziarele de dimineață, șeful, naveta, aerul condiționat (nu încălzirea), televizorul, previziunile economice, știrile pieței acțiunilor și chiar aparatele de gimnastică, ce ar trebui înlocuite cu alte lucruri mai… naturale.

Iatrogenia banilor

Banii n-aduc fericirea!”. Azi, societatea modernă cea orientată atât de mult spre profit și câștiguri nu mai percepe la adevărata valoare acest proverb.

Așa că s-ar putea ca faptul de a fi sărac să nu fie lipsit complet de beneficii dacă știm să trăim adecvat o astfel de stare. Avem nevoie de civilizația modernă pentru multe lucruri, cum ar fi sistemul juridic și intervențiile chirurgicale de urgență. Însă în perspectiva eliminativă, via negativa, am duce-o mai bine devenind mai tari: fără creme de protecție solară, fără ochelari de soare dacă aveți ochi albaștri, fără aer condiționat, fără suc de portocale (doar apă), fără suprafețe netede, fără băuturi nealcoolice, fără pastile complicate, fără muzică dată la maximum, fără lift, fără storcător de fructe, fără… Mă opresc aici.

Și dacă ne gândim că toate cele propuse pentru eliminare înseamnă bani, putem vorbi astfel și de iatrogenia banilor…

Religie și intervenționism naiv

„Iar mie mi se pare că natura umană știe, undeva în adâncul ei, când trebuie să apeleze la consolările oferite de religie și când să se îndrepte spre știință.”

Ei bine, deși personal sunt împotriva practicilor religioase exagerate, iată că Taleb reușește să ne arate și partea pozitivă a lor:

Religia are scopuri invizibile, dincolo de acelea identificate de oameni care gândesc mult prea literal și prea științific-științificizant. Unul dintre aceste scopuri ne poate proteja de scientism, adică de astfel de oameni. În inscripțiile (de pe morminte) păstrate din vechime putem vedea descrieri ale unor oameni care au construit fântâni sau temple în cinstea zeilor favoriți după ce aceștia au reușit acolo unde medicii au dat greș. Într-adevăr, arareori analizăm beneficiile religiei din perspectiva limitării erorii intervenționiste și a iatrogeniei ei: într-un mare număr de circumstanțe (boli marginale), va fi benefic orice lucru care te îndepărtează de medic și îți îngăduie să nu faci nimic (așadar îi dă naturii o șansă să își facă treaba).

Miercuri să fim vegani

Nimic spectaculos. Doar că eliminarea din dietă (pentru o zi) a hranei de origine animală, prin postul recomandat de religie oferă omului pierderea sentimentului că i se cuvine ceva.

Nutriția și plimbarea aleatorie

Iarăși vorbim despre beneficiile neregularității și de unele dezavantaje ale regularității, în cazul alimentației. Eliminarea la întâmplare a câtorva mese sau măcar eliminarea constanței consumului de alimente poate aduce îmbunătățiri ale sănătății. Altfel spus, nu e nevoie de echilibrul fiecărei mese, ci de obținerea unui echilibru per total.

Se acceptă ideea că factorii de stres ai exercițiului fizic au efecte benefice, dar nu se extrapolează acest principiu și la alimentație. Doar relativ recent s-au descoperit efectele privării episodice de unele alimente (sau de toate!). Se studiază mai nou mecanismul autofagiei. Privită ca antifragilitate, reacția la foame a fost subestimată.

Povestea e valabilă și în cazul mișcării. Strămoșii omului făceau acest lucru până să apară automobilul: se plimbau și dormeau.

Să trăim veșnic

„Înainte de Iluminism, eram parte din comunitate (prezent) și din descendență (viitor).”

Multe, multe generații au considerat că cel mai rău lucru ce ni se poate întâmpla e moartea. Nu și pentru antici. Mulți dintre ei (inclusiv pentru daci), cel mai rău sfârșit era nu moartea în sine, ci moartea dezonorantă sau chiar una obișnuită, într-un azil…

Iluminismul a introdus „eu”-l și odată cu el, fragilitatea.

Un individ diametral opus concepției lui Taleb (așa cum declară acesta) ar fi Ray Kurzweil, cel care, în dorința obținerii nemuririi se îndoapă cu aproape două sute de pastile… zilnic.

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.