Și filosofii pot… acționa

Aceasta este partea [part not set] din totalul de 71 articole ale seriei Incerto

„Strugurii dulci ai lui Thales” – un capitol dedicat opționalității, ca agent al antifragilității.

„Thales s-a pus în situația de a profita de lipsa lui de cunoștințe și de proprietatea secretă a asimetriei. Cheia pentru mesajul nostru despre asimetria avantaj-dezavantaj este aceea că el nu avea nevoie să înțeleagă prea mult mesajele stelelor. A avut pur și simplu un contract, care este arhetipul asimetriei, poate singura asimetrie explicită pe care o putem găsi în cea mai pură formă. Un contract este o opțiune, «dreptul, dar nu obligația» cumpărătorului și, bineînțeles, «obligația, dar nu dreptul» celeilalte părți, numite vânzător.”

Într-o anecdotă a lui Aristotel, se vorbește despre inițiativa lui Thales din Milet, cel care, la fel cu alți filosofi ai vremii sale era sărac, disprețuind acumularea de averi și plăcându-i ce făcea. Totuși, pentru a-i combate pe cei ce considerau că „aceia care pot să facă, fac, iar restul filosofează”, a închiriat pentru un sezon toate presele de măsline din zona Milet și din insula Chios, pentru sume mici. Fiind un an bogat în măsline, presele au ajuns la mare căutare, iar Thales „le-a permis proprietarilor de prese să-și desfășoare activitatea în condițiile puse de el, câștigând o avere substanțială în acest proces”. Apoi, a continuat să… filosofeze.

Având în vedere că modernismul e plin de contracte, mi s-au părut excelentă precizările lui Taleb referitoare la această noțiune de contract, așa cum sunt ele făcute în citatul alăturat. Să privim opțiunea ca pe un agent al antifragilității!

Titluri pe pagină

Opțiune și asimetrie

În capitolul dedicat stoicului Seneca, se prezenta o posibilă egalitate:

antifragilitatea = mai mult câștig decât pierdere = mai multe avantaje decât dezavantaje = asimetrie (nefavorabilă) = agrearea volatilității

Asta arată că Thales n-a greșit cu afacerea sa.

… nu plătim pentru opțiunile oferite de natură și de inovația tehnologică. Opțiunile financiare pot fi scumpe deoarece oamenii știu că sunt opțiuni și că cineva le vinde și cere un preț, însă cele mai interesante opțiuni sunt gratis sau, în cel mai rău caz, ieftine.

Contează că pur și simplu nu avem nevoie să știm ce se întâmplă atunci când cumpărăm ceva ieftin dacă asimetria lucrează în favoarea noastră. Însă această proprietate înseamnă mai mult ideea decât a cumpăra la preț redus: nu avem nevoie să înțelegem lucrurile atunci când avem un oarecare avantaj. Iar avantajul asigurat de opționalitate stă în câștigul mai mare atunci când ai dreptate, motiv pentru care nu este necesar să ai dreptate prea des.

O opțiune: strugurii dulci

O precizare esențială este aceasta: „libertatea este opțiunea supremă.”

Viața în sine e caracterizată de volatilitate, iar volatilitatea vieții ne oferă informații atât despre alții, cât și despre noi înșine. Thales și-a confirmat sieși că opțiunea lui spre filosofie nu era un rezultat al faptului că strugurii erau acri, neputând ajunge la bogăție, ci pentru că era sincer în alegerea preocupărilor filosofice.

Autofinanțându-se, Thales și-a permis independența și productivitatea intelectuală…

Asimetria

Antifragilitatea lui Thales. Plătește puțin pentru un potențial imens. A se vedea asimetria dintre avantaje și dezavantaje.

Graficul scoate în evidență asimetria: câștigul e mai mare într-o direcție (câștig mare dacă ai dreptate) decât în cealaltă (dacă greșești, pierzi puțin).

Există lucruri ce apreciază dispersia

„munca și ideile tale, indiferent că sunt politice, artistice sau din alte domenii, sunt antifragile dacă, în loc să ai 100% persoane care îți găsesc misiunea acceptabilă sau oarecum lăudabilă, îți este mai bine dacă ai un procent mare de persoane cărora le displace (chiar intens) persoana ta și mesajul tău, în combinație cu un procent redus de susținători extrem de loiali și de entuziaști. Opțiunile agreează dispersia rezultatelor și nu dau doi bani pe medie.”

Una din proprietățile opțiunii este că îi pasă doar de rezultatele favorabile, ignorând rezultatul mediu. Astfel, spre exemplu, din moment ce nu există un opus al cumpărării de cărți/opere de artă, pentru autori/artiști e mult mai bine să aibă un număr mic de admiratori fanatici, decât un număr mare de persoane care le-ar aprecia munca. Practic, se constată absența domeniului negativ în vânzarea operelor de artă, ceea ce poate oferi o anume opționalitate. Iar dacă susținătorii sunt și influenți, cu atât mai bine!

Trecându-ne prin prezentarea a diverse exemple, Taleb ajunge la exprimarea unei idei anume:

În prezent, nimeni nu îndrăznește să afirme ceea ce este evident: s-ar putea ca dezvoltarea în societate să nu provină din creșterea mediei, în stilul asiatic, ci din sporirea numărului de oameni din „cozi”, adică acel număr mic, foarte mic de persoane, care își asumă riscuri îndeajuns de nebunești pentru a-și urma ideile proprii și care sunt înzestrate cu acea abilitate foarte rară numită „imaginație”, cu acea calitate încă și mai rară, numită „curaj”. Adică persoanele care fac lucrurile să se întâmple.

Thalesian & Aristotelician

Un decident oarecare se concentrează pe profit, pe consecințele acțiunii, luând în considerare asimetriile și efectele neliniare, în vreme ce aritotelicianul se concentrează pe antiteza corectitudine-greșeală, deci pe logică. Cele două atitudini au prea puține lucruri comune, sau oricum, mai puține decât ne-am aștepta la prima vedere. Aristotel însuși a greșit considerând că doar niște cunoștințe despre un eveniment (viitoarea recoltă de măsline și prețul închirierii preselor – vezi axa orizontală a graficului de mai sus) și obținerea de profituri pe baza acestor cunoștințe (axa verticală a graficului) ar fi același lucru. Din cauza asimetriei, cele două nu sunt de loc același lucru…

Să fii prost…

„…evoluția poate produce obiecte uimitor de sofisticate fără inteligență, mulțumită pur și simplu unei combinații între opționalitate și un fel de filtru de selecție, plus un dram de aleatoriu…”

Existența opționalității exclude necesitatea inteligenței superioare, a cunoștințelor avansate și a capacității de analiză pătrunzătoare, pentru că nu trebuie să ai prea des dreptate. Nu trebuie decât să nu faci lucruri neinteligente pentru a te auto-păgubi și de a recunoaște apariția rezultatelor favorabile.

Proprietatea aceasta ce ne permite să fim proști, sau altfel spus, de a obține mai multe rezultate decât ne-ar putea garanta cunoașterea, ei bine, această proprietate poate fi numită chiar „piatră filozofală”. Mai poate fi numită „curba convexității”, ea fiind rezultatul unei proprietăți matematice numite „inegalitatea lui Jensen” (autorul ne promite o dezvoltate mai tehnică a mecanismului, mai târziu, undeva în Cartea a V-a).

Opționalitatea naturii

„Natura exploatează opționalitatea; ea ilustrează ideea că opționalitatea este un substitut al inteligenței.”

Pornind de la ceea ce în franceză se numește bricolage (vezi bricolaj), biologul François Jacob a introdus noțiunea de opțiuni în explicarea sistemelor naturale. Astfel, el susține că natura știe cum să selecționeze, păstrând doar ceea îi place și-i îndeplinește standardele. Altfel spus, având de ales, alege!

„Improvizația” este o metodă încercare-eroare ce prezintă erori mici și câștiguri mari.

Steve Jobs a lansat un faimos aforism:

„Rămâi flămând, rămâi nebun.”

mecanismul optional incercare-eroare — Mecanismul opțional al încercării și greșelii (modelul „eșuează cât mai repede”), cunoscut și ca „improvizație convexă”. Greșeli ce nu costă mult, cu un maxim cunoscut de pierderi și cu un câștig potențial mare (nelimitat). caracteristică a LN pozitive: câștigurile sunt nelimitate (spre deosebire de un bilet la loterie), sau mai corect nu li se cunoaște limita, dar pierderile cauzate de greșeli sunt limitate și cunoscute.

Raționalitatea

Descrierea opțiunii:

Opțiune = asimetrie + raționalitate

Componenta rațională se referă la păstrarea a ceea ce este bun, știind cum să obții profitul, văzând aici faptul că în vreme ce fragilul nu are opțiune, iar antifragilul trebuind să aleagă cea mai bună opțiune. Natura prezintă avantajul de a vedea o opțiune – asimetria –, chiar și atunci când nu există una. Talentul, dacă e să-i spunem așa, constă în a identifica opțiunile, care se ascund de multe ori unde n-am vrea, sau, dimpotrivă, sunt la vedere!

Viața, o gamma-lungă

„Gamma-lungă” ar însemna ceva ce „are de câștigat de pe urma volatilității și variabilității”. Se impune precizarea faptului că „asumarea de riscuri nu este același lucru cu jocurile de noroc, iar opționalitatea nu este același lucru cu biletele de loterie”.

Dacă faci o listă cu afacerile care au generat cele mai mari averi din istorie, vei vedea că toate au opționalitate. Din nefericire, este opționalitatea oamenilor care fură de la alții și de la contribuabili (…), la fel ca directorii executivi ai companiilor, care se asigură că vor avea parte numai de avantaje, fără nici un fel de inconveniente.

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Deplasare în serie ::

(re)flexii