Într-o anecdotă a lui Aristotel, se vorbește despre inițiativa lui Thales din Milet, cel care, la fel cu alți filosofi ai vremii sale era sărac, disprețuind acumularea de averi și plăcându-i ce făcea. Totuși, pentru a-i combate pe cei ce considerau că „aceia care pot să facă, fac, iar restul filosofează”, a închiriat pentru un sezon toate presele de măsline din zona Milet și din insula Chios, pentru sume mici. Fiind un an bogat în măsline, presele au ajuns la mare căutare, iar Thales „le-a permis proprietarilor de prese să-și desfășoare activitatea în condițiile puse de el, câștigând o avere substanțială în acest proces”. Apoi, a continuat să… filosofeze.

Având în vedere că modernismul e plin de contracte, mi s-au părut excelentă precizările lui Taleb referitoare la această noțiune de contract, așa cum sunt ele făcute în citatul alăturat. Să privim opțiunea ca pe un agent al antifragilității!

Opțiune și asimetrie

În capitolul dedicat stoicului Seneca, se prezenta o posibilă egalitate:

Asta arată că Thales n-a greșit cu afacerea sa.

O opțiune: strugurii dulci

O precizare esențială este aceasta: „Libertatea este opțiunea supremă.”

Viața în sine e caracterizată de volatilitate, iar volatilitatea vieții ne oferă informații atât despre alții, cât și despre noi înșine. Thales și-a confirmat sieși că opțiunea lui spre filosofie nu era un rezultat al faptului că strugurii erau acri, neputând ajunge la bogăție, ci pentru că era sincer în alegerea preocupărilor filosofice.

Autofinanțându-se, Thales și-a permis independența și productivitatea intelectuală…

Asimetria

Graficul scoate în evidență asimetria: câștigul e mai mare într-o direcție (câștig mare dacă ai dreptate) decât în cealaltă (dacă greșești, pierzi puțin).

Există lucruri ce apreciază dispersia

Una din proprietățile opțiunii este că îi pasă doar de rezultatele favorabile, ignorând rezultatul mediu. Astfel, spre exemplu, din moment ce nu există un opus al cumpărării de cărți/opere de artă, pentru autori/artiști e mult mai bine să aibă un număr mic de admiratori fanatici, decât un număr mare de persoane care le-ar aprecia munca. Practic, se constată absența domeniului negativ în vânzarea operelor de artă, ceea ce poate oferi o anume opționalitate. Iar dacă susținătorii sunt și influenți, cu atât mai bine!

Trecându-ne prin prezentarea a diverse exemple, Taleb ajunge la exprimarea unei idei anume:

Thalesian & Aristotelician

Un decident oarecare se concentrează pe profit, pe consecințele acțiunii, luând în considerare asimetriile și efectele neliniare, în vreme ce aritotelicianul se concentrează pe antiteza corectitudine-greșeală, deci pe logică. Cele două atitudini au prea puține lucruri comune, sau oricum, mai puține decât ne-am aștepta la prima vedere. Aristotel însuși a greșit considerând că doar niște cunoștințe despre un eveniment (viitoarea recoltă de măsline și prețul închirierii preselor – vezi axa orizontală a graficului de mai sus) și obținerea de profituri pe baza acestor cunoștințe (axa verticală a graficului) ar fi același lucru. Din cauza asimetriei, cele două nu sunt de loc același lucru…

Să fii prost…

Existența opționalității exclude necesitatea inteligenței superioare, a cunoștințelor avansate și a capacității de analiză pătrunzătoare, pentru că nu trebuie să ai prea des dreptate. Nu trebuie decât să nu faci lucruri neinteligente pentru a te auto-păgubi și de a recunoaște apariția rezultatelor favorabile.

Proprietatea aceasta ce ne permite să fim proști, sau altfel spus, de a obține mai multe rezultate decât ne-ar putea garanta cunoașterea, ei bine, această proprietate poate fi numită chiar „piatră filozofală”. Mai poate fi numită „curba convexității”, ea fiind rezultatul unei proprietăți matematice numite „inegalitatea lui Jensen” (autorul ne promite o dezvoltate mai tehnică a mecanismului, mai târziu, undeva în Cartea a V-a).

Opționalitatea naturii

Pornind de la ceea ce în franceză se numește bricolage (vezi bricolaj), biologul François Jacob a introdus noțiunea de opțiuni în explicarea sistemelor naturale. Astfel, el susține că natura știe cum să selecționeze, păstrând doar ceea îi place și-i îndeplinește standardele. Altfel spus, având de ales, alege!

„Improvizația” este o metodă încercare-eroare ce prezintă erori mici și câștiguri mari.

Steve Jobs a lansat un faimos aforism:

Raționalitatea

Descrierea opțiunii:

Componenta rațională se referă la păstrarea a ceea ce este bun, știind cum să obții profitul, văzând aici faptul că în vreme ce fragilul nu are opțiune, iar antifragilul trebuind să aleagă cea mai bună opțiune. Natura prezintă avantajul de a vedea o opțiune – asimetria –, chiar și atunci când nu există una. Talentul, dacă e să-i spunem așa, constă în a identifica opțiunile, care se ascund de multe ori unde n-am vrea, sau, dimpotrivă, sunt la vedere!

Viața, o gamma-lungă

„Gamma-lungă” ar însemna ceva ce „are de câștigat de pe urma volatilității și variabilității”. Se impune precizarea faptului că „asumarea de riscuri nu este același lucru cu jocurile de noroc, iar opționalitatea nu este același lucru cu biletele de loterie”.