În discuție: „Liniște, se vaccinează…”

întreaga serie de articole

Încă un semnal de alarmă la adresa agresivității cu care se promovează campaniile de vaccinare! Documentarul „Liniște, se vaccinează…

(re)flexii

Este posibil ca textul subtitrării de mai jos să conțină termeni de specialitate mai mult sau mai puțin corecți. Dar nu corectitudinea termenilor de specialitate e obiectivul acestui material, ci conștientizarea aberației de tip „ruletă rusească”, numită obligativitatea vaccinării?

Subtitrarea:

Acum peste două sute de ani, într-o epocă în care nu exista nici penicilina, nici antibiotice, invenția vaccinului a fost salutară pentru combaterea pandemiilor devastatoare. Știința medicală și condițiile de igienă au evoluat între timp, și sute de boli au fost aproape eradicate. Totuși, din ce în ce mai multe vaccinuri se adaugă la calendarul vaccinal al copiilor și adulților, iar unii dintre cei vaccinați declară apariția unor efecte secundare grave. Fără a contesta principiul vaccinal, acest film dă cuvântul persoanelor afectate și cercetătorilor care se ocupă de aceste cazuri.

Să fie cu iertare: nu am știut!

Sper ca mediatizarea acestui documentar să evite pentru alte familii riscul neconsimțit al acestei practici vaccinale cu două tăișuri… și amândouă sunt foarte ascuțite.

Mathiew este un caz excepțional fiindcă este un geamăn. De mic nu-și putea întinde brațul și avea probleme la un picior, nu reușea să exploreze mediul ambiental, precum ceilalți copii. Avea deci o întârziere în dezvoltarea comportamentală. Dar comunică bine cu fratele său și jucau ascunsa împreună. Râdeau, se zbenguiau, era receptiv și inteligent.

Din clipa în care i-a fost injectat nenorocitul acela de vaccin, ne-am ales cu urlete neîntrerupte un an de zile. Practic țipa 24 din 24 de ore. Era o situație intolerabilă. Când a făcut doi ani și jumătate a primit diagnosticul de autism. Era deja afectat grav. Orice-ar spune ei, o mamă știe când are un copil normal și simte când copilul ei devine diferit, imediat după vaccinare. Nu am nici cea mai mică îndoială. Eu știu cum era copilul meu înainte și văd ce-a devenit acum. Regret amarnic că l-am ascultat pe doctorul care ne-a propus vaccinul, … dar nici el nu știa mai mult (mai bine tăcea, dacă nu știa). Atâta învățase la școală.

Copiii pe care-i vedeți aici suferă cu toții sechele vaccinale, sunt victime ale vaccinării. Erau niște copii normali, care imediat după vaccinare s-au transformat în umbre. Atunci când avem părinți care se plâng, când avem savanți care ne confirmă că expunerea la mercur produce probleme, că expunerea la aluminiu cauzează probleme, că injectarea a trei viruși activi într-un sistem imunitar fragil cauzează probleme, de ce se refuză eliminarea acestor probleme? Este absurd să regăsești într-un oraș atât de mic, atâția copii cu aceeași poveste, în aceeași piscină.

Sistemul de sănătate are ca dogmă ideea că multiplicarea vaccinurilor înseamnă o îmbunătățire a sănătății publice și individuale, și că, cu cât  mai multe vaccinuri, cu atât mai bine pentru societate. Sistemul e convins că mai mult este echivalent cu mai bine. Dar unde este dovada? Care este dovada biologică a beneficiului administrării unui număr sporit de vaccinuri la o vârstă atât de fragedă, cu pretenția prevenirii bolilor copilăriei? Ce dovezi există că sănătatea publică și individuală este într-adevăr ameliorată pe termen lung? Noi am editat o broșură care arată numărul de vaccinuri pe care îl primesc copiii noștri până la vârsta de 6 ani: 48 de vaccinări cu 14 vaccinuri diferite (!?!?!?!?)

Acestea sunt vaccinurile pe care Centrul de combatere a bolilor șle recomandă copiilor noștri eșalonate pe această durată: se începe din maternitate, 12 ore după naștere, cu vaccinul contra Hepatitei B. Asta înseamnă că în țara noastră, prima experiență imunologică a unui copil este vaccinul contra Hepatitei B. Deși nu avem decât puține informații despre sistemul imunitar al noilor născuți. Apoi, la vârsta de 2 luni, toate aceste vaccinuri sunt recomandate. Apoi, la 4 luni, la 6 luni, la 18 luni și, în sfârșit, acestea, între 4 și 6 ani. Aici este vorba îndeosebi de repetări, precum în cazul RRO sau DTP acelular. Se administrează, de asemenea, vaccinul anti-gripal de la vârsta de 6 luni și apoi se repetă anual, timp de 5 ani. Și măcar de ar fi eficace, sau măcar fără riscuri… În ultimii 15 ani s-a reușit dublarea vaccinurilor administrate copiilor noștri. În Franța și în Quebec este același calendar vaccinal.

Nu există studii care să dovedească utilitatea lor pe durată lungă și nici măcar asupra nocivității lor, deși constatăm efectele lor secundare. Suntem pe cale să eliminăm bolile infecțioase în schimbul unei vieți cu boli cronice și invalidități?

Manifestația grupului „Puterea Părinților” la întrunirea națională a Academiei Americane de Pediatrie – Washington DC, USA, octombrie 2005:

„Suntem astăzi aici în numele a zeci de mii de familii care au copii atinși de autism din cauza vaccinurilor. Și implorăm membrii pediatri ai Academiei Americane de Pediatrie să-și modifice atitudinea pentru a ne proteja copiii de efectele secundare ale vaccinurilor.

Am trei gemeni care erau fericiți, inteligenți și plini de viață. Erau poznași și foarte curioși. Dar am ajuns cu ei la vizita medicală unde au primit un cockteil de vaccinuri (ROR…). După doar două săptămâni, doi dintre ei, un băiat și o fată, au devenit absenți… Este o demență! Ni se spune că vaccinurile sunt obligatorii, ceea ce este fals. Nu ni se explică compoziția lor deși aluminiu, mercur, formaldehida, antigelul, virușii neuro-toxici formează un cockteil toxic!

Alexis, 2 anișori. A primit 6 vaccinuri în aceeași zi, la vârsta de un an. A făcut MMA: rujeola, rubeola; Varivax pentru varicelă; a făcut Menengitec pentru meningită și vaccinul Prevnar pentru infecția cu pneumococ. Toate aceste vaccinuri într-o singură zi (!?!?!?!?) pe 22 iunie, o parte în braț și o parte în picior. Apoi, deodată ne-am trezit cu diagnostic de encefal-mielită epileptogenă de tip necunoscut… (le-au închis gura!) Când s-a trezit din comă, Alexis nu mai știa să mănânce, Alexis nu mai știa să râdă, Alexis nu mai știa să vorbească, Alexis nu mai știa să meargă! Am început de la zero ca și cum l-aș fi renăscut, dar fără garanția că va reuși să recapete nivelul unui copil normal.

Dr. Mark Geier, genetician, Wahington DC – cercetător la Institutul Național al Sănătății (1971 – 1981); genetician șef la Maryland Medical Laboratory, USA; David A. Geier, biochimist:

„Arată-le flaconul cu Thimerosal. Îl ținem într-un recipient metalic căci ne e teamă, este o pudră foarte fină… Acesta este Thimerosalul. Eticheta spune că este foarte toxic. Are efecte cumulative: poate dăuna rinichilor, sistemului respirator, epidermei și sistemului nervos. Se menționează științific aici că acest produs poate cauza dereglarea reproducerii și dezvoltării organismului, ceea ce vrea să însemne că poate provoca autismul și alte tulburări ale comportamentului neurologic. Este un produs extrem de toxic, iar acest produs îl găsim în vaccinuri. Trebuie să conștientizăm că este vorba de o mare varietate de vaccinuri. Vaccinarea este un act medical sensibil pentru că vaccinul este injectat direct în sânge. De exemplu, aici avem vaccinul antitetanic. Acesta este expirat, datează din 2007… Și iată Thimerosalul, 0,0001% ca și conservant.

Cel mai important în USA în ceea ce privește expunerea la mercur este vaccinul antigripal, care este recomandat astăzi pentru toate femeile însărcinate, pentru toți bebelușii și toți copiii, în fiecare an.”

„– Ai vaccinul de anul trecut?”

Trebuie să înțelegeți că Thimerosalul nu este adăugat la sfârșitul producției. Nici o fabrică nu poate produce vaccinuri fără Thimerosal, el se adaugă la fiecare etapă a preparării vaccinului pentru că procesul de fabricație nu poate fi 100% steril. Ori echipezi o uzină unde poți asigura sterilizarea producției cu costuri enorme, ori adaugi Thimerosal sau altceva asemănător… Ar trebui stopată această situație.

Aici avem vaccinul gripal de la Advensis Pasteur: Fluzon-ul. Thimerosal: 25 micrograme de mercur într-o doză. Majoritatea oamenilor nu sunt la curent, și nici eu însumi nu eram informat. Cred că am la activ vreo 2.000 de vaccinuri administrate, căci mă ocup de vaccinare de peste 35 de ani, dar nu știam că unele vaccinuri conțin Thimerosal și bănuiesc că majoritatea medicilor ignoră că denumirea Thimerosal semnifică mercur! Thimerosal-ul din vaccinurile pentru copii provoacă tulburări de dezvoltare neurologică și cardiopatie. Un studiu care furnizează probe epidemiologice pentru legătura dintre unele tulburări de dezvoltare neurologică și expunerea la mercurul din vaccinurile infantile conținând mercur.

Dr. Robert Nataf, Directorul Laboratorului Philippe Auguste, Paris, Franța.

– Bună ziua… Am lansat procedura pentru pacienții noștri ieri, astăzi îi putem consulta. Analizele sunt bune și vom trage primele concluzii.

Am fost solicitați să realizăm teste biologice unor copii autiști, cu scopul de a detecta eventuale intoxicări cu mercur în patologia autismului. Mercurul este un toxic particular, în sensul în care îl mai poți regăsi în lichidul biologic. Odată ce a penetrat în organism, în trei luni se răspândește ascunzându-se în țesuturi. Deci a trebuit ca noi să găsim un profil fiziologic, un profil de activitate biochimică care să ateste prezența acestui mercur. Noi am optat deja de 10 ani pentru testarea urinei. Și căutăm în eșantioanele de urină anumiți componenți numiți porfirine. Ce sunt porfirinele? Sunt componenți esențiali ai vieții care ne permit utilizarea oxigenului, care ne permit producerea energiei în celulă și totodată ne permit, în mod ciudat, să luptăm împotriva toxinelor. Noi am analizat cantitatea de porfirină în urina acestor copii autiști și am detectat un nivel ridicat. Nu toate porfirinele, ci doar cele metabolice, componenții specifici combaterii intoxicării cu mercur. Acum începem să decortică analizele eșantioanelor… Există doi factori în intoxicația cu metale grele: plumbul și mercurul. Organismul nostru nu a fost programat să trateze plumbul și mercurul. Nu există nici o funcție în sistemul nostru metabolic care să poată sintetiza aceste toxine. Nu există cale de eliminare, nu există modalitate de tratare, nu există loc de stocare. Așadar, sunt niște intruși. Dar nu sunt intruși „standard”, cei care după ce se acumulează și produc o oarecare toxicitate, ar mai putea fi eliminați din organism, plumbul și mercurul au o acțiune toxică care le este specifică: plumbu, de exemplu blochează producerea porfirinei, cea programată pentru eliminarea celorlalte toxine! Dacă avem mai puțină porfirină, reacțiile metabolice care necesită oxigen sunt obstrucționate! Cu mercurul e și mai complicat: celula e precum o țară, cu fabrici și uzine și o rețea rutieră pentru aprovizionarea cu materie primă și eliminarea deșeurilor rezultante. Această infrastructură rutieră, feroviară sau maritimă poartă numele de Citoscheletiar, mijlocul său de transport fiind numit tubulină (vezi aici). Atunci când sunteți intoxicat cu mercur, se împiedică constituirea acestei rețele de transport. În consecință, se produce o perturbare gravă a transportului substanțelor vitale produse de celule, la toate nivelurile organismului. Acest mercur, ajuns „accidental în organism, blochează tocmai acest proces vital. Rezultatul este o degradare a metabolismului celular, iar când o celulă devine deficientă, ea acumulează erori, acumulează malformații: cam ceea ce observăm în manifestările tipice ale alzheimer, scleroza în plăci, boli neuro-degenerative (sinteza proteică este perturbată).

Toate aceste afecțiuni pot fi explicate astfel, deși la ora actuală sunt considerate doar ipoteze.

„Mercurul trebuie să dispară…” (vaccinologii să-l tot încerce pe pielea lor…) Nu mai vrem minciuni! (să ceri asta politicienilor e ca și cum le-ai cere să nu mai respire 😉 )

Ședința Comitetului de reforme guvernamentale, Camera Reprezentanților USA, 8.09.2004

Declarația centrului de prevenție și de luptă contra bolilor – Declarația Administrației Federale a produselor farmaceutice și alimentelor.

Vă rog să vă ridicați și să jurați. Jurați să spuneți adevărul și numai adevărul.

Jur.

Merçi, stați jos.

Toată lumea cunoaște importanța vaccinării (mai ales cei care le vând 😉 ) Și de fiecare dată s-a insistat aici pe importanța sa. De asta suntem convinși. Noi nu suntem aici să judecăm dacă vaccinarea este importantă: ea este foarte importantă… (ce imparțialitate!) Ea ne oferă cea mai sigură protecție a vieții din câte au existat pe lumea asta (copilul acela de doi ani cu spume la gură…) Deci, nu punem în discuție utilitatea vaccinului. Subiectul în dezbatere este de ce se pune mercur în vaccinuri și de ce nu a fost testat niciodată din 1929 (!?!?!?) când firma Lilly l-a conceput?

(William Egan, director cercetare vaccinuri USA)

– Domnule Egan, Thimerosalul a fost testat de agențiile noastre de securitate sanitară?

– Au fost… adică nu au fosty testate decât de societatea Lilly în 1929.

– Când, în 1929?

– Da, și…

– OK, e clar. Să urmăm pista aceasta. În 1929, Thimerosalul a fost testat pe 27 de pacienți suferind de meningită ȘI TOȚI CEI 27 AU MURIT DE MENINGITĂ!!! S-a afirmat că nu există nici o corelație între decesul lor și mercurul din vaccinuri. Din câte știu eu, este singura testare a thimerosalului. Mau sunt și altele?

– Nu, nu pe oameni. Poate doar prin expuneri accidentale…

– OK. Deci, mercurul este injectat în organismul uman din 1929, sub formă de adjuvant, fără a fi fost testat vreodată de agențiile noastre sanitare. Și totuși, veniți aici doar ca să atestați că nu există nici o probă, iar Institutul de Medicină spune – ascultați bine asta –, spune că „aproape sigur”, nu există nici o relație cauză-efect între mercur, autism și alte tulburări neurologice. Domnule Egan, puteți să dovediți aici de față că mercurul injectat într-un copil nu-l va afecta?

– Nu se poate afirma acest lucru cu exactitate…

– OK, e clar. Deci, este posibil ca această cantitate de mercur injectată – chiar neglijabilă – să afecteze un copil pe plan neurologic?

– Nu cred că este posibil… Putem să ne contrazicem toată ziua…

– Înțeleg, dar nu puteți să afirmați asta categoric, nu-i așa?

– Cum aș putea să dovedesc asta pentru fiecare copil și doză de vaccin? (atunci, de ce este obligatorie vaccinarea???) Răspunsul este nu.

– În sfârșit. Suntem aici de opt ani. Au fost făcute progrese, dar am câteodată impresia că tragem cu mâinile și picioarele să extragem o măsea de minte, așa de dificil avansăm!

Cum de totuși se mai pune mercur în vaccinuri? Ei consideră că este o cantitate infimă, deci fără pericol. (nu și dacă Apa are Memorie). Dar ei ocolesc întrebarea. Întrebarea era: este toxic, sau nu? Noi știm că este. Și nu ar trebui să intre sub nici o formă în corpul uman. Organismele oficiale de sănătate sunt foarte neglijente în a ne proteja de aceste intoxicări cu mercur.

Paris, Franța

– Bună ziua, toate bune.

– Da, poftiți. Cum a fost drumul?

– A fost un trafic lejer. E OK.

– M-am vaccinat la liceu când aveam 13-14 ani contra Hepatitei B, întrucât se spunea că se transmite prin salivă și cum eram la vârsta săruturilor, am vrut să mă protejez de așa-zisele virusuri ale tinerilor… În sfârșit,… am căzut victimă publicității intense. În urma vaccinării, fac o criză de două ori pe an. Ultima dată am rămas cu sechele locomotorii, aproape că nu mai puteam să merg. Mai mult mă târam, șchiopătând… Privirea celorlalți este dureroasă, pentru că mergeam ca o persoană turmentată. Mișcările nu sunt coordonate, nu-ți mai simți mâinile. Am devenit neîndemânatică, scap lucrurile pe jos, mă lovesc peste tot, căci vederea mi-a slăbit mult. Acum vă văd dublura, doar de aici de aproape văd mai bine. De asta mă și lovesc des, iar pe transportul în comun, pe scările rulante, pe stradă, mă împiedic des, căci vizualizez dificil. De altfel, nici nu am dreptul la permis auto.

Campania vaccinărilor din Franța va fi luată în viitor ca exemplu de ceea ce nu trebuie făcut în materie de vaccinare. Totul a plecat de la un raport sau recomandare a OMS, care prevedea că trebuie vaccinată toată populația pentru a eradica hepatita B. Ori țin să vă reamintesc că în Franța, la acel moment exista între 0,1% și 0,3% din populație purtătoare de hepatita B. Acesta e un procentaj infim! Zilele care au urmat după campania publicitară de vaccinare au fost teribile în Franța: toată lumea se precipita în farmacii să cumpere vaccinul; au fost vaccinate persoane între 1 și 75 de ani. Bunicii care își aduceau nepoții se rugau să fie și ei vaccinați: erau serviți! Deci se vaccina la duzină persoane care nu prezentau nici un risc să fie atinși de Hepatita B. Eu, care sunt doctor și care tratez pe cei afectați de hepatita B nu m-am vaccinat. Nu aveam nici un motiv să mă vaccinez, căci nu exista nici o posibilitate serioasă să mă contaminez.

Pentru a fi contaminat ar fi trebuit să am contact sexual cu unul dintre cei afectați, ori deontologia îmi interzice astfel de relații. Altă cale ar fi fost să intru în contact cu sângele bolnavilor, ori nu luam eu personal sânge, ci infirmierele. Nu eram nici toxicoman, nici homosexual, nici nu aveam relații sexuale cu parteneri multipli. Deci, nici un risc major de contaminare cu Hepatita B. De aceea, nu m-am vaccinat! În cadrul serviciului meu spitalicesc au fost vaccinate îndeosebi secretarele, care erau în contact direct cu dosarele pacienților, susceptibile să conțină urme biologice ale virusului. Cu adevărat, a fost o adevărată nebunie.

Yves, vaccinat anti-hepatita A. Atins de miofascită macrofagă (boală neuromusculară degenerativă).

Acesta este micul meu atelier, pentru că acasă nu am nevoie nici de mașină, bineînțeles. Aceasta este libertate, căci astfel nu-i încetinesc pe cei ce mă însoțesc. A lua medicamente tot timpul pentru a nu rămâne crispat de durere este modalitatea ideală. Este cu adevărat practic, dar depinde și de trotuare. Este dur, dar totuși acceptabil. Haideți la drum…

Mă pregăteam să instruiesc un tehnician la o centrală fotovoltaică. O activitate benevolă în timpul vacanțelor. Doctorul meu de familie mi-a spus atunci că pentru a lucra în Guadalupe, ar fi indicat să fac vaccinul antihepatita A. M-am vaccinat deci la începutul anului 2000 și deja la sfârșitul anului aveam insomnii, diverse dureri, eram hipersensibil la presiune. Diagnosticarea a trecut prin eliminarea rând pe rând a poliartritei anchilozante, reumatismului, fibromialgiei, etc. Apoi, acest faimos articol despre miofascita macrofagă și posibila legătură dintre aluminiul conținut în vaccinuri și acest sindrom care putea fi izolat cu ajutorul unei biopsii.

Centru spitalicesc universitar Creteil. Franța.

Așadar, biopsia musculară este una din cheile diagnosticului bolilor neuromusculare. Sunt considerate „boli rare”, dar diagnosticăm în ultimii ani cam una pe zi…

Iată, aici se vede foarte bine… Aveți aici mușchiul deltoid. Acest mușchi este compus din mai multe fascicule musculare înfășurate într-un țesut conjunctiv numit „fascia musculară”. Atunci când facem o biopsie – prelevare chirurgicală a unui țesut muscular, regăsim, în unele cazuri, în acest țesut conjunctiv această miopatie macrofagă, situată aici, în partea aceasta albicioasă. Putem examina acest eșantion în microscopie electronică, deci sub un zoom imens, și observăm că în citoplasma acestui macrofag regăsim o structură fibroasă, închisă, puțin eterogenă, de dimensiunea unei nano-particule. Analizarea acestor nano-particule cu ajutorul unor procedee speciale, ne-a permis să demonstrăm că este vorba despre nano-cristale de hidroxid de aluminiu, provenind din actul vaccinal.

Patrick Cherin, președinte Germmad, Paris

– Alo. Bună ziua…
Aluminiul este la ora actuală un component principal în unele vaccinuri, nu în toate. Este ceea ce numim un adjuvant. Când se administrează vaccinul unei persoane, de fapt se administrează o parte virală, plus acest adjuvant care permite ca imunitatea să fie stimulată contra părții virale. Dacă s-ar administra doar partea virală unui individ, acesta nu va avea niciodată o imunitate sporită. Rolul adjuvantului este de a alerta sistemul imunitar, de a-l îndrepta către particula virală, pentru a recunoaște, memora și distruge pe viitor virușii activi asemănători.

În ceea ce privește prezența nefericită a adjuvantului de aluminiu, el a fost introdus pentru prima oară în 1927. Și cum se considera (de unde?!) că organismul îl elimină în cel mai scurt timp, nimeni nu și-a pus problema toxicității lui pe termen lung, și această sincopă durează de 87 de ani!…

După 1927, s-a transmis din obișnuința (?!) folosirii, ideea că hidroxidul de aluminiu este un adjuvant cu o bună acțiune stimulatorie a imunității, iar în ceea ce privește efectele secundare, nu s-au înregistrat probleme ÎNTRUCÂT PACIENTUL E MONITORIZAT DOAR PENTRU CÂTEVA ZILE!!!

Pentru persoanele care suferă de miofascită macrofagă, dacă practicăm o biopsie chiar și la zece ani de la ultimul vaccin cu adjuvant de aluminiu, regăsim întotdeauna acest aluminiu. De aici se subînțelege că acele persoane sunt predispuse la incapacitatea de a elimina corespunzător acest adjuvant de aluminiu; motivele sunt neexplicabile la ora actuală: etice, moleculare, etc.

Să spunem… între anii 2000 și 2002, nu eram întrebat despre vaccinuri, nu țin minte să fi fost interpelat pe acest subiect. Dar eu l-am evocat de câteva ori și de fiecare dată stârneam o reacție zeflemitoare imediată a corpului medical care afirma: „nu poate fi nici o legătură cu vaccinul; chiar pentru scleroza în plăci s-a dovedit că nu este nici o legătură…”. De fapt, nu reușeam să înfiripez un dialog. Eram contrazis cu un gest și subiectul era închis imediat.

Din păcate, pacienții care sunt atinși de miopatii macrofage trebuie să facă față unui blocaj mental al corpului medical (care refuză să analizeze obiectiv beneficiul adus de vaccinare în istoria medicinii) și simultan sunt atinși de o multitudine de simptome pe care majoritatea doctorilor nu știu să le identifice corect și să le coreleze cu originea lor adevărată. Mai există și un al treilea blocaj, care este totdeauna minimizat: cel industrial, în cadrul căruia s-a decis utilizarea hidroxidului de aluminiu ca adjuvant al vaccinului. Această industrie va face tot posibilul de a păstra pe piață acest produs, atâta timp cât dovezile nocivității sale nu fac obiectul unei legi care să-i interzică comercializarea. Această industrie nu va renunța la vânzarea unui produs atât de profitabil doar pe baza unor probe medicale, judiciare sau argumente umaniste. Doar o legiferare concretă poate întrerupe această mașinărie coruptă! În viziunea sistemului medical, dacă s-ar vorbi prea mult de cele câteva sute de mii de accidente vaccinale, ar fi nefast pentru sănătatea populației: oamenii nu se vor mai vaccina și bolile vor câștiga teren… Acesta este discursul sistemului medical. Oare acest argument este viabil pentru a accepta ideea că facem parte din cei 1/1.000 sau 1/100.000 care trebuie sacrificat pentru binele (ipotetic) al sănătății publice? Când alții sunt afectați, suntem toleranți cu această idee… Dar dacă vei fi tu victima?… Cum mai reacționezi?

Totuși, Aurelia are moralul tare și ne dă din forța sa pentru a depăși această dramă. Este o încercare teribilă, și aș fi preferat să ni se întâmple nouă, nu ei, căci ea avea tot viitorul înainte… Asta este dificil de acceptat… N-am vorbit de mult așa… și ne vine greu acum.

Nu știu ce m-aș face fără ajutorul părinților mei!?

Ștefania, vaccin contra meningitei. Afectată de o slăbiciune generală a sistemului imunitar cu sechele neurologice.

Sunt o persoană jovială, care își iubește familia, care iubește natura, sportul… Dar când m-am îmbolnăvit, toate s-au năruit, nu mai aveam puterea nici să privesc afară. Am pus cartoane pe geamuri să nu mai văd nimic. Lumina însăși îmi provoca durere, chiar și cântecul păsărilor îmi era insuportabil. Nimic nu mai avea sens, nu înțelegeam de ce sunt atât de bolnavă și nici nu puteam crede că vaccinul m-a distrus în așa hal, pentru că niciodată nu auzisem că ar fi posibil. Nu mai mâncam și pierdusem 20 kg în două luni. În disperare de cauză, mi-au dat steroizi pentru a mă stimula să mănânc și pentru a-mi reduce degenerescența cerebrală. Apoi, într-o zi am reușit să articulez câteva cuvinte și i-am spus tatălui meu că bănuiesc vaccinul ca responsabil de boala mea.

Eram aici, o priveam așezată pe scaun cu angoasa că se stinge din viață și eu nu pot să fac nimic. Unul dintre doctori i-a prescris vitamina A. Un altul a venit doar pentru a o preveni că nu va mai putea lucra, nici studia, că va fi asistată pe viață și că va trebui să facă ședințe de psihanaliză complexă toată viața… și că oricum, ei nu mai aveau motive să o consulte. Toți cei șapte medici consultați au știut doar să o condamne, pur și simplu! Profesioniștii medicinei vă abandonează pe stupidul motiv al imperfecțiunilor voastre, al emoțiilor voastre, al neînțelegerii voastre, iar încercarea de a căuta un răspuns viabil acestor simptome îi irită la modul cel mai ofensator, nici gând să ne fi spus că suntem îngrijorați pe bună dreptate. Nu era singurul nostru copil, dar la fiecare consultație eram împreună cu ea punând întrebări, iar doctorii, stresați de îngrijorarea noastră, ne sugerau să ne ocupăm și de ceilalți, acuzându-ne că am fi isterici. Este strigător la cer, este degradant.

Am ajuns la concluzia că acei medici nu ne considerau persoane, discursul lor pretindea asta, dar ei nu se comportau ca atare.Este o frustrare imensă pentru mine, iar faptul că astăzi pretind existența acestei cauzalități a vaccinului, nu le schimbă atitudinea. Dar nici ameliorarea obținută grație căutărilor noastre nu îi clintește. Se disculpă pe motivul că eficacitatea diagnosticărilor a crescut între timp! Este un afront pentru părinți, pentru toți cei afectați, pentru toți cei care și-au recuperat sănătatea, precum Ștefania, fiica mea. Ea încearcă să îi încurajeze pe ceilalți:

”– Uitați, se poate, eu am reușit cu acest tratament!”

Cum pot să-și justifice asta? Este de neînțeles! De aceea, eu lansez un apel: SISTEMUL MEDICAL SĂ SE UITE ÎN OGLINDĂ, SĂ SE EXAMINEZE ȘI SĂ SE TREZEASCĂ LA REALITATE! Să se recunoască oficial cauzalitatea vaccinurilor în aceste afecțiuni.

Dr, Julie, cofondatoarea Asociației „Să redăm viața autiștilor”.

Dacă am lua în considerare toți copiii care au dificultăți de învățare, care nu s-au născut astfel, ci au dobândit această deficiență pe parcurs, dacă luăm în considerare toți copiii care au un TDA, tulburare de comportament cu deficiență de atenție, pe cei care au un TED, o tulburare progresivă de comportament și pe cei cu sindromul Asperger, și pe toți cei afectați de probleme de învățare pe suport neurologic și tragem linie (căci cazurile acestea se intersectează pe același suport vaccinal), ni se relevă o cifră mai mult decât îngrijorătoare: un copil din șase este victima vaccinurilor.

Este un fenomen recent. Dacă îi întrebi pe profesorii în vârstă, îți vor spune că așa ceva nu exista acum 30 de ani. (suntem triplu vaccinați față de acum 30 de ani). Este un fenomen recent. Ceva a intervenit. Acești profesori în vârstă nu pot fi amăgiți că explozia afecțiunilor se datorează performanței diagnosticărilor! Cică copiii erau la fel de bolnavi, dar profesorii nu-și dădeau seama! (cât cinism!!!) Eu vă garantez că acum 30 de ani, dacă un copil făcea o criză de isterie în mijlocul unui magazin s-ar fi fi luat în considerare, la diagnosticare, autismul.

Asociația vaccinului anti-hepatita B – REVAHB

În aceste dosare clasate din 1997 regăsim toate persoanele afectate de efecte secundare ale vaccinului anti-hepatita B. Sunt diverse afecțiuni, reumatice, patologice, dermatologice, oftalmologice, toate bolile autoimune, scleroza în plăci. Regăsim aici toate persoanele care au suferit o diminuare a capacităților preexistente vaccinării, persoane care și-au pierdut slujba, familia care au suferit pe plan financiar datorită acestor handicapuri… Este o adevărată dramă. A spune că apariția acestor simptome se datorează hazardului, că este acum moda ca oamenii să se declare victime ale vaccinului, ar însemna ca oamenii să declare orișice boală ca fiind cauzată de vaccinuri. Ori ei nu le declară decât pe acestea.

Ceea ce spui tu, putem ilustra pe această schemă obținută pe baza datelor de la Casa Națională de Asigurări Medicale. Avem aici un tabel comparativ între dozele de vaccin administrate în Franța cu un apogeu în anii ’94-’96, când s-au vaccinat 30 de milioane de persoane. Înaintea acestui maxim vaccinal din ’95, aveam declarate anual aproximativ 8 mii de cazuri de poliartrită reumatismală și se constată că dup ’95, există o progresie constantă a cazurilor de poliartrită. Avem cifre similare dacă privim numărul spongolitelor anchilozante care progresează și ele semnificativ din ’95; idem pentru Lupus, etc. Ar trebui făcute sondaje printre persoanele suferinde de boli autoimune, pentru a-i identifica pe cei afectați după o vaccinare.

Plecând de la aceste statistici foarte simple, am putea discerne legătura de cauzalitate, dar nimeni nu vrea să facă aceste studii. Am făcut o cerere la Minister pentru realizarea acestui studiu, căci ei au toate datele necesare. Am primit însă date filtrate, unde nu apare vârsta pacienților, de exemplu. Ori, o scleroză în plăci care se declanșează la 6 ani nu este același lucru cu cea declanșată la 50 de ani. Vârsta a fost însă omisă intenționat, pentru a nu ne dezvălui identitatea persoanelor în cauză. Aceste subterfugii ne-deontologice denotă clar că transparența nu este dorită în privința efectelor indezirabile ale vaccinurilor.

Agenția Franceză de Securitate Alimentară și a Produselor de Sănătate.

În sistemul de supraveghere a oricărui medicament, inclusiv a vaccinurilor, autoritățile medicale dispun de o statistică globală. Aici intră și datele furnizate de fabricant cu posibilele efecte secundare. În Franța, însă, avem un sistem teritorial paralel, constituit din Centre de farmaco-vigilență, ce colectează date în paralel cu cele furnizate de fabricant, referitor la efectele indezirabile ale vaccinurilor…

Eu am constatat că regiile teritoriale ale AFSSAPS nu declarau numărul real al efectelor secundare. Din propriile noastre sondaje, în cel puțin două regiuni, datele transmise la Centru nu corespundeau cu cele declarate de pacienți. Asta denotă că statisticile pot fi „aranjate” în funcție de conformismul personalului medical. Este o ofensă adusă victimelor acestor efecte secundare…

Corpul medical în general nu poate admite această progresie a cazurilor declarate datorită dictonului: „vaccinurile sunt benefice pentru că noi spunem că sunt!” De aici și această filtrare permanentă, chiar contrară celor declarate în scris de cei afectați.

Acesta este Vidalul din ’95 (Ghidul oficial al medicamentelor). Firma Angeric semnala aici în ’95 că vaccinul său poate provoca următoarele efecte indezirabile: oboseală, amețeli, stări de vomă, apoi reacții mai grave precum anafilaxie, paralizie, nevralgie, neuropatie, incluzând sindromul Guillain-Barré. Apare scleroza în olăci și celelalte boli autoimune: artrită, vascularită, etc…. Deci, după campania din ’95, când s-au vaccinat 30.000.000 de francezi (50%), în Vidal au apărut brusc consemnate DE TREI ORI MAI MULTE EFECTE SECUNDARE. (S-au publicat pentru a disculpa fabricantul)

Vaccinurile, precum oricare alt medicament, prezintă efecte secundare, uneori chiar grave. Atâta timp cât acestea din urmă sunt rare, pot fi acceptate la nivel global. La nivel individual, însă, este dificil de a gândi astfel, căci în fața unei persoane sănătoase care devine legumă datorită unui vaccin, nu mai poți enunța acest raport beneficiu/risc. Vaccinurile au efecte negative asupra mult mai multor oameni decât au monitorizat autoritățile sanitare. În ciuda acestui fapt, se continuă adoptarea utilitarismului, care justifică tergiversarea unor studii oficiale despre efectele secundare și repercursiunilor diferite pe care le are vaccinarea asupra metabolismului biologic unic al fiecărui individ. Dacă ni s-ar prezenta riscurile reale am putea decide în cunoștință de cauză, dar în loc de asta, se continuă cu lozinca: există victime, dar spre binele majorității. De aceea, eu mă opun acestui stupid argument utilitarist în orice politică publică. Este o pantă periculoasă. Câte persoane vor fi sacrificate pentru binele comun: 500? 5.000? Cine decide numărul lor?

Quebec – Centru spitalicesc universitar – Laborator de endocrinologie moleculară. Studiul sistemului imunitar al creierului. Dr. Serge Rivest, Profesor titular la Catedra canadiană de neuro-imunologie și mecanisme de apărare imunitare ale creierului. Noi avem aici un laborator axat pe o disciplină nouă, numită neuro-imunologie. Suntem axați îndeosebi pe câteva modele specifice, precum infecțiile grave: meningita, encefalita, viruși și bacterii. Lucrăm, de asemenea, pe boli cronice, precum Alzheimer, scleroza în plăci, scleroza amiotrofică laterală. Sunt boli neuro-degenerative care au un component imunitar, o activitate specifică a unor celule imunitare, numite celule microgliale. Noi ne interesăm de toate aceste chestiuni. Analizăm rolul sistemului imunitar în creier și cum poate fi el utilizat ca metodă terapeutică… Deci, sistemul imunitar al creierului este compus din celule numite microgliale care sunt asemănătoare celulelor macrofage. Avem același număr de celule microgliale și neuronale. Diferența este ca celulele microgliale nu se organizează în rețea sau în nucleu precum cele neuronale. Celulele gliale tapetează țesutul cerebral pe materia gris și pe materia albă. Aici putem vedea o mică celulă precum o caracatiță, ale cărei ramificații pătrund în țesutul cerebral al creierului pentru a verifica dacă nu au apărut substanțe toxice pentru neuroni. Când se detectează o substanță toxică, milioane dintre aceste celule se îndreaptă spre nucleul acestei toxine pentru a controla mediul imunitar agresat. Aceste celule au o activitate unică și mult mai dinamică decât se credea. Este singura celulă care are această caracteristică de a-și crea o rețea de ramificații cu care analizează țesutul nervos.

Avem aici trei grupuri: grupul RPS, grupul iradiant și grupul de control… Aici avem rezultatele: grupul de celule. Țin să precizez că celulele microgliale sunt celule care vor produce un număr enorm de molecule inflamatorii. Au un rol imens în răspunsul inflamatoriu. Dar acest răspuns inflamatoriu are, după cum știți, un dublu tăiș: atunci când este echilibrat, va proteja organismul, dar atunci când este exagerat și de durată, poate avea consecințe grave asupra țesutului cerebral. Astfel, o activitate exagerată a celulelor microgliale produce o degenerare a materiei albe numite demielizare. Consecințele sunt grave când răspunsul inflamatoriu al celulelor microgliale este exacerbat. Poate duce până la moartea pacientului, sau în cazul fericit, la deficiențe cognitive grave, cu zone ale creierului afectate permanent.

Laurelie – Vaccin DPaT – Pierderi importante de materie albă la scurt timp după vaccinare.

Laurelie este un copil născut cu o microcefalie, deci cu un perimetru cranian inferior mediei. Până la patru luni avea o dezvoltare normală. După vaccinare însă, Laurelie a avut deodată multe probleme, pierzând enorm la nivel psihomotor, intelectual de asemenea. Acum, la vârsta de opt ani, Laurelie este incapabilă să meargă, incapabilă să vorbească, dependentă de alte persoane pentru a-și face necesitățile bilogice…

Laurelie a reacționat brusc, la doar 45 de minute după vaccinare. Nu am nici o îndoială despre această cauzalitate… Aceasta este monografia – notița tehnică – tipărită de fabricantul vaccinului respectiv. Găsim precizări în privința copiilor cu probleme neurologice confirmate sau prezumate. Această notiță a producătorului specifică aici că acești copii pot avea o agravare a deficiențelor deja existente: „Se pare că (?!?!?!),,, nou născuții cu deficiențe neurologice confirmate sau prezumate – precum Laurelie – prezintă un risc ridicat în agravarea acestor afecțiuni la 2-3 zile după administrarea vaccinului anti DPaT.” Așadar, administrarea acestui vaccin copiilor care prezintă tulburări neurologice, confirmate sau prezumate, trebuie făcută selectiv, pentru aprecierea raportului beneficiu/risc. De ce aceste informații nu se găsesc în protocolul de imunizare? Sunt sigură că, dacă aș fi avut aceste informații la îndemână, nu aș fi vaccinat-o în ruptul capului pe fiica mea!

Intensitatea răspunsului imunitar este foarte variabil de la o persoană la alta. Depinde de ce infecție suferea și ce vârstă avea în momentul declanșării acelei infecții. Era bebe, ori este cazul unei infecții perinatale? Creierul era deja bine format? Bariera hematoencefalică era bine formată înaintea infecției? A fost cazul unei meningite? A avut loc un tratament cu antibiotice pentru salvarea copilului? OK, dar imunitatea unui copil este unică, deci veți vaccina peste această variabilă. Aceasta nu înseamnă că veți omorî copilul, sau că îi veți cauza neapărat o afecțiune. Însp această multitudine de caractere imunitare explică în mare măsură numărul mare de efecte secundare, în corelare cu conținutul și modalitatea de preparare diferită a vaccinurilor. Aceste necunoscute ale ecuației pot agrava printre altele și bolile cronice.

Pe perioada spitalizării lui Laurelie, în cadrul analizelor pentru stabilirea diagnosticului, m-a surprins mentalitatea rigidă a totalității personalului medical: nimeni nici nu se gândea la o eventuală cauzalitate afecțiune-vaccin, deci, nici vorbă de analize în acest sens! Simțeam din partea întregului personal medical un fel de dispreț, de contrariere totală în fața interogării noastre despre posibila cauzalitate a vaccinului… Parcă le vorbeam de ceva extraterestru!

Pentru mine, ca mamă, este o certitudine, dar nu înțeleg de ce pentru ei ar fi tabu?

Din acel moment, am hotărât să declanșăm o procedură de diagnosticare corectă și de indemnizare pentru prejudiciul imens adus sănătății fiicei noastre și am înaintat cu dosarul nostru până la minister.

Tribunalul Administrativ Quebec.

Oficialul Ministerului: „Am pus în practică un program social pentru a favoriza explicarea vaccinului, concomitent cu indemnizarea victimelor vaccinării. Vrem să încurajăm avantajele aduse sănătății prin vaccinare, dar și să acoperim eventualele cazuri de persoane afectate de efectele secundare. Recunoaștem că problema actuală este rigiditatea oficialităților în a recunoaște cauzalitatea vaccinului în declanșarea acelor afecțiuni. Este nevoie de studii și analize nenumărate pentru acordarea indemnizației unei persoane afectate. Acest proces de recunoaștere este atât de lung și costisitor, încât se uită chiar finalitatea socială a acestui program… Pentru afecțiuni nedeclarate imediat după vaccinare procedura de determinare a cauzalității este foarte riguroasă…

Chiar dacă părinții sunt convinși de această implicare vaccinală, se procedează la integralitatea analizelor biomedicale și la verificarea altor cauze posibile. În lipsa unor probe directe și concrete de cauzalitate, noi vom aplica criteriul de „rezervat” în implicarea responsabilității vaccinului. În 2007, tribunalul administrativ din Quebec nu a recunoscut legătura de cauzalitate dintre vaccin și degradarea sănătății Laurelie-ei… De la înființarea, în 1985, a programului de indemnăzări ale victimelor vaccinurilor, 17 cazuri din 135 au fost admise, în special cele legate de vaccinul Sabincontra Polio, recunoscut pe plan global pentru efectele sale secundare.

Sediul financiar al tribunalului de mare instanță din Paris. Două laboratoare farmaceutice în fața justiției. 1.300 de persoane vaccinate între 1994 și 1998 contra Hepatitei B au manifestat efecte secundare grave. Doi directori de companii farmaceutice sub acuzare…

Marie Odile. Judecător de instrucție la secția de sănătate publică, Paris. Lucrez de câțiva ani asupra consecințelor vaccinării antihepatita B. Acest dosar a fost deschis acum 8 ani. Țin să precizez că una din dificultățile enorme în soluționarea acestor dosare de sănătate publică legate de hepatita B este determinarea legăturii de cauzalitate a vaccinului cu diferite patologii semnalate de pacienți. Această demonstrație a implicării vaccinului în diverse patologii este extrem de dificilă pentru că știința actuală nu furnizează studii pe acest subiect.

Xavier Flécheux – Paris. … și pasivitatea demoralizantă a autorităților în fața dovezilor. Ca avocat, mă lupt tot timpul cu acceptarea expertizelor de cauzalitate a vaccinurilor la care mi se răspunde cu alte contra-expertize. Ei bine, eu afirm că și-au făcut prost treaba și continui această horă expertiză/cotra-expertiză în fiecare lună aproape. Între timp, suferința acelor persoane afectate se mărește, dar sper să reușim.

Pe mine mă îndurerează numărul însemnat al victimelor care trebuie să se descurce singure. În Franța, doar 125 de cazuri au fost indemnizate, dar avem 2.700 de dosare ale unor persoane care suferă de efecte secundare grave, printre care consemnez și cazuri de decese.

Să facem eforturi să înțelegem aceste cazuri. Și de ce se obstrucționează acordarea de indemnizații victimelor? Din fondul de 1 miliard de euro prezentat de către stat, se reușește acordarea a doar câtorva milioane, strict necesare îngrijirii permanente a persoanelor grav afectate.

Jacksonville, Florida, USA.

Alan M. Pickert. Aveam prejudecăți în această chestiune. Dacă veneați la mine acum cinci ani, înainte de a mă interesa corect de acest subiect, v-aș fi spus contrariat: „cum să nu vă vaccinați copilul, vreți să se îmbolnăvească?”. Nu contest acum rolul vaccinării, dar la fel de adevărat este că în unele cazuri vaccinarea poate afecta grav sănătatea persoanei. Trebuie adus la cunoștința publicului și reversul medaliei. Să ne asigurăm că părinții, profesorii, medicii și publicul, în general, au cunoștință despre posibilele consecințe nefaste. Sunt sigur că dacă mergeți pe stradă și întrebați 100 de persoane dacă „un vaccin vă poate îmbolnăvi?”, veți primi 100 de „Nu” (eu aș spune 95%). Dar la întrebarea „dacă vaccinul vă va afecta totuși, ce-ați face?”, vă vor răspunde toți: „I-aș da în judecată!”. Într-adevăr, Palatul de Justiție nu e departe, dar sărmanii oameni nu știu că astfel de cauze pot fi susținute în USA doar la Palatul de Justiție din Washington DC… Când le spui asta, rămân cu gura căscată!

Problema indemnizațiilor este foarte spinoasă și foarte puține persoane reușesc să vadă o sumă oarecare, deși fondul de despăgubire este de 3 miliarde. Am vorbit personal cu președinții unor companii farmaceutice importante și am înțeles că le este teamă de acțiuni judiciare colective. Dacă un număr mare de persoane cu sechele cauzate de mercurul din vaccinuri ar fi intentat un proces comun, cifra de afaceri a companiilor ar fi fost grav afectată. Am propus acestor directori de companii să inițiez un proiect de lege care să îi protejeze de acțiunile judiciare colective, cu condiția să înlăture mercurul și celelalte toxine din toate vaccinurile. În al doilea rând să creeze un fond de compensare consistent și accesibil pe baza unor diagnostice rezonabile, pentru indemnizarea necesară celor afectați. Am cerut ca acest fond de compensare să fie generos cu persoanele cu sechele vaccinale, iar eu mă angajam să obțin ne-începerea unor proceduri penale. Până astăzi, nici un răspuns pozitiv de la acele companii farmaceutice. Ba din contra, Pharma, reprezentantul acestor firme aici la Washington DC, s-a arătat ostilă oricărei schimbări.

Londra. Consiliul medical general contra dr. Andrew Wakefield
Se comportă cu el precum într-o vânătoare de vrăjitoare. Este acuzat că a îngrijit copii așa cum ar fi trebuit chiar Ministerul Sănătății să o facă. Și le-am cerut să cerceteze antecedentele lor, să examineze clinic acești copii, pentru a stabili de ce viețile lor s-au schimbat atât de repede, imediat după perioada de incubare a unui vaccin, pe care noi îl considerăm responsabil de sechelele lor. Dar ministerul a adoptat o atitudine ridicolă, atacându-i chiar pe doctorii care și-au făcut datoria.

Dr. Wakefield afirma existența unei legături între vaccinul RRO și autism. Dr. Wakefield își apără teze legăturii dintre RRO și autism în fața Consiliului medical. Doctorul englez care a sugerat în premieră o legătură între vaccinul RRO și autism este acuzat de fraudă profesională. Doctorii implicați în această controversă riscă să-și piardă dreptul de a profesa medicina.

Nu avem nici măcar dreptul să punem întrebări despre vaccinare? De când această Omerta? De când? Epoca în care furam cărți a trecut… Ni se reproșează că facem anchete stresante pentru victime și că perturbăm copiii și familiile lor cu proiectul cercetărilor noastre. Este cu totul fals. Noi venim în sprijinul acelor părinți care căutau să înțeleagă proveniența simptomelor prezente la copiii lor. Noi am oferit asistență medicală acestor copii și le-am efectuat analize clinice sistematice prin care am demonstrat că temerile părinților erau îndreptățite. Copiii lor autiști nu aveau boli imaginare, ci afecțiuni reale, intestinale de exemplu, care puteau fi tratate. Cum ni se poate reproșa aceasta ca o inițiativă deplasată? Aceasta mă depășește! Din contră, consider un abuz să plasezi acești copii într-un blocaj informațional unde ei nu mai au dreptul să se plângă de simptome „normale” pe motiv că sunt autiști, ca atare indiciile lor pentru stabilirea unui diagnostic nu pot fi credibile. Să-i susținem pe medicii care caută adevărul! Să avansăm în cercetarea medicală.

În anul 2002, dr. Andrew Wakefield a fost forțat să se exileze în USA, sub presiunea corpului medical. În 1995 am primit un apel de la o mamă care mi-a spus că copilul ei, care avea o dezvoltare normală, s-a „volatilizat”… după ce a primit vaccinul ROR. Lumina din ochii lui s-a stins, a încetat să se mai joace, să mai râdă, să mai vorbească. Nu mai era prezent… L-am examinat, dar nu am găsit un diagnostic clar. Un coleg ne-a sugerat că ar fi autism. I-am răspuns că nu prea cunoșteam autismul, căci era o noțiune absentă din cursurile medicale ale epocii. Dar mama copilului a insistat, indicându-mi apoi că existau și grave probleme intestinale, o diaree cronică, cu 10 scaune pe zi, cu stomacul umflat. Copilul suferea, iar mama sa resimțea acest lucru. Știam ceva de astfel de tulburări intestinale și este adevărat că din ce în ce mai mulți copii se plângeau de așa ceva. Din consultarea altor cazuri, constatăm că copiii nu aveau doar tulburări de comportament, ci chiar grave probleme neurologice: refuzau să meargă, se izbeau de mobilierul din casă, nu mai puteau mânca cu o lingură, refuzau să urce sau să coboare o scară. Această instabilitate extremă este denumită în medicină Ataxie. Am examinat numeroase cazuri și am publicat numeroase studii în care concluzionam implicarea unui virus în aceste simptome. Unele din cercetările noastre ne indicau clar că cel puțin unele elemente ale virusului rujeolei erau prezente. Aprofundarea acestei piste ne-a dus la concluzia că proveniența acestui virus era chiar vaccinul. Am ajuns astfel la o descoperire foarte stranie: dacă tratam aceste simptome cu o medicamentație clasică, precum cea folosită contra sindromului Crohn, intercolita acută se stopa, durerile se diminuau, și, ceea ce este mai fascinant, chiar comportamentul se ameliora! Copilul începea să zâmbească, să râdă, începea să vorbească după câțiva ani buni de absenteism total. Era fascinant. Nici nouă nu ne venea să credem. Am repetat experiențele și am avut iarăși rezultate bune, desigur cu variațiile de rigoare la fiecare caz. Ni s-a replicat că poate copilul tocmai ieșise de la sine din starea sa de blocaj psihologic.

Când, în sfârșit, am înțeles, mi s-a părut atât de evident, că nu-mi mai puteam dezlipi privirile de la copil. Această situație trebuie ameliorată pentru binele copiilor.

Mack. Un buchet de vaccinuri într-o singură zi. Diagnosticat cu autism regresiv… (regresiv, datorită unui medic progresiv) 17 kg. este foarte bine. Mack urmează un tratament cu antibiotice. Mamă, trebuie să facem o fotografie. A, eu nu am ieșit în fotografie 🙂

Când a intrat la creșă, a fost etichetat ca autist. Astăzi însă, este într-o clasă pentru copii cu întârziere mentală. Acum merge la copii și le spune: „vrei să te joci cu mine?”. Adoră să facă fotografii. Înaintea tratamentului era total absent. Nu accepta să-l îmbrățișăm. Acum vrea afecțiune. Este minunat. Ne regăsim copilul. Redescoperim cine este.

Ia ascultă… Nici măcar nu este muzică 🙂 (ce bucurie să-ți vezi copilul revenit la viață) Ceea ce se întâmplă în intestinul copiilor autiști este un proces inflamatoriu legat de o afecțiune anume și noi am putut-o demonstra. În intestinul copiilor autiști, nodul limfatic al intestinului devine considerabil iritat, precum la copiii cu alergii alimentare sau cu anumite afecțiuni. Deci, avem o inflamare, drept care, la copiii autiști, un număr exagerat de celule imunitare se infiltrează în intestin. Ori, suprafața intestinului este tapetată de enzime care ne digeră hrana. dacă aceste enzine sunt jenate în funcționarea lor în cazul copiilor care au o inflamație intestinală, unele molecule nedigerate pot traversa pereții intestinali și pot căpăta proprietăți neuro-toxice pentru creier. Unele molecule derivate din gluten, ori cele derivate din produsele lactate, precum cazeina, au un efect asemănător cu cel al morfinei, un opioid foarte puternic. Dacă această substanță penetrează bariera hematocefaliană ar putea ele influența dezvoltarea creierului? Ar putea  deschide calea unei supra-activări a sistemului imunitar al creierului.

Vă vaccinați copilul, ori vă băgăm la pușcărie. Aceasta este legea în departamentul Prince George în statul Maryland, iar părinții se alarmează; azi trebuie să-și vaccineze obligatoriu copiii, ori să dovedească faptul că au fost deja vaccinați. În caz contrar, riscă cel puțin 10 zile de închisoare. Sute de părinți îngrijorați s-au prezentat la palatul de justiție pentru o vaccinare colectivă pe loc.

Nu puteți spune nu, căci vă vor arunca în închisoare, vă vor târî în procese, vă vor lua copiii. Ați fost poate prevenit că pot exista efecte secundare grave, dar cum poți vorbi de consimțământ în cunoștință de cauză, dacă vaccinarea este obligatorie? Odată ce există efecte secundare, ar trebui ca vaccinarea să aibă o aplicare facultativă, nu obligatorie.

Există un drept mai fundamental decât cel la autodeterminare? Dreptul de a ști pentru ce ne riscăm propria viață și pe cea a copiilor noștri? Despre asta este vorba aici. Consider că trebuie să avem la dispoziție toate informațiile pertinente despre avantajele și riscurile vaccinării. Despre riscurile și complicațiile bolilor ce pot surveni. Astfel vom putea lua o decizie bine cântărită despre raportul risc/beneficiu.

Cei de la Ministerul Sănătății susțin cinic că vaccinarea trebuie să rămână obligatorie, în caz contrar, oamenii nu se vor îngrămădi să se vaccineze. Eu găsesc acest concept deplasat. Din contra, ministerul ar trebui să ne furnizeze informații pertinente despre utilitatea, beneficiile și riscurile vaccinării. Nimeni nu iubește bolile infecțioase, dar asta nu înseamnă să te arunci în brațele vaccinului, ci că fiecare trebuie să aleagă modalitatea optimă de prezervare a propriei sănătăți… Nimeni nu are dreptul să ne mintă. Nimeni nu are dreptul să ne forțeze.

Credeți că cei care primesc fonduri de la Merck, sau de la altă companie farmaceutică, ar trebui să facă parte din comitetele consultative care să hotărască asupra valoriii propriilor lor medicamenta? Nu înseamnă asta conflict de interese?

Reprezentanta Centrului de Luptă contra Bolilor… Cred că este greu de răspuns… (?!?!?!)

Stați puțin. Ce este așa de dificil de răspuns, odată ce aceeași persoană care pune pe piață un produs farmaceutic neste și în comisia oficială de validare a acelui produs? Nu se vede conflictul de interese?

Benjamin – asul din mânecă:  Este important să precizăm că recomandările sunt făcute independent de către Asociația Americană de Pediatrie și de Academia Americană a Medicilor de Familie… Aceste recomandări sunt practic întotdeauna în armonie cu cele ale comitetului consultativ pentru practicile de imunizare.

Industria farmaceutică este probabil grupul de presiune cel mai puternic la Washington DC… Congresul și Senatul au împreună 135 de aleși ai poporului, dar pentru influențarea acestora există 600 de lobby-iști care zumzăie ca viespile în jurul lor. Nu este și cazul meu, dar mulți dintre colegii mei sunt stimulați financiar să facă presiuni în favoarea lor. de aceea, este foarte dificil să adopți în Congres o lege pe care Big Pharma să nu o dorească. Ăsta este un aspect al problemei. Celălalt aspect vine din influența pe care o au asupra lor FDA, CDC și Centrul de Control și Prevenție a Bolilor. Nici aceste instituții nu scapă influenței lor financiare, pentru a putea lua decizii imparțiale.

Din momentul în care s-a pus în discuție ipoteza cauzalității vaccinului în miopatia macrofagă, ne-am adresat bineînțeles industriei farmaceutice pentru a avea deja avizul lor și eventual, efectuarea unor cercetări în comun. Dacă primele întâlniri au avut un aer amical și s-au soldat cu discuții degajate, nu după mult timp ne-am dat seama că băteam pasul pe loc, căci ei nu doreau apariția acestei instituții mixte. Toate cercetările lor erau exclusiv orientate spre disculparea vaccinurilor de apariția efectelor secundare grave. Astfel, punctele noastre de vedere au început să fie divergente și ne-am dat seama că în naivitatea noastră chiar speraserăm că vom putea colabora în interesul real al sănătății. Concret, ei au făcut totul pentru a ne bloca cercetările, în timp ce rezultatele lor bine aranjate să fie larg publicate și pistonate în urechea opiniei publice. Acest demers al industriei farmaceutice este cel puțin jenant, ca să nu spun obscen, pentru că nu se ține cont de faptul că suntem medici, profesori doctori universitari în spitale și că interesul comun ar trebui să fie cel al unei cercetări științifice spre binele comun.

Dacă ai deranjat Sistemul, Sistemul va găsi o modalitate de a se răzbuna. Se spera că odată cu discreditarea mea se va da un exemplu descurajant celorlalți colegi medici în a mai face cercetare liberă în privința autismului. Se spera astfel că acești medici vor dispărea, că dizidența va dispărea, pentru ca totul să reintre sub controlul lor. Ei bine, asta nu mai este posibil și nu se va întâmpla, pentru că părinții nu vor ceda, copiii nu vor ceda, victimele nu-și vor modifica mărturiile doar ca să fie pe placul sistemului medical, guvernului și industriei farmaceutice. Vă promit că asta nu se va întâmpla și atâta timp cât aceste probleme vor subzista, eu voi fi aici și colegii mei, de asemenea, pentru a soluționa misterul efectelor secundare ale vaccinării.

Nu este adevărat că nimeni nu s-a gândit la efectul nociv al vaccinurilor. Această noțiune este cunoscută de la începutul secolului XIX. Se știa, campaniile de vaccinare cu repercursiuni benefice în epoca respectivă erau umbrite de cazuri de persoane afectate. deci, punctul meu de vedere este următorul: da – strategiilor de vaccinare, da – informării despre efectele secundare . Nu sunt două concepte antagonice, ele pot fi dezvoltate în paralel. Astfel, campaniile de vaccinare vor fi făcute în cunoștință de cauză și cu o soluționare competentă a eventualelor efecte secundare. Tot timpul vor fi efecte secundare, dar în loc să le negăm, mai bine să cercetăm aceste probleme fără prejudecăți, sperând să obținem descoperirea unor vaccinuri mai performante și lipsite de elemente toxice. Vom obșține astfel o scădere continuă a acestor efecte secundare nefaste.

Astăzi dezbatem problema autismului, dar în paralel trebuie să analizăm o chestiune intrinsecă, cea a cauzalității vaccinurilor. Companiile farmaceutice nu au o prea mare influență asupra acestui proces de decizie care ne afectează pe toți? Mai acceptăm situația în care copiii să mai primească 9 vaccinuri într-o singură zi? Mai acceptăm administrarea a 31, 32 sau chiar 33 de vaccinuri copiilor de la naștere, până la vârsta de 6 ani? Nu credeți că se cam exagerează? Asta e întrebarea!

Atâta timp cât nu se vor face studii fundamentale libere, părerile vor fi divizate asupra cauzalității vaccinurilor. Răspunsul poate fi adus de o cercetare științifică coordonată. Însă azi se promovează doar cercetările profitabile și nu cele cu adevărat științifice. Vrem să aflăm cu adevărat de ce și câți dintre copiii noștri sunt afectați de efectele secundare ale Vaccinării!

Angela, fetiță atinsă de autism.

– O să te măriți?

– Nu.

– De ce nu?

– Nu mă tentează…

– Dacă o să te răzgândești, o să te măriți?

– Da.

– Vrei să transmiți ceva celor ce vor privi acest documentar?

– Da.

– Doresc ca toți copiii autiști să se însănătoșească. Sper să aibă viață frumoasă. Sper să aibă un loc de muncă…

Până la sfârșitul montajului acestui documentar, nu se luase încă decizia Ordinului Medicilor din Anglia în privința dr. Andrew Wakefield… Acum, în 2014, putem preciza că i-a fost interzis dreptul de a mai practica medicina în Anglia. Astăzi, practică medicina în SUA. În 2009, trei decizii foarte documentate (… pe dolari) au respins cauzalitatea vaccinurilor în privința autismului. În lumea științifică persistă însă numeroase semne de întrebare. În spiritul dialogului cu medicii și informându-ne mai bine noi înșine, am putea alege mai bine vaccinurile care ne interesează.

Subsemnatul, recunoaște că preferă un cui ruginit muiat cu salivă, decât mercurul și aluminiul lor „á la Pasteur”.

 

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Click pe o stea pentru evaluare!

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.