Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole

Începându-și „Cartea a III-a” a volumului, în stilu-i caracteristic, Taleb ne prezintă o viziune non-predictivă asupra lumii. Şi începe prin a porni chiar de la anticul Seneca. Dar, mai întâi, ne prezintă două tipuri (mai moderne) de antifragilişti…

Eu unul, cred că cele două personaje de care se folosește Taleb, respectiv Tony Grăsanul şi Nero Tulip, nu reprezintă decât două fațete ale propriei personalități. Dar asta e doar o supoziție personală…

Indolența celor doi tovarăși de drum

Tony Grăsanul
Tony Grăsanul
(o posibilă imagine) 😉

 

Așadar, „Tony Grăsanul”, numit şi (mai politically correct) „Tony Orizontalul”), un personaj pe care l-am mai întâlnit şi în seria de articole dedicată Lebedei Negre LN LN LN ), este tovarăș de prânz cu Nero Tulip, cel care, în opoziție totală cu Tony, e un avid cititor.

În vreme ce Tony se ocupă cu mai nimic (dacă excludem mâncatul și ceea ce el numea „triatlon”, adică sauna, jacuzzi și baia de aburi), fiind doar un profitor din tranzacții comerciale ad-hoc, Nero est cumva un antisocial, dar, iată că, cel puțin avea în comun cu Tony spaima de plictiseala unei noi zile goale de conținut. Ideea e că cei doi, pe căi diferite, au putut pronostica marea criză economică din 2008, obținând chiar beneficii economice din aceasta.

Cu farmecu-i deja cunoscut, Taleb introduce uneori afirmații esențiale în locuri complet neașteptate ale paginilor cărților sale. Așa spre exemplu, o rețin aici pe următoarea:

„… cel mai rău lucru pe care îl poate face cineva pentru a simți că știe lucrurile mai profund este să încerce să le studieze și mai profund. Cu cât înaintezi în ea, marea se face tot mai adâncă…”

Fraieri și nonfraieri

Cu o aplecare nativă către aspectele practice, Tony Grăsanul îi „mirosea” aproape la modul fizic pe fraieri. În această categorie, el îi încadra pe tocilari, administratori și mai ales pe bancheri, fraierii supremi. Mai mult, considera că toți aceștia sunt și mai fraieri în context colectiv. Nero, învăluit în tradiții intelectuale, considera că un sistem construit pe iluzia înțelegerii probabilității este destinat eșecului și chiar colapsului. Așa se face că cei doi pariau practic împotriva fragilității, devenind astfel antifragili.

Urmare a crizei, Tony a făcut „o căruță de bani”. Nero a câștigat și el, chiar dacă mult mai puțin decât Tony, dar având deja moșteniri, era mai mulțumit de faptul că i se confirmaseră ideile legate de criză.

Iată puncte de vedere diametral opuse la cele două personaje: în vreme ce Nero considera că fraierii ar trebui avertizați, Tony era complet împotriva acestei idei, considerând că avertizările verbale sunt pentru flecari ce nu-și asumă riscuri.

Previziuni al non-predictivului?

Deși Tony Grăsanul nu credea în predicții, totuși prezicând criza, a făcut bani grei.

Nu poți face predicții în general, însă poți să prevezi că persoanele care se încred în predicții își asumă mai multe riscuri, vor avea probleme, ba poate chiar vor da faliment. De ce? O persoană care face predicții va fi fragilă la erorile de predicție. Un pilot prea încrezător în sine va prăbuși în cele din urmă avionul. Iar predicția numerică îi face pe oameni să își asume și mai multe riscuri.

 

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Click pe o stea pentru evaluare!

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.