Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Scurte note introductive…
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Antecamera speranței
- Dovezile tăcute
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- O abordare mai corectă
- Incertitudinea falsului
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – Triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Distribuit versus concentrat
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Destinația, o necunoscută…
- Și filosofii pot… acționa
- Să-nveți păsările să zboare…
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- Piatra filosofală. Și inversul ei…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- Medicină, convexitate și opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Intoleranța: câștig de cauză
- Paradoxuri ale colectivului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Din nou, problema agentului
Începându-și „Cartea a III-a” a volumului, în stilu-i caracteristic, Taleb ne prezintă o viziune non-predictivă asupra lumii. Şi începe prin a porni chiar de la anticul Seneca. Dar, mai întâi, ne prezintă două tipuri (mai moderne) de antifragilişti…
Eu unul, cred că cele două personaje de care se folosește Taleb, respectiv Tony Grăsanul şi Nero Tulip, nu reprezintă decât două fațete ale propriei personalități. Dar asta e doar o supoziție personală…
Titluri pe pagină
Indolența celor doi tovarăși de drum
(o posibilă imagine) 😉
Așadar, „Tony Grăsanul”, numit şi (mai politically correct) „Tony Orizontalul”), un personaj pe care l-am mai întâlnit şi în seria de articole dedicată Lebedei Negre LN ), este tovarăș de prânz cu Nero Tulip, cel care, în opoziție totală cu Tony, e un avid cititor.
În vreme ce Tony se ocupă cu mai nimic (dacă excludem mâncatul și ceea ce el numea „triatlon”, adică sauna, jacuzzi și baia de aburi), fiind doar un profitor din tranzacții comerciale ad-hoc, Nero est cumva un antisocial, dar, iată că, cel puțin avea în comun cu Tony spaima de plictiseala unei noi zile goale de conținut. Ideea e că cei doi, pe căi diferite, au putut pronostica marea criză economică din 2008, obținând chiar beneficii economice din aceasta.
Cu farmecu-i deja cunoscut, Taleb introduce uneori afirmații esențiale în locuri complet neașteptate ale paginilor cărților sale. Așa spre exemplu, o rețin aici pe următoarea:
„… cel mai rău lucru pe care îl poate face cineva pentru a simți că știe lucrurile mai profund este să încerce să le studieze și mai profund. Cu cât înaintezi în ea, marea se face tot mai adâncă…”
Fraieri și nonfraieri
Cu o aplecare nativă către aspectele practice, Tony Grăsanul îi „mirosea” aproape la modul fizic pe fraieri. În această categorie, el îi încadra pe tocilari, administratori și mai ales pe bancheri, fraierii supremi. Mai mult, considera că toți aceștia sunt și mai fraieri în context colectiv. Nero, învăluit în tradiții intelectuale, considera că un sistem construit pe iluzia înțelegerii probabilității este destinat eșecului și chiar colapsului. Așa se face că cei doi pariau practic împotriva fragilității, devenind astfel antifragili.
Urmare a crizei, Tony a făcut „o căruță de bani”. Nero a câștigat și el, chiar dacă mult mai puțin decât Tony, dar având deja moșteniri, era mai mulțumit de faptul că i se confirmaseră ideile legate de criză.
Iată puncte de vedere diametral opuse la cele două personaje: în vreme ce Nero considera că fraierii ar trebui avertizați, Tony era complet împotriva acestei idei, considerând că avertizările verbale sunt pentru flecari ce nu-și asumă riscuri.
Previziuni al non-predictivului?
Deși Tony Grăsanul nu credea în predicții, totuși prezicând criza, a făcut bani grei.
Nu poți face predicții în general, însă poți să prevezi că persoanele care se încred în predicții își asumă mai multe riscuri, vor avea probleme, ba poate chiar vor da faliment. De ce? O persoană care face predicții va fi fragilă la erorile de predicție. Un pilot prea încrezător în sine va prăbuși în cele din urmă avionul. Iar predicția numerică îi face pe oameni să își asume și mai multe riscuri.
