Predicţia în lumea modernă

Consecvent părerii exprimate în repetate rânduri, Taleb reaminteşte că ar trebui să fim foarte reticenţi atunci când cineva încearcă să ne „bage pe gât” propriile predicţii despre un viitor al oricărui domeniu de activitate, fie el economic sau politic… Sau, aşa cum spune autorul, „palmaresul nostru în ceea ce priveşte calcularea evenimentelor rare, dar semnificative, în politică şi economie nu că tinde spre zero, ci este efectiv zero”.

„Ideea de a propune Triada s-a născut atunci şi acolo, ca răspuns la frustrarea mea: Fragilitate-Robusteţe-Antifragilitate reprezintă un substitut al metodelor de previziune.”

Previziune=Iatrogenie

Practic, prognoza poate fi de-a dreptul nocivă, mai ales pentru cei ce-şi asumă riscuri pe baza ei. Şi ne putem imagina, am şi văzut de altfel, ce păţesc cei ce iau împrumuturi din bănci într-o altă monedă decât cea în care câştigă salariul spre exemplu. Cazul celor care cu ani în urmă au luat împrumuturi în franci elveţieni pentru ca ulterior să nu mai facă faţă ratelor ca urmare a creşterii valorii francului în raport cu leul este celebru! O previziune numerică întâmplătoare, îi face pe naivi să-şi asume mai multe riscuri, chiar dacă acea persoană ştie că previziunile sunt întâmplătoare! Când persoana nu ştie asta, lucrurile sunt şi mai grave…

Ce se poate face? Păi un pas ar fi acela al evitării iatrogeniei cauzate de previziune.

Predictiv…

Viaţa în sine poate fi simplificată de faptul că robustul şi antifragilul nu au nevoie de prea multe precizări asupra lumii aşa cum are nevoie fragilul. Mai mult, primele două nu au nevoie de previziuni! Astfel, surplusul poate fi acţiunea de răspuns non-predictivă (sau mai puţin predictivă) la incertitudinile vieţii. Cunosc cel puţin o persoană (destul de în vârstă), care, în „buna tradiţie” ante ’89, în fiecare toamnă îşi umple cămara până la saturaţie. Şi mulţi dintre cunoscuţi, inclusiv eu, criticam această atitudine. O fi fost justificată această critică? Atunci când ai rezerve (indiferent de natura lor), nu trebuie să ştii cu precizie viitorul şi eventualele dificultăţi… Spre deosebire de astfel de oameni, datornicii – spre exemplu, datorită fragilităţii lor –, au nevoie de previziuni cât mai precise…

Mai mult sau mai puţin

Cum poate fi „controlată” fragilitatea? Iată trei paşi recomandaţi de autor:

  1. Din moment ce detectarea (anti)fragilităţii – sau, de fapt, adulmecarea ei, după cum ne va arăta Tony Grăsanul în următoarele capitole – este mai uşoară, mult mai uşoară decât prevederea şi înţelegerea dinamicilor evenimentelor, întreaga misiune se reduce la principiul central al lucrurilor care trebuie făcute pentru minimalizarea prejudiciilor (şi maximizarea câştigului) din erorile de previziune, adică să avem lucruri care nu se vor dezmembra atunci când comitem o greşeală, ci care chiar să profite de pe urma ei.
  2. Pentru moment, nu vrem să schimbăm lumea (să lăsăm asta pe seama utopiştilor de la Harvard-sovietic şi altor fragilişti); mai întâi ar trebui să facem lucrurile mai robuste la defecte şi să prevedem erorile sau chiar să exploatăm aceste erori, făcând limonadă din lămâi.
  3. Cât despre limonadă, se pare că istoria se ocupă de producerea ei din lămâi; antifragilitatea este cu necesitate modul în care lucrurile merg înainte mânate de mama tuturor factorilor de stres, şi anume timpul.

În plus, s-ar impune ca în loc să practicăm acuzele la inabilitatea de a prevedea apariţia unui eveniment (un tsunami, o primăvară arabo-semită sau alte revolte, un cutremur, un război sau o criză financiară), să deplasăm aceste acuze spre incapacitatea de a înţelege (anti)fragilitatea, sau altfel spus: „de ce am construit ceva atât de fragil la genul ăsta de evenimente?” Pentru că, hai să ne gândim: nu putem prevedea un tsunami sau o criză economică, e scuzabil aşa ceva; dar să construieşti ceva fragil la aceste evenimente nu mai e de loc scuzabil…

Generalizând problema, putem constata (din nou) opacitatea noastră la istorie, cea care ne arată că nu ne putem baza pe eliminarea raţională a lăcomiei sau a altor defecte umane, toate acestea făcând societatea noastră fragilă. După mii de ani de încercări în acest sens, se constată că oamenii nu se schimbă. Mai inteligent ar fi să facem lumea mai rezistentă la lăcomie, sau chiar să facem societatea să beneficieze de pe urma lăcomiei sau a altor defecte specifice rasei umane.

Un exemplu în acest sens a fost oferit de unii oameni ce se ocupă de industria nucleară. După dezastrul de la Fukushima, companii din domeniu au conştientizat că ar trebui să se concentreze pe expunerea la avarii, făcând oarecum irelevantă necesitatea previziunii unor evenimente…

Non-curcan

Deşi ştiinţa a ajuns să poată controla şi să prevadă traiectoria planetelor, sau măruntele efecte din fizica cuantică, totuşi, guvernele nu pot prevedea revoluţiile, crizele deficitele bugetare sau schimbările climatice. Aşa cum nu pot să prevadă nici preţul acţiunilor la închiderea bursei, peste doar câteva ore… vorbim aşadar despre două domenii complet diferite, unul în care se pot face predicţii (mă rog, până la un anumit punct) şi un altul, cel al Lebedelor Negre (LN LN LN ). Pentru că viaţa economică, socială şi culturală se află în domeniul LN LN LN , în timp ce viaţa fizică e supusă acestei zone într-o mai mică măsură.

(…) în domeniul LN LN LN aleatoriul este insolubil. Voi repeta asta până voi răguşi. Limita este matematică, şi cu asta, basta; nu se poate altfel pe această planetă. Ceea ce este nemăsurabil şi impredictibil, va rămâne nemăsurabil şi impredictibil, nu contează câţi doctori cu nume ruseşti şi indiene pui la treabă – şi nu contează câte mesaje insultătoare voi primi eu. În zona LN LN LN există o limită a cunoaşterii, care nu poate fi atinsă niciodată, indiferent cât de sofisticată va deveni ştiinţa statisticii şi managementul riscului.

(…) opera mea se referă la situaţiile în care cineva ar trebui să fie sceptic şi situaţiile în care nu ar trebui să fie. cu alte cuvinte, concentrează-te şi ieşi din afurisitul de Cadran al Patrulea; al Patrulea Cadran este denumirea ştiinţifică pe care i-am dat-o domeniului LN LN LN , singurul în care avem un procent ridicat de expunere la evenimentele rare şi în care aceste evenimente nu sunt calculabile.

Modernitatea contemporană duce, din păcate, la extinderea Extremistanului. Se amplifică efecte de genul „câştigătorul ia totul”, în sensul în care, pentru un autor, o companie, o idee, un muzician sau un sportiv, succesul este planetar sau deloc. Iar acest aspect înrăutăţeşte capacitatea de predicţie, pe motiv că LN LN LN domină viaţa socio-economică.

Şi încă o precizare: în ultimii ani, oportuniştii au început să se ocupe de estimarea şi prognozarea LN LN LN , pe baza unor modele tot mai complexe, generate de teoria fractală haos-complexitate-catastrofă. Deşi, răspunsul ar trebui să fie mai simplu: (anti)fragilitatea…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!




Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.