O dată sinistră: 23 august 1939

O dată sinistră: 23 august

Profesorul Gh. Buzatu

În preajma unei date istorice de o importanță deosebită în istoria statului național modern român, vorbind aici de 23 august, am considerat util un apel la istorie. Nu vorbim despre acel 23 august 1944, pe care istoria scrisă de comuniști ni l-a prezentat ca pe o mare realizare (mai ales a lor), ci de o zi tristă pentru întregul continent european, de 23 august 1939! A fost noaptea semnării pactului Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov, după numele miniștrilor de externe desemnați de către cei doi dictatori pentru negociere și semnare. E vorba despre un document de o însemnătate covârșitoare în evoluția evenimentelor ce-au marcat secolul XX, este – așa cum scria marele istoric Gheorghe Buzatu –, pactul care „deține o întâietate indiscutabilă în privința tuturor superlativelor negative ale defunctului veac al XX-lea: cel mai catastrofal, cel mai controversat, cel mai nenorocit, cel mai odios, cel mai sumbru, cel mai plin de consecințe document”.

În cele ce urmează, voi cita intensiv din lucrarea istoricului amintit, cea intitulată „România sub imperiul haosului – 1939-1945”. Acest pact, deși respins de toată lumea, în condițiile în care regimurile lui Hitler și Stalin s-au prăbușit, a rămas totuși funcțional! Și pentru că s-a vorbit mult, cu toții am tot auzit de acest pact și mai ales de prevederile lui secrete, cred că e util să știm ce anume conținea și chiar cum s-a ajuns la forma lui parafată de cele două puteri, Hitler și Stalin comportându-se ca doi șefi de bandă ce și-au împărțit continentul european după bunul plac. Când două grupuri mafiote își împart teritorii, ele sunt considerate în afara legii, dar când două state fac exact același lucru, cu efecte la nivel continental și mondial, lucrurile nu mai sunt penalizate corespunzător. Ciudată corectitudine are specia umană…

Așadar, istoricul rus N. V. Zagladin spunea fără șovăire: „În asemenea condiții istorice concrete [august 1939], Hitler a fost mai interesat în neutralizarea U.R.S.S.-ului decât Uniunea Sovietică în neutralizarea Germaniei. Aceasta s-a și reflectat în semnarea protocolului secret, propus Germaniei ca anexă la Pactul de neagresiune și care delimita sferele de influență în Europa de Est. U.R.S.S., după cum i se părea lui Stalin, ne-riscând nimic, dobândea posibilitatea să-și extindă teritoriul, recăpătând ceea ce pierduse în cursul războiului civil. Practic, Stalin, încheind târgul cu Hitler, a aprins «lumina verde» pentru agresiunea fascistă în Europa. Această alegere reflecta concepția sovietică despre «interesele U.R.S.S.» și despre a căror prioritate s-a vorbit încă la Congresul al XVII-lea al P.C. (b) [ianuarie 1934]

Într-o primă întrevedere MolotovSchulenburg din 19 august 1939, acesta din urmă, exprimând temerile lui Ribbentrop în privința evoluției crizei germano-polone, a insistat pentru negocieri „accelerate” între Moscova și Berlin, explicând despre ce era vorba (stadiul disputei dintre Berlin
și Varșovia) și avertizându-l Molotov: „La Berlin există temerea că un conflict poate izbucni pe neașteptate între Germania și Polonia”.

La 20 august 1939, Adolf Hitler însuși i s-a adresat personal lui Stalin, insistând pentru încheierea imediată a unui Pact de neagresiune sovieto-german. De asemenea, Führerul deslușea că protocolul adițional „dorit” de guvernul Uniunii Sovietice ar putea fi „clarificat substanțial în cel mai scurt timp, dacă un om de stat cu răspundere [Joachim von Ribbentrop] va putea negocia la Moscova în această privință”.

Răspunsul lui Stalin nu s-a lăsat așteptat, el fiind datat la 21 august 1939. Din acea clipă, evenimentele s-au precipitat: în după-amiaza de 21 august 1939, marile agenții de presă anunțau ca iminentă vizita lui Joachim von Ribbentrop la Moscova, pentru încheierea Pactului de neagresiune sovieto-german, cancelariile occidentale intrând în derută. Dar mai mult decât ele, au fost afectate cabinetele țărilor europene mici și mijlocii, ca și opinia publică internațională. Ireparabilul se produsese, iar cursa spre război n-a mai putut fi stopată.

Se impune să remarcăm în context un caz aproape unic în istorie, și anume că, deși documentele secrete sovieto-germane din 1939 au fost atinse de nulitate din chiar momentul semnării, realitățile istorice pe care le-au modificat ori le-au impus în 1939-1940, în detrimentul Poloniei sau României, au rămas … încă în vigoare. Ceea ce, după prăbușirea Germaniei naziste și, mai apoi, a U.R.S.S., în condițiile actuale ale făuririi și extinderii Noii Europe, trebuie să recunoaștem că reprezintă în fond nu atât o ironie, cât o sfidare a istoriei. Nu mai puțin, o mare nedreptate.

Și-acum, o serie de citate ale unor documente prezentate în carte ca Anexe. Ele au avantajul de a oferi „atmosfera” desfășurării evenimentelor, până la încheierea odiosului tratat (a se vedea și Molotov–Ribbentrop Pact negotiations):

(10 martie 1939), Moscova – Extrase din Raportul lui I. V. Stalin prezentat la Congresul XVIII al P.C. (b) al U.R.S.S.

(…) Politica externă a Uniunii Sovietice este limpede și de înțeles:

  1. Noi suntem pentru pace și pentru întărirea legăturilor comerciale cu toate țările; noi stăm și vom sta pe această poziție în măsura în care aceste țări vor păstra aceleași relații cu Uniunea Sovietică, în măsura în care ele nu vor încerca să calce, direct sau indirect, interesele integrității și inviolabilității granițelor statului sovietic […]
  2. Noi suntem pentru relații pașnice, strânse și de bună vecinătate cu toate țările vecine care au o graniță comună cu URSS; noi stăm și vom sta pe această poziție în măsura în care aceste țări vor păstra aceleași relații cu Uniunea Sovietică, în măsura în care ele nu vor încerca să calce, direct sau indirect, interesele integrității și inviolabilității granițelor statului sovietic […]

(I. Stalin, Problemele leninismului, ed. a II-a, București, 1948, p. 904).

(29 iulie 1939), Berlin - Instrucțiuni transmise de E. von Weizsäcker, ministrul secretar de stat al MAE, ambasadorului german la Moscova

SECRET
Berlin, 29 iulie 1939

În seara zilei de 26 iulie curent, [Karl Julius] Schnurre a avut o discuție detaliată cu [G.] Astahov și Babarin al cărei conținut este expus în memorandumul anexat. Răspunsul lui Astahov demonstrează că raportul lui amănunțit se află deja la dispoziția Moscovei. Spre sfârșit Astahov a întrebat dacă vom fi de aceeași părere în cazul când un reprezentant sovietic important va discuta aceste chestiuni cu un reprezentant sus-pus al
Germaniei. În fond, Schnurre a răspuns la întrebarea aceasta afirmativ.

Ar fi important să aflăm dacă se manifestă oare la Moscova vreo reacție la declarațiile făcute de Astahov și Babarin. Dacă va apare posibilitatea de a fixa o nouă întâlnire cu Molotov, vă solicit să vă pronunțați în acest sens și, dacă o să aveți ocazia, să vă conformați în sensul ideilor din memorandum. Dacă lucrurile vor progresa astfel încât Molotov va renunța la cumpătarea lui, pe care el continuă s-o manifeste, atunci puteți face încă un pas în declarația Dv. și spuneți ceva mai concret decât ceea ce s-a spus în linii mari în memorandum. Aceasta se referă îndeosebi la problema poloneză. Oricum ar evolua problema poloneză, pe cale pașnică, după cum o dorim noi, sau pe orice altă cale, adică cu aplicarea forței de către noi, vom fi gata să garantăm toate interesele sovietice și să ajungem la înțelegere cu guvernul de la Moscova. Dacă discuția se va desfășura în mod pozitiv și în ceea ce privește problema baltică, apoi trebuie să fie expus gândul că poziția noastră față de zona respectivă va fi rectificată în așa fel încât să țină seama de interesele vitale ale Uniunii Sovietice la Marea Baltică.

Weizsäcker

(ADAP. Die letzten Monate vor Kriegsausbruch. März – August 1939, Serie D, 1937-1941, vol. VI, Baden-Baden, MCMLVI, p. 853).

(3 august 1939), Berlin - Telegrama lui Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al celui de-al III-lea Reich, adresată Ambasadorului german la Moscova în legătură cu discuțiile purtate în ajun cu însărcinatul cu afaceri al URSS la Berlin

Expediată din Berlin: 3 august 1939 – 15,47
Primită la Moscova: 4 august – 4,30
Extremă urgență
Nr. 166 din 3 august
Pentru dl. Ambasador301 personal.

În seara trecută l-am primit pe însărcinatul cu afaceri al Rusiei, care mai înainte îmi telefonase la Cancelarie în privința altei chestiuni. Eu intenționam să continui convorbirile al căror conținut îl cunoașteți deja și care au avut loc anterior, cu consimțământul meu, între Astahov și colaboratori ai Ministerului de Externe. Eu am amintit de negocierile cu privire la tratatul comercial, care avansează satisfăcător în prezent, și am calificat un asemenea tratat comercial drept un pas important pe calea normalizării relațiilor germano-rusești, dacă această cale e oportună. Se știe că de vreo jumătate de an tonul presei noastre în privința Rusiei este absolut altul. Mi se pare că deocamdată partea rusească vrea să dezvolte, pe cât posibil, relațiile între noi pe baza a două condiții:

  1. neamestecul în afacerile interne ale altei părți (domnul Astahov e sigur că el poate să-mi promită imediat așa ceva);
  2. curmarea politicii îndreptate împotriva intereselor vitale ale uneia dintre părți. În privinţa aceasta, Astahov n-a putut da vreun răspuns clar, dar el consideră că guvernul său, în relațiile cu Germania, intenționează să se călăuzească de politica înțelegerii reciproce.

Eu am spus în continuare că politica noastră este rectilinie și pe termen lung; noi nu ne grăbim. Noi suntem predispuși să fim binevoitori față de Moscova. De aceea, totul constă în faptul de a ști ce orientare vor prefera liderii sovietici. Dacă Moscova va ocupa o poziție negativă, noi vom ști ce se întâmplă și cum trebuie să acționăm. Dacă se va întâmpla contrariul, apoi de la Marea Baltică și până la Marea Neagră nu vor exista probleme pe care, împreună, nu le-am putea rezolva între noi. Eu am spus că nouă amândurora ne va ajunge loc la Marea Baltică și că acolo interesele rușilor în nici un caz nu vor ajunge să se ciocnească cu ale noastre. În ceea ce privește Polonia, noi urmărim cu atenție și sânge rece evenimentele ce se desfășoară acolo. La o eventuală provocare din partea Poloniei, noi vom rezolva problema poloneză în decurs de o săptămână. În asemenea caz, eu am făcut o aluzie fină asupra posibilității de a încheia cu Rusia, un tratat referitor la soarta Poloniei. Eu am descris relațiile germano-japoneze ca fiind bune și de prietenie. Aceste relații sunt trainice. Însă în ceea ce privește raporturile ruso-japoneze eu am propriile mele considerente (prin care înțeleg un modus vivendi pe termen lung între cele două țări).

În tot timpul întrevederii am păstrat un ton impasibil, iar la sfârșit i-am dat iarăși de înțeles însărcinatului cu afaceri că în politica internațională noi nu ne călăuzim după tactica statelor democratice. Noi ne-am obișnuit să construim pe un fundament trainic, nu trebuie să plătim tribut opiniei publice instabile și nu vrem nici un fel de senzații. Dacă convorbirile, aidoma aceleia pe care am avut-o noi, nu vor decurge la nivelul de confidențialitate pe care-l merită, atunci ele vor eșua. Noi nu tindem să atragem atenția asupra lor. Moscova, după cum s-a spus, are de ales. Dacă la Moscova ideile noastre trezesc interes, de ce atunci dl. Molotov n-ar promova imediat linia aceasta în convorbirile cu Schulenburg (despre aceasta vezi telegrama nr. 164). Sfârșitul convorbirii.

Post-scriptum pentru contele Schulenburg:

Eu am discutat fără a arăta că ne grăbim. Însărcinatul cu afaceri, care părea interesat, a încercat de câteva ori să abată discuția spre chestiuni mai concrete, în urma cărui fapt eu I-am dat de înțeles că voi fi gata de clarificări de îndată ce guvernul sovietic ne va anunţa că el, în principiu, dorește relații noi, în ce ne privește, vom fi cointeresați într-o reglementare clară cât mai rapidă. Aceste rânduri le-am scris exclusiv pentru Dv.

Ribbentrop
(ADAP, Serie D, vol. VI, p. 883-884).

(1 august 1939), Berlin - Telegrama Ministerului de Externe din Berlin (semnată Schnurre) către ambasadorul german la Moscova

Expediată din Berlin: 14 august 1939-13,52
Primită la Moscova: 14 august – 17,00
Telegrama nr. 171 din 14 august.
Spre cunoștința Domnului Ambasador. Informație.

Astahov m-a vizitat sâmbătă ca să-mi comunice următoarele:

El a primit de la Molotov instrucțiunea să declare aici că Sovietele sunt cointeresate în discutarea diferitelor grupe de întrebări din numărul celor care au fost propuse deja. Printre altele, în afară de problemele privind negocierile economice în curs de examinare, Astahov a adăugat și problema cu privire la presă, colaborarea culturală, problema poloneză, problemele înțelegerilor politice germano-sovietice anterioare. O asemenea discuție, însă, poate avea loc doar treptat sau, precum ne-am exprimat noi, pe etape. Guvernul sovietic a propus ca aceste discuții să aibă loc la Moscova, întrucât
pentru guvernul sovietic ar fi mult mai ușor să continue acolo tratativele. În alocuțiunea sa, Astahov a lăsat deschisă întrebarea relativ la persoana căreia îi vom încredința ducerea tratativelor, ambasadorului sau unei alte persoane, care va trebui să fie delegată.

La întrebarea mea – care e, după considerentele Sovietelor, numărul de ordine al problemei poloneze? Astahov a răspuns că el n-a primit nici un fel de instrucțiuni speciale în acest sens și că în instrucțiunile lui accentul principal se pune pe cuvântul „treptat”.

Comunicarea aceasta a lui Astahov rezultă, probabil, din instrucțiunea dată însărcinatului cu afaceri și despre care Dv. ne-ați informat.

Constituie obiectul unor instrucțiuni ulterioare.

Schnurre
(ADAP. Die letzten Wochen vor Kriegsausbruch. 9. Augus bis 3. September 1939, Serie D, 1937-1941, vol. VII, Baden – Baden, MCMLVI, p. 48).

(14 august 1939), Berlin - Telegrama ministrului de Externe al Reichului către ambasadorul german la Moscova, instruit să discute de urgență cu șeful diplomației sovietice problemele unei apropieri între Germania și URSS

Expediată din Berlin: 14 august 1939 – ora 22,53
Primită la Moscova:15 august – ora 4,40
Extremă urgență
Telegrama nr. 175 din 14 august

Pentru Ambasador în persoană.

Vă rog să vă duceți la dl. Molotov personal și să-i faceți comunicarea ce urmează:

  1. Divergențele ideologice dintre Germania național-socialistă și Uniunea Sovietică au fost, în anii trecuți, unica rațiune pentru care Germania și URSS erau opuse una alteia în două tabere izolate și ostile. Evoluțiile ce au survenit în cursul perioadei recente par să demonstreze că divergentele de concepții ideologice nu exclud existențele unor relății rezonabile între cele două state, nici restabilirea unei cooperări amicale de un tip nou. Perioada de opoziție în domeniul politicii externe poate fi încheiată o dată pentru totdeauna și se deschide calea unor perspective de viitor pentru cele două țări.
  2. Între Germania și URSS nu există conflicte reale de interese. Spațiul vital al Germaniei și cel al Rusiei sunt învecinate, dar nevoile lor naturale nu se contrazic. Nimic nu justifică, deci, o atitudine agresivă a uneia din țări la adresa celeilalte. Germania nu nutrește intenții agresive contra URSS. Guvernul Reichului apreciază că nu există, între Baltică și Marea Neagră, nici o chestiune care să nu poată fi reglată spre satisfacția deplină a celor două țări. Printre aceste chestiuni se numără, de exemplu: Marea Baltică, zona Balticii, Polonia, chestiunile regiunii de sud-est etc. Cooperarea politică a celor două țări n-ar putea avea decât o influență favorabilă asupra acestor probleme. La fel și în ceea ce privește economiile germană și sovietică, care sunt apte pentru a fi dezvoltate în toate direcțiile.
  3. Nu este nici o îndoială că politica germano-sovietică a ajuns astăzi la o cotitură istorică. Deciziile privind politica ce va fi urmată, în viitorul imediat, la Berlin și la Moscova vor marca, în mod decisiv pentru mai multe generații, caracterul relațiilor dintre poporului german și popoarele URSS. De aceste decizii va depinde dacă cele două popoare vor ridica din nou, într-o zi, armele unul contra celuilalt sau dacă vor întreține relaţii de prietenie. În trecut, evenimentele s-au întors în avantajul celor două țări atunci când acestea erau prietene și în dezavantajul lor atunci când erau dușmane.
  4. Este adevărat că, drept urmare a antagonismului concepțiilor lor ideologice, care durează de ani de zile, Germania și URSS se privesc în prezent cu neîncredere. Multe absurdități care s-au acumulat vor trebui măturate. Trebuie spus, totuși, că, chiar și în această perioadă, simpatia firească a germanilor pentru ruși n-a dispărut niciodată. Politica celor două state poate fi reclădită pe această temelie.
  5. Guvernul Reichului și Guvernul Sovietic trebuie ca, învățând din întreaga experiență a trecutului, să considere că democrațiile capitaliste din Occident sunt dușmanii neînduplecați atât ai Germaniei național-socialiste cât și ai URSS. În prezent, ele încearcă din nou, prin încheierea unei alianțe militare, să târască URSS în război contra Germaniei. În 1914 această politică a avut consecințe dezastruoase pentru Rusia. Cele două țări au un interes major să evite pentru totdeauna nimicirea Germaniei și a URSS, de care n-ar avea de profitat decât democrațiile occidentale.
  6. Criza pe care politica engleză a provocat-o în relațiile germano-poloneze, ca și ațâțarea engleză la război și tentativele de alianță care sunt legate de această politică fac de dorit o clarificare rapidă a relațiilor germano-ruse. Altfel s-ar putea ca aceste chestiuni să ia fără existența vreunei inițiative germane o întorsătură care ar răpi celor două guverne posibilitatea de a restabili prietenia germano-sovietică și, poate, de a rezolva de comun acord problemele teritoriale care se pun în Europa răsăriteană. În consecință, conducătorii celor două țări n-ar trebui să lase lucrurile să meargă la întâmplare, ci ar trebui să acționeze în momentul oportun. Ar fi nefast ca, datorită necunoașterii reciproce a punctelor noastre de vedere și a intențiilor noastre, popoarele noastre să trebuiască să fie în cele din urmă dezbinate.

După cum am fost informați, Guvernul Sovietic dorește și el o clarificare a relațiilor germano-ruse. Dar, dat fiind că această clarificare – după cum dovedește experiența trecutului – nu se va putea realiza decât lent, pe calea diplomatică obișnuită, dl. Ribbentrop, ministru al Afacerilor Străine al Reichului, este gata să facă o scurtă călătorie la Moscova cu scopul de a-I expune domnului Stalin punctele de vedere ale Führerului, în numele acestuia din urmă. După opinia domnului Ribbentrop, numai printr-o discuție directă de acest gen se va putea produce o schimbare și n-ar trebui să fie imposibil ca, astfel, să fie puse bazele unei ameliorări nete a relațiilor germano-ruse.

Anexă. – Vă rog să nu-i predați aceste instrucțiuni în scris domnului Molotov, ci să i le citiți. Consider că este important ca ele să-i parvină domnului Stalin într-o formă cât mai fidelă cu putință și vă autorizeze totodată să-i solicitați, din partea mea, domnului Molotov să fie primit în audiență de către dl. Stalin, astfel încât și el să-i poată face direct acestuia din urmă această importantă comunicare.

Pe lângă o întrevedere cu Molotov, o întrevedere extinsă cu Stalin reprezintă o condiție de care depinde călătoria mea.

Ribbentrop

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 51-52).

(15 august 1939), Moscova - Minuta întrevederii lui V. M. Molotov, șeful guvernului sovietic și comisarul poporului pentru Afacerile Externe al URSS, cu contele Friedrich von der Schulenburg, ambasadorul Germaniei la Moscova

15 august 1939

Schulenburg se scuză de-a fi cerut cu insistență să fie primit azi de către tovarășul Molotov. Dar această insistență se explică prin instrucțiunile pe care le-a primit de la Berlin, precum și prin caracterul problemelor pe care dorește să le expună.

Schulenburg spune că el știe, după întrevederile lui Astahov cu Ribbentrop, că Guvernul sovietic se interesează de negocieri, dar că el nu crede rezonabil ca ele să fie continuate la Berlin. Tovarășul Molotov răspunde că noi estimăm că tovarășul Astahov nu este suficient de experimentat, astfel că noi credem necesar să purtăm discuțiile aici [la Moscova].

Schulenburg anunță că el a fost însărcinat să expună oral instrucțiunile pe care le-a primit de la Berlin, dar el ar prefera să le citească. Schulenburg solicită, din partea lui Ribbentrop, să se aducă la cunoștința tovarășului Stalin conținutul instrucțiunilor pe care le-a citit. Tovarășul Molotov răspunde că, având în vedere importanța declarației făcute de Schulenburg, el va prezenta un răspuns imediat după ce va fi făcut cunoscut conținutul guvernului sovietic. Dar el poate de pe acum deja să salute hotărârea guvernului german, exprimată în declarație, de a ameliora relațiile mutuale cu URSS. Relativ la venirea lui Ribbentrop la Moscova, ea trebuie bine pregătită, după opinia tovarășului Molotov, în scopul ca schimbul de vederi să se soldeze cu rezultate concrete. Tovarăşul Molotov subliniază că ceea ce declarase trebuie considerat ca reprezentând punctul său de vedere preliminar asupra problemei.

Tovarășul Molotov anunță apoi pe Schulenburg că, la sfârșitul lunii iunie, însărcinatul nostru cu afaceri în Italia ne-a informat asupra întrevederii sale cu [Galeazzo] Ciano, are a menționat, între altele, existența la Berlin a ceea ce el a numit „Planul Schulenburg” având ca obiect ameliorarea relațiilor sovieto-germane. „Planul Schulenburg” ar implica: 1. contribuția Germaniei la reglementarea relațiilor mutuale între URSS și Japonia și lichidarea conflictelor de frontieră cu aceasta din urmă; 2. încheierea unui pact de neagresiune și acordarea unei garanții comune țărilor baltice; 3. încheierea unui acord economic de anvergură cu URSS. Tovarășul Molotov solicită lui Schulenburg să precizeze întrucât această informație provenind de la Roma corespunde realității.

Schulenburg a devenit dintr-odată roșu ca un cocoș, apoi a spus că Ciano obținuse aceste informații de la [Augusto] Rosso, căruia Schulenburg îi expusese în linii mari vederile sale în privința ameliorării relațiilor germano-sovietice. Schulenburg a confirmat că el a vorbit, în cursul acestei întrevederi, despre reglementarea relațiilor între URSS și Japonia, dar că n-au fost în discuție garanțiile comune către țările baltice. Nu au fost abordate detaliile, astfel că acest plan nu este nimic altceva decât expunerea supozițiilor lui Rosso. Tovarășul Molotov spune că el nu vede nimic de necrezut în propunerile cuprinse în „Planul Schulenburg” menționat, cu atât mai mult cu cât el constată că acordul comercial și de credit este – pare-se – pe punctul de a fi încheiat și că o ameliorare a relațiilor publice între Germania și URSS este în curs de a se schița, după cum deduce din declarația pe care ambasadorul, tocmai a făcut-o astăzi. Schulenburg declară că tot ceea ce a făcut obiectul întrevederii sale cu Rosso în ceea ce privește Marea Baltică, eventuala ameliorare a relațiilor între URSS şi Japonia și-a aflat expresia în instrucțiunile pe care le-a lecturat azi. Schulenburg adaugă că propunerile recente sunt încă mai concrete.

Tovarășul Molotov spune lui Schulenburg că noi știm din experiență că, până de curând, Germania n-a căutat să-și amelioreze relațiile cu noi, dar că noi, natural, salutăm această aspirație și o apreciem în mod pozitiv. Tovarășul Molotov adaugă că el evaluează cu precizie în acest fel declarația pe care ambasadorul a făcut-o azi. El nu a menționat „planul Schulenburg”, a continuat tovarășul Molotov, decât pentru că el urmează aceeași linie ce a fost în discuție în declarația făcută azi de către Schulenburg.

Schulenburg se interesează dacă este posibil să ia punctele „planului” citat de către tovarășul Molotov ca fundament al negocierilor viitoare. Tovarășul Molotov arată că trebuie să se dea de-acum întrevederilor forme mai concrete. Noi contăm pe finalizarea pozitivă a negocierilor economice sovieto-germane. În ceea ce privește raporturile sovieto-japoneze, tovarășul Molotov întreabă dacă Germania ar putea eventual să le orienteze într-un anumit fel, deși este inoportun astăzi să se pună o asemenea problemă. Schulenburg răspunde că, deși nu se spune nimic despre aceasta în instrucțiuni, Ribbentrop a indicat tovarășului Astahov că el are propria-i concepție în privința Japoniei şi că Ribbentrop a spus la timp ambasadorului că el ar putea „să devieze destul de serios poziția Japoniei”.

Tovarășul Molotov chestionează pe Schulenburg dacă guvernul german are un punct de vedere precis în privința încheierii unui pact de neagresiune cu URSS. Schulenburg răspunde că această problemă nu a făcut încă obiectul unui examen cu Ribbentrop. Poziția guvernului german în această problemă nu este nici pozitivă, nici negativă. Tovarășul Molotov declară că este important de a elucida – în raport cu ceea ce Ribbentrop și Schulenburg au declarat cu referire la „actualizarea” și la completarea acordurilor sovieto-germane în vigoare – opinia guvernului german asupra chestiunii pactului de neagresiune sau asupra unui alt document analog.

Schulenburg întreabă dacă trebuie considerate punctele menționate de către tovarăşul Molotov ca o premisă a sosirii lui Ribbentrop. Tovarășul declară că el îl va chema în mod special pe Schulenburg pentru a-i prezenta răspunsul la declarația pe care a făcut-o. Este necesar, după opinia tovarășului Molotov de a se proceda la pregătirea chestiunilor bine-definite înainte de vizita lui Ribbentrop la Moscova, pentru a se putea lua decizii, și nu pur și simplu pentru a se purta convorbiri. Este specificat în declarația germană că, în primul rând, timpul presează și că, în al doilea rând, este de dorit ca noi să nu fim depășiți de evenimente pentru a nu fi plasați în fața unor fapte împlinite. Iată de ce, dacă guvernul german este favorabil încheierii unui pact de neagresiune sau a unui document analog și dacă asemenea idei se află implicate în declarația făcută azi de Schulenburg, atunci trebuie să vorbim mai concret.

Schulenburg anunță că el va telegrafia conținutul întrevederii de azi la Berlin, subliniind interesul particular al Guvernului sovietic pentru punctele menționate de către tovarășul Molotov.

În concluzie, Schulenburg cere tovarășului Molotov să grăbească răspunsul la declarația pe care el a citit-o.

Întrevederea a durat o oră și 40 de minute, din care 40 minute au fost folosite pentru a transcrie textul declarației (instrucțiunilor) prezentate de către Schulenburg, ambasadorul refuzând să lase hârtia pe care ea era scrisă.

Minuta a fost întocmită de V. Pavlov.

ANEXĂ – Nota explicativă remisă de Schulenburg lui Molotov – Moscova, 15 august 1939 –
  1. Contradicțiile între concepția asupra lumii a național-socialiştilor Germaniei și acea a URSS au fost, în cursul anilor trecuți, unica cauză a opoziției și ostilităților dintre Germania și URSS. Apare vizibil din evoluția situației, în cursul ultimei perioade, că diferențele de viziune asupra lumii nu exclud nici existența relațiilor rezonabile între cele două state, nici posibilitatea stabilirii de bune raporturi de cooperare mutuală. Se deduce,
    deci, că este posibil să se pună capăt pentru totdeauna perioadei de contradicții de politică externă şi să se deblocheze calea conducând către un noul viitor pentru cele două țări.
  2. Nu există contradicții reale de interese ale Germaniei și ale Uniunii Sovietice. Spațiile vitale ale Germaniei și ale URSS sunt în atingere, dar ele nu se concurează sub raportul nevoilor lor naturale. Dat fiind acest lucru, orice pretext pentru țeluri agresive ale unui stat față de celălalt sunt dintre început absente. Germania nu are nici o intenție agresivă față de URSS. Guvernul german împărtășește punctul de vedere că între Baltica și Marea Neagră nu există nici o problemă care să nu poată fi rezolvată spre satisfacția completă a celor două țări. Aceasta se raportează, îndeosebi, la chestiunile Balticii, ale țărilor baltice, ale Poloniei, ale Sud-Estului etc. În plus, cooperarea politică între cele două țări nu poate fi decât utilă. Același lucru este valabil și pentru economiile naționale germană și sovietică, care sunt mutual complementare pe toate axele.
  3. Nu încape nici o îndoială că politica germano-sovietică a atins, în acest moment, un punct istoric crucial. Deciziile politice ce trebuie luate în curând la Berlin și la Moscova vor avea o importanță decisivă pentru dezvoltarea relațiilor între poporul german și popoarele URSS în cursul vieții mai multor generații. Răspunsul la problema de a ști dacă cele două popoare vor încrucișa din nou săbiile fără să fie silite la aceasta de cauze ce le constrâng va depinde de aceste decizii. Altfel cele două țări vor conviețui mereu bine când sunt amice și rău când vor fi inamice.
  4. Este adevărat că Germania și URSS manifestă neîncredere una față de alta actualmente din cauza ostilității ideologice care a existat între ele în cursul acestor ultimi ani. Noi vom avea de eliminat multe lucruri acumulate. Trebuie constatat, totuși, că în cursul acestui timp simpatia naturală a poporului german pentru poporul rus nu a slăbit niciodată. Politica celor două state poate oferi un impuls pentru o nouă acțiune edificatoare pe această bază.
  5. Având experiența lor, Guvernul German și Guvernul URSS trebuie să conteze pe faptul că democrațiile occidentale sunt inamice ireconciliabile atât ale Germaniei național-socialiste cât și ale Uniunii Sovietice. La ora actuală, ele caută din nou, încheind o alianță militară, să antreneze Uniunea Sovietică într-un război împotriva Germaniei. În 1914, această politică a fost plină de consecințe pentru Rusia. Este în interesul celor două țări de a pune capăt pentru totdeauna unei politici care să pună Germania și URSS în conflict pentru marele profit al democrațiilor occidentale.
  6. Exacerbarea relațiilor germano-sovietice provocată de politica britanică, ca și tapajul militar provocat de către Anglia și tentativele făcute cu această ocazie pentru încheierea alianțelor impun să se clarifice imediat relațiile germano-sovietice. Altminteri, fără reacția germană, evenimentele ar risca să ia o turnură ce ar împiedica cele două guverne să restabilească amiciția germano-sovietică și să reglementeze de comun acord chestiunile teritoriale ale Europei de Est. Acesta fiind realitățile, guvernele celor două țări nu ar trebui să lase lucrurile să-și urmeze cursul, ci să ia prompt măsurile care se impun. Ar fi tragic dacă, în situația necunoașterii mutuale a opiniilor, intențiilor celeilalte țări, cele două popoare s-ar angaja definitiv pe căi diferite.

După comunicarea ce ne-a fost făcută, Guvernul sovietic dorește – și el – să facă lumină asupra relațiilor germano-sovietice.

Dată fiind că experiența trecutului a arătat că utilizându-se căile diplomatice obișnuite o asemenea elucidare nu ar putea să se facă decât foarte lent, ministrul de externe al Germaniei, Ribbentrop, este gata să facă o scurtă vizită la Moscova pentru a expune domnului Stalin, din partea Führerului, punctul de vedere al Führerului. După opinia lui Ribbentrop, o schimbare ar putea interveni în urma unui schimb direct de vederi precum cel propus și acest schimb de vederi est susceptibil să contribuie la punerea bazelor necesare pentru a reglementare definitivă a relațiilor germano-sovietice.

(La Vie internationale, Moscou, no. 10/1989, p. 92–95)

(18 august 1939), Berlin - Telegrama ministrului de Externe al Reichului destinată ambasadorului german la Moscova, căruia i se recomandă să solicite neîntârziat o întrevedere cu V. M. Molotov

Expediată de la Berlin: 18 august 1939 – 22,48.
Primită la Moscova: 19 august – 5,40.
Urgent
Telegrama nr. 185 din 18 august
Relativ la telegrama nr. 182

Personal pentru Domnul Ambasador.

Vă rog conveniți imediat cu domnul Molotov asupra unei noi întrevederi și faceți tot posibilul ca această întrevedere să aibă loc fără întârziere. V-aș ruga ca, în cursul acestei întrevederi, să vorbiți cu Molotov în sensul celor ce urmează:

Din ultima declarație (sovietică), guvernul imperial a aflat – spre marea lui satisfacție – de atitudinea binevoitoare a guvernului sovietic față de ideea reorientării raporturilor germano-rusești. În condiții normale, noi, firește, am fi de asemenea gata să efectuăm reorientarea în continuare a relațiilor germano-rusești pe căi diplomatice și s-o ducem la bun sfârșit în mod obișnuit. Dar, după părerea Führerului, situația existentă cu totul neobișnuită impune folosirea unei alte metode care să conducă la rezultate neîntârziate. Din zi în zi relațiile germano-polone devin tot mai încordate. Noi trebuie să luăm în considerație faptul că, în orice zi, se pot produce ciocniri ce vor face inevitabilă inițierea operațiunilor militare. În general, ținând seama de comportamentul guvernului polon, evenimentele acestea în nici nun caz nu depind de noi. Führerul consideră că trebuie ca noi, străduindu-ne prea mult a clarifica raporturile germano-sovietice, să nu fim surprinși de începutul pe neașteptate al conflictului germano-polonez. De aceea, el consideră că clarificarea preliminară a relațiilor este necesară doar pentru a ține cont de interesele Rusiei în cazul unui atare conflict, căci, fără așa ceva, va fi – desigur – greu.

Declarația care a fost făcută de domnul Molotov drept răspuns la comunicarea Dv. din 15 august… [lipsă din text].

Instrucțiunile mele suplimentare au anticipat declarația lui și au demonstrat clar că noi suntem întru totul de acord cu ideea de a încheia un pact de neagresiune, cu cele relativ la granițele existente ale statelor baltice și cu exercitarea unor presiuni de către Germania asupra Japoniei. Prin urmare, există toate elementele reale pentru începerea neîntârziată a tratativelor directe orale și pentru un acord final.

La toate acestea, Dv. puteți adăuga că primul stadiu, amintit de dl. Molotov, și anume – încheierea negocierilor privind un nou pact economic germano-sovietic – a luat sfârșit azi și, deci, acum putem trece la cel de-al doilea stadiu.

De aceea, noi rugăm să se dea un răspuns imediat la propunerea prezentată în instrucțiunile suplimentare, referitoare la plecarea mea neîntârziată spre Moscova. Vă rog să adăugați, în legătură cu aceasta, că eu voi sosi cu împuterniciri totale din partea Führerului pentru reglementarea deplină și definitivă a întregului complex de probleme.

Întrucât cea mai mare neliniște a provocat-o pactul de neagresiune, nouă ni se pare că deja nu mai este nevoie de nici un fel de pregătiri. Noi am schițat următoarele trei puncte, pe care v-aș ruga să i le citiți domnului Molotov, dar să nu i le înmânați.

Articolul 1 – Statul german și URSS se angajează ca, în nici un caz, să nu recurgă la război și să se abțină de la orice violență unul față de celălalt.

Articolul 2 – Acordul intră în vigoare imediat după semnare și va fi valabil pe timp de 25 de ani.

Vă rog să declarați, în legătură cu aceasta, că în privința propunerii respective eu sunt înzestrat cu împuterniciri de a definitiva detaliile în discuțiile orale de la Moscova și, dacă voi avea posibilitatea, de a satisface doleanțele rușilor. Eu am dreptul, de asemenea, să semnez un protocol special ce ar reglementa interesele ambelor țări în cutare sau cutare problemă de politică externă, precum – de exemplu – în delimitarea sferelor de interese în bazinul Mării Baltice, în problema statelor balcanice ş.a.m.d. O atare reglementare însă, ce ni se pare excepțional de importantă, e posibilă doar în timpul unei convorbiri orale.

În legătură cu aceasta, vă rog să subliniați că politica externă de azi a Germaniei a ajuns la punctul său de cotitură istorică. De data aceasta vă rog să întrețineți convorbirea, cu excepția articolelor indicate mai sus ale pactului, nu în forma de citire a acestor instrucțiuni ci insistând – în sprijinul declarațiilor precedente – asupra realizării neîntârziate a călătoriei mele și împotrivindu-vă în chip corespunzător oricăror obiecții sovietice posibile. În legătură cu aceasta, trebuie să aveți în vedere acel fapt preponderent că e posibilă dezlănțuirea apropiată a unei ciocniri deschise germano-polone și că, de aceea, noi suntem extrem de interesați ca vizita mea la Moscova să aibă loc imediat.

Ribbentrop

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 100-102).

(19 august 1939), Moscova - Telegrama Ambasadorului german în URSS către Ministerul de Externe pe marginea convorbirilor cu V. M. Molotov din 19 august 1939 în cursul cărora s-a abordat în premieră problema semnării unui Pact de neagresiune, însoțit de un protocol secret

Expediată din Moscova: 20 august 1939 – 0,08
Primită la Berlin: 20 august – 7,00.
Urgent
Secret
Telegrama nr. 189 din 19 august.
În completare la telegrama mea nr. 187 din 19 august.

În prima convorbire pe care am avut-o azi cu Molotov (care a început la ora 2 p.m. și a durat un ceas), după ce i-am transmis nota încredințată mie, eu am încercat din nou să-l conving că vizita la Moscova a ministrului de Externe al Reichului constituie calea unică pentru atingerea cu succes a scopului propus, impus insistent de situația politică. Molotov a recunoscut importanța incontestabilă a eventualei călătorii, subliniind că guvernul sovietic înțelege și apreciază intenția ce-i stă la bază, dar insistă asupra opiniei sale că, în momentul de față, e cu neputință a stabili măcar aproximativ momentul călătoriei, dat fiind că ea necesită minuțioase pregătiri. Aceasta se referă atât la Pactul de neagresiune, cât și la conținutul protocolului ce va fi semnat concomitent cu el. Proiectul german al Pactului de neutralitate în nici un caz nu-i exhaustiv. Guvernul Sovietic vrea ca unul dintre cele câteva pacte de neagresiune încheiate de el cu alte țări (de exemplu cu Polonia, Letonia, Estonia ş.a.m.d.), să servească drept model pentru Pactul de neagresiune cu Germania. El (Molotov) acordă Guvernului German posibilitatea de a alege dintre ele pe acela care i se pare Germaniei potrivit în continuare, conținutul protocolului constituie o problemă foarte serioasă și Guvernul Sovietic așteaptă ca Guvernul German să precizeze mai concret ce articole ar cuprinde documentul respectiv? Guvernul Sovietic adoptă o atitudine foarte serioasă față de acordurile pe care le încheie. El respectă obligațiile ce și le asumă și așteaptă același lucru de la partenerii săi de înțelegere.

Relativ la argumentele pe care eu le-am evidențiat în repetate rânduri în sprijinul necesității de a ne grăbi, Molotov a obiectat că deocamdată nici chiar prima etapă – aceea a încheierii negocierilor economice – nu a fost depășită. Mai întâi de toate trebuie să fie semnat și proclamat și pus în funcție tratatul economic. Apoi va veni rândul pactului de neagresiune și al protocolului.

După cum se vede, pe Molotov nu l-au clintit demonstrațiile mele. Cea dintâi convorbire s-a terminat cu declarația lui Molotov în sensul că el mi-a prezentat părerile guvernului sovietic și la care nu poate adăuga nimic mai mult.

Aproximativ la o jumătate de oră după terminarea [primei] întrevederi, Molotov mi-a transmis că mă roagă să-l caut iarăși la Kremlin, la orele 16,30.

El mi-a cerut scuze că m-a pus într-o situație dificilă și mi-a explicat că prezentase un raport Guvernului său și e împuternicit să-mi înmâneze proiectul Pactului de neagresiune. În ceea ce privește vizita ministrului imperial de externe, Guvernul Sovietic este de acord ca domnul Ribbentrop să vină la Moscova aproximativ după o săptămână de la publicarea Tratatului economic semnat. Prin urmare, dacă semnarea va avea loc mâine, domnul Ribbentrop poate sosi la Moscova la 26 sau 27 august. Molotov nu mi-a explicat schimbarea bruscă a atitudinii sale. Eu presupun că a intervenit Stalin. Tentativa mea de a-l convinge pe Molotov să accepte o dată mai apropiată a sosirii [la Moscova] a ministrului imperial de Externe a fost, cu regret, fără reușită.

Textul Proiectului pactului de neagresiune îl expediez telegrafic.

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 124-125).

(19 august 1939), Moscova - Telegrama ambasadorului german la Moscova către MAE din Berlin căruia i se transmite textul proiectului Pactului de neagresiune sovieto-german, propus de către V.M. Molotov

Expediată din Moscova: 20 august 1939 – ora 0,12
Primită la Berlin: 20 august – ora 3,15
FOARTE URGENT
Secret
Telegrama nr. 190 din19 august.
[Completare a telegramei mele nr. 189 din 19 august].
Proiectul sovietic al Pactului de neagresiune este conceput astfel:

„Guvernul URSS și Guvernul German, dornice să întărească cauza păcii între națiuni și bazându-se pe dispozițiile esențiale ale Acordului de Neutralitate încheiat în aprilie 1926 între URSS și Germania, au realizat acordul următor:

Articolul 1 – Cele două Înalte Părți Contractante se angajează să renunțe reciproc la orice act de violență și la orice acțiune agresivă, de orice natură ar fi acestea, una la adresa celeilalte, precum și la orice atac al uneia împotriva celeilalte, fie individual, fie în alianță cu alte puteri.

Articolul 2 – În cazul în care una din Înaltele Părți Contractante va fi obiectul unui act de violență sau al unui atac din partea unei terțe părți, cealaltă Parte Contractantă nu-și va da în nici un fel sprijinul unor astfel de acte ale respectivei puteri.

Articolul 3 – Dacă între Înaltele Părți Contractante survin diferende sau conflicte privitoare la chestiuni de orice natură, cele două Părți se angajează să rezolve aceste diferende sau conflicte, exclusiv prin mijloace panice, pe calea consultării reciproce sau, la nevoie, prin crearea de comisii de arbitraj adecvate.

Articolul 4 – Prezentul Tratat se încheie pentru o perioadă de cinci ani, fiind subînțeles că, dacă nici una din Înaltele Părți Contractante nu-l denunță cu un an înainte de expirarea acestei perioade, validitatea Tratatului se prelungește automat pentru o nouă perioadă de cinci ani.

Articolul 5 – Prezentul Tratat va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil, iar ca urmare a acestui fapt va intra în vigoare.

Post-scriptum. – Prezentul Pact nu va fi valabil decât dacă un protocol special, cuprinzând punctele în care sunt interesate Înaltele Părți Contractante în domeniul politicii externe, va fi semnat simultan. Protocolul va fi pare integrantă a Pactului”.

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 125-126).

(19 august 1939), Moscova - Relatarea întrevederii lui V. M. Molotov cu contele Schulenburg

19 august 1939

Orele 14. Schulenburg roagă iarăși să i se scuze insistența pentru a fi solicitată audiența, însă urgența afacerii o impune. Tovarășul Molotov remarcă cum că nu trebuie niciodată să amâni o afacere care presează. Schulenburg subliniază că tot ceea ce Ribbentrop i-a spus lui corespunde exact concepțiilor lui Hitler.

Schulenburg declară că guvernul german a tras concluziile de rigoare din recenta declarație a tovarășului Molotov relativ la faptul că Guvernul Sovietic vede cu ochi buni problemele ridicate de el (Schulenburg). În condiții normale, ar fi fost posibil să se apeleze la căile diplomatice obișnuite pentru reglementarea acestor chestiuni. Dar, după părerea lui Ribbentrop, situația – cea care este la ora actuală – nu este obișnuită, astfel că trebuie recurs la metode de reglementare accelerate. La Berlin există temerea ca un conflict poate izbucni pe neașteptate între Germania și Polonia. Evoluția ulterioară a evenimentelor nu depinde de Germania. Situația s-a înrăutățit într-o asemenea măsură că un incident infim riscă să aibă consecințe grave. Ribbentrop crede că ar fi necesară clarificarea naturii relațiilor mutuale dintre URSS și Germania înainte ca conflictul să fi izbucnit, căci ar fi cu mult mai dificil de a o face în timpul conflictului. După părerea lui Schulenburg, primul pas – încheierea acordului comercială și de credit – a fost deja făcut.
S-a făcut lumină și în privința problemelor legate de garanția mutuală acordată Țărilor Baltice, a pactului de neagresiune și a influenței asupra Japoniei. Ribbentrop acordă, de asemenea, o mare importanță vizitei sale la Moscova, estimând că este necesar să se treacă de urgență la cea de a doua etapă. Ministrul Reichului ar fi investit de către Hitler cu puteri nelimitate pentru a semna orice acord pe care guvernul sovietic ar dori să-l
încheie.

Problema Pactului de neagresiune apare netă și clară. După opinia Guvernului German, el trebuie să comporte următoarele două dispoziții:

  1. Guvernul German și Guvernul Sovietic se angajează să nu recurgă în nici un caz la război sau la alte mijloace violente;
  2. Acest tratat intră în vigoare din momentul semnării sale și va rămâne valabil – dacă nu va fi denunțat – timp de 25 de ani.

Tovarășul Molotov întreabă dacă tratatul nu comportă decât două dispoziții și remarcă cum că există tratate-tip la care s-ar putea recurge pentru a se ajunge la proiectul pactului. Ar trebui văzute care sunt pactele sovietice și germane ce ar putea fi utilizate în acest scop. Schulenburg spune că nu are nimic contra utilizării acestor pacte. Hitler este gata să țină cont de tot ceea ce URSS ar dori. Pactul propus guvernului sovietic corespunde pactului analog încheiat între Germania și Letonia. Tovarășul Molotov adaugă că noi am încheiat pacte de neagresiune cu Polonia, Letonia și Estonia. Ar fi bine de știut dacă guvernul german are vreo obiecție împotriva adoptării unuia din aceste pacte ca fundament pentru formularea proiectului Pactului de neagresiune sovieto-german. Este de dorit, din partea germană, să se știe care dintre aceste pacte ar fi acceptabil pentru guvernul german.

Schulenburg insistă iarăși asupra venirii lui Ribbentrop [la Moscova] și căreia Hitler îi acordă, de asemenea, o enormă importanță. Ribbentrop ar putea încheia un protocol în care ar intra toate problemele deja menționate precum și acelea ce ar putea surveni în cursul turneului. Timpul presează adaugă Schulenburg.

Tovarășul Molotov promite să transmită tot cea ce a declarat Schulenburg guvernului sovietic, care va trebui să examineze problema. El subliniază că noi estimăm, după cum el deja a declarat-o lui Schulenburg, că venirea lui Ribbentrop ar avea o însemnătate pozitivă. Dar deciziile trebuie să fie mai mult sau mai puțin pregătite, înainte de sosirea lui. Noi am definit deja etapele pregătirii ei. Primul demers este pe punctul de a fi definitivat, atât de bine că va fi posibil să trecem la secundul foarte curând.

Tovarășul Molotov se interesează apoi dacă Guvernul German ar dori, după cum a înțeles el [Molotov], să încheie un nou pact și nu, pur și simplu, să se reînnoiască Tratatul din 1926.

Schulenburg răspunde că textul telegramei face să se tragă această concluzie. Opinia sa personală este că Guvernul German a optat pentru încheierea unui pact nou.

Tovarășul Molotov spune că ar fi oportun să se știe care dintre pactele încheiate de URSS – cu Polonia, Letonia sau Estonia – pare a fi cel mai adecvat
Guvernului German pentru a servi ca bază pentru semnarea unui pact de neagresiune cu URSS. Chestiunea protocolului, care este parte integrantă a Pactului, este foarte serioasă, Guvernul German trebuie să mediteze la chestiunile care figurează în protocol. Noi, de asemenea, ne gândim la aceasta. Guvernul Sovietic ia în considerație punctul de vedere al Guvernului German, după care nu ar trebui să treneze reglementarea chestiunilor pe care noi ne-am angajat să le examinăm. Dar trebuie să avem certitudinea, înainte de sosirea lui Ribbentrop, că negocierile vor conduce la rezultate concrete, cu atât mai mult cu cât noi n-am făcut încă primul pas concret: tratatul de comerț și credit rămâne în discuție.

Schulenburg insistă iarăși asupra sosirii lui Ribbentrop, pentru ca să putem ajunge la rezultate determinate înainte ca un conflict să fi izbucnit. Este sigur, declară el, că nici o dificultate nu va surveni în cursul redactării protocolului.

Tovarășul Molotov cere, dacă se posibil, să i se explice dacă voința guvernului german de a accelera negocierile în curs se explică prin faptul că guvernul german se interesează de chestiunile privind relațiile germano-poloneze, în speță de Danzig. Schulenburg răspunde afirmativ, adăugând că aceste chestiuni sunt de originea voinței de a lua în considerație interesele URSS, înainte ca evenimentele să fi survenit. Schulenburg estimează că preparările de care Molotov a vorbit sunt deja terminate și subliniază că ei [germanii] sunt deja gata să meargă dincolo de dorințele exprimate de
Guvernul Sovietic.

Tovarășul Molotov, care subliniază seriozitatea cu care noi întrevedem aceste probleme, declară că niciodată nu a fost o contradicție între ceea ce noi spunem și ceea ce noi facem. Noi nu ne dezicem niciodată și am dori ca partea germană să facă la fel. În ceea ce privește acordul economic și de credit precum și negocierile politice, noi nu reprezentăm o frână întru reglementarea acestor probleme. Tovarășul Molotov repetă punctul său de vedere relativ la vizita lui Ribbentrop. Poziția noastră asupra acestor chestiuni este expusă în răspunsul guvernului sovietic. După primul pas, noi îl putem face pe al doilea, dar cel dintâi n-a fost încă făcut. Sunt presiuni de la Berlin, repetă din nou Schulenbulrg, în ce privește termenul întrevederii.

Orele 16,30. Tovarășul Molotov anunță că el a prezentat raportul său Guvernului pe marginea conținutului întrevederii de astăzi și că, pentru facilitarea
negocierilor, el remite textul proiectului Pactului. După ce a dat citire pactului, tovarășul Molotov anunță că Ribbentrop ar putea veni la Moscova la 26 sau la 27 august, după publicarea Tratatului comercial și de credit.

Întocmit de Pavlov

TEXTUL PROIECTULUI PACTULUI SOVIETO-GERMAN PREZENTAT DE V. M. MOLOTOV AMBASADORULUI GERMAN LA MOSCOVA FRIEDRICH WERNER VON DER SCHULENBURG (19 august 1939)

Proiect

Guvernul URSS și Guvernul Germaniei,

animate de voința de a consolida pacea între popoare și în conformitate cu prevederile fundamentale ale Tratatului de neutralitate încheiat între URSS și Germania în aprilie 1926, au convenit asupra dispozițiunilor următoare:

Articolul 1
Fiecare dintre Părțile Contractante se angajează una față de alta să nu recurgă,vîn nici un caz, contra celeilalte, fie izolat, fie în cooperare cu terțe Puteri, nici la violență, nici la vreo altă acțiune agresivă.

Articolul 2
Dacă una din Părțile Contractante este obiectul unui act de violență ori al unei agresiuni din partea unei terțe Puteri, cealaltă Parte Contractantă se angajează să nu acorde sub nici o formă acestei Puteri ajutor sau asistență.

Articolul 3
În cazul în care între Puterile Contractante ar părea litigii sau conflicte în privința unora sau altora dintre probleme, cele două părți se angajează să le regleze exclusiv pe căi pacifice procedând la consultații mutuale ori creând, dacă va fi nevoie, comisii de conciliere corespunzător.

Articolul 4
Prezentul Tratat va rămâne în vigoare vreme de cinci ani. Dacă, la un an după expirarea acestei perioade, nici o Parte Contractantă nu și-a exprimat dorința de a denunța acest tratat, el va fi automat prorogat pentru o nouă perioadă de cinci ani.

Articolul 5
Prezentul Tratat va trebui să fie ratificat în cel mai scurt timp, după care va intra imediat în vigoare.

Post-scriptum
Prezentul Pact nu este valabil decât prin semnarea simultană a unui protocol special reglementând paragrafele privind interesele Părților Contractante în domeniul politicii externe. Protocolul face parte integrantă din Pact.

(La Vie Internationale, Moscou, no.10/1989, p. 99-102).

(20 august 1939), Berlin - Telegrama lui A. Hitler, pentru urgentarea încheierii Pactului germano-sovietic

Berlin, 20 august 1939, ora 16,35
Primită, 21 august ora 0,45

Citissime!
Nr. 189 din 20.08

Pentru dl. Ambasador personal Führerul vă însărcinează să vă anunțați imediat la Molotov și să-i înmânați următoarea telegramă a Führerului către dl. Stalin.

Domnule Stalin, Moscova

  1. Salut semnarea noului acord comercial al germano-sovietic, primul pas spre transformarea sinceră a relațiilor germano-sovietice.
  2. Încheierea unui Pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică înseamnă pentru mine stabilirea politicii germane pe termen lung. Germania reia o linie politică, folositoare în trecut ambelor state de-a lungul secolelor. Guvernul Reichului este de aceea hotărât să tragă toate consecințele unei mutații atât de eficace.
  3. Accept proiectul pactului de neagresiune remis de ministrul Dv. de externe, dl. Molotov, însă consider urgent necesară clarificarea, pe calea cea mai rapidă, a problemelor în conexiune cu el.
  4. Protocolul adițional sovietic poate fi, după convingerea mea, clarificat substanțial în cel mai scurt timp, dacă un om german de stat cu răspundere va putea negocia la Moscova în această privință. Altfel, Guvernului Reichului nu-i este clar cum ar putea fi clarificat și stabilit protocolul adițional într-un timp scurt.
  5. Încordarea între Germania și Polonia a devenit intolerabilă. Atitudinea Poloniei față de o mare putere este astfel încât o criză poate izbucni în
    orice zi. Germania este în orice caz hotărâtă ca față de această insolență să facă perfectibile interesele Reichului prin toate mijloacele.
  6. Sunt de părere că față de intenția celor două țări de a intra într-o nouă relație este oportun să nu se piardă timpul. Vă propun, deci, încă o dată să primiți pe ministrul meu de Externe marți, 22 august sau, cel mai târziu, miercuri, 23 august. Ministrul de Externe al Reichului are cea mai largă împuternicire generală pentru întocmirea și semnarea Pactului de neagresiune și a protocoalelor. O ședere mai lungă de cel mult două zile a ministrului de Externe al Reichului la Moscova este imposibilă, ținând seama de situația internațională. M-aș bucura să primesc răspunsul dv. grabnic.

Adolf Hitler.

Vă rog să transmiteți d-lui Molotov telegrama de mai sus a Führerului către Stalin în scris pe o hârtie fără antet.

Ribbentrop
(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 131).

(21 august 1939), Berlin - Telegrama ministrului de Externe al Reichului adresată ambasadorului Schulenburg

Expediată din Berlin: 21 august 1939 – 10,15
Primită la Moscova: 21 august – 14,30.
Telegrama nr. 191 din 21 august

Pentru Domnul Ambasador.

Vă rog să depuneți toate eforturile pentru a obține ca vizita să aibă loc. Data rămâne cea indicată în telegramă.

Ribbentrop

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 135).

(21 august 1939), Moscova - Telegrama ambasadorului Schulenburg către Ministerul de Externe al celui de-al III-lea Reich

Expediată din Moscova: 21 august 1939 – 18,22
Primită la Berlin: 21 august – 19,55
Cu prioritate
Secret
Telegrama nr. 197 din 21 august

Subliniind insistent importanța excepțională și necesitatea extraordinară de a ne grăbi, eu i-am înmânat domnului Molotov, la orele 15,00, mesajul adresat de Führer lui Stalin și traducerea. Molotov a citit documentul care, evident, a produs asupră-i o impresie profundă. El a declarat că va prezenta mesajul și, îndată ce va fi fost luată vreo hotărâre, mă va informa.

Eu am încercat prin toate mijloacele ce le-am avut la dispoziție să-i dau cu claritate a înțelege domnului Molotov că vizita neîntârziată a ministrului de Externe al Reichului e necesară în interesele ambelor noastre țări. Eu am terminat cu rugămintea ca, în orice împrejurare, să mi se dea un răspuns astăzi.

Acum câteva clipe tocmai am aflat că Molotov iar vrea să mă vadă, la orele 17,00.

Schulenburg

(ADAP, Serie D, vol. VII, pp. 139 – 140).

(21 august 1939), Moscova - Telegrama Ambasadorului Schulenburg care anunță pe Joachim von Ribentrop că V. M. Molotov tocmai îl informase că I. V. Stalin acceptase sosirea sa la Moscova pentru negocierea și semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german la 23 august 1939

Expediată: Moscova, 21 august 1939 – ora 1854
Primită: 21 august – ora 10,55
FOARTE URGENT
Secret
Telegrama nr. 199 din 21 august.
În completarea telegramei mele nr. 197 din 21 august.

Molotov mi-a remis la ora 5 seara, răspunsul lui Stalin, conceput în termeni foarte concilianți, la mesajul Führerului. Stalin face cunoscut că Guvernul Sovietic acceptă ca ministrul Afacerilor Străine al Reichului să sosească pe 23 august.

Molotov a declarat că Guvernul Sovietic dorește să se publice la Moscova, cel mai târziu mâine dimineață, un scurt comunicat obiectiv, privitor la încheierea unui Pact de neagresiune și la sosirea „iminentă” a ministrului Afacerilor Străine al Reichului. Dl. Molotov cere ca Guvernul German să comunice, înainte de miezul nopții, acordul său în această privință. Vă sfătuiesc să vă dați consimțământul, dat fiind că, prin această publicare, Guvernul Sovietic ia poziție în mod oficial.

Transmit imediat prin telegramă textul scrisorii lui Stalin.

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 140).

(21 august 1939), Moscova - Telegrama lui I. V. Stalin către A. Hitler

Moscova, 21 august 1939 – ora 19,45
Primită, 21 august – ora 21,35
Citissime!
Secret
Nr. 200 din 21.8.
În continuare la telegrama nr. 199 din 21.8

Textul răspunsului lui Stalin.

21 august 1939

Cancelarului Reichului German, A. Hitler.

Vă mulțumesc pentru scrisoare.

Sper că Pactul de neagresiune germano-sovietic creează o cotitură pentru îmbunătățirea serioasă a relațiilor politice dintre țările noastre.

Popoarele țărilor noastre au nevoie de relații pașnice: acordul Guvernului German pentru încheierea Pactului de neagresiune creează bazele pentru lichidarea încordării politice și pentru instaurarea păcii și colaborării între țările noastre.

Guvernul Sovietic m-a însărcinat să vă comunic că este de acord cu sosirea d-lui Ribbentrop la Moscova, la 23 august.

Semnat I. Stalin.

Schulenburg

(ADAP, 1918-1945, Serie D. vol. VII, p. 140-141).

(21-22 august 1939), București - Pagini din Jurnalul Regelui Carol al II-lea relativ la modul în care s-au reflectat la nivelul cercurilor conducătoare de la București primele știri despre iminenta încheiere a Pactului de neagresiune sovieto-german

Luni, 21 august [1939]

(…) Dimineața, miniștrii Andrei și Călinescu. Cu primul, lucruri curente și destul de lungă conversație asupra școlii; suntem de acord.

Cu Călinescu discutăm situația, care tot primejdioasă rămâne (…)

La 4,30, Urdăreanu telefonează că are ceva extrem de important și grav de comunicat. Îmi aduce știrea atât de neașteptată pe cât de dezagreabilă și de oribilă că Germania iscălește cu URSS un pact de neagresiune și că Ribbentrop merge la Moscova ca să aducă la îndeplinire acest act de înaltă trădare din partea Sovietelor. La Paris și la Londra, se înțelege, consternare. Urdăreanu e tragic asupra știrii. Eu nu sunt peste măsură de mirat, căci demult aveam [un semnal] hotărât că se pregătea un concubinaj între nazism și comunism și că între aceste două țări era o secretă simpatie
de interese(…)

Marţi, 22 august

Dimineața, Călinescu și Gafencu, ca să discutăm situația. Și ei văd situația foarte în negru. Deciziunea finală este de a urma aceeași politică ca până acum, să întărim acțiunea de înarmare și să facem eforturi pentru neutralitate.

Trecem în vedere ipotezele ce ne vin în minte. Eu rămân la punctul meu de vedere că militariceşte nu este nimic schimbat. Știri n-au venit încă, afară de una că Anglia e dârză. Interesant de văzut [care] va fi reacțiunea Italiei, care zilele astea părea a nu fi în totul în unison cu Axa, dacă va putea fi dislocată, și eu tot cred în această posibilitate, ar fi o replică admirabilă la felonia de azi-noapte. Vor putea oare acestea trezi toate statele burgheze ca să vadă formidabila primejdie ce-i pândește, dacă se unifică puterile germano-ruse și cum vor putea rezista și se vor putea apăra contra atacului comunist. Cred eu și toți că riposta cea mai bună ar fi vechea teorie a M. St. Major francez, un atac preventiv, pentru noi ar fi o ieșire din încurcătură și ar putea preveni eventualitatea unui atac prea puternic împotriva noastră.

Un alt colț al Europei unde m-aștept la o reacțiune este Spania, ea a dus un război împotriva comunismului, poate ea astăzi să stea alături de acei care dau mâna cu dușmanii lor de moarte de ieri?

Alții care vor trebui să reacționeze sunt iugoslavii, ce vor face ei? Dacă ei nu se leagă de Axă, poate că ungurii, vor putea rezista având spatele lor asigurat, prin noi și ei. Cea mai proastă situație tot noi o avem, pe trei frontiere dușmanii care râvnesc la părți din teritoriul nostru.

Se mai pune întrebarea, foarte importantă, ce preț au plătit germanii pentru această schimbare la față; unii, cum e Urdăreanu, cred că și-au împărțit teritoriile europei orientale, mai ales cele poloneze și ale noastre. În tot cazul, noi suntem în primul plan al primejdiei. Impresia mea este că primii care vor fi atacați nu vom fi noi ci polonezii, nu din punct de vedere strategic, care ar cere tocmai aceasta, ci din punct de vedere al prestigiului german care cere să se dea lovitura națională pentru teritoriile revendicate de ea [Germania] față de Polonia. Nădăjduiesc cât se poate mai mult că aşa se va întâmpla și atunci situația noastră va fi mult ușurată. Însă ceea ce este groaznic este că războiul acesta va fi întâi de toate aerian și aceasta însemnează
distrugeri peste distrugeri […]

(Gh. Buzatu şi colaboratori, Secretele protocolului secret, Iaşi, 1991).

(22 august 1939), Moscova – Comunicatul Agenţiei TASS cu privire la iminenta semnare a Pactului de neagresiune sovieto-german

(TASS). După încheierea Acordului comercial și de credit sovieto-german s-a pus problema îmbunătățirii raporturilor între Germania și URSS. Schimbul de opinii ce a avut loc în această problemă între Guvernele Germaniei și URSS a stabilit dorința sinceră a celor două părți de a lichida încordarea existentă în relațiile politice dintre ele, pentru a îndepărta pericolul războiului și a încheia un Pact de neagresiune. În legătură cu aceasta va avea loc în câteva zile sosirea la Moscova a ministrului german de Externe, dl. Ribbentrop, pentru tratative corespunzătoare.

(J. Felstinskis, ed., SSSR – Ghermaniia 1939. Documentî i materialî o sovetskoghermanskih otnoşeniiah s aprelia po oktiabr 1939 g., vol. 1, Vilnius, 1989, p. 57).

(22 august 1939), Berlin - Împuternicirile acordate de Adolf Hitler lui Joachim von Ribbentrop pentru a negocia și semna la Moscova
Pactul de neagresiune germano-sovietic și protocolul adițional secret

Împuternicire
pentru Ministrul de Externe,
Domnul Joachim von Ribbentrop

Îi ofer Ministrului de Externe al Reichului toate împuternicirile pentru ca, în numele Reichului German, să negocieze cu reprezentanții desemnați ai Uniunii Sovietice în vederea încheierii Pactului de neagresiune, precum și în toate chestiunile adiacente, iar, dacă va avea posibilitatea, să semneze atât Pactul de neagresiune, cât și alte acorduri ce vor constitui rezultatul acestor negocieri, în scopul ca Pactul acesta și acordurile respective să intre în vigoare imediat după semnarea lor.

Obersalzberg, 22 august 1939
ADOLF HITLER
RIBBENTROP

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 167).

(22 august 1939, Obersalzberg) – Fragmente din cuvântarea lui A. Hitler la reuniunea secretă cu cadrele de comandă ale Wehrmachtului

(…) Inamicul [Marea Britanie] avea o altă speranță: că Rusia va fi contra noastră după cucerirea Poloniei […] Rusia n-are nici un interes în menținerea Poloniei.

(…) Înlocuirea lui [Maxim] Litvinov a fost decisivă. Mi-a apărut, cu repeziciunea unei lovituri de tun, ca semn al schimbării de atitudine a Moscovei față de Puterile Occidentale. Eu am provocat gradual schimbarea politicii vizavi de Rusia. Cu prilejul Tratatului comercial au fost angajate negocieri politice. Finalmente, rușii au prezentat o propunere de Pact de neagresiune. Sunt patru zile de când eu am luat o anume inițiativă care a condus la faptul că Rusia a anunțat ieri că ea este gata să semneze. Contactul personal cu Stalin a fost stabilit. Poimâine, Ribbentrop va încheia Pactul. Polonia este acum în situația pe care am dorit-o … Primii pași către distrugerea hegemoniei britanice sunt înfăptuiți … Calea este deschisă militarilor, acum, după ce eu am desăvârșit preparativele politice […]

Distrugerea Poloniei are prioritate. Scopul este de a elimina forțele active, iar nu de a atinge o anumită linie. Chiar dacă războiul izbucnește în Vest, distrugerea Poloniei rămâne obiectivul principal. Decizie rapidă, dat fiind sezonul.

Eu voi afla un oarecare motiv propagandistic pentru a declanșa ostilitățile … Puţin importă dacă el este ori nu plauzibil. Învingătorul nu va fi întrebat, apoi, dacă a spus ori nu adevărul. În declanșarea și în conducerea războiului nu dreptul este acela care prezintă importanță, ci victoria ! […]

(William L. Shirer, Le Troisième Reich. Des origines à la chute, Paris, Stock. 1967, p. 569-570).

(22 august 1939), Moscova – Textul unei presupuse expuneri a lui I. V. Stalin în cadrul Biroului Politic al CC al PC(b) al URSS, după un comunicat al Agenției „Havas”, în baza știrilor apărute în cotidianele franceze „Le Figaro”, „Le Petit Journal”, „Le Journal” (28-29 noiembrie 1939)

De ce a semnat Rusia Sovietică tratatul cu Germania? Cât timp se va mai întreba opinia publică internațională – și aceasta continuă să se întrebe – ce temeiuri a avut guvernul Uniunii Sovietice să semneze la 23 august tratatele politice și economice cu Germania. Până în prezent nu s-a știut în ce condiții a obținut Stalin aprobarea unanimă a Biroului Politic pentru cotitura politicii sale. Acum vălul este ridicat puțin.

De ce a încheiat URSS Pactul cu Reichul? Agenția Havas a primit de la Moscova via Geneva din partea unei surse pe care o consideră demnă de încredere absolută, următoarele informații cu privire la ședința Biroului Politic, desfășurată din inițiativa lui Stalin, la 19 august, ora 10 seara, după care la puțin timp URSS a semnat cunoscutul acord politic cu Reichul: în seara zilei de 19 august, membrii Biroului Politic au fost convocați de urgență la o ședință secretă, la care au participat, de asemenea, lideri de seamă ai Kominternului, dar numai cei care fac parte din secția rusă. Nimeni dintre comuniștii străini, nici chiar [Gheorghi] Dimitrov, secretarul general al Kominternului, nu au fost invitați la această ședință, al cărei scop, nemenționat pe ordinea de zi, consta în audierea unui raport al lui Stalin. În continuare urmează consemnarea principalelor prevederi ale acestuia:

«Pace sau război». Această problemă intră într-o fază critică. Soluționarea ei depinde de poziția pe care o va adopta Uniunea Sovietică. Suntem perfect convinși că dacă vom încheia un tratat de alianță cu Franța și Marea Britanie, Germania va fi nevoită să renunțe la Polonia și să găsească un modus vivendi cu puterile occidentale. În felul acesta, se va reuși evitarea războiului și atunci evoluția ulterioară a evenimentelor va căpăta un caracter periculos pentru noi.

Pe de altă parte, dacă vom accepta propunerea cunoscută vouă cu Germania, cu privire la încheierea cu aceasta a unui pact de neagresiune, aceasta va ataca, fără îndoială, Polonia și atunci intrarea Angliei și Franței în acest război va fi inevitabilă. În aceste împrejurări, noi vom avea șanse bune să rămânem în afara conflictului și vom putea, fiind într-o situație convenabilă, să așteptăm când ne va veni rândul. Tocmai acest lucru îl cer interesele noastre.
Astfel, opțiunea noastră este clară: trebuie să acceptăm propunerea germană, iar delegațiilor engleză și franceză să le răspundem printr-un refuz politicos și să le trimitem acasă.

Nu este greu de anticipat avantajul pe care îl vom avea acționând astfel. Pentru noi este clar că Polonia va fi nimicită înainte ca Anglia și Franța să-i poată veni în ajutor. În acest caz, Germania ne va ceda o parte a Poloniei până în apropierea Varșoviei, inclusiv Galiția ucraineană.

Germania ne va oferi libertate deplină de acțiune în cele trei țări baltice. Aceasta nu se va împotrivi revenirii la Rusia a Basarabiei. Aceasta va fi gata să ne cedeze ca zonă de influență România, Bulgaria și Ungaria.

Rămâne deschisă problema Iugoslaviei, a cărei soluționare depinde de poziția pe care o va adopta Italia. Dacă Italia va rămâne de partea Germaniei, atunci aceasta din urmă va pretinde ca Iugoslavia să intre în sfera ei de influență, deoarece tocmai prin Iugoslavia ea va obține acces la Marea Adriatică. Dacă însă Italia nu va merge împreună cu Germania, atunci aceasta va obține pe seama Italiei ieșirea la Marea Adriatică și în acest caz Italia va trece în sfera noastră de influență.

Toate acestea dacă Germania va ieși învingătoare din război.

Noi trebuie însă să prevedem urmările atât ale înfrângerii, cât și ale victoriei Germaniei. Să examinăm varianta legată de înfrângerea Germaniei. Anglia și Franța vor avea suficiente forțe pentru a ocupa Berlinul și a zdrobi Germania, căreia este puțin probabil că noi îi vom putea acorda un ajutor eficient.

De aceea, scopul nostru constă în aceea ca Germania să poată purta războiul cât mai mult timp, pentru ca Anglia și Franța, obosite și istovite la maximum, să nu fie în stare să distrugă Germania.

De aici poziția noastră: rămânând neutri, noi ajutăm Germania din punct de vedere economic, asigurând-o cu materii prime și produse, însă este de la sine înțeles că ajutorul nostru nu trebuie să depășească anumite limite, pentru a nu aduce prejudicii economiei noastre și a nu slăbi forța armatei noaste.

În același timp, trebuie să ducem o propagandă comunistă activă, îndeosebi în țările blocului anglo-francez și, înainte de toate, în Franța. Trebuie să fim gata că în această ţară partidul nostru va fi nevoit ca în timpul războiului să înceteze activitatea legală și să treacă la cea ilegală. Știm că o asemenea activitate necesită mijloace importante, dar noi trebuie să acceptăm fără șovăieli aceste sacrificii. Dacă această activitate pregătitoare va fi temeinic desfășurată, atunci securitatea Germaniei va fi asigurată și aceasta va putea să contribuie la sovietizarea Franței.

Să examinăm acum cea de-a doua ipoteză legată de victoria Germaniei.

Unii consideră că o asemenea posibilitate ar reprezenta pentru noi un pericol mai mare. În această afirmație există o doză de adevăr, dar ar fi o greșeală să presupunem că acest pericol este atât de apropiat și mare, așa cum își imaginează unii.

Dacă va învinge Germania, aceasta va ieși din război prea epuizată pentru a lupta cu noi în viitorii zece ani. Grija principală a acesteia va fi observarea Angliei și Franței învinse, pentru a împiedica ridicarea acestora.

Pe de altă parte, Germania învingătoare va dispune de colonii uriașe; exploatarea și adaptarea acestora la rânduielile germane vor ține ocupată Germania în decursul câtorva decenii. Evident că Germania va fi prea ocupată de altceva, pentru a se întoarce împotriva noastră.

Tovarăși, a spus în încheiere Stalin, v-am expus considerentele mele. Repet că este în interesul nostru ca războiul să se declanșeze între Reich și blocul anglo-francez. Pentru noi este foarte important ca acest război să dureze cât mai mult, pentru ca ambele părți să-și irosească forțele. Tocmai din aceste motive noi trebuie să acceptăm pactul propus de Germania și să contribuim ca războiul, dacă va fi declarat, să dureze cât mai
mult.

În același timp, noi trebuie să ne întărim activitatea economică în statele combatante, pentru a fi bine pregătiți pentru momentul în care războiul se va încheia”.

Raportul lui Stalin, ascultat cu o atenție plină de venerație, nu a generat nici o discuție. Au fost puse doar întrebări fără mare însemnătate, la care a răspuns Stalin. Propunerea acestuia cu privire la acordul cu încheierea Pactului de neagresiune cu Reichul a fost acceptată în unanimitate. Apoi Biroul Politic a adoptat hotărârea de a-l însărcina pe [Dmitri] Manuilski, preşedintele Kominternului, ca împreună cu secretarul Dimitrov să elaboreze, sub conducerea personală a lui Stalin, instrucțiunile corespunzătoare pentru partidele comuniste din străinătate”.

(Vasile Buga, Cuvântarea lui Stalin din 19 august 1939: Mit sau realitate?, Laboratorul de studii ruse şi sovietice, Bucureşti, 2006).

(23 august 1939), Moscova – Telegrama lui Ribbentrop, din Moscova, către Ministrul de Externe din Berlin, în legătură cu desfășurarea negocierilor de la Kremlin pentru încheierea Pactului de neagresiune germano-sovietic și a Protocolului adițional secret

Expediată din Moscova: 23 august 1939 – 20,05
Cu prioritate
Telegrama nr. 204 din 23 august

Vă rog comunicați imediat Führerului că prima întâlnire de trei ore cu Stalin și Molotov s-a terminat chiar acum. În cursul discuțiilor, care au decurs pozitiv, în spiritul nostru, s-a constatat că ultimul obstacol pe calea rezolvării definitive este cererea rușilor ca noi să recunoaștem că porturile Libau și Windau fac parte din sfera lor de influență. Eu voi fi recunoscător dacă asentimentul Führerului îmi va fi confirmat până la orele 20, după ora germană. Semnarea protocolului secret cu privire la delimitarea sferelor de influență în toată zona de Est, pentru care mi-am dat consimțământul în mod principial este în discuție.

Ribbentrop
(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 185).

(23 august 1939), Berlin – Telegramă către Ambasada germană din Moscova căreia i se transmite, pentru ministrul Joachim von Ribbentrop, avizul lui Adolf Hitler pentru continuarea negocierilor cu sovieticii în baza pretențiilor lor ultime

Expediată din Berlin: 23 august 1939
Primită la Moscova: 23 august – ora 23,00
Telegrama nr. 205
Relativ la telegrama Dv. nr. 204

Răspuns: Da, sunt de acord.

Kordt
(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 187).

(23 august 1939), Moscova - Textul complet al Pactului de neagresiune sovieto-german, publicat în cotidianul „Pravda” la 24 august 1939
PACT DE NEAGRESIUNE ÎNTRE GERMANIA ŞI URSS

Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei,

Călăuzindu-se de dorința de a consolida cauza păcii între URSS și Germania și, pornind de la premisele principale ale Tratatului de neutralitate, încheiat între URSS și Germania în aprilie 1926, au ajuns la următoarea înțelegere:

Articolul 1
Ambele Părți Contractante se obligă a se abține de la orice violență, de la orice acțiune agresivă și de la orice atac al uneia împotriva celeilalte, atât izolat, cât și în comun cu alte Puteri.

Articolul 2
În cazul că una dintre Puterile Contractante devine obiectiv al acțiunilor militare din partea unei terțe Puteri, cealaltă Parte Contractantă nu va susține sub nici o formă această Putere.

Articolul 3
Guvernele ambelor Părți Contractante rămâne pe viitor să fie în contact pentru consultații ca să informeze unul pe altul asupra chestiunilor ce privesc interesele lor comune.

Articolul 4
Nici una dintre Părțile Contractante nu va participa la vreo grupare de puteri care, direct sau indirect, este îndreptată împotriva altei Părți.

Articolul 5
În caz de litigiu sau conflicte între Părțile Contractante pe probleme de un fel sau altul, ambele Părți vor rezolva aceste litigii și conflicte exclusiv pe cale pașnică, făcând schimb prietenesc de opinii sau – în cazuri necesare – pe calea creării unor comisii pentru aplanarea conflictului.

Articolul 6
Pactul prezent este încheiat pe un termen de zece ani și, dacă una dintre Părțile Contractante nu-l va denunța cu un an înainte de expirarea termenului, durata Pactului va fi considerată ca prelungindu-se în chip automat pentru următorii cinci ani.

Articolul 7
Pactul prezent urmează să fie ratificat într-un termen cât mai scurt posibil. Schimbul instrumentelor de ratificare trebuie să aibă loc la Berlin. Pactul intră în vigoare de îndată după semnarea lui.

Întocmit în două exemplare originale, în limbile germană și rusă la Moscova, în 23 august 1939.

Din împuternicirea                         Pentru
Guvernului URSS,                           Guvernul Reichului,
V. Molotov                                       Ribbentrop

(ADAP, Serie D, vol. VII, p. 205-206).

PROTOCOL ADIȚIONAL SECRET

Cu ocazia semnării Pactului de neagresiune între Reichul German și URSS, subsemnații – reprezentanți ai celor două părți – am discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidențiale, problema delimitării sferelor lor de influență în Europa de Est. Aceste convorbiri au condus la rezultatul consemnat mai jos:

  1. În cazul unor schimbări teritoriale și politice în regiunile ce aparțin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera de nord a Lituaniei va constitui linia de despărțire a sferelor de interese ale Germaniei și URSS. În legătură cu aceasta, interesul Lituaniei în zona Vilno este recunoscut de ambele părți.
  2. În cazul unor schimbări teritoriale și politice în regiunile ce aparțin Statului Polonez, sferele de influență ale Germaniei și URSS vor fi delimitate aproximativ pe linia râurilor Narev, Vistula și San.
    Problema, dacă ar fi de dorit, în interesele ambelor Părți, păstrării independenței Statului Polonez și locului în care vor fi trasate frontierele unui asemenea Stat, se va rezolva definitiv doar în cursul desfășurării evenimentelor politice viitoare.
    În orice caz, ambele Guverne vor soluționa această problemă pe calea unei înțelegeri amicale.
  3. În ceea ce privește Europa de Sud-Est, Partea sovietică insistă asupra interesului ei pentru Basarabia. Partea germană a declarat că manifestă o totală lipsă de interes față de aceste teritoriu.
  4. Acest Protocol va fi păstrat de către ambele Părți în cel mai strict secret.

Moscova, 23 august 1939

Pentru Guvernul               Din împuternicirea
Reichului German,            Guvernului URSS,

Ribbentrop                       W. Molotov

(Pentru interesați, cartea poate fi citită și aici.)

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.