În spatele cărților lui Taleb (1)

Dincolo de textele cărților sale, o parte a fundalului modului în care Taleb și-a redactat lucrările poate fi văzut în notițele sale întreținute pe pagina „Opacity: What We Do Not See” (Opacitatea – Ceea ce nu vedem)

întreaga serie de articole

Încep aici o serie de articole cu traduceri/adaptări ale notițelor lui Nassim Nicholas Taleb oferite pe una din paginile site-ului său: „Opacity: What We Do Not See”. Astfel de notițe ne ajută să înțelegem mai bine noțiunile și ideile prezentate în cărțile sale. Având în vedere că fac aici precizarea că e vorba doar despre o traducere/adaptare, am renunțat la a introduce însemnele de citate, dar ele sunt implicite. Acolo unde voi avea comentarii proprii, le voi menționa ca atare.

Doar o constatare: notițele lui Taleb de pe pagina menționată se citesc de jos în sus, pare că acest jurnal conține textele cele mai recente în partea de sus a paginii… 😉

Un notebook filozofic

Platonicitatea, Aplatonicitatea și Aleatoriul Platonic (23 sept. 2005)

Contrastul Platonicitate și Aplatonicitate: e diferența dintre clasa izolată „pură” și problemele formale, în contrast cu cele ce nu pot fi reduse sau extrase din contextul lor.

Aleatoriul platonic se pretează la forme definite explicit. În privința incertitudinii aplatonice: formele sale rămân complet necunoscute. Chiar și dimensiunile (câte surse de aleatoriu există, spre exemplu) rămân ascunse.

Estetica (28 sept. 2005)

Mi-e imposibil să mă gândesc la aleatoriu fără să mă gândesc la estetică: așa că mă gândesc la estetică și la nimic altceva. Aleatoriul geometric tractabil nu poate fi separat de estetică (gândiți-vă la ordine și frumusețe versus dezordine; fără unele noțiuni de aleatoriu, nu poate fi înțeleasă dezordinea). Aleatoriul platonic este centrul esteticii (așa că se comportă cu eleganță din motive de eleganță; mai mult despre estetica comportamentală, mai târziu…). Mă întreb dacă entropia nu e o desemnare prea primitivă.

Caracterul meu de „levantin grec” pune poezia înaintea prozei, pe greci înaintea romanilor, demnitatea înaintea eleganței, eleganța înaintea culturii, cultura înaintea erudiției, erudiția înaintea cunoașterii, cunoașterea înaintea intelectului și intelectul înaintea rezultatelor.

Recurență & Platonicitate (2 oct. 2005)

Merg în România săptămâna viitoare. Am căutat în bibliotecă lucruri românești și am găsit un eseu frapant de Mircea Eliade, „Le mythe de l’éternel retour” (Mitul eternei reîntoarceri), pe care-l citisem la 18 ani. Eliade, cunoscut acum pentru „Istoria religiilor”, a fost un francofon precum mulți patricieni ai Bucureștiului antebelic. Cartea se referă la remarcabila regularitate a formării mitului recurenței și renașterii în toate culturile.

Asta pare a fi o parte a reprezentării noastre naturale, deci platonice. Se extinde dincolo de religie: literatura are veșnica întoarcere al lui Nietzsche; știința are teorema recurenței a lui Poincaré și dovada lui Pólya pentru mișcarea browniană 2D. Dincolo de asta, este izbitor cum periodicitatea invadează știința, în multe locuri unde nu o vedem.

O reapariție a stărilor istorice este un aleatoriu pur platonic. „Un om beat se va întoarce acasă; o pasăre beată e pierdută pentru totdeauna.” (Kakutani).

București (18 oct. 2005)

A fost ca și cum m-aș fi întors, ca și cum aș fi trăit acolo într-o viață anterioară.

 

Dincolo de textele cărților sale, o parte a fundalului modului în care Taleb și-a redactat lucrările poate fi văzut în notițele sale întreținute pe pagina „Opacity: What We Do Not See” (Opacitatea – Ceea ce nu vedem)

întreaga serie de articole
 

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.