Semnificații

Ce s-ar înțelege prin sintagma „civilizație universală”? Unii spun c-ar fi vorba de „unificarea culturală a umanității și acceptarea tot mai largă a unor valori, credințe, orientări, practici și instituții comune” de către tot mai multe popoare ale lumii.

Observații:

1. Majoritatea oamenilor au în comun un anumit „simț moral” ce se sprijină pe concepte fundamentale despre bine și rău. Dacă ăsta-i sensul conceptului de „civilizație universală”, el e profund, dar nu e nici nou, nici relevant. În plus, dacă asta înseamnă civilizația, cum să numim grupurile culturale cele mai mari, după umanitate în ansamblul ei, dar mai restrânse, cele pe care le-am numit până acum „civilizații”?
   
   Note personale

   Din nou subliniez că această pedalare pe ideea divizării omenirii are doar rolul de a inocula și menține vie ideea separării și eliminarea posibilității ca cineva să gândească în termeni de unitate specia umană! Din nou, „divide et impera!” în acțiune…
2. Sintagma „civilizație universală” ar putea fi folosită pentru a desemna tot ce au în comun societățile civilizate (orașe, cultură scrisă, etc.). E sensul dat termenului în secolul XVIII.
3. Dar sintagma se poate referi și la principiile, valorile și doctrinele la care aderă azi mulți occidentali și nu numai, la ceea ce se poate numi cultura Davos. La Davos, anual, circa o mie de oameni (de afaceri, bancheri, de stat, intelectuali, jurnaliști) se întâlnesc, acești participanți controlând aproape toate instituțiile internaționale.
   Cu toate acestea, câți oameni, din toată populația globului, împărtășesc această cultură? Excluzând Occidentul, sub 1%! Așa încât, deși mass-media prezintă Forumul de la Davos ca pe un eveniment global, lucrurile nu stau așa…
4. Răspândirea tiparelor de consum și a culturii occidentale reprezintă cumva mai mult decât o modă pasageră care să modifice cultura fundamentală? În diversele alte civilizații decât cea occidentală, astfel de importuri pot să „prindă” fie pentru că sunt exotice, fie pentru că sunt impuse. Deși esența civilizației occidentale este Magna Carta și nu Magna Mac-ul, chiar dacă unii non-occidentali îl acceptă pe ultimul, nu înseamnă c-o acceptă și pe prima!

Deși comunicațiile globale reprezintă una din cele mai importante manifestări ale puterii Occidentului, această dominație este și o sursă importantă de resentimente și ostilitate a popoarelor non-occidentale față de Occident.

Elementele fundamentale ale oricărei culturi/civilizații sunt limba și religia. Deși s-a creat iluzia că „limba lumii este engleza”, statistica arată că, cel puțin în 1992, o limbă care e străină pentru 92% din populația lumii nu poate fi limba lumii! Mai mult, engleza e doar un instrument de comunicare și nu o sursă de identitate și comunitate.

Similar limbii, probabilitatea apariției unei religii universale nu are șanse prea mari, în condițiile unei renașteri religioase la final de secol XX și de adâncire a diferențelor dintre religii.

Surse ale unei civilizații universale

Universalismul este ideologia pe care Occidentul o folosește în confruntarea cu alte culturi. Ceea ce occidentalii consideră a fi universal e considerat de restul lumii ca fiind occidental. Teza unei iminente civilizații universale se sprijină pe trei argumente, nedovedite ca adevărate:

1. ideea că prăbușirea comunismului ar fi însemnat „sfârșitul istoriei” și o singură alternativă, cea a democrației liberale; dar e evident că lumea de azi prezintă multe forme de autoritarism, naționalism, corporatism și comunism de piață; mai semnificativ, există alternative religioase, dincolo de ideologiile laice; omenirea rămâne divizată de etnie, religie și civilizație;
2. ideea că intensificarea interacțiunilor dintre popoare (comerț, investiții, turism, presă, comunitate informațională) generează o cultură mondială comună; dar istoria a arătat că, cel puțin în cazul comerțului, acesta nu a garantat pacea; și nici comunicațiile…

Occidentul și modernizarea

O a treia idee ar fi legată de faptul că modernizarea ar duce la o civilizație universală; deși societățile moderne au multe în comun, se îndreaptă ele spre omogenitate?

De fapt, studiile denotă că „valorile cele mai importante în Occident sunt cele mai puțin importante în lume”, în condițiile în care atât occidentalii, cât și non-occidentalii desemnează constant individualismul drept marca distinctă a Occidentului.

Reacții la modernizare și la Occident

Au existat trei tipuri de reacții la tendința Occidentului de a influența societățile non-occidentale:

• respingerea modernizării și a occidentalizării;
• acceptarea ambelor tendințe;
• acceptarea modernizării, dar respingerea occidentalizării.

Autorul ajunge la concluzia că lumea devine tot mai modernă, dar tot mai puțin occidentală…