„O televiziune de la estul României ne ispitește de fiecare dată, sub camuflajul sloganului ei insidios — «Ask more!» («Întreabă mai mult!») — să chestionăm totul și să punem totul în discuție: mai ales apartenența României la UE, apartenența la NATO sau parteneriatul strategic cu America. Nu e vorba însă despre nicio discuție critică, ci despre un proiect politic și geopolitic explicit. Același slogan îl au parcă și unii din vestul României, care ne sugerează tot mai insistent, în anul Centenarului, să punem în discuție premisele și fundamentele acestuia: adică 1 decembrie 1918 și Tratatul de la Trianon. Strategia e clasică: trebuie să acceptăm o dezbatere oficială, pentru a arăta lumii că ar exista o problemă. Și dacă există o problemă, trebuie «rezolvată», evident în alți termeni decât cei de atunci. România nu are însă nicio problemă: nici cu 1 decembrie 1918 nici cu Tratatul de la Trianon nici cu vecinii săi nici cu minoritățile care trăiesc pe teritoriul României. De aceea, o asemenea «discuție» nu vom admite. Pentru că nu despre o discuție onestă și inocentă este vorba, ci despre pretextul unei insidioase campanii de relativizare a întreg contextului primului război mondial care, pentru români, a fost Războiul de Reîntregire. Tratatul de la Trianon, democrația liberală, principiile wilsoniene care au stat la baza reconstrucției europene, pax americana — sunt pentru România reperele esențiale ale devenirii ei ulterioare.”

„Academia Română constată că aceste invitații la «dialog», care se întețesc pe toate canalele, și dinspre Est și dinspre Vest, vin din partea unora care astăzi propovăduiesc pe față iliberalismul și sunt în prima linie a contestării normelor de funcționare a Uniunii Europene. Nu poți fi iliberal intransigent la tine acasă și să te transformi, credibil, în «liberal» atunci când ești în afara frontierelor tale. Nu poți promova iliberalismul la Moscova sau Budapesta și ‘liberalismul’ la București. Regimurile iliberale care se întețesc în preajma României, și la Est și la Vest, devin tot mai vizibile în lumina Centenarului, căci unele dintre cele mai nocive consecințe ale războiului mondial au fost regimurile (inițial) iliberale care, ulterior, s-au transformat explicit în regimuri fasciste și naziste. Acestea, alături de omologul lor sovietic/comunist, au constituit năpastele secolului XX pe care nu vrem să le mai vedem niciodată.”

„Iliberalismul încurajează astăzi iredentismul. Pe de-o parte, ideologic, forțează «dezbateri» menite să pună sub semnul întrebării ordinea europeană post-imperială și post-Trianon, pe de alta, politic, încearcă să impună forme de reorganizare a statului român fără nicio relevanță europeană și să declanșeze «referendumuri» pentru a pune pe harta separatismelor potențiale ale Europei și regiunea noastră, inclusiv sau în primul rând România.