- Scurte note introductive…
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Antecamera speranței
- Dovezile tăcute
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- O abordare mai corectă
- Incertitudinea falsului
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – Triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Distribuit versus concentrat
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Destinația, o necunoscută…
- Și filosofii pot… acționa
- Să-nveți păsările să zboare…
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- Piatra filosofală. Și inversul ei…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- Medicină, convexitate și opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Intoleranța: câștig de cauză
- Paradoxuri ale colectivului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Din nou, problema agentului
- Otravă pentru bogați. În cupe de aur…
- Fapte, nu vorbe. Comercializarea virtuții
- Religie, credință și punerea pielii în joc
- Risc și raționalitate
- Asumarea riscurilor are o logică…
- O prezență constantă în viață: hazardul…
- Bogăție și deșteptăciune
- Câteva cuvinte despre istorii alternative
- Simularea Monte Carlo – un alt mod de reflecţie asupra lumii
Titluri pe pagină
Reamintirea erorii ludice
Mai întâi, să vedem puțin ce e cu falsul/făcătura în context… Traducătorul cărții lui Taleb, Viorel Zaicu, a preferat să traducă titlul capitolului 18 („The Uncertainty of the Phony”) prin „Incertitudinea făcăturii”, deși „phony” s-ar traduce mai curând prin „fals”. Nu vreau să spun că Viorel Zaicu a greșit, ba dimpotrivă, poate că noțiunea de „făcătură” transmite mai corect nuanța dorită de autor.
Oricum ar fi, aici e vorba despre cei care, din motive diverse, deși ar avea sarcina să ne ajute să conștientizăm incertitudinea, nu fac decât să ne orienteze spre false certitudini. Eroarea ludică (de care s-a făcut vorbire în articole anterioare) e legată de noroc în activități precum: mersul aleatoriu, aruncarea zarurilor, a monedei (infamul „cap și pajură”), digitalul 0 și 1, mișcarea browniană și altele… Ajungem să fim îndrumați să ne concentrăm asupra incertitudinilor mici, ignorîndu-le pe cele mari…
Falsul sau făcătura
În 1927, Werner Heisenberg a descoperit principiul ce-i poartă numele în fizica cuantică, el spunând pe scurt că nu se pot măsura simultan anumite perechi de valori cu precizie arbitrară, așa cum ar fi de exemplu poziția și momentul unei particule subatomice. Se atinge o limită de jos a măsurătorii, în sensul că ceea ce am câștiga în precizie pentru a componentă a perechii de valori s-ar pierde la precizia celeilalte. Astfel se ajunge la o incertitudine ce nu poate fi comprimată și care, cel puțin teoretic va sfida totdeauna știința, rămânând o incertitudine. Dar această incertitudine e de natură gaussiană!
Putem avea totdeauna o incertitudine cu privire la pozițiile viitoare ale particulelor mici, dar aceste incertitudini sunt foarte mici și foarte numeroase, și se vor egaliza în medie. Ele ascultă de legea numerelor mari […]. Cele mai multe tipuri de aleatoriu nu se egalizează în medie!
Evenimentele legate de politic, de social, de vreme, toate astea nu prezintă această proprietate convenabilă. De aceea, nu pot fi prezise! Iar dacă întâlniți „experți” care prezintă probleme de incertitudine cu referire la particule subatomice, sunt destule șanse ca întreaga lor pricepere să fie doar o făcătură…
Filozofi periculoși
Sau altfel spus, „oamenii care se îngrijorează pentru mărunțișuri, nu pentru lucruri mari, pot fi periculoși pentru societate”. Pentru că oamenii, având resurse cognitive și științifice limitate, dacă-și risipesc aceste resurse distrași de astfel de filozofi, măresc riscul de apariție a LN …
Din nou, Karl Popper
Taleb a afirmat în repetate rânduri că „nu putem merge de la cărți la probleme, ci invers, de la probleme la cărți”. Așa a ajuns să-l aprecieze din nou pe Karl Popper, care spunea:
La rândul ei, degenerarea școlilor de filozofie este consecința convingerii greșite că se poate filozofa fără a fi forțat să filozofezi, prin intermediul problemelor din afara filozofiei…
Problemele filozofiei autentice sunt întotdeauna înrădăcinate în afara filozofiei, și mor dacă aceste rădăcini putrezesc… Aceste rădăcini sunt uitate cu ușurință de filozofi care «studiază» filozofia în loc să fie forțați să pătrundă în ea prin presiunea problemelor non-filozofice.