Reamintirea erorii ludice

Mai întâi, să vedem puțin ce e cu falsul/făcătura în context… Traducătorul cărții lui Taleb, Viorel Zaicu, a preferat să traducă titlul capitolului 18 („The Uncertainty of the Phony”) prin „Incertitudinea făcăturii”, deși „phony” s-ar traduce mai curând prin „fals”. Nu vreau să spun că Viorel Zaicu a greșit, ba dimpotrivă, poate că noțiunea de „făcătură” transmite mai corect nuanța dorită de autor.

Oricum ar fi, aici e vorba despre cei care, din motive diverse, deși ar avea sarcina să ne ajute să conștientizăm incertitudinea, nu fac decât să ne orienteze spre false certitudini. Eroarea ludică (de care s-a făcut vorbire în articole anterioare) e legată de noroc în activități precum: mersul aleatoriu, aruncarea zarurilor, a monedei (infamul „cap și pajură”), digitalul 0 și 1, mișcarea browniană și altele… Ajungem să fim îndrumați să ne concentrăm asupra incertitudinilor mici, ignorîndu-le pe cele mari…

Falsul sau făcătura

În 1927, Werner Heisenberg a descoperit principiul ce-i poartă numele în fizica cuantică, el spunând pe scurt că nu se pot măsura simultan anumite perechi de valori cu precizie arbitrară, așa cum ar fi de exemplu poziția și momentul unei particule subatomice. Se atinge o limită de jos a măsurătorii, în sensul că ceea ce am câștiga în precizie pentru a componentă a perechii de valori s-ar pierde la precizia celeilalte. Astfel se ajunge la o incertitudine ce nu poate fi comprimată și care, cel puțin teoretic va sfida totdeauna știința, rămânând o incertitudine. Dar această incertitudine e de natură gaussiană!

Evenimentele legate de politic, de social, de vreme, toate astea nu prezintă această proprietate convenabilă. De aceea, nu pot fi prezise! Iar dacă întâlniți „experți” care prezintă probleme de incertitudine cu referire la particule subatomice, sunt destule șanse ca întreaga lor pricepere să fie doar o făcătură…

Filozofi periculoși

Sau altfel spus, „oamenii care se îngrijorează pentru mărunțișuri, nu pentru lucruri mari, pot fi periculoși pentru societate”. Pentru că oamenii, având resurse cognitive și științifice limitate, dacă-și risipesc aceste resurse distrași de astfel de filozofi, măresc riscul de apariție a LN …

Din nou, Karl Popper

Taleb a afirmat în repetate rânduri că „nu putem merge de la cărți la probleme, ci invers, de la probleme la cărți”. Așa a ajuns să-l aprecieze din nou pe Karl Popper, care spunea: