O lege psihologică a unității mentale a maselor

O masă de oameni poate fi înțeleasă ca o reuniune a unor indivizi, indiferent de naționalitate, profesie, sex, sau alte criterii de clasificare. Desigur că astăzi, „reuniunea” nu mai presupune obligatoriu o întâlnire reală, ea putând avea loc și în spațiul virtual. Cert este că o astfel de mulțime de oameni poate dobândi caracteristici noi, uneori foarte diferite de cele individuale ale componenților ei. „Personalitatea conștientă dispare, sentimentele și ideile tuturor entităților sunt orientate în aceeași direcție.” Astfel, apare un spirit colectiv, tranzitoriu și eventual limitat în timp. Se ajunge la o masă organizată, sau așa cum spune Le Bon, la „o masă psihologică” supusă legii unității mentale a maselor.

Autorul încearcă chiar și o clasificare a maselor psihologice. În faza avansată a organizării unei mulțimi, desigur fiind vorba despre crearea unei noi entități, aceasta va avea caracteristici noi, diferite de cele ale indivizilor luați separat., ca urmare a intrării în funcție a „legii psihologice a unității mentale a maselor”. Simplul fapt „că oamenii sunt transformați într-o masă, îi investește cu un soi de suflet colectiv”. Așa se face că „masa psihologică este o «ființă» provizorie, compusă din elemente eterogene, dar sudate pentru o vreme”. Comparația plastică pe care o face Le Bon este aceea cu reacțiile chimice în cadrul cărora, elemente chimice puse laolaltă se pot combina, rezultând o substanță complet nouă, caracterizată de proprietăți diferite de cele ale elementelor chimice intrate în reacție. Încercând o explicație a fenomenului social, autorul introduce în discuție inconștientul uman și rolul acestuia:

„Oamenii cei mai diferiți ca nivel de inteligență au adesea porniri instinctuale, pasiuni şi simţăminte identice. În tot ce se întemeiază pe trăiri afective – religie, politică, morală, simpatii, antipatii etc. -, oamenii superiori nu depăşesc decât cu rare excepţii nivelul oamenilor de rând.”

Așa se ajunge la o afirmație simplă:

Iar primă explicație ar fi aceea că „în mulțime, individul capătă, doar din simpla pricină a numărului, sentimentul unei forţe invincibile permițându-i să cedeze instinctelor, pe care, singur, şi le-ar reprima. Va ceda cu atât mai bucuros acestei porniri, cu cât mulțimea este anonimă şi, prin urmare, sentimentul responsabilității, care îi reţine întotdeauna pe oameni, dispare complet”.

O altă explicație ar fi cea a puterii de sugestie, care are ca și efect contagiunea mentală:

Și încă o afirmație de necontestat prin prisma istoriei:

Dar, „masele sunt întotdeauna inferioare din punct de vedere intelectual omului izolat”. În funcție de împrejurări, masele pot totuși să fie mai bune sau mai rele decât individul separat, totul depinzând de modul în care sunt influențate: mulțimile sunt de multe ori criminale, dar s-au dovedit și eroice.