Mediocristan – Extremistan, dus-întors

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, „Lebăda Neagră” (LN), sau, așa cum o subintitulează, “Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

Cum am ajuns în Extremistan?

Aici e vorba de trecerea de la un aleatoriu mediu la unul sălbatic.

Doar la o analiză mai profundă, am putea realiza că „lumea din mintea noastră este diferită de cea care ne înconjoară”. De fapt, „lumea e revoltătoare”. Și inechitabilă… Prin anii ’80, Shervin Rosen scria lucruri despre ceea ce el numea „economia supervedetelor”, arătându-se revoltat de faptul că „un jucător de baschet poate câștiga 1,2 milioane de $ anual, sau că o celebritate din televiziune poate câștiga 2 milioane de $ anual”. Ce se-ntâmplă azi? Păi azi se semnează contracte de sute de milioane de dolari… Rosen explica inegalitățile prin așanumitul efect de turnir: cineva „mai bun”, chiar dacă marginal, poate lua potul, nelăsând nimic celorlalți, practic un turnir în care câștigătorul ia totul. Taleb ne arată că din logica lui Rosen lipsește ceva: rolul pe care-l are norocul. Pentru că „mai bine” nu înseamnă neapărat o concentrare asupra abilităților ce duc la un astfel de succes, rezultatele aleatorii sau situațiile arbitrare putând și ele explica „succesul”.

Efectul Matei

Un sociolog al științei, Robert K. Merton, chiar înaintea lui Rosen, își prezenta ideile despre efectul Matei:  oamenii iau de la săraci pentru a da bogaților. Cu legătură directă la un așa numit efect al reputației. Aș da ca exemplu aici cazul unor rezultatelor ale unei căutări Google, care returnează de multe ori șirul de căutare găsit pe site-uri recente, fără mare anvergură, deși multe astfel de informații au fost tratate mai demult pe site-uri mai relevante. E șocant mai ales în cazul unor simple copieri de articole.

Exprimat altfel, efectul Matei poate spune că „este mai ușor pentru cel bogat să devină mai bogat, iar pentru cel celebru să devină și mai celebru”.

Dar și eșecul e cumulativ, nu doar succesul: „perdanții vor pierde foarte probabil și în viitor”.

Arta e o victimă extremă a acestor afecte ale avantajelor cumulative… Iar apariția presei moderne a accelerat efectele cumulative.

Idei și contagiuni

Ideile se răspândesc doar dacă au o anumită structură.

„Așa cum tindem să generalizăm în anumite privințe, dar nu și în altele, tot așa par să existe niște «bazine de atracție» care ne dirijează spre anumite convingeri.”

Mai ales că, așa cum arată Dan Sperber,

„Noi oamenii, nu suntem copiatoare. Așadar, categoriile mentale contagioase trebuie să fie cele în care suntem pregătiți să credem, poate chiar programați să credem. Pentru a fi contagioasă, o categorie mentală trebuie să fie în acord cu natura noastră.”

În Extremistan, nimeni nu e în siguranță

Au exista diverse modele ale dinamicii concentrării efectelor, inclusiv în socio-economie. În acele modele, chiar dacă se includea și norocul, câștigătorul rămâne câștigător. În realitate,

„Perdantul poate rămâne perdant, dar un câștigător poate fi dat la o parte de un nou venit apărut din senin.”

„Nimeni nu este în siguranță.”

Coada lungă

Deși nesiguranța îi e caracteristică, Extremistanul are și un revers: lipsește dispariția definitivă. „Mediul nostru actual îi permite celui mic să aștepte în anticamera succesului – cât timp există viață, există și speranță”. Asta a fost o idee revigorată de Chris Anderson, în „Coada lungă”. O observație interesantă a acestuia este faptul că „internetul aduce ceva suplimentar față de concentrare, permițând formarea unui rezervor de firme proto-Google, care așteaptă în fundal”. Mai mult, coada lungă „pare să fie opusul total al concentrării implicate de scalabilitate”.

Un exemplu de situație modificată de era digitală este cea a unei librării virtuale care ar putea deține un număr imens de cărți în format digital pe care, printr-o activitate nouă, s-o „tipărească la cerere”. Astfel, cei mici se pot ridica, doborând marii câștigători… Asta e ceea ce se numește „coada dublă”: o coadă mare formată din cei mici și o coadă mică formată din cei mari.

„Rolul cozii lungi în schimbarea dinamicii succesului este fundamental, aceasta destabilizându-l pe cel bine aşezat în poziţia de câştigător şi scoţând la iveală un alt câştigător. Pe scurt, acesta va fi întotdeauna Extremistanul, condus de un aleatoriu de tipul 2, numai că va fi un Extremistan în continuă schimbare.”

Deși deocamdată contribuția cozii lungi se limitează la internet și la comerțul online pe scară mică, ea ar putea conduce la schimbări majore pentru viitorul culturii, informației și chiar al vieții politice, unde ne-ar putea elibera de partidele politice dominante, de sistemul academic, de grupurile de presă și – în general – de „orice se află astăzi în mâna unei autorităţi osificate, plină de sine şi cu interese egoiste”.

 „Sintetizând, coada lungă este un produs secundar al Extremistanului, care face ca acesta să fie oarecum mai puţin nedrept: lumea nu devine mai puţin nedreaptă pentru cei mici, dar devine foarte nedreaptă pentru cei mari. Nimeni nu este bătut în cuie. Cei mici sunt foarte subversivi.”

Naivitatea globalizării

Globalizarea, cu toate părțile ei bune, prezintă și riscuri: creează o fragilitate de ansamblu, redu când volatilitatea şi oferind aparenţa
unei stabilităţi. Astfel, instituţiile financiare au fuzionat, constituind un număr mai mic de bănci foarte mari, birocratice și chiar incestuoase. Când cade una, cad toate.

„Concentrarea tot mai mare a băncilor pare să aibă drept efect reducerea probabilităţii de apariţie a unei crize financiare, dar dacă aceasta totuşi apare, ea se desfăşoară la scară globală şi ne afectează foarte grav.”

Vom avea mai puține eșecuri, dar consecințele sunt infinit mai mari. Cu cât este mai rar evenimentul, cu atât mai puține cunoaștem despre probabilitatea de apariție a acestuia. O ramură a cercetării numită „teoria rețelei”, prin rețea înțelegând un ansamblu de „noduri” conectate prin legături, permite o înțelege a matematicii Extremistanului și a inadecvării lui la curba lui Gauss. Cercetătorii acestui domeniu au descoperit o proprietate a rețelei:

„[…] există o concentrare între câteva noduri care servesc drept conexiuni centrale. Reţelele au o tendinţă naturală de a se organiza singure în jurul unei arhitecturi extrem de concentrate: câteva noduri sunt foarte bine conectate, altele mai puţin.”

Deși oferă aparența unei mai robusteți superioare a rețelei, această proprietate face ca rețelele să fie mai vulnerabile la LN LN LN . Explicația e simplă: ce s-ar întâmpla dacă ar apare o problemă într-un nod important? Iar băncile se află într-o postură mult mai proastă decât Internetul!

„Industria financiară nu are nicio coadă lungă semnificativă!”

Așa stând lucrurile, merită precizat și că, pentru societate ar fi mult mai bine dacă ar exista o coadă lungă de oficiali guvernamentali și funcționari publici pentru revigorare birocrației…

Întoarceri din Extremistan

Între societatea actuală, afectată de concentrare și clasica idee de aurea mediocritas, există o tensiune crescândă. De aceea ne-am putea imagina că pot exista şi eforturi în sens invers acestei concentrări. Fiecare dintre noi, beneficiază de un vot, iar impozitele progresive au fost introduse tocmai pentru a-i slăbi pe cei puternici. Regulile societăţii pot fi rescrise (cu ușurință?!) de cei aflaţi la baza piramidei, pentru a evita afectarea dată de concentrare. Pe de altă parte, chiar și religia poate îndulci problema: înainte de creştinism, în multe societăţi cel mai puternic avea multe femei, limitându-i pe cei de jos, ceea ce semăna foarte mult cu exclusivitatea reproductivă a masculilor alfa din multe specii. Creștinismul a schimbat lucrurile, prin impunerea monogamiei. Ulterior, islamul a limitat numărul soțiilor la patru. Iudaismul, inițial poligamic, a devenit în Evul Mediu monogam.

Totuși, „accentul pus pe inegalitatea economică, în detrimentul altor tipuri de inegalitate, este foarte supărător”. Spre exemplu, dreptatea nu este doar o problemă economică.

Importantă este scara socială! Ea poate influența chiar și longevitatea…

„Nu ştiu cum poate fi remediat acest lucru (în afară de metoda convingerilor religioase). Este posibil să ne asigurăm împotriva succesului demoralizant al semenilor? Ar trebui să interzicem Premiul Nobel? Medaliile Nobel acordate pentru economie nu au fost bune pentru societatea cunoaşterii, dar chiar şi cei recompensaţi pentru contribuţii reale în medicină sau fizică îi înlocuiesc prea repede pe alţii în memoria noastră, furându-le longevitatea. Extremistanul este durabil, aşa că trebuie să ne obişnuim cu asta şi să găsim trucuri care să-I facă mai digerabil.”

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, „Lebăda Neagră” (LN), sau, așa cum o subintitulează, “Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole
 

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.