Scurtă punere în scenă

A fost nevoie ca europenii să descopere Australia pentru a li se anula o convingere veche de secole: aceea că toate lebedele sunt albe… O convingere acceptată ca adevăr universal valabil, bazată pe cunoștințe empirice susținea acest lucru… Și totuși, a fost de ajuns să se descopere o singură LN pentru a fi dărâmat un mit bazat pe vederea a milioane de lebede albe de-a lungul mileniilor.

De fapt, autorul ne oferă o carte despre incertitudine, despre evenimentele cu apariții rare, pentru tratarea cărora oamenii folosesc, în general, două abordări diametral opuse:

• prima este aceea de a da deoparte extraordinarul, concentrându-se asupra „normalului”, evitând studiul „cazurilor izolate”;
• a doua este cea prin care observatorul are dispoziția de a lua în considerare neobișnuitul, în special dacă fenomenul în cauză are un efect cumulativ extraordinar, acesta fiind cazul LN .

Cu toate că „orice eveniment din viața socială este produs de șocuri și fluctuații rare, dar cu multe consecințe”, majoritatea oamenilor sunt „educați” să se concentreze asupra zonei „normalului”, acel normal rezultat din „clopotul lui Gauss”, care nu spune mai nimic, deoarece acest clopot ignoră deviațiile extreme, pe care acest gen de distribuție a probabilităților le ignoră, ducând la falsa impresie a „îmblânzirii incertitudinii” și la o falsă încredere… De aceea, autorul vorbește despre distribuția Gauss ca fiind MFI – Marea Fraudă Intelectuală…

O anatomie a LN

1. este un caz izolat, ceea ce numim raritate;
2. are impact extrem;
3. prezintă predictabilitate retrospectivă.

De fapt, „capricii, epidemii, modă, idei, apariția stilurilor și a școlilor de artă – toate acestea urmează logica LN ”.

În condițiile în care LN este o combinație de predictabilitate scăzută și impact semnificativ, noi tindem să acționăm ignorând acest fenomen! Tocmai de aceea, aplicarea științelor incertitudinii la problemele lumii reale a avut efecte ridicole… Noi afișăm practic o orbire în privința aleatoriului, în special a deviațiilor mari, tinzând să vedem cenții și nu dolarii, sau pe românește, copacii și nu pădurea!

Logica LN

Ar merita să subliniem faptul că “ceea ce nu știm e mai relevant decât ceea ce știm! Există o formulă de genul:

În aceste condiții, nu pare logic că ar trebui să ne concentrăm pe anticunoaștere? Povestea Liniei Maginot ne arată cum suntem condiționați în a fi exacți…

Practic, nu învățăm că nu învățăm! Nu învățăm reguli, ci fapte. Nu asimilăm metareguli. Disprețuim abstractul… Cu alte cuvinte avem o lipsă majoră: ne lipsește un manual cu instrucțiuni de folosire a minții! Și asta dintr-un motiv simplu: mintea noastră nu e făcută pentru gândire și introspecție, ci pentru supraviețuire…

Procesul gândirii prezintă două dezavantaje majore:

• consumă timp;
• produce o mare risipă de energie.

Drept urmare, gândim mult mai puțin decât am fi înclinați să credem.

În noul mediu al vieții „moderne”, informația are un curs prea rapid, precum epidemiile, în condițiile în care intuițiile noastre sunt adaptate unui mediu cu cauze și efecte mai simple, cu un flux informațional mai lent. Poate că n-ar fi de loc absurd ca, similar curentului slow food, opus celui fast food, să luăm serios în seamă o atitudine de genul slow living, opusă uneia de tipul „fast living”, spre care vrând-nevrând suntem tot mai mult împinși…

În calitate de principală cauză a orbirii noastre față de LN , televiziunea este un vehicul al inechității. Am putea chiar face o estimare a valorii lucrurilor cunoscute: deși acceptăm la nivel teoretic faptul că e nevoie mai mult de prevenire decât de remediu, cei ce previn arareori primesc recompense… Pentru că omenirea este o specie superficială și foarte necinstită!

Ceea ce numim „normal” este adesea irelevant, în condițiile în care, așa cum spuneam, „clopotul lui Gauss” ignoră deviațiile extreme. Și prin aceasta, ne păcălește, conferindu-ne încredere în privința îmblânzirii incertitudinii. De aceea, autorul folosește sintagma Marea Fraudă Intelectuală (MFI) atunci când vorbește despre distribuția Gauss.

Platonicitatea

Pe baza ideilor lui Platon, se introduce noțiunea de platonicitate, ca fiind tendința noastră de a înlocui realitatea cu modele (hărți) teoretice simplificate, „forme” pure și bine definite (vezi triunghiul, sau noțiunile sociale utopice – societăți construite pe baza unor planuri „logice”, sau naționalitățile). Odată ce astfel de idei și modele rigide tind să ne populeze mintea, noi înșine le acordăm privilegii comparativ cu realități mai puțin elegante, sau mai complicate și mai greu de digerat.

Este vina platonicității credința că înțelegem mai mult decât o facem în realitate, chiar dacă, trebuie spus că nu totdeauna modelele și construcțiile unor astfel de hărți intelectuale ale realității sunt totdeauna greșite. Apare aici o dificultate majoră:

• pe de o parte nu știm dinainte, ci doar după petrecerea evenimentelor, în care punct harta nu mai este bună;
• pe de altă parte, greșelile pot avea grave consecințe.

Pentru similaritate, e bună compararea acestor hărți intelectuale cu medicamentele, care, deși pot fi folositoare, pot produce nu o dată efecte neprevăzute/adverse foarte grave.

Faldul platonic este limita explozivă la care mentalul platonic intră în contact cu realitatea dezordonată, este zona periculos de mare dintre ceea ce știm și ceea ce credem că știm. Ei bine, este zona de apariție a LN …

Este o carte care susține împotrivirea la multe dintre obiceiurile noastre de a gândi… Se afirmă că, de fapt, lumea e dominată de extreme, de necunoscut și de foarte puțin probabil (sau improbabil) șine îndeamnă să nu ne mai concentrăm atât de mult pe ceea ce este cunoscut și repetabil. Mai mult, autorul afirmă că: