Scalabil sau nescalabil?

O profesie poate fi considerată “scalabilă” dacă nu ești plătit cu ora, respectiv dacă nu e supusă limitărilor generate de cantitatea de muncă depusă. Profesiile nescalabile sunt limitate de numărul de clienți/pacienți/produse ai procesului muncii; ele sunt predictabile, chiar dacă pot prezenta unele variații, dar nu în măsură să poată face venitul unei singure zile de muncă mai semnificativ decât cel de o viață. Pe de altă parte, profesiile scalabile ar putea permite – cu mici eforturi suplimentare, sau chiar în lipsa lor – încasări cu multe zerouri…

E vorba de fapt despre diferențierea dintre persoanele “cu idei” care pot genera produse intelectuale (tranzacții, opere de artă, etc.) și persoanele “muncitoare”, care se limitează la a-și vinde munca. O persoană “cu idei” nu trebuie să muncească mult, ci să gândească intens… Exemplu: J. K. Rowling, autoarea seriei “Harry Potter” nu trebuie să scrie fiecare carte din nou pentru fiecare nou cititor în vreme ce un brutar trebuie să facă o pâine pentru fiecare client (sau pentru doi, dacă se vinde la jumătate…).

Așa simplu prezentate, ar părea că toți ar trebui să ne orientăm către profesiile scalabile! Dar atenție, o astfel de meserie e bună doar dacă ai succes! În caz contrar, în condițiile unei competiții acerbe, cu inegalități monstruoase, bazate pe un exagerat aleatoriu, cu mari discrepanțe între eforturi și recompense riști să faci parte dintre cei lăsați pe dinafară de cei câțiva care iau cea mai mare parte a tortului.

Diviziunea între profesii se poate folosi pentru a înțelege diviziunea între tipuri de variabile aleatorii.

Un exemplu de scalabil este evoluția: ADN-ul câștigător se reproduce, similar unei cărți sau album muzical de succes, devenind atotcuprinzător, în vreme ce celelalte ADN-uri dispar. Scalabilul a apărut odată cu inventarea alfabetului și s-a amplificat odată cu inventarea tiparniței. Alfabetul a permis reproducerea fidelă a poveștilor și ideilor, nelimitat și fără consum suplimentar de energie din partea autorului pentru o redare ulterioară.

Mediocristanul

Mediocristanul este o provincie ideatică (și utopică) în care anumite evenimente nu contează individual, ci doar colectiv, o zonă bazată pe regula:

Extremistanul

Aproape toate chestiunile sociale fac parte din Extremistan. Cantitățile sociale sunt Informaționale, nu fizice, nu sunt tangibile. Banii din cont, deși importanți, nu sunt fizici. Pot avea orice valoare, reprezintă doar un număr!

Înainte de apariția tehnologiei moderne, războaiele se purtau în Mediocristan, unde era greu de ucis mulți oameni prin măcelărire individuală. Azi, nu e nevoie decât de un buton și de un țicnit, sau de o mică eroare pentru distrugerea planetei…

Extremistanul poate produce LN și o face…

Cunoașterea

Dar cum se poate folosi distincția Mediocristan – Extremistan în procesul cunoașterii?

“Dacă trăiți în Mediocristan, puteți sta liniștiți în privința lucrurilor pe care le-ați măsurat, cu condiția să fiți sigur că vă aflați în Mediocristan. Puteți sta liniștit, de asemenea, și în privința celor aflate din aceste date.”

Altfel spus, în Mediocristan, aleatoriul nu (prea) poate genera surpriza unei LN .

În Extremistan însă, o singură unitate poate disproporționa totalul; într-o astfel de lume, se recomandă suspiciunea față de cunoștințele derivate din datele culese.

În vreme ce ceea ce se poate afla din datele Mediocristanului crește foarte rapid odată cu creșterea stoculuide informații, în Extremistan cunoașterea prezintă o curbă lentă și neregulată de creștere pe măsura adăugării datelor, unele dintre acestea putând fi extreme, poate chiar într-o măsură necunoscută…

Exemple

Chestiuni ce par a ține de Mediocristan:

• greutatea,
• înălțimea,
• consumul de calorii,
• venitul unui brutar sau al unui mic restaurant,
• accidentele de mașină,
• rata mortalității,
• coeficientul de inteligență (măsurat).

Chestiuni ce par a ține de Extremistan:

• averea,
• venitul,
• tirajul unui autor,
• citărilor unui autor,
• recunoașterea “celebrității” numelor,
• numărul de referințe pe Google,
• populația orașelor,
• utilizarea cuvintelor unui vocabular,
• numărul de vorbitori al unei limbi,
• pagubele provocate de cutremure,
• numărul morților într-un război,
• numărul morților atentatelor teroriste,
• dimensiunea planetelor,
• dimensiunea companiilor,
• deținerea acțiunilor,
• diferențele de înălțime dintre specii,
• piețele financiare,
• prețurile bunurilor,
• rata inflației,
• datele economice,… și lista asta e mult mai lungă decât cea anterioară.

Mediocristanul este locul în care trebuie să îndurăm tirania colectivului, a rutinei, a evidentului și a predictabilului; Extremistan este locul în care suntem supuși tiraniei singularului, accidentatului, nevăzutului și nepredictibilului.

Iată un tabel util:

De aici se poate vedea că Extremistanul este domeniul de desfășurare a acțiunii LN , dar asta e doar o estimare brută. Ea nu trebuie nicidecum platonificată! Extremistanul nu presupune totdeauna LN . Unele evenimente, da, pot fi rare, pot avea consecințe majore, dar pot fi oarecum predictabile, mai ales pentru cei pregătiți pentru apariția lor și care dispun de mijloacele de înțelegere a lor. De aceea, acestea au fost numite lebede “gri”, ele cuprinzând aleatoriul ce produce fenomene cunoscute în mod obișnuit prin termeni ca scalabil, amploare invariantă, legi ale puterii, legi Paro-Zipf, legea lui Yule, proces Pareto-stabil, Levy-stabil și legi fractalice.

Se pot întâlni LN și în Mediocristan… Cum așa? Păi am putea uita că un lucru e aleatoriu, considerându-l determinat, consecință fiind… o surpriză. Sau am putea să ne canalizării spre o direcție, ratând sursa incertitudinii, fie ea blândă sau sălbatică, datorită lipsei de imaginație…