- Scurte note introductive…
- Nu e vorba despre penaj
- Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane
- Extremistan versus Mediocristan
- Curcanul? Un fraier…
- Confirmări?
- Eroarea narativă
- Antecamera speranței
- Dovezile tăcute
- Eroarea ludică
- Nu putem prezice…
- Tot despre predicție
- Dar când nu poți prezice?
- Mediocristan – Extremistan, dus-întors
- Curba lui Gauss – o (mare) fraudă intelectuală
- Mandelbrotianul – o estetică a aleatoriului
- O abordare mai corectă
- Incertitudinea falsului
- Îmblânzirea Lebedei Negre
- Un prolog la „Antifragil”
- Un tabel relevant – Triada în acțiune
- Există un loc între Damocles și Hidra?
- Supracompensare și reacții disproporționate
- Pisica și mașina de spălat
- Luarea deciziilor și planificarea în condiții reduse de predictibilitate
- Ce-i omoară pe unii, îi întărește pe alții
- Distribuit versus concentrat
- De ce ne-ar place (un pic de) aleatoriu
- Naivitatea intervenției umane
- Predicţia în lumea modernă
- Un oarecare Tony Grăsanul şi cei fragilişti
- Riscul acceptării: cel mai intolerant câștigă
- Stoicul Seneca, cu avantajele și dezavantajele sale
- Căsătoria cu starul rock? Niciodată…
- Destinația, o necunoscută…
- Și filosofii pot… acționa
- Să-nveți păsările să zboare…
- Două lucruri nu sunt „același lucru”…
- Vocea învinșilor
- Dezordinea ne poate da lecții
- Polemică peste milenii…
- Aspecte mai tehnice: neliniarul și nelinarul
- Piatra filosofală. Și inversul ei…
- Începe Cartea a VI-a: „Via negativa”
- Fragilitatea prin prisma celei de-a patra dimensiuni: timpul
- Medicină, convexitate și opacitate
- Ce-i prea mult strică…
- Etica fiecărei profesii
- Să-ncepem anul cu o… „Concluzie”
- Probabilitatea – știm despre ce vorbim?
- Falșii profeți – continuarea fraudei pseudo-științifice
- O introducere la-nceput de an pentru pielea-n joc
- O altă denumire a echității: „egalitate în incertitudine”
- Intoleranța: câștig de cauză
- Paradoxuri ale colectivului
- Controlul persoanei
- Pielea altora în joc
- False asumări de riscuri în laborator
- Falsul intelectual
- Despre inegalitate și piele-n joc
- Lindy. Efectul Lindy…
- Din nou, problema agentului
- Otravă pentru bogați. În cupe de aur…
- Fapte, nu vorbe. Comercializarea virtuții
- Religie, credință și punerea pielii în joc
- Risc și raționalitate
- Asumarea riscurilor are o logică…
- O prezență constantă în viață: hazardul…
- Bogăție și deșteptăciune
- Câteva cuvinte despre istorii alternative
- Simularea Monte Carlo – un alt mod de reflecţie asupra lumii
Scalabil sau nescalabil?
O profesie poate fi considerată „scalabilă” dacă nu ești plătit cu ora, respectiv dacă nu e supusă limitărilor generate de cantitatea de muncă depusă. Profesiile nescalabile sunt limitate de numărul de clienți/pacienți/produse ai procesului muncii; ele sunt predictabile, chiar dacă pot prezenta unele variații, dar nu în măsură să poată face venitul unei singure zile de muncă mai semnificativ decât cel de o viață. Pe de altă parte, profesiile scalabile ar putea permite – cu mici eforturi suplimentare, sau chiar în lipsa lor – încasări cu multe zerouri…
E vorba de fapt despre diferențierea dintre persoanele „cu idei” care pot genera produse intelectuale (tranzacții, opere de artă, etc.) și persoanele „muncitoare”, care se limitează la a-și vinde munca. O persoană „cu idei” nu trebuie să muncească mult, ci să gândească intens… Exemplu: J. K. Rowling, autoarea seriei „Harry Potter” nu trebuie să scrie fiecare carte din nou pentru fiecare nou cititor în vreme ce un brutar trebuie să facă o pâine pentru fiecare client (sau pentru doi, dacă se vinde la jumătate…).
Așa simplu prezentate, ar părea că toți ar trebui să ne orientăm către profesiile scalabile! Dar atenție, o astfel de meserie e bună doar dacă ai succes! În caz contrar, în condițiile unei competiții acerbe, cu inegalități monstruoase, bazate pe un exagerat aleatoriu, cu mari discrepanțe între eforturi și recompense riști să faci parte dintre cei lăsați pe dinafară de cei câțiva care iau cea mai mare parte a tortului.
“O categorie profesională este determinată de cei mediocri, medii, modești. În ea, mediocrul este rodul colectivității. Cealaltă categorie cuprinde numai giganți și pitici. Mai exact: un mic număr de giganți și un imens număr de pitici.”
Diviziunea între profesii se poate folosi pentru a înțelege diviziunea între tipuri de variabile aleatorii.
Un exemplu de scalabil este evoluția: ADN-ul câștigător se reproduce, similar unei cărți sau album muzical de succes, devenind atotcuprinzător, în vreme ce celelalte ADN-uri dispar. Scalabilul a apărut odată cu inventarea alfabetului și s-a amplificat odată cu inventarea tiparniței. Alfabetul a permis reproducerea fidelă a poveștilor și ideilor, nelimitat și fără consum suplimentar de energie din partea autorului pentru o redare ulterioară.
Mediocristanul
Mediocristanul este o provincie ideatică (și utopică) în care anumite evenimente nu contează individual, ci doar colectiv, o zonă bazată pe regula:
“Când eșantionul este mare niciun element nu va schimba semnificativ suma totală.”
Extremistanul
“În Extremistan, inegalitățile au o asemenea natură, încât un singur element poate avea o influență disproporționată asupra întregului.”
Aproape toate chestiunile sociale fac parte din Extremistan. Cantitățile sociale sunt Informaționale, nu fizice, nu sunt tangibile. Banii din cont, deși importanți, nu sunt fizici. Pot avea orice valoare, reprezintă doar un număr!
Înainte de apariția tehnologiei moderne, războaiele se purtau în Mediocristan, unde era greu de ucis mulți oameni prin măcelărire individuală. Azi, nu e nevoie decât de un buton și de un țicnit, sau de o mică eroare pentru distrugerea planetei…
Extremistanul poate produce LN și o face…
Cunoașterea
Dar cum se poate folosi distincția Mediocristan – Extremistan în procesul cunoașterii?
“Dacă trăiți în Mediocristan, puteți sta liniștiți în privința lucrurilor pe care le-ați măsurat, cu condiția să fiți sigur că vă aflați în Mediocristan. Puteți sta liniștit, de asemenea, și în privința celor aflate din aceste date.”
Altfel spus, în Mediocristan, aleatoriul nu (prea) poate genera surpriza unei LN .
În Extremistan însă, o singură unitate poate disproporționa totalul; într-o astfel de lume, se recomandă suspiciunea față de cunoștințele derivate din datele culese.
În vreme ce ceea ce se poate afla din datele Mediocristanului crește foarte rapid odată cu creșterea stoculuide informații, în Extremistan cunoașterea prezintă o curbă lentă și neregulată de creștere pe măsura adăugării datelor, unele dintre acestea putând fi extreme, poate chiar într-o măsură necunoscută…
Exemple
Chestiuni ce par a ține de Mediocristan:
- greutatea,
- înălțimea,
- consumul de calorii,
- venitul unui brutar sau al unui mic restaurant,
- accidentele de mașină,
- rata mortalității,
- coeficientul de inteligență (măsurat).
Chestiuni ce par a ține de Extremistan:
- averea,
- venitul,
- tirajul unui autor,
- citărilor unui autor,
- recunoașterea “celebrității” numelor,
- numărul de referințe pe Google,
- populația orașelor,
- utilizarea cuvintelor unui vocabular,
- numărul de vorbitori al unei limbi,
- pagubele provocate de cutremure,
- numărul morților într-un război,
- numărul morților atentatelor teroriste,
- dimensiunea planetelor,
- dimensiunea companiilor,
- deținerea acțiunilor,
- diferențele de înălțime dintre specii,
- piețele financiare,
- prețurile bunurilor,
- rata inflației,
- datele economice,… și lista asta e mult mai lungă decât cea anterioară.
Mediocristanul este locul în care trebuie să îndurăm tirania colectivului, a rutinei, a evidentului și a predictabilului; Extremistan este locul în care suntem supuși tiraniei singularului, accidentatului, nevăzutului și nepredictibilului.
Iată un tabel util:
Mediocristan | Extremistan |
---|---|
Non-scalabil | Scalabil |
Aleatoriu blând sau de tipul unu | Aleatoriu sălbatic (chiar foarte sălbatic) sau de tipul doi) |
Membrul cel mai reprezentativ este mediocru | Cel mai "reprezentativ" este fie gigantul, fie piticul, adică nu există un membru reprezentativ |
Câștigătorii primesc o mică parte din tort | Funcționează regula "câștigătorul ia totul" |
Exemplu: auditoriul unui cântăreț de operă înainte de apariția gramofonului | Auditoriul de astăzi pentru un artist |
Există posibilități mai mari de a se regăsi în mediul ancestral | Există posibilități mai mari de a se regăsi în mediul modern |
Impenetrabil de către LN | Vulnerabil la LN |
Supus gravitației | Nu există constrângeri fizice în privința dimensiunilor |
Corespunde (în general) parametrilor fizici, cum ar fi înălțimea | Corespunde numerelor; să zicem, averea |
Pe atât de aproape de egalitatea utopică pe cât este posibil în mod spontan | Dominat de inegalități extreme ("câștigătorul ia totul") |
Întregul nu este influențat de un singur element | Întregul este determinat de un număr mic de evenimente extreme |
După o perioadă deobservație, ne putem da seama ce se întâmplă | Durează mult până cândnedăm seama ce se întâmplă |
Tirania colectivului | Tirania accidentului |
Ușor de prezis pe baza celor văzute și de extinsă cele nevăzute | Greu de prezis pe baza informațiilor din trecut |
Istoria se târăște | Istoria face salturi |
Evenimentele sunt distribuite conform Clopotului lui Gauss (MFI -Marea Fraudă Intelectuală) sau a variațiilor acestuia | Distribuirea se face fie prin lebede "gri" mandelbrotiane (detectabile științific), fie prin LN, complet nedetectabile |
De aici se poate vedea că Extremistanul este domeniul de desfășurare a acțiunii LN , dar asta e doar o estimare brută. Ea nu trebuie nicidecum platonificată! Extremistanul nu presupune totdeauna LN . Unele evenimente, da, pot fi rare, pot avea consecințe majore, dar pot fi oarecum predictabile, mai ales pentru cei pregătiți pentru apariția lor și care dispun de mijloacele de înțelegere a lor. De aceea, acestea au fost numite lebede “gri”, ele cuprinzând aleatoriul ce produce fenomene cunoscute în mod obișnuit prin termeni ca scalabil, amploare invariantă, legi ale puterii, legi Paro-Zipf, legea lui Yule, proces Pareto-stabil, Levy-stabil și legi fractalice.
Se pot întâlni LN și în Mediocristan… Cum așa? Păi am putea uita că un lucru e aleatoriu, considerându-l determinat, consecință fiind… o surpriză. Sau am putea să ne canalizării spre o direcție, ratând sursa incertitudinii, fie ea blândă sau sălbatică, datorită lipsei de imaginație…
De ce pentru cei aflați în MEDIOCRISTAN, sunt impenetrabili din partea vreunei LN?!
Din pricină de gândire patologică, care le găsește răspuns la toate, sau pentru faptul că nici nu realizează că i-a lovit o LN?
De ce pentru cei din EXTREMISTAN există posibilitatea de a deveni vulnerabili la o LN?
Din pricină de conștientizare a faptului că ceva neobișnuit, neașteptat a venit peste ei sau că, ei înșiși sunt promotorii unei LN?