În discuție: „România lui Florin Colceag”

Documentarul, „România lui Florin Colceag” a fost sugerat prin intermediul “Interacțiunii” din partea de sus a paginii (mulțumesc pentru sugestie, mai aștept… ?)… Reprezintă o provocare a gândirii asupra realităților societății umane în general, dar și o analiză a dramei actuale a unei Românii guvernate de interese meschine, mărunte, fără viziune și anvergură!

„Lumea se schimbă și e într-un mare examen. Pentru că noi am derulat niște algoritmi de gândire, de simțire și de trăire până la epuizare. Iar acuma, suntem în contradicție cu ceea ce facem. Ca să fiu un pic mai explicit: specia umană a fost singura care a reușit în competiția dintre hominide datorită faptului că a știut să colaboreze în interior și [membrii ei] au putut să-și explice mai bine, mai articulat, unii altora, intențiile și viziunea. În momentul în care asta s-a făcut, s-a făcut de la om la om, de la suflet la suflet… Noi în momentul actual n-o mai facem de la suflet la suflet, [o] facem pe Internet, într-un limbaj simplificat de treizeci de cuvinte, în care nu mai contează persoana din fața ta, ce trăiește, ce simte…

Am avut epoca cărții, în care fiecare cititor încerca să intre în pantofii scriitorului, să înțeleagă cum gândește acel om, a fost o perioadă în care oamenii s-au apropiat unii de alții. În mod paradoxal, odată cu epoca Internetului, oamenii se depărtează unii de alții, deși comunică mai mult… Pentru că nu-și mai simt sufletele…

Repercursiunile sunt imediate, la adresa mediului social și a mediului natural. Mediul social – în clipa de față – este foarte alienat, e înstrăinat de mediul natural, mediul natural reprezintă ceva foarte…, noi am făcut o societate,… am reușit să facem o societate foarte artificială și ne adaptăm foarte greu la ea. Am deseori discuții cu părinții care-mi spun: „Copilul meu trebuie să-nvețe să trăiască în această societate.” „Nu, doamnă, copilul dumitale trebuie să-nvețe să schimbe societatea, s-o facă mai bună! Investește în asta!

[…]

Noi în clipa de față, dacă nu reușim să trecem de nivelul ăsta de competiție, toate resursele pe care le avem sunt în zadar. Nu mai folosesc la nimic. Să iau, de exemplu, România… Noi încă ne luptăm unii cu alții, cu multă ardoare, în loc să ne strângem în jurul unor programe și proiecte care să salveze națiunea, să salveze populația, cultura… Ne uităm la popoarele care avansează în perioada asta… Sunt popoare la care cooperarea este o normă. Unde se duc, inclusiv în războaiele astea, cei care colaborează, reușesc! Bun. Avem în clipa de față un război multipolar, pe toate căile. Nu putem considera desenele animate ca fiin armă de război? Ba da! Pentru că influențează gândirea copilului mic, în așa fel încât, mai târziu, el nu poate să-și mai depășească limitele impuse. Când ajunge un popor, de pildă, să producă non-cultură, anti-cultură și care se duce către etape de vârstă timpurii, din clipa aia, populația respectivă își pierde cultura ei clasică și ajunge să fie subordonată unei non-culturi. „Dezbină și stăpânește!”. Ajung să cucerească fără arme, doar cu manipularea imaginii…”

Mai trebuie subliniat că e acest video trebuie urmărit?

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!




57 thoughts on “În discuție: „România lui Florin Colceag”

  1. Magda 1 iunie 2017 at 17:09

    Din punct de vedere duhovnicesc, al raportului nostru la ABSOLUT, dacă noi schimbăm cârma, putem să ne schimbăm viața și ăsta e cel mai important lucru. Sunt oameni proști care s-au mântuit. Și alții – genii, care-au înfundat iadul.

    Spunea Petre Țuțea că ”un laureat al premiului Nobel față de o bătrână care se roagă în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului…unul este dihor, celălalt – om” Deci, nu faptul că ai luat premiul Nobel te mântuiește!
    Într-adevăr, dacă aveai puțină atenție puteai să ajungi să iei și premiul Nobel…dar, trebuie să te și mântuiești! Așa…ai luat premiul Nobel, dar mai trebuie să te și mântuiești.

    Întrebare: Ce ne puteți spune despre sinele și identitatea omului?
    Putem dobândi succesul total?

    VIRGILIU GHEORGHE: De ăsta total, să fugim! Să dobândim succesul parțial. În viață, succesele parțiale sunt cele mai importante, că dacă l-am dobândit p-ăla total, suntem în înșelare. Nu există succes total.
    Știți cum putem dobândi succesul total? (zâmbește…) Să ne mulțumim CU PUȚIN! Cei care se mulțumesc cu puțin, au șanse mai mari să fie fericiți. Asta vi-o spun de la înțelepciunea cea mai veche a lui Confucius, până la Sfinții Părinți.
    Cu cât îți dorești mai puține lucruri, cu atât șansele sunt mai mari să fii fericit. Cu cât omul este mai smerit, mulțumește pentru ceea ce are, se bucură de ceea ce are…cu cât dorește mai mult, cu atât este mai nefericit.

    Această fabrică de iluzii a industriei de consum, ne face să ne dorim luna de pe cer, și dacă n-o avem, suntem foarte nefericiți. Au femeile copii…au ce mânca, au fost perioade în istorie când n-aveam ce mânca…dar-s nefericite! Majoritatea!
    Chiar dacă mașina de spălat, spală…apa curge la chiuvetă, nu te duci în curte să scoți apă la vreo 200 m! Un prieten care s-a căsătorit, s-a dus într-o parohie și lua apă de la vreo 400m!

    Am alt prieten englez care spunea: Virgile, vin și eu la voi în țară! Zic: vino! Eu mă mutasem atunci din București…zic – vino, dar e o problemă cu apa – trebuie s-o luăm de la distanță!
    Zice: ce apă? Da, apa…mergem la un puț să scoatem apă. Și dușul? Cum e dușul?
    Nu e! Că dacă e apă, o luăm cu găleata, n-avem duș. Și mi-a zis că nu concepe viața fără două dușuri, zilnic…eu, așa de mic am trăit. Taică-su a fost mare ambasador în toate țările și așa era obișnuit. N-a mai venit în România.

    Ei, gândiți-vă că înainte, oamenii aveau o viață grea, dar mulțumeau pentru ea. Astăzi, poate că avem puțin mai multe…să știți că lumea s-a înrăit!
    Dar cred că avem suficienți de mulți oameni buni în jurul nostru sau oameni, oameni pe care nu putem să-i facem mai buni…au nevoie de un cuvânt, au nevoie de un sfat, de o susținere…CU CÂT TE FACI UTIL MAI MULT CELUILALT, CU ATÂT TE BUCURI MAI MULT!

    Îmi spune cineva: dar nu mă caută nimeni. Păi, știi de ce nu te caută nimeni? Pentru că nu ești util.
    Nu ești util nimănui. Ești egoist. Dacă tu trăiești pentru tine și nu ajuți pe nimeni, cine să te caute?
    Fă-te util, și n-o să mai scapi de ceilalți. Vedeți…nu le poți face pe-amândouă – să rămâi blocat în egoismul tău, dar să rămâi și cu ceilalți. Cu cât dăruiești mai mult, cu atât oamenii te vor căuta și se vor schimba pentru că dobândesc încrederea că există OAMENI!
    Am ajuns într-o societate în care vorbești cu oamenii care sunt foarte pesimiști. Domnule, nu mai găsești oameni…ba sunt oameni! Dacă eu din omul ăla extrag aurul, mină de aur este!

  2. Magda 1 iunie 2017 at 17:13


    Dacă extrag cositor, cositor este…dacă extrag cărbune, e de cărbune!


    Deci, dacă eu pe ăla îl văd rău, va fi rău!


    Dacă-l văd bun și investesc în bunătatea lui, nu se poate..iese ce-i mai bun!

    Eu cred că omul este bun în sine…tot omul!

    Marii criminali, cum credeți c-au ajuns criminali?
    Au făcut și ei alegeri greșite. Toți marii criminali, au avut probleme-n familie.
    Adică părinți dezbinați, bătăi, certuri, cu băutură, TOȚI!

    Spunea într-un studiu un polițist dintr-o carieră de 30 de ani, că a întâlnit și el un criminal provenit dintr-o familie armonioasă.
    Și-atuncea ne-ntrebăm..până la urmă, numai el e vinovat?
    În cartea ”Pornografia – maladia sec.21” dau exemplu unui mare ucigaș în serie…care, înainte de condamnarea sa…Ted Bundy, care a omorât în serie 31 de femei tinere, a declarat în interviul înregistrat video, cu câteva ore înainte de execuția lui: ”mă veți executa, ceea ce va proteja societatea de mine…dar afară sunt mulți, mult mai mulți oameni dependenți de pornografie, și în privința acestui lucru, nu faceți nimic”.

    Suntem o societate extrem de ipocrită. Înfundăm pușcăriile cu oameni care, noi ca societate i-am adus în niște condiții!
    Se știe bine că pornografia aduce violență împotriva femeii, cresc violurile, omorurile, cresc toate comportamentele rele!

    Întrebarea pe care vi-o punde ce este legală pornografia? De ce este legal un mesaj care aduce cel mai mare rău în lume? Pentru că războiul care se duce astăzi cu lumea, este acesta al desfrânării și al pornografiei.
    Prin pornografie și desfrânare vor fi supuse populațiile.


    N-o să mai lupte nimeni.

    Omul care consumă pornografie și se masturbează, nu iese să facă nicio revoluție.

    Stă acasă, el are o problemă, a lui…nu se poate lupta pentru ceva MORAL, dimpotrivă!

    Și asta vor…o populație cu care să faci tot ce vrei!
    Dacă nu înțelegem să ne apărăm, nu ne poate apăra nimeni!
    Că, de închis canalele, nu poți!
    Dar noi putem să închidem televizorul.

    Întrebarea ce ne puteți spune despre sine și identitatea omului, am ținut 2-3 conferințe pe tema asta. Nu poți să vorbești în 2 minute.
    Mare problemă a tinerilor de azi, este că nu-și definesc identitatea.

    Nu au identitate.

    Știți cum îmi definesc identitatea? Prin interacție! Când mă-ntâlnesc cu un om, când sunt pus într-o situație, îmi văd propriile mele posibiltăți. Când îl văd pe celălalt, mă reflect în el….cu ceilalți, în comunitate, asta îmi dă mie identitate!

    Dacă părinții mei au o identitate puternică, eu o să-mi construiesc o identitate după ei…și, cu cât identitatea este înrădăcinată mai puternic în niște valori, cu cât modelul este mai puternic înrădăcinat în niște valori, cu atâta este posibilă construirea unei identități puternice!

    Însă, constată cercetătorii de azi faptul că modelele noastre identitare fiind de pe micul ecran…vrea o fată să vadă cum se descurcă, dă drumul la televizor!
    Ea își caută un model. Mă uit la fete – se uită la reviste – de modă, ea nu-și dă seama…își caută modele! Așa învață omul…modelare!

    Din păcate pentru că sunt foarte multe modele…acestea sunt contradictorii sau sunt modele ineficiente iar tinerii și le iau, dar nu reușesc să-și construiască identitatea, n-au identitate…și pentru asta devin agresivi. Pentru că vor să-i facă pe alții să sesizeze că există.

  3. Magda 1 iunie 2017 at 17:24

    Că, dacă el n-ar identitate puternică, devine agresiv, devine violent. Devenind violet într-o școală, într-o societate, devine și ălălalt de lângă el, pentru că se apără.

    Am văzut la fete că sunt agresate, răspund cu agresiune și-și măresc nivelul de testosteron…ceea ce pe ele, le afectează. Ce-ar trebui făcut aici? Nu ea să răspundă cu agresiune ci, școala să îndepărteze pe cel care este agresiv. Eu nu-mi trimit la școală copilul, ca să-l mutilez. Eu l-am trimis ca să fie educat.

    Dacă eu ca părinte constat lucrul acesta și trebuie să fim foarte atenți ce se întâmpla la școala cu copiii noștri, atuncea trebuie să iau măsuri rapide.
    RAPID și FOARTE FERM!

    Atât de proastă este școala și-atât de puțin învață copiii astăzi terminând 12 clase, neștiind să scrie bine. Mă gândesc de ce trebuie să-i chinuiesc eu, să-i trimit în fiecare zi la școală…ca să-i tâmpească acolo, să învețe numai prostii? Să devină violenți, să devină agresivi, să desfrâneze în colectivele respective?

    Deci, cu identitatea și cu sinele e foarte mult de vorbit pe tema asta, e o lume foarte bogată…pentru că aproape tot ceea ce facem noi, ține de identitatea noastră. Eu când mă duc în fața cuiva, eu sunt cine sunt eu…și în funcție de cine/ceea ce sunt eu, COMUNIC!

    Dacă eu nu știu cine sunt eu, ce să comunic, frate?! Pentru că eu v-am spus – orice proces de comunicare, e un proces în care omul se comunică pe sine.

    Femeile când se îmbracă și stau mult în fața oglinzii, ele nu fac altceva decât să-și dezvolte un sistem de comunicare. Ele, prin îmrăcăminte, SE comunică, comunică ceva…deci, ăsta este un sistem de semne prin care comunică ceva..nu este altceva! Mai ales femeia, este foarte înclinată spre comunicare.

    De ce? Pentru că cea mai bună modalitate de a crește copilul sănătos este să comunici cu el. Și-atunci femeia, rămânând acasă să comunice cu unul, doi, trei, cinci, șase, șapte copii…cât i-a dat Dumnezeu, nu unul cum vrem astăzi…are genetic posibilitatea de-a comunica cu toți copiii așa…are posibilitatea genetic de-a vorbi 20.000 de cuvinte/zi, chiar și mai multe..ca să educe!
    (acuma înțeleg de ce sunt obositoare femeile și de ce se plâng bărbații din pricina GURII lor laughing

    Îi spune unuia ceva, altuia – altceva…ca să-i poată îndrepta, conduce în viață. Cel mai bun mod de-a stimula un copil, de a-l proteja, de a-l îndrepta…este CUVÂNTUL!

    Cei care știu să folosească cuvântul și autoritatea lor morală, n-or să aibă probleme în educație. NU BĂȚUL, CUVÂNTUL!Cuvântul nu înseamnă cuvinte multe…ci cuvinte CU PUTERE!

    Și bărbații sunt supărați că femeile vorbesc mult! Păi vorbesc…pentru că ele au un potențial de-a vorbi cu mulți copii! Dar dacă voi le-ați făcut doar un copil….restul cuvintelor până la 20.000, o să le suportați! (SUPER!!!)

    Nu este o glumă, pentru că în momentul în care ea are mulți copii, își epuizează debitul verbal și nu mai simte nevoia, dar când nu…vine bărbatul și-atuncea…am spus lucrul acesta la o conferință și un preot i-a scris episcopului un bilet ”stiți, are dreptate d-ul Virgiliu dar, dacă limba femeii ar fi mai scurtă, viața bărbatului, ar fi mai lungă”10

    Întrebare: Cum să explic rudei mele că nu e bine să-și lase ore-n șir la calculator copilul, pentru a vedea desene animate, copilul având 1 an jumate.

  4. Magda 1 iunie 2017 at 17:29

    VIRGILIU GHEORGHE: Păi eu le explic, fraților!
    Vreți să știți un lucru?
    O să-l tâmpești!
    O să ai un copil idiot.
    Nu crezi? Hai să vedem…îți permiți să riști?
    Ce să-i explici?
    Luați partea asta cu ”efectele micului ecran”.
    A venit o femeie din Creta să mă cunoască, că ea în carte a văzut exact ce s-a petrecut cu copilul ei…a căpătat autism de la televizor și-atunci, ce să vă fac, doamnă?
    Cât stătea la televizor? Două, patru ore/zi?
    Nu, mai mult…
    4-6h/zi?
    Nu, mai mult!
    8 h?
    NU, mai mult!
    Cât, doamnă?
    Toată ziua!
    Păi, da de ce? Lucrați?
    Nu, soțul lucra…credeam că-i face bine.
    Nu v-ați gândit că dacă îi făcea bine, făcea Dumnezeu niște televizoare ca să stea copiii să se uite la ele?

    Nu vă gândiți că un copil se mișcă tot timpul?
    Aleargă, cade, se ridică…știți de ce?

    Vrea să cunoască lucruri!
    Să cunoască lumea și Dvs.numai îl lăsați!
    Îl puneți la un calculator ori în fața unui ecran și e cuminte.
    Ce cuminte e copilul meu și eu pot să fac absolut tot ce vreau!

    Faci ce vrei acuma, dar va veni vremea când n-o să mai faci ce vrei…și copilul ăsta te va strânge de gât!

    La propriu sau la figurat!
    O să-ți distrugă viața pentru că tu i-ai distrus viața, lui…

    Încerc să le spun la părinți că timpul investit în educația copiilor noștri trebuie să fie foarte inteligent investit.
    Cu cât investim mai mult timp cu ei când sunt mici, cu atât investim mai puțin timp cu ei, când sunt mari.

    Nu vă gândiți că-i asigurați viitorul, asigurați-i prezentul.

    Moor când aud: să-i asigur viitorul!
    Mă duc să muncesc…

    Dacă vrei să-i asiguri viitorul, asigură-i prezentul, pentru că copilul tău n-o să aibă viitor, dacă n-are prezent; ca să aibă viitor trebuie să treacă prin prezent și-n prezent, are nevoie de afectivitatea ta.


    Copiii au nevoie de afectivitatea mamei până la 3 ani, în cel mai înalt grad!


    Mai mult decât orice alt mod de a stimula copilul, este afectivitatea mamei.

    Când aud că-l trimite pe copil la bunici sau bone ca să meargă la servici….(ridică din umeri) sigur!
    Poate zici că merită, dar eu zic că nu merită! Nu cred că merită. Femeia care are copii, n-ar trebui să muncească mai mult de 4-6h…eu am zis odată la o conferință unui grup de femei, că o femeie n-are voie să lucreze mai mult de 6h și mi s-a spus…Nu, greșești! Mai mult de 4h.

    Și erau feministe și toată viața făcuseră 2 facultăți…se certau cu mine în tinerețe că nu, că nu se poate!
    Și mi-au spus după ani de zile că au greșit! Și-au dat seama după ani de zile că nu se poate…

    Deci, CEA MAI IMPORTANTĂ și CEA MAI GREA MESERIE DIN LUMEA ACEASTA…este MESERIA DE MAMĂ! Și noi credem că e o chestie care se face așa..de la sine! Nu se face de la sine!

    Mama trebuie să fie învățător, doctor, bucătar, îngrijitor, tot ce vreți! Nu se poate! Lucrurile-acestea nu sunt puțin lucru…mai mult de toate trebuie să fie mamă, deci să aibă capacitatea să gestioneze efectiv relația cu copilul.

    Afectivitatea să fie multă…dar măsurată, nu egoistă, nu să dezvolte comportamentul isteric și demonstrativ copilului, făcându-i toate plăcerile!
    Copilul, dacă-l iubești, nu-i faci toate plăcerile!

  5. Magda 1 iunie 2017 at 17:37

    Știți, dar noi ne iubim copiii.”
    Și cine ți-a spus matale că dacă-i faci toate plăcerile îi va fi bine? Deci, dacă-ți iubești copilul, trebuie să-i dorești BINELE copilului. Dacă-i faci toate plăcerile, crezi că-i va fi bine? Păi, da…zic – n-o să-i fie bine! Și vă spun de ce!

    Pentru că copilului căruia nu-i lipsește nimic, când o să-i lipsească ceva, o să sufere foarte mult.
    Unul din cele mai importante lecții de viață este suferința. De aceea le spun la părinți: lăsați-i domnule să se urce și să cadă! Își mai rup și ei ceva..dacă ai căzut, te-a durut, ai învățat…să te ferești! Îi țineți așa…

    Îmi place acest exemplu, cu pasărea…că tot are o pasăre aici. Pasărea când e ținută în colivie, când îi dai drumul…într-o săptămână, două, moare! Așa e și cu copiii noștri! Ținuți așa, când îi dai drumul…știți cum e cu suferința? Eu dau slavă lui Dumnezeu c-am prins și comunismul. Am prins destul…și-am prins și cu frig în casă – 5 grade, 10 grade…stăteam acolo și ne învățam cu paltonul pe noi, cu bocancii-n picioare.

    Dar când am terminat perioada asta, știți ce le-am spus unor oameni? Eu am o mulțumire față de comunism. M-a învățat un lucru foarte important – SĂ RABD! Dacă nu înveți să rabzi în viață, vei fi un om nefericit. Pentru că nu poți să te confrunți cu greutățile. Să nu-mi spuneți mie că reușiți să-l protejați pe copil până la moarte de orice greutate.

    Și vă spun de ce…presupunând că nu va avea boli, presupunând că nu va avea căderi…va avea greutățile inerente unei vieți de familie, unei relații. Și el n-o să poată face răbdare. Pentru că oamenii NU intră desăvârșiți în familie, sunt pătimași, sunt egoiști. Și-acolo o să-ți dai examenul de răbdare, de smerenie..și dacă nu poți, îți vine să-i dai celuilalt cu ceva-n cap!

    Și ăluia îi vine să-ți dea cu ceva în cap ție…uite-așa ajung oameni la bătaie, ajung la dispreț, la nepăsare…când puteau să transforme într-un Rai viața de familie, au transformat-o într-un iad. Când auzi…nici nu-mi vine să mă mai duc acasă! Când o văd pe nevastă-mea, mă îmbolnăvesc! Și nevasta zice la fel…nici pe băiatul lui nu-l mai suport, nu-l mai suport pe fie-miu! Așa au ajuns oamenii…să nu credeți că vă spun din povești, vă spun din ce aud.
    Se întâmplă.
    De ce? Pentru că n-am știut să ne comportăm la momentul oportun. Nu facem răbdare. Noua generație intră total nepregătită pentru viața de familie. Nu știu să facă răbdare, nu știu să suporte greutăți, nu știu să-l asume pe celălalt, nu știu ce înseamnă compătimirea, nu știu ce înseamnă smerenia, nu fac față!
    Oamenii înainte erau încercați…era viața grea! Trebuiau să se ducă iarna să spele cu apă rece…se făceau mâinile noduri, noduri din cauza reumatismului…ce durere aveau! Nu-ți mai ardea de prostii. Erau lucruri mici.

    Astăzi, pentru că trăim într-o lume artificializată, toate aceste lucruri mici, devin foarte importante! Într-adevăr, oamenii nu mai sunt simplii la minte, și cel mai rău lucru în viața de familie este nepăsarea celuilalt. Dar nu putem să-l schimbăm pe ălălalt, dacă nu ne schimbăm pe noi.

    Eu le spun permanent: nu lucrați asupra celuilalt decât lucrând asupra voastră! Lucrând asupra voastră, îl schimbați și pe celălalt.
    NU EXISTĂ ALTĂ SOLUȚIE!
    Eu nu am acces la el, am acces la mine – deschis, și mă ajută și Dumnezeu! La el, lui…dacă mă schimb pe mine, îi dau o șansă și lui salvând căsătoria, dând o șansă familiei.

  6. Magda 1 iunie 2017 at 17:40

    Să știți un lucru: atuncea când noi avem o convingere, o convingere puternică, avem un spirit pe care îl manifestăm și-avem o putere-n cuvânt.

    Dacă n-avem convingere, n-avem putere-n cuvânt. În primul rând s-avem convingerea că face rău și de ce face rău…eu nu forțez pe nimeni!

    Eu spun: ăsta este adevărul cum îl văd eu, dacă vrei să-l primești, îl primești…de ce?
    Dumnezeu lasă libertatea omului, maximă!
    E o ființă liberă.
    Numai diavolul forțează.
    Nu forțați.
    Și spuneți – o dată, de două ori…ce putem face?
    Dacă el nu vrea să primească…este scris și în Înțelepciunea lui Solomon!
    Cel mult, ne rugăm pentru el.
     Dar eu cred că dacă e un părinte bun, conștient cât de cît, dați exemplare după cartea asta, vorbiți-i…ceva se va mișca în el.
     Î

    întrebare: cum se poate apăra împotriva armelor psihotronice?
    Ce ne puteți spune?
    Creierul nu se poate apăra genetic.
    Ce energie este aceasta? Cum se poate apăra concret….
     

    VIRGILIU GHEORGHE: Domnule! Să ne protejăm în fața fluxului de informații.
    Asta s-o facem fizic. Iar duhovnicește, mintea să caute drumul către inimă.
    Mintea dacă a găsit drumul către inimă și se-așează-n inimă, orice-ar face ăștia cu noi, n-o să mai poată face nimic.

    Dar deja e un lucru mare. Însă, să facem în așa fel încât când auzim o rugăciune, să se odihnească. Când zicem – Doamne Iisuse Hristoase…mintea noastră să se-ndulcească.
    Să se-ndulcească, pur și simplu!
     Trebuie să simțim bucurie.
    Dacă nu simțim bucurie, nu a devenit hrana noastră cea de toate zilele.
    Și-atuncea, cu siguranță că armele astea, nu mai au putere. Pentru că Dumnezeu a făcut lumea aceasta, astfel încât să nu-l poată pierde, decât dacă omul vrea. Încă o dată – suntem victimele propriilor noastre alegeri.
     Î

    întrebare: dacă încercăm să filtrăm posturile de televiziune, cât și cele accesate pe net…suntem la fel de afectați? 

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu, evident! Nu suntem la fel de afectați, dar suntem afectați.
    Am vorbit odată la Arad, 3 ore. Și-mi trimite un bilet cineva – am o fetiță de 3 ani, cât timp s-o las la televizor? Și i-am zis – un minut. Un minut n-o să-i facă rău.
     
    Domnule…știți care este treaba cu televizorul?

    ESTE O SURSĂ DE FASCINAȚIE, DE SEDUCȚIE!  
    Îl ai în casă, te uiți la el.
    E un timp pe care noi îl pierdem.
    Vom da socoteală de timpul ăsta.
    Veți spune – am timpul ăsta!
    Și n-ai ce face cu el?
    Se plânge lumea că n-are timp să facă, să dreagă…și sunt atât de multe lucruri de făcut!
    N-are cine să-i aducă apă la un bătrân, n-are cine să vorbească cu un copil pe stradă…sunt atâtea lucruri!
    Găsim ceva de făcut.
    Vom da socoteală pentru timpul ăsta care-l pierdem.
    Deschidem televizorul dimineața – 8, 10 dimineața.
    Ne ducem la serviciu, l-am închis…venim de la serviciu, l-am deschis.
    Ne uităm la televizor, fără să ne uităm la ceea ce este important.
    Sunt oameni care nu adorm decât cu televizorul aprins.
     
    Așa de mult a pătruns în viața oamenilor, că mi-e și frică să nu mă linșeze ăștia.
    Spunea un preot la predică – măi oameni buni, mai închideți televizoarele-astea!
    La care o bătrânică i-a spus – părinte, dacă ne luați televizorul, nouă ce ne mai rămâne?
    Asta este! Aici s-a ajuns.
    Ce să-i mai zici? Ea a spus totul.
    N-avem nicio treabă cu Dumnezeu, chiar nicio treabă.
     

  7. Magda 1 iunie 2017 at 17:46

    Mie îmi spuneau părinții în Sf.Munte: unde există televizor în casă, nu există progres duhovnicesc. Punct.
    NU-i punct și virgulă.
    Vreți să progresați duhovnicește, să vă schimbați viața?
    Îndepărtați-l!
    Pentru că el vă va împrăștia mintea, el vă va atrage.
    Sigur…dacă te uiți 3-5 minute/zi, da!
    Dar nu face nimeni asta!
    Te uiți numai la cele duhovnicești, da!
    Dar nu face nimeni asta!
    Mai mult ne-nșelăm decât putem….de-asta mă doare inima, măcar să facem!
    Mai ales copiii!
    Cum să controlezi copiii?
     
    Întrebare: cum pot fi evitate, sau cel puțin diminuate efectele calculatorului, internetului asupra copiilor ce cresc în familii care au profesii în domeniul IT?!
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Păi da, dar ce treabă au copiii cu calculatorul dacă au părinți IT? Că doar nu suferă prin intermediul părinților.
    Nu se uită tatăl la calculator și se strică creierul copilului.
    Nu înțeleg. I se strică dacă stă copilul la calculator.
     Nu vă sfătuiesc să vă țineți copiii la calculator.
    Eu le spun la oameni. Spunea cineva o dată, și preot!
     
    Domnule, să știți că ați avut dreptate. Am o fetiță de 6 și una de 9. Într-o zi am intrat la ele în cameră și am văzut uitându-se la televizor, apoi la calculator…fiind niște porcării! Nici nu vă spun ce-am văzut, că sunt copii pe-aici. Îngrozitor!
     
    Și am sărit să închid…la care, fetița de 6 ani – lasă măi tată, am mai văzut și altă dată cum nenea cu….ce faci frate, că i-a intrat în cap copilului și când va veni cineva peste 10 ani să facă același lucru, va spune că-i normal..pentru că are acolo în subconștient prins…l-a văzut ea când era mică!
     
    Întrebare: ce soluții tacticoase aveți ca să faceți un om să se lase?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Zicea Pr.Dionisie…să nu-i vorbești niciodată ca și cum nu are dreptate! Îi vorbești ca și cum are dreptate.
    De ce? Ca să nu-i stârnești egoismul.
    Atunci egoismul, n-o să-l lase să primească. Îi spui…da, da…dar uite, așa este!
     Nu trebuie să fim împotrivitori în duh!
    Trebuie să fim calzi, să avem multă pace…trebuie să fim deschiși, blânzi, să ne rugăm înainte de-a vorbi, să ne gândim…na!
    Să primească omul. Nu-i puțin lucru să primească cineva ceea ce spunem fiindcă suntem egoiști.
    Este lupta asta cu egoismul, până la  moarte o s-o ducem cu ea….
     
    Întrebare: cum vindecăm sau scăpăm de efectul negativ al televizorului sau al net-lui asupra copiilor?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Păi v-am zis – da-ți-le activități! Am fost undeva la Arad și-am vorbit, și pe urmă am mai fost dupa 3 ani și mi s-a zis: aaa…d-ul Virgil, să știți că am scos televizorul din casă. Și cum ați făcut, doamnă? M-am dus acasă, l-am scos și l-am aruncat la gunoi.
    Păi, și copiii? Dar, ce?! Au ceva de zis? Sunt convins că nici bărbatul nu avea nimic de zis. (râde…)
    Altcineva îmi spune…de data asta un preot: domnu Virgil, am zis când v-am citit cartea că renunț la televizor.
    Dar acuma când ați venit la noi, la Pitești…face – gata!
    Și pe urmă îmi scrie după o săptămână un coleg, un prieten de-al lui, tot preot: domnu Virgil, a ajuns acasă, a luat televizorul sus în curte, a luat 3 pietre și-a zis – în Numele Tatălui și-a aruncat cu piatra, al Fiului – cealaltă piatră, și-al Sf.Duh…ultima piatră! Așa a scăpat de el…pe urmă l-a aruncat!
     
    Sunt și oameni d-ăștia! Altcineva…în Suceava! Ea – doctoriță, el – doctor! El, televizor, football, băieții – la fel! Nebunie…ea, îi zice o dată, de două ori, pe urmă blesteamă – să-l trăznească Dumnezeu! Și a trăznit Dumnezeu! A trăznit Dumnezeu și prin antenă, s-a ars televizorul. De-atuncea, nu și-au mai luat televizor. (superr!) Au văzut că e voia lui Dumnezeu…
     

  8. Magda 1 iunie 2017 at 17:50

    Deci, vedeți că sunt tot felul de mijloace de a scăpa de el, din casă…m-am dus odată la o televiziune, la Hunedoara și îmi spun: domnul Virgil, acuma n-o să spuneți să aruncăm televizoarele pe fereastră! Zic: Doamne ferește! Mai cade în capul cuiva și-l omoară! Faceți cum credeți. Eu zic că există posibilitatea de a scăpa de ele.
     
    E O PROBLEMĂ DE VOINȚĂ ȘI DE A CĂUTA ACTIVITĂȚI!
     
    E vorba de a ne reconstrui viața, de a ne reconstrui comunicarea cu cel de lângă noi, dacă tot vorbim de educația copiilor noștri.
    E foarte comod să-l pui pe copil la televizor și să scapi de el.
    Cel mai comod lucru. L-am pus și mi-am văzut de treaba mea.
    Dar vei da socoteală pentru treaba asta pentru că el învață prostii, va deveni hiperactiv, axat pe lucruri care n-o să-i folosească-n viață și-atuncea nu este calea bună.
     
    Întrebare: în România, guvernul a inițiat introducerea de tablete în școli. De ce nu intreprindeți acțiuni – Dvs.sau ONG-rile ca să opriți asta?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Eu intreprind tot felul de acțiuni.
    Am vrut s-o fac și pe-asta dar sunt în mijlocul unui studiu mare pe tema asta și mi se pare foarte greu studiul, pentru că lucrarea este foarte complexă, s-a scris mult, am acasă pe masă numai așa (arată cât un metru liniar)…studii pe tema aceasta – a tabletelor, calculatorului…în educația copilului!
     
    Vă dau un singur exemplu de ce este negativ: sunt niște rețele neuronale…cognitive să le spunem, care favorizează învățarea.
    Adică – eu mă raportez cumva la cartea aia, la materia respectivă, îmi creez niște obiective…spun că până mâine învăț asta, citesc asta…mă uit!
    Ei, aceste mecanisme sunt fundamentale pentru cei care sunt buni la școală. Adică știu să le folosească.
     
    De multe ori, sunt copii care învață mai puțin decât alții, dar sunt mult mai buni pentru că stăpânesc mai bine aceste mecanisme, știu să-și organizeze timpul, să-și creeze obiective, să memorizeze.
     
    Ei bine, în contact cu ecranul, nu funcționează aceste mecanisme. Aceste mecanisme îți dau dispoziția de-a învăța.
    În contact cu ecarnul, nu ai dispoziția de-a învăța.
    Deci, dacă vreți să-i stricați relația cu cartea, cumpărați-i o tabletă – are prietenă tableta și dușman – cartea!
    N-o să mai poată-nvăța!
     
    De ce fac guvernanții-așa?
    Sunt multe interese…în Europa dictează introducerea acestor tablete tocmai pentru asta – nu se mai dorește ca copiii să învețe, nu se mai dorește! Nu vă amăgiți cu lucrul ăsta.
    Nu numai în România, școlile de stat sunt la pământ.
    Când spun la pământ, la pământ…aproape că nu învață nimic!
     
    Întrebare: care este vârsta optimă de a merge copiii la școală?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Din pct-ul meu de vedere la ora asta…cât mai târziu!
    Ca să stea acasă să facă treabă, să învețe ceva!
    Că pe urmă începe școala și n-o să mai învețe.
    Deci, când eu văd copiii la școală 3 ore care nu-i spun nimic, creierul lui învață că nu-i important să învețe.
     
    Când vine clasa a 4-a, el se plictisește. Pentru că așa a învățat. Nu ne dăm seama dar printr-o educație proastă noi dezvățăm copilul de obișnuința de-a învăța, deprinderea pe care trebuie să i-o formăm, de apetitul pe care-l are…pentru că el pleacă cu un apetit la școală dar dacă  profesorul nu știe să i-l dezvolte și mediul, colectivul nu-l pun în funcțiune, el – dimpotrivă, se va reprima și n-o să-l mai aibă!   
     
    Întrebare: medicina a dovedit că  între 3-5 ani, e cel mai bine copilul să-nvețe cel mai mult, să învețe încă-o limbă pe perioada în care trebuie să asimileze cel mai bine informația. Care este părerea Dvs.?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: O limbă poate să învețe, dar nu mai mult.
    Eu  merg foarte mult în concepția mea despre educație, spre activități.
    Să facă sport, să facă un instrument musical…la 4 ani să facă un instrument muzical.

  9. Magda 1 iunie 2017 at 17:56

    Sport, instrument musical, matematică în ultima fază…lectură – aceste activități îi dezvoltă creierul.
    Și treburi casnice, gospodărești!
     
    Copilul trebuie învățat de mic cu ascultare în casă.
    Fetița – strânsul mesei, făcut curat. 
    Băiatul – cu treaba cutare.
    Acestea joacă un rol foarte important.
    Nu numai că va avea nevoie de ele să știe în viață, dar dacă le va face acuma, le va face și mai târziu.
    Nu le face acuma, n-o să le facă nici mai târziu.
    Așa sunt lucrurile.
     
    Îl învățați să muncească, să fie responsabil. Aceste lucruri sunt foarte importante.
     
    Întrebare: soțului îi plac filmele de groază și cele istorice cu conținut violent. Cum aș putea să-i schimb această deprindere pentru că mă deranjează. El spune că îi place, vreau eu sau nu…el oricum rămâne la deprinderile sale.
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Eeee…când devenim și noi mai duhovnicești, așa încet, încet…poate îl atragem și pe el.
    Nu numai să mergem la Biserică, să avem viață duhonvicească.
    Să ne rugăm la Dumnzeu să-i îndrepte mintea.
     
    Nu-i dați lecții bărbatului…femeia care cred că-și îndreaptă bărbatul dându-i lecții, greșește!
    Bărbatului nu-i plac lecțiile pe care i le dă nevasta…spuneți o dată, știe ce-i place la Dv.și lăsați-i libertatea!
    Mult mai repede o să-l convingeți lăsându-i libertatea decât să-l constrângeți, pentru că el se va opune.
    Nu-i place lui ca bărbat, să i se dea lecții, mai ales de nevastă-sa, înțelegeți? (râde…).
     
    Întrebare: cum să deosebim viața activă de cea hiperactivă? Spre exemplu sunt implicat în diverse activități și care-s consecințele hiperactivității asupra trupului, mintii și sufletului? Multumesc.
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Nu e vorba numai de hiperactivitate.
    Hiperactivitatea este o reacție neurologică. Sunt multe activități.
    Astea vă afectează atenția.
    Nu știu cine-a scris…femeie sau bărbat, pentru că răspunsul este diferit!
    Femeia prin natura ei este multi-tasking prin firea ei…dar în casă.  laughing
     
    Deci, unuia îi face de mâncare, cu altul face lecții, la unul urlă să nu se arunce pe fereastră…asta poate să facă și nu se stresează, nu face cancer la sân.
    Dar dacă se duce la servici și trebuie să facă 5 activități, este foarte greu pentru ea, se stresează și există posibilitatea să facă cancer de 400 de ori mai probabil, dacă n-ar face aceste lucruri.
    Deci, femeia a fost făcută să se streseze cu copiii și treburile gospodărești, dar n-a fost făcută să se streseze cu activitățile din afară, mai ales cele care presupun ub management și lucrul cu oamenii.
     
    Deci, dacă sunteți femeie și aveți astfel de activități, nu este recomandat…o să vă îmbolnăviți, mai devreme sau mai târziu.
    Dacă sunt activități în casă, da…aveți capacitatea!
     
    De ce? Pentru că în activitățile domestice, femeia se implică afectiv. Adică…când ea strigă la un copil sau îl protejează pe altul…o face cu dragoste!
    Acea dragoste provoacă oxitocină.
    Oxitocina îi crește nivelul de satisfacție și îi dă posibilitatea de-a rezista la stress.
     
    În momentul în care lucrează în societate și trebuie să facă anumite lucruri, le face cu nervi, le face cu tensiune.
    Așa scade oxitocina și o dărâmă stresul acela.
    Pentru că la femeie nivelul de oxitocină este foarte puternic implicat în procesele psihologice, adică în tot ce face femeia, face…implicându-se emoțional.
     
    Bărbatul poate să facă ceva și neimplicându-se emoțional.
    Femeia, dacă nu e implicată emoțional, greu face…

  10. Magda 1 iunie 2017 at 18:02

    Ei…face ușor pentru că implicându-se emoțional și afectiv, crește nivelul de oxitocină.
    Și oxitocina este minunată, în fapt!
    În cartea aceasta ”pornografia – maladia sec.21”, dau exemplu 15 calități pe care le are oxitocina, în refacerea organismului.
     
    Spre exemplu, nivelul mare de oxitocină vindecă de 2 ori mai repede rănile, scade nivelul de dependență, crește rezistența la stresul psiho-social, scade nivelul de durereîn sensul că copilul se lovește, țipă…mama se duce, îl ia în brațe, îl pupă și copilului îi trece…lui îi crește nivelul de oxitocină și nu mai simte durerea.
    La fel…când femeia a născut și bărbatul trebuie să fie lângă ea!
    Cu cât el este mai aproape, cu atât șansele ca ea să facă depresie post-natală, sunt mai mici.
    Invers, dacă NU îi este aproape, scade nivelul de oxitocină și, mai ales dacă a avut cezariană care nu-i crește nivelul de oxitocinăoxitocina crește la nașterea naturalăea este hormonul care impulsionează contracțiile.
     
    După naștere, femeia rămâne cu nivelul mare de oxitocină care o ajută în primii ani care-i are copilul când e mic, să reziste stresului care presupune creșterea copilului.
    De aceea le spun mai ales dacă e vorba de cezariană, soților…să fie apropiați, să fie acolo, lângă ele…să le susțină, pentru că susținerea lor emoțională și-afectivă le va face să depășească mult mai ușor posibila depresie postnatală care este din ce în ce mai deasă în zilele noastre.
     
    Întrebare: ați vorbit despre maturizarea timpurie a copiilor noștri. Ce părere aveți despre acordarea dreptului la vot, de la 16 ani a copiilor noștri?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Inutil. Ei nu se vor duce nici dacă le-o acorzi, la 18.
    Tinerii nu mai sunt interesați să voteze.
    Nu are nicio semnificație.
    E-o prostie.
    Nu se mai duc adulții.
    Ce să votezi când tot ăia ies?!
    Din păcate, nici nu prea avem cu cine alege…ni se pun să facem alegeri între unul rău și altul – și mai rău! Chiar mă-ntreba cineva: Virgile, tu cu cine alegi?
    Zic – măi, frate!
    Știi cum este-acuma?
    Care a omorât mai puțini…deci, eu nu pot să-aleg și să-mi încarc conștiința!
    Pentru că eu dacă-l aleg pe unul și ăla face o porcărie, îmi încarc conștiința că am ales prost.
     
    Întrebare: cunoașteți autori ruși care-au scris în română?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Nu cunosc rusa…au vrut să-mi traducă cărțile dar cred că s-au dus prea sus și s-au blocat undeva.
     
    Întrebare: ca ortodox, ce credeți despre activismul virtual? Al clericilor, monahilor…
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Domne…e bine să fie acolo, poate mai pescuiești pe vreunul. Dar nu ăsta este genul nostru de misiune…nuu! Rostul este în primul rând chilia, genunchii, asta este! Și pe urmă, dacă noi ne sfințim se sfințesc și altii în jurul nostru.  
    Dobândește pacea și o vor dobândi și altții. Dacă noi n-am dobândit pacea, degeaba stăm pe internet…n-o să convingem pe nimeni.
    Când te vede cineva și vede că ai pace, imediat vine și el la Dumnezeu pentru că zice – am văzut un om fericit! Un om bucuros de ceea ce are…dar dacă nu-i vedem pe oamenii ăștia, nici nu credem că mai există. Asta este toată problema.
     
    Întrebare: dacă suntem pe rețele de socializare urmărind știri, sfaturi despre sănătate, rețete de mâncare, naturiste…
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Nu este atât de greșit să urmărim dar…încă o dată – mie mi-au făcut un cont pe facebook. M-am trezit că mă sună cineva – Virgile, ți-ai făcut cont pe facebook. Nu, n-am făcut niciun cont. Cum să fac cont, dacă nu cred în asta….și am zis să-mi desființeze contul…o săptămînă, două și nu s-a rezolvat până a dat de altul, mai persuasiv.
     
    Sigur, dacă mi-aș face cont, aș aduna 2000-3000 de prieteni. Dar, nu asta este esențial. Și nu pot să stau să le rezolv problemele. Dacă stau acolo să le rezolv problemele, n-o să mai fac altele care-s importante pentru ceilalți. Nu știu dacă asta este calea cea mai bună.
     
    Uitați – Familia ortodoxă – este o revistă care se găsește azi în România…iertați-mă, în Moldova! Este o revistă în care sunt spuse răspunsuri la absolut la toate problemele – de sănătate, psihologice, probleme de familie, științifice chiar! Cu abordări foarte bune. Sunt profesori, sunt doctori, sunt de toate…și numai asta dacă ați citi-o lună de lună și ați avea un PLUS! Se găsește, dar oamenii nu știu că se găsește! Oamenii nu mai vor azi ca să citească! Vor să stea pe internet.

  11. Magda 1 iunie 2017 at 18:05

    Întrebare: Spune-ţi-ne vă rog, dacă mijloacele audio ar putea avea efect nociv, la fel ca cele video…dacă da, care sunt acele pericole?


    VIRGILIU GHEORGHE
    : Nu, nu vor avea!
    Nu au acelaşi efect pentru că imaginea este cea care ne fură…dar dacă staţi şi ascultaţi muzică tot timpul, 24h din 24h…aveam pe cineva care stătea deasupra mea şi asculta tehno – non-stop!

    Nici nu ştiu când mergea la servici…probabil că , 3,4-5h nu asculta, dar poate nu le prindeam eu p-alea!

    Mă rugam la Dumnezeu …nici nu ştiam ce să fac – să mă iau de el, să-l dau în judecată…mai făcea şi porcării! M-am urcat odată la el şi i-am zis : ce faci domne cu fata aia, vrei s-o omori, că urlă – ajutaţi-mă, salvaţi-mă! Zic, măi frate am ajuns să trăim ca-n iad, aici….până-n-tr-o seară în care a distrus tot – a spart prin casă, toate geamurile, a dărâmat soba, a distrus tot şi-a plecat şi s-a mutat în alt oraş.

    Mă gândeam cum de nu înnebuneşte…şi-ntr-o noapte a înnebunit, tot timpul asculta! Mai ales dacă e muzică, ascultând tot timpul, creierul este afectat.

    Dar nu e la fel ca imaginea. Imaginea ne omoară azi! Dacă ar fi fost numai audio, nu şi video….altfel ar fi fost lumea azi.
    Întrebare: funcţiile matematice urmărite video 10 minute m-au lămurit mai mult decât la şcoală. Cum vedeţi înlocuirea lecţiilor cu cele video?
    VIRGILIU GHEORGHE:
    Slavă Domnului c-a fost un curs bun…nu e o soluţie!

    Una e să ai un om…probabil că la şcoală nu aţi avut un profesor de matematică suficient de bun care să înţeleagă el însuşi ce spune acolo…că dacă el nu înţelege, nu poate să-ţi transmită. Profesorul care înţelege, are capacitatea de-a transmite…e o vocaţie şi asta.

    N-o să aibă viitor treaba asta! Nu e mediu ca să-nveţi aşa…dacă staţi un an de zile, zi de zi să-nvăţaţi aşa, v-asigur că n-o să mai puteţi să-nvăţaţi.

    Întrebare: am pete cu lichid pe creier care-mi dau depresii şi-mi îngreunează gândirea. Puteţi să ne spuneţi cum să alimentăm creierul ca să fie mai activ?

    VIRGILIU GHEORGHE: Creierului îi trebuie vitamine, enzime, mişcare, efort fizic, să nu-l suprasolicitaţi sub nicio formă, să evitaţi situaţiile conflictuale, să căutaţi situaţii care vă susţin pentru că depresiile vă sunt activate. S-aveţi încredere multă în Dumnezeu şi smerenie! Vă va trimite Dumnezeu pacea Lui, şi cu siguranţă vă va merge mai bine creierul.

    Pr.Sofian Boghiu care mi-a fost duhovnic fiind din Basarabia, şi d-asta şi spun…la un moment dat a plecat în Germania să-şi facă un RMN.
    I-au făcut o analiză şi-au constatat că creierul lui este distrus. A venit şi mi-a spus: domnu Virgil, mi-au spus ăia că creierul meu este distrus, şi se miră cum de trăiesc pentru că am celulele moarte. Şi le-am zis: dacă creierul meu este mort, înseamnă c-o să mor şi eu, mi-a zis părintele.
    Nu numai că era distrus,dar mai şi cânta! Mai şi gândea…ne sfătuia şi pe noi, nu numai pe mine, o mare parte din intelectualii din Bucureşti care mergeam la Biserică ! Avea dureri de cap mari, într-adevăr…deci, vedeţi…Dumnezeu poate face ca şi fără creier, să gândeşti! 04
    Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne distrugem creierul…înţelegeţi?!
    Asta înseamnă că dacă cumva am ajuns în urma unui accident, şi se întâmplă dacă accidentele sunt grave, se schimbă funcţiile şi trec de pe o funcţie pe alta, de pe o emisferă pe alta, de pe o zonă corticală, pe altă zonă corticală. Deci, nu vă faceţi griji, dar puneţi-vă nădejdea-n Dumnezeu.

    Întrebare: cum poţi să struneşti excitaţia sexuală, tensiunea sexuală şi cum putem să evităm aceasta?

    VIRGILIU GHEORGHE: Evitând mesajele ! Evitând alimentele bogate-n hormoni…mai multă mişcare, făcând binele pentru aproapele.
    Ţinut post…puţin mai mult, în sensul că dacă mănânci mai puţin, scade şi excitaţia…că scade totul! Nu glumesc…feriţi-vă de alimentele care excită! În nici un caz sucuri, ciocolată, cafea, alcool, eventual un pahar de vin la masă negru şi nu mai mult…iar dacă faceţi şi puţină rugăciune, aveţi şi-o viaţă duhovnicească, vă spovediţi des şi vă împărtăşiţi pe măsura conştiinţei, veţi scăpa de lucrurile-acestea, garantat!

  12. Magda 1 iunie 2017 at 18:11

    Altfel, va fi foarte greu pentru că în general, lucrurile-astea provin de la o hrănire a imaginaţiei, a fanteziilor erotice care-şi cer drepturile.

    Ai obişnuit mintea, ea cere…ca şi cum ar cere tot timpul cărbune, adică substanţă, materie…ca s-o hrăneşti!

    Nu-i mai dai, te înnebuneşte, produce anxietate şi-atunci trebuie să te lupţi puţin ca să scapi de ea.

    Întrebare: Cum trebuie să trăim în lumea-aceasta tehnologizată?

    VIRGILIU GHEORGHE: Ştiţi cum spunea Sf.Părinţi – ca şi cum n-am face parte din ea, ca şi cum n-ar fi tehnologizată.

    Adică să folosim cât mai puţin tehnologia şi să punem accentul în viaţa noastră pe mai mult ce ţine de comunicarea cu omul, de relaţia cu omul.
    N-o să câştigăm nimic, n-o să câştigăm fericire din relaţia cu tehnologia.
    Sunt unii oameni extrem de entuziasmaţi de-un aparat…au laptop nou, au un aparat nou…se-nvârt în jurul lui de parcă-ar fi în jurul pământului; au maşini noi, se duc s-o mai privească din când în când, se bucură, se simt bine…dar sunt îngroziţi că cineva ar putea să i-o zgârie! I-au pus alarmă ca să n-o fure…

    Deci, cum să spun…cu cât avem lucruri mai multe de care suntem legaţi, cu atât avem libertatea mai redusă. Omul care n-are lucruri, e fericit…n-are ce pierde! Unul care dă 800 de dolari pe-o haină, nu poate să mănânce cu ea la masă.
    Trebuie să fie atent pentru că dacă mănâncă şi o murdăreşte şi nici nu prea are bani, devine disperat.
    Cu cât ne legăm mai mult de ele, cu atâta vom suferi mai mult, pentru că ne pierdem libertatea.
    Eu sunt un om foarte liber şi recomand tuturor oamenilor să-şi păzească libertatea. Şi Dumnezeu iubeşte libertatea noastră. Nu putem fi mai liberi, decât putem fi liberi, cu Dumnezeu.
    Dracu ne urăşte şi vine c-o ofertă. Noi, trăind în lume…toţi ne fac oferte!
    Dar nu ştii că oferta, diavoul ţi-o face…îţi dă împrumuturi bancare cu rate cât mai mici, după care îţi ia casa. Toate chestiile-astea vin cu ofertele lor. Să fim foarte treji. Să ştim un lucru – măsura cu care ni se oferă, ni se va cere! Nu există nimeni în lumea asta care să-ţi dea, fără să-şi ceara, decât omul lui Dumnezeu!

    Întrebare: cum să stopăm acest proces tehnologic, în lume?

    VIRGILIU GHEORGHE: În primul rând să-l stopăm în viaţa noastră şi pe urmă trecem la lume.

    Oamenii înainte, aveau o memorie extraordinară. Tot ceea ce vorbeau, învăţau!
    Auzeau ceva şi puteau să reproducă până la ultimul cuvânt.
    Astăzi, cu cât ai mai multă informaţie, oamenii nu mai au memorie…şi sunt studii care arată că trăim într-o societate cu tembeli.

    Dar acum am trecut de la societatea cu tembeli, am trecut de la societatea cărţii la cea tehnologică în care nu mai există nimic.

    Întrebare: numele psihologului de la începutul conferinţei.

    VIRGILIU GHEORGHE: Dacă vă referiţi la asta, cred că am citit ceva la „ dragostea, de-a fi iubit, de-a fi util”….cred că la asta vă referiţi. Am undeva notat, dar nu-mi mai amintesc unde…

    Întrebare: credeţi că din cauza stresului creierul nostru nu mai poate memora, concentra, decide, scade atenţia…

    VIRGILIU GHEORGHE: Da, da, aşa este! Stresul face toate lucrurile-acestea.

    Întrebare: de ce tinerii numai doresc nimic, nu mai au putere pentru ceva, sunt epuizaţi…

    VIRGILIU GHEORGHE: Tocmai pentru că au fost bombardaţi prea mult. Eu am atins nişte subiecte.
    Nu le-am dezvoltat până la capăt pentru că e mult de vorbit. Nu ştiu cât a durat până acum. 3h?
    De-abia am început.
    Deci, în momentul în care copiii şi tinerii sunt foarte puternic stimulaţi încâ din primii ani ai vieţii, sunt obişnuiţi cu stimuli puternici, când cresc, nu se mai pot stimula singuri.

    De aceea eu recomand părinţilor să nu-şi stimuleze copiii foarte tare. Stimuli din aceştia superficiali care hiperstimulează: culori, alimente foarte excitante, tot felul de plăceri, muzică multă, distracţie multă….ei se-obişnuiesc cu asta.

  13. Magda 1 iunie 2017 at 18:15

    Spre exemplu, dacă eu sunt obişnuit cu astfel de lucruri, în momentul în care ajung în viaţa de familie (presupun….), mă simt foarte monoton.
    De ce? Pentru că nu ma distrează, e altceva! Zici: măi, da nu-i deloc distractiv.

    Copilul care creşte cu aşa-ceva…spun Asociaţiile de psihiatrie americane despre dependenţă, preşedinta asociaţiei, doctoriţa – fiica lui Troţki – cel care-a fugit în America; deci, fiica lui spunea că copiii care-s stimulati foarte puternic în vremea copilăriei, când ajung tineri, nu mai au puterea să se stimuleze singuri, nu-i mai interesează nimic şi-atunci se plictisesc.

    D-aia vă spun, învăţaţi-vă copiii cu stimuli mici, cu lucruri în care ei trebuie să facă efort! Este esenţial ca de la 4 ani, să vă puneţi copiii în casă să muncească, să se ocupe de ceva…nu neapărat că aveţi nevoie de munca lor…ci, pentru că el aşa, îşi va dezvolta nişte abilităţi. Va învăţa să muncească, se va lupta…el la 4 ani e fericit dacă-l pui să facă ceva…şi tocmai atunci zic părinţii: nu-l lăsa pe copil să muncească!”

    Domnule, dar de ce să nu-l laşi să muncească?
    Dacă nu-l laşi să facă acum, mai târziu n-o să mai vrea să mai facă.
    Cu forţa să-l faci, n-o să mai vrea! Să-l baţi, n-o să mai vrea…Faceţi lucrurile la timpul lor.
    Este esenţial să învăţaţi pe copii să muncească. Ca să lupţi cu stresul depresiv, v-am spus câteva lucruri astăzi. Investeşte în afectivitate, iubeşte!
    Pe cel de lângă tine, pe Dumnezeu, pe aproapele…şi-atunci, cu cât dăruieşti mai mult, cu atât te vei bucura mai mult şi va scădea rata, nivelul de stres.

    Întrebare: spuneţi cum să procedăm cu copiii noştri care au prieteni care au acces la internet, iar cei care au calculator şi-i iei din faţa calculatorului, se simt mai nefericiţi decât ceilalţi. În ce măsură să le permitem accesul la internet?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nefericirea copilului nu se datorează lipsei tabletelor.
    Nefericirea copilului dacă există…se datorează faptului că nu petrece suficient timp cu noi, că nu-l înţelegem suficient, nu se simte bucuros de viaţa pe care o trăieşte…din cauza unor măsuri subiective de care am vorbit până acum, faptul că n-a avut parte de experienţele de care-ar fi trebuit să aibă.
    El nu va fi nefericit pentru că nu are tablete…el va fi îngrijorat, dar vă va cere socoteală mai târziu.
    Eu am trăit într-o familie în care mama-mi spunea: dragul meu, faci ceea ce-ţi spun eu! Când pleci, faci ce vrei tu… Dv.ca părinţi, sunteţi răspunzători de educaţia copilului!
    Să-i spuneţi aşa: eu voi da socoteală în faţa lui Dumnezeu, a propriei conştiinţe şi-a ta, despre cum te cresc! Peste 10-15 ani o să vii şi o să-mi spui: de ce m-ai crescut mamă, aşa? Eu fac acum, ceea ce cred că este bine pentru tine.
    Peste 10 ani dacă crezi că n-am făcut bine, să vii şi să-mi spui: n-ai făcut bine! Eu cred că acesta e cel mai bun lucru pe care-l pot face.
    Dar trebuie în primul rând, v-am spus mai devreme…să fim convinşi că aceasta este calea.
    V-am spus – tableta şi smarthphone-ul = căile pierzării! Le-aţi pus în mână, aţi deschis Cutia Pandorei! Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi!

    Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi! E foarte periculos…nu ştii, niciodată în istoria omenirii n-a existat pericol mai mare ca aceste mijloce!

    Încercaţi să aveţi nişte prieteni ai căror copii n-au tabletă ori smarthphone şi când vă-nţâlniţi, copiii Dvs.să vadă că mai sunt şi alţi copii care n-au tabletă sau smarthphone, dacă vreţi o soluţie mai practică. Dezvoltaţi în copil nişte abilităţi şi nişte competenţe care îl fac să fie foarte bun la şcoală.

    Nu face depresie şi nu este cuprins de nefericire copilul dacă n-are smarthphone! Asigurat!
    Dar daţi-i ce are nevoie = căldură, afectivitate, cele necesare…nu vă gândiţi că dacă vă certaţi şi nu puteţi să-i asiguraţi o viaţă de familie armonioasă…ceea ce se-ntâmplă în multe cazuri, o să puteţi să vă SCOATEŢI, să vă compensaţi c-un smarthphone sau c-o talbetă.

    O să-l îndepărtaţi şi mai mult de Dvs.şi o să-l pierdeţi complet. Nu numai că n-aţi reuşit să-i oferiţi o viaţă de familie armonioasă, dar nici măcar o creşte sănătoasă.

  14. Magda 1 iunie 2017 at 18:20

    Întrebare: Aveţi dreptate în tot ceea ce vorbiţi dar, ce-i de făcut? Stopăm evoluţia, anulând internetul? Numai creşterea spirituală a fiinţei umane ar soluţiona toate problemele?

     VIRGILIU GHEORGHE: Domnilor! Ştiinţa umană numai progresează acum….ea regresează! Să nu creadă nimeni că dacă stă pe internet şi se uită la pornografie, progresează…s-a terminat progresul, din clipa aia, regresează, a intrat în zona moartă!

    Din păcate, vă uitaţi în jur…cât mai zâmbesc oamenii? Zâmbet, domnule, nu rânjet! Nu cănd se distrează şi se excită, beau şi râd ca proştii…să zâmbească, să fie liniştiţi. Cât mai vedeţi? În ce lume trăim?

    Chiar nu vedem?Îţi este greu să mai ai încredere-ntr-un om pentru că oamenii au ajuns cum au ajuns…ca fiarele, se mănâncă unii pe alţii. Regresăm, din păcate…omenirea regresează! 60% dintre englezi spun că se simt deprimaţi, se simt însinguraţi, se simt singuri…asta este!

     O pătrime din populaţia Europei este depresivă.
    N-a existat niciodată aşa-ceva, nicăieri! Ştiţi ce-nseamnă depresia?

    În greacă, este foarte sugestiv termenul format din două cuvinte: tristeţe + profundă, stare de nefericire profundă. De ce sunt/suntem atât de nefericiţi, domnule?

    N-au ce mânca? Au!
    Au inventat ăştia posibilitatea de a face din petrol maioneză, icre şi alte chestii…dar nu de-asta!
    Sunt depresivi pentru că numai au sens, că nu mai sunt iubiţi, că numai pot iubi, că nu se simt utili…unii se sinucid!

     Au prieteni pe facebook aproape 500 dar nu se uită pe niciunul…o fată în Anglia a scris că vrea să se sinucidă şi, din miile de prieteni pe care-i avea, n-a sărit nimeni să-i spună „ stai că vin la tine să schimbăm o vorbă”.
    Fata s-a sinucis şi-a murit. Deci, cam asta-i lumea….

     Întrebare: aţi vorbit despre activitatea emisferei stângi a creierului dar n-aţi vorbit şi despre activitatea emisferei drepte a creierului uman…(râde…)

     VIRGILIU GHEORGHE:
    Emisfera stângă procesează ce v-am spus: gândirea analitică, gramatică, matematica, lectura, scrierea, vorbirea..
    Emisfera dreaptă se ocupă de prelucrarea imaginilor.
    Într-adevăr, uitându-ne la televizor, zona de prelucrare-a imaginii, de vizualizare, este excitatâ puternic.

    Dar asta nu înseamnă că-mi funcţionează mie emisfera dreaptă pentru că se dezvoltă funcţiile simbolice care tot pe emisfera dreaptă, sunt; funcţiile simbolice au şi un caracter reflexiv. Înseamnă să vezi mai mult decât imagini, înseamnă să-ţi dezvolţi aparatul simbolic.

     Jocurile pe calculator fac altă şmecherie: impulsionează vizionarea…în sensul că activează funcţionarea unor reţele, până când le termină!

    Pentru că ele îţi cer foarte mult şi excită foarte mult reţele respective.
    Nu-i normal…te pune să apeşi de un milion de ori, nu-i normal! Unde aţi văzut aşa ceva?

    Cum a-ţi reacţiona văzând un om făcând aşa tot timpul? (arată ca şi cum ar bate continuu în masă, în acelaşi loc).
    Nu se poate! Creierul acela funcţionează într-un anume fel când facem aşa….fiind conectat la ceea ce vezi. E vorba de AUTOMATISM MENTAL, o rutină din care greu mai iese omul. 

    Întrebare: Spune-ţi-ne cum să facem să dezvoltăm copilului nostru atenţia.

     VIRGILIU GHEORGHE: Păi tocmai despre asta am vorbit de la început. În primul rând să-i ajutăm să nu-şi strice atenţia.
    Pe urmă…tot ceea ce faci, copilul dezvoltă atenţia. De la relaţia afectivă, mişcare, lectură, poveşti, muzica mai ales…instrumentul muzical – dezvoltă atenţia.
     Să le susţinem anumite activităţi în care ei pot fi atenţi, dar nu mai mult!

    Nu-i solicitaţi astfel încât să se decupleze brusc, ci susţine-ţii astăzi 20 min., peste o săptămână, o jumătate de oră, pe urmă creşteţi încet, încet…să-şi dezvolte-atenţia! De ce?
    Dacă tu le ceri mai mult brusc, ei se blochează şi rămân blocaţi în sensul că ei, creierul lor învaţă că nu trebuie să fie atent la ce spui tu. Şi trebuie atraşi, să le trezeşti curiozitatea, să vadă lumea aceasta că e vie, să se apropie de natură! Copiii nu mai merg în natură, nu mai au contact cu lumea reală…
     

    Aşa le dezvoltăm atenţia. Să facă lucruri normale, să se suie-n copaci ! Copilul când se suie-n copac, îşi dezvoltă teribil atenţia, pentru că dacă nu-i atent, cade ! Vorbesc serios…şi atenţia şi echilibrul !

    Copiii când erau mici, erau trimişi cu animalul la câmp. Dacă nu erau atenţi, îl pierdeau ! Se ducea acasă şi luau bătaie.
    Trebuia să stea tot timpul cu ochii pe animal, indiferent de ceea ce făcea, numai să nu-l piardă din ochi.

    Activităţile în vremurile tradiţionale, favorizau atenţia, erau fireşti.
     

  15. Magda 1 iunie 2017 at 18:25

    Nu-ţi cere viaţa ulterior…mai mult decât ţi-a cerut astăzi. Pentru că copiii din sat, mici – 4,5 ani – intrau, activau! Fetiţa de câţiva ani să păzească mâncarea fierbând ! Trebuia să fi atent, dacă a sărit, nu te-ai ferit, te-ai ars ! Ducea mămăliga în casă ! Dacă cădea jos, s-a terminat ! Activităţile normale, naturale, fireşti din societatea tradiţională dezvoltau toate abilităţile foarte bine.
     
    Noi nu le mai avem p-astea. Avem….nu lăsa să facă aia, să nu pună mâna pe jos…s-a făcut odată un studiu cu ţiganii. S-a constatat că au imunitate mai bună  ca românii. Ei mănâncă natural, de pe jos. Băgând toate porcăriile-alea îşi dezvoltă imunitatea. Nici vaccinaţi nu sunt…cu atât mai mult îşi dezvoltă imunitatea.
     
    Fiecare boală care-o face copilul mic, îi dezvoltă imunitatea. După ce face pojar, are imunitate mai bună decât înainte. Spun studiile…dar noi, nu ! Ne ferim, îi ferim…o să crească omul ca într-o colivie de sticlă şi, ferit de toţi stimulii, când va ieşi afară, o să moară-n două zile, neputându-se adapta niciunei situaţii !

    Întrebare : cum ne putem mări eficiența în executarea unor treburi în familie sau la pregătrirea lecțiilor?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Simplu! ”hai mamă, fă mai repede, ce stai?” Însă trebuie să facă…făcând, face mai repede! Dacă face odată la nu știu cât, n-o s-o facă repede. Faptul că trebuie să termine ceva, o s-o facă repede…”măi, după ce termini, te joci!” O să caute să termine, ca să se joace! Altfel, o să stea…dacă n-are recompensă. Trebuie să aibă și niște recompense, trebuie să știm cum funcționează recompensa.
     
    Sunt recompense affective, da?! O îmbrățișare, așa…o bucurie a mamei, un cuvânt bun….”mamă, dacă-ți faci lecțiile îți dau voie să te uiți la televizor. La calculator eventual, mai vedem și-n film…”
     
    Și-atunci ce-i spui copilului, ce-l înveți? Cel mai important lucru pentru viața lui, în care el să fie recompensat, este să fie lăsat la televizori sau la calculator! Asta fac părinții. Cică ”uite-așa îl face u pe băiat să-nvețe”. Azi o să-nvețe, dar mâine n-o să mai învețe.
     
    Întrebare: După ce modele spirituale vă ghidați?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Eu am avut/am niște duhovnici buni și în România, și-n afară. Dar dincolo de asta, există o atitudine față de viață. Am fost foarte mult implicat în ASCOR și mie ASCOR mi-a schimbat viața. În sensul că atunci când faci ceva pentru ceilalți, Dumnezeu lucrează pentru tine. Și eu cred că Dumnezeu ne luminează-n viață, dacă noi suntem sinceri. Cred că omul trebuie să fie sincer!
     
    Eu zic așa: orice om sincer, ajunge la Dumnezeu! Dacă n-ajungi la Dumnezeu înseamnă că nu ești sincer…undeva, are niște nesincerități în viața lui..n-are cum! Vine moartea! Nu poți în fața morții să ramâi cu…nu poți să nu spui!
    Eu cred că sinceritatea, sunt anumite lucruri: sinceritatea, efortul, dragostea, toate lucrurile-astea te face să te ghideze Dumnezeu!
     
    Modele spirituale avem dealtfel, modelele sfinților, nu? Citiți viața sfinților în fiecare zi. O să vedeți acolo cum și-au dat viața pentru Hristos și ce oameni! Erau dintre cei mai buni, cei mai bogați, cei mai înțelepți, cei mai învățați, cei mai…Ecaterina, fiica împăratului Costa, deci era fiică de-mpărat! Și a dat TOT! Cea mai frumoasă și înțeleaptă femeie a vremii!
     
    Deci, avem modele…dar dacă stăm și căutăm modele pe micul ecran…în actorii de la Hollywood care, majoritatea își implantează silicoane, fac sală ca să facă mușchi mari, zâmbesc frumos și pe urmă iau antidepresive, au perioade…de episoade maniaco-depresive, depresie bipolară și înfundă spitalele de nebuni…
     
    Eu le spun tinerilor – dacă au modele rockeri, vor face și ce face rock-rul! Rockerii au o viață mult mai mică decât a omului normal. Am făcut la un moment dat, un studiu pentru ” Familia ortodoxă” despre mediul de viață al rockerilor.  S-au supărat foarte mulți. Domnule, ce-ai cu rockerii? N-am nimic.

  16. Magda 1 iunie 2017 at 18:29

    Dacă avem dreptul în această societate la informație, trebuie să știm care e sfârșitul, nu numai că asculți niște muzică rock pentru că te implicit unui stil de viață care te duce la o moarte prematură. Tânărul trebuie să-aleagă. Trăiești intens cum zici tu…10-15 ani DAR, SALUT! Drogurile, alcoolul…nu toți ajung așa, dar MEDIA, așa ajung! Și media spune întotdeauna ceva…
     
    Deci, trebuie să vedem de unde ne luăm reperele! Eu iubesc lumea foarte mult, așa cum a fost ea, cum a lăsat-o Dumnezeu: satul românesc, bunul-simț, omenia românului, ospitalitatea românului, inteligența românului, profunzimea românului…le-avem în noi (super!)! Trebuie doar să le reactivăm. Să ne gândim și să intrăm în contact cu acea lume tindă să dispară.
     
    Și cred că nimic nu mă-ndurerează mai mult sau, puține lucruri mă dor cum mă îndurerează sentimentul că lumea asta nu va mai fi și că se naște o lume extrem de tristă și urâtă. Dar și această lume depinde de noi cum o s-o trăim pentru că mai găsim oameni prin-prejur care să aibă ochi de văzut și urechi de auzit și să-și schimbe viața. 
     
    Întrebare:Care cărți le recomandați pentru a le citi, a le studia…când mai veniți la Moldova?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Nu știu, când o vrea Dumnezeu. Când voi fi invitat, când voi avea timp și posibilitate. Privind cărțile, uitați-vă la cele duhovnicești. Dacă vreți literatură, mie-mi place Dostoievski. Ce să vă zic?! Literatura română, iar literatură duhovnicească – Evanghelia, Patericul, Viețile Sfinților, a sfinților contemporani și nu în ultimul rând, Filocalia!
     
    Cei care vor într-adevăr să urce duhovnicește, să citească Filocalia. Vorbeam ieri cu Pr.Zbornic, să învețe Rugăciunea isihastă (rugăciunea lui Iisus)! Sunt vremuri în care, mai mult ca niciodată, ORI SUNTEM CREDINCIOȘI, ORI NU V-OM MAI FI! Eu vă garantez! Nici familiile nu vor rezista! Nu văd! Sunt atât de mari forțele care vor să distrugă familia, atât de mari sunt, atât de puternice sunt…că trebuie într-adevăr multă înțelepciune și ajutor de la Dumnezeu, ca să reziști! 
     
    Ori suntem oameni duhovnicești, în care vine în viața noastră Hristos, ori dacă nu…va fi multă durere! Poate că de durere, oricum vom avea parte….dar, uneori durerea o primești ca pe-o dulceață, alteori cu groază, te bagă în deprimare și te omoară.
     
    Gândiți-vă că pe martiri, îi luau și îi tăiau în bucăți. Și nu sunt departe, în perioada comunistă. Le bătea cuie-n cap! Aveau aparate care țineau/țintea osul capului și strângea, până-l spărgea…mi-a trimis cineva și-am citit un material în engleză despre torturile în sistemul sovietic…înfricoșător!
     
    Cum poate un om să-l chinuiască, să-l tortureze pe celălalt…ce fel de om e ăla? Mintea nu poate cuprinde astea…în mod cert oamenii ăia erau conduși de diavol, erau demonizați!  În mod cert…nu poți să jupoi un om de viu, să-l tai în bucăți…iată cum primeau sfinții, cu bucurie primeau durerea.
     
    Vreau să vă spun că noi n-am suporta să ne pună cineva apă fierbinte pe mână, nu să-i pună dezbrăcați în tigăi arzând la temperatură înroșita, nu să-i bage în plumb topit…nu, n-am suporta! Și cum suportau, că erau și ei tot oameni! Citeam zilele trecute, Viața Sf.Iacob, el fiind mare la curtea împăratului și bogat…constată ăștia că este creștin și îi cere împăratul să se lepede, el zice ca NU și-l face și nebun!
     
    Atuncea i-a tăiat mai întâi degetele de la mâini, unul câte unul…pe urmă degetele de la picioare, pe urmă i-a tăiat picioarele, pe urmă i-a tăiat mâinile, umerii, șoldurile, și când i-a tăiat șoldul drept a început să strige: A lăsat Dumnezeu durerea asta, ca să nu pot spune că n-am trecut prin durerea asta.
     
    Deci, nu poate suporta omul atâta durere și-atâta curgere de sânge, dacă n-ar fi Dumnezeu cu el. Nu se poate așa/ceva. Și până i-a tăiat capul, a fost viu! Ăsta este Harul lui Dumnezeu. Dacă ești cu Dumnezeu și căutăm scăpare la EL, cred că va face ca durerea să se transforme-n bucurie, dacă NU…durerea va fi IAD! Oricum, lumea va fi tristă! Dar eu vă spun: cel care câștigă Harul, lucrarea lui Dumnezeu în inimă, aceluia i se deschid alte orizonturi…spre Împărăție și, cred că acesta este locul spre care ne îndreaptă Istoria!

  17. Magda 1 iunie 2017 at 18:32

    Adică, ori ACOLO, ori dacă NU…va fi o mare sfâșiere în viața noastră și-a lumii în care trăim.
     
    Întrebare:Ce ne puteți vorbi despre școala brâncovenească? Ce ne puteți spune dpdv duhovnicesc, intrarea în 2007 a României, la U.E.?
     
    VIRGILIU GHEORGHE: Mai bine mă întrebați ce-a pierdut România de pe urma aderării la U.E. în 2007, dpdv duhovnicesc. Dacă mă puneți să fac o astfel de analiză, voi fi foarte sceptic și informatorii vor fi foarte nemulțumiți că n-am o poziție pozitivă față de aderarea la U.E. sau la alte organisme transnaționale sau internaționale. EU CRED CĂ TREBUIE S-ADERĂM LA DUMNEZEU!
     
    Pentru că U.E. și altii, nu ne vor binele. Cel puțin dpdv.moral, României i se impune educația sexuală, homosexualitate, căsătoriile homosexuale, i se impune o lege care nu este creștinească. România este mai săracă decât înainte de aderare, România este poate mai bolnavă decât înainte de aderare, pentru că s-au înmulțit mijloacele care au înstrăinat oamenii.
     
    Avem 4 mil.de români care lucrează în străinătate – tineretul țării! Mulți dintre ei și-au distrus familiile, sunt copii care trăiesc în  România fără părinți, copii cu grad mare de risc în dezvoltarea psiho-somatică și în viață….avem mult mai mulți oameni care petrec în fața televizorului pentru că nu mai au unde să petreacă…am ajuns în primele locuri în lume și e un semn rău, nu știu ce să vă zic! N-am făcut niciodată o listă cu ce-am pierdut și ce-am câștigat, dar ceea ce-mi vine acut în minte, este că am pierdut foarte mult dpdv duhovnicesc. Din păcate, am pierdut foarte mult dpdv duhovnicesc și n-am câștigat nici măcar din ceea ce-am fi putut câștiga!
     
    De multe ori, banii care vin de la Europa, banii noștri care se duc la Europa, se duc pe-acolo și se-ntorc la noi, nu vin ca să susțină familia! În România sunt zeci de asociații (până-ntr-o sută…) care sunt finanțate cu sume immense de bani, până la un million care să lupte împotriva Bisericii și-a familiei. În aceste asociații, când ai cel puțin 40 de angajați care luptă zilnic ca să distrugă familia și să legalizeze desfrâul, și tu n-ai niciunul…cu cine te lupți?!
     
    Oamenii muncesc: unii 8h, alții – 10h ca să-și plătească ratele-n bancă. Ce să facă? Soțiile sunt acasă cu copiii, cine să mai lupte pentru familie? Familia se destramă, pentru că legislația e potrivnică. Totul se luptă împotriva noastră. Nu știu, dar de la politici și de la lume, nu aștept nimic bun. După 90 aveam mari speranțe, am fost printre revoluționarii români.
     
    Am ajuns astăzi, extrem de pessimist în privința viitorului României și al lumii, în general.  Singurul optimism pe care-l am, este aderarea noastră la Hristos! Dacă aderăm la Dumnezeu, El ne poate păzi mai mult decât ăștia. Ăștia…nici măcar ploaie nu ne poate da! Ploile, nu cad când vor ei…nici pământul nu rodește când vor ei…nici copiii noștri nu sunt mai sănătoși, dimpotrivă, sunt mai bolnavi!
     
    A crescut rata cancerului, a crescut rata diabetului la copii, ce să vă zic? Suntem un popor care intrăm într-un con de umbră, INTRĂM ÎN DISPARIȚIE! DISPĂREM…dacă așa se continuă, în 30 de ani, poporul român nu va mai exista! Nu în 30, în 20 sunt statisticile. NU MAI EXISTĂM, N-AVEM CUM SĂ MAI EXISTĂM…nu știu dacă Moldova stă mai bine…
     
    Deci, încă-o dată! Haideți ca, măcar cei care suntem în sala asta să aderăm la Hristos și pe urmă vedem ce se mai întâmplă de cealaltă parte a lumii…vă mulțumesc!
     
    Sfârșit.   
     
     
     
     
      
     
     
     
     

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.