În discuție: „România lui Florin Colceag”

Documentarul, „România lui Florin Colceag” a fost sugerat prin intermediul “Interacțiunii” din partea de sus a paginii (mulțumesc pentru sugestie, mai aștept… ?)… Reprezintă o provocare a gândirii asupra realităților societății umane în general, dar și o analiză a dramei actuale a unei Românii guvernate de interese meschine, mărunte, fără viziune și anvergură!

„Lumea se schimbă și e într-un mare examen. Pentru că noi am derulat niște algoritmi de gândire, de simțire și de trăire până la epuizare. Iar acuma, suntem în contradicție cu ceea ce facem. Ca să fiu un pic mai explicit: specia umană a fost singura care a reușit în competiția dintre hominide datorită faptului că a știut să colaboreze în interior și [membrii ei] au putut să-și explice mai bine, mai articulat, unii altora, intențiile și viziunea. În momentul în care asta s-a făcut, s-a făcut de la om la om, de la suflet la suflet… Noi în momentul actual n-o mai facem de la suflet la suflet, [o] facem pe Internet, într-un limbaj simplificat de treizeci de cuvinte, în care nu mai contează persoana din fața ta, ce trăiește, ce simte…

Am avut epoca cărții, în care fiecare cititor încerca să intre în pantofii scriitorului, să înțeleagă cum gândește acel om, a fost o perioadă în care oamenii s-au apropiat unii de alții. În mod paradoxal, odată cu epoca Internetului, oamenii se depărtează unii de alții, deși comunică mai mult… Pentru că nu-și mai simt sufletele…

Repercursiunile sunt imediate, la adresa mediului social și a mediului natural. Mediul social – în clipa de față – este foarte alienat, e înstrăinat de mediul natural, mediul natural reprezintă ceva foarte…, noi am făcut o societate,… am reușit să facem o societate foarte artificială și ne adaptăm foarte greu la ea. Am deseori discuții cu părinții care-mi spun: „Copilul meu trebuie să-nvețe să trăiască în această societate.” „Nu, doamnă, copilul dumitale trebuie să-nvețe să schimbe societatea, s-o facă mai bună! Investește în asta!

[…]

Noi în clipa de față, dacă nu reușim să trecem de nivelul ăsta de competiție, toate resursele pe care le avem sunt în zadar. Nu mai folosesc la nimic. Să iau, de exemplu, România… Noi încă ne luptăm unii cu alții, cu multă ardoare, în loc să ne strângem în jurul unor programe și proiecte care să salveze națiunea, să salveze populația, cultura… Ne uităm la popoarele care avansează în perioada asta… Sunt popoare la care cooperarea este o normă. Unde se duc, inclusiv în războaiele astea, cei care colaborează, reușesc! Bun. Avem în clipa de față un război multipolar, pe toate căile. Nu putem considera desenele animate ca fiin armă de război? Ba da! Pentru că influențează gândirea copilului mic, în așa fel încât, mai târziu, el nu poate să-și mai depășească limitele impuse. Când ajunge un popor, de pildă, să producă non-cultură, anti-cultură și care se duce către etape de vârstă timpurii, din clipa aia, populația respectivă își pierde cultura ei clasică și ajunge să fie subordonată unei non-culturi. „Dezbină și stăpânește!”. Ajung să cucerească fără arme, doar cu manipularea imaginii…”

Mai trebuie subliniat că e acest video trebuie urmărit?

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!




57 thoughts on “În discuție: „România lui Florin Colceag”

  1. Magda 1 iunie 2017 at 14:23

    UnCheșule, 
    Pentru că azi e 1 Iunie, Ziua Copilului, m-am gândit, ÎN LOC DE CONCLUZIE, ca un fel de completare la ceea ce-a spus Prof.Florin Colceag ( el însuși iubitor și formator de copii…descoperitor al genialității din ei) să postez citând UN ALT TITAN  – Biofizicianul Virgiliu Gheorghe care, TOT din grija față de copii, de viitorul societății în care trăim, trage un semnal de alarmă pentru părinții de azi (inconștienți, indiferenți sau, pur și simplu COMOZI…în gândire, în acțiune) despre ”Efectele internetului şi a televiziunii asupra minţii umane”!
    L-am recitit azi, și îi dau dreptate 100%!

    După cum îi dau dreptate și Prof.Dr.Chirilă, care a fost de curând invitat la o emisiune de B1TV, arătând O ALTĂ OTRĂVIRE la care suntem supuși, pe lângă cea vizuală, prin sarea iodată și insecticidul folosit în creșterea organismelor modificate genetic, al Intiumului (din 2009), care nu se mai folosește DECÂT LA NOI, etc…

    Deci, după cum se vede…TOATĂ CUTIA PANDOREI s-a deșertat EXPERIMENTAL pe capul românilor, asistând la primele locuri la cancer, și de la vârste din ce în ce mai fragede, la diabet timpuriu, la dereglări ale tiroidei, datorită sării iodate care generează Boala Basedow (hiper-tiroidie), reglementate prin H.G.-uri CINICE și CRIMINALE, sub amenințarea, atât din partea inițiatorilor, cât și din partea FOȘTILOR și ACTUALILOR MINIȘTRI SINIȘTRII AI ”SĂNĂTĂȚII” care l-au amenințat pe blândul și profesionalul Prof.Chirilă…RUȘINE IMBECILILOR!

    Dar, să revin…abia după vizionarea întregului documentar, am înțeles și FRICA Pr.Florin Colceag referitor la viitorul apropiat în care, omul va avea tot timpul din lume…profesorul, fiind speriat de ceea ce s-ar întâmpla cu societatea (dejat tâmpită, tembelizată, ne-educată, manipulată…) care, preponderent SE VA AUTO-DISTRUGE!

    DE CE? Datorită ne-educării, a lipsei de inițiative, de măsuri din partea decidenților CARE culmea…VOR, ÎNCURAJEAZĂ ANORMALUL, dar și-a lipsei de reacții, de răspuns la tuturor  părinților, care-s apatici, bine-voitori și încrezători că dracul nu e așa de negru și nici așa de cumplit!
    CE VOR FACE COPII DE AZI (MATURII DE MÂINE), CU TOT TIMPUL DIN LUME?

    CEEA CE AU ÎNVĂȚAT DEJA DE LA ÎNAINTAȚII LOR, DAR RIDICÂND LA PĂTRAT SAU LA CUB… ȘI pe CELE BUNE, mai ales pe CELE NEBUNE!

  2. Magda 1 iunie 2017 at 14:33

    Deci,
    Efectele internetului şi a televiziunii asupra minţii umane

    D-ul profesor VIRGILIU GHEORGHE: E cam deranjant să ţin tehnologia asta în mână (spune de microfon)…mă uitam aşa în sală la prezenţă şi mă gîndeam că sunt şi din Biserică, o parte îi ştiu, altă parte ştiu dar nu fac, iar tinerii care se vor confrunta cu această problemă sunt foarte, foarte puţini, tot din sfera aceasta a Bisericii, ceilalţi parcă sunt condamnaţi să n-o apere şi să sufere de pe urma acestor lucruri; când am publicat cartea „Pornografia, maladia secolului 21” nişte cunscuţi mi-au spus: „măi, de ce ai pus acolo o faţă de copil plângînd pe copertă? Nu-i bine să laşi pe alţii să se gîndească la atacurile pedofile!”

    Nici nu m-am gîndit la asta, pentru mine, copilul de pe copertă arată sufletul chinuit al fiecăruia dintre copiii, adolescenţii, adulţii zilelor noastre care au trecut prin ani de zile prin telenovele, fantezii sexuale, jocuri pe calculator, reţele de socializare, izolare, desfrînare, pornografie, perversiuni…o viaţă lipsită de sens, care începe din ce în ce mai mult să dominie alcoolul şi drogurile, sexul ocazional şi ca să susţină nivelul de excitaţie suficient prin diversitatea şi noutatea perversiunilor.

    Este o viaţă în care tinerii, din ce în ce mai mult se trezesc singuri şi obosiţi, obosiţi nu ca după o zi de muncă ci, epuizaţi, îmbătrîniţi într-o asemenea măsură în care numai au chef să trăiască ziua care vine….depresia şi deznădejdea, bat la porţile sufletului şi tentativele de sinucidere îşi sporesc ponderea în fiecare an!

    Iar alaltăieri citeam o statistică din Anglia, unde zicea că în ultima vreme a crescut cu 16% rata sinuciderilor la adolescenţii din Anglia. Aceştia sunt victimele, acesta este copilul pentru că indiferent de vârstă, păstrăm înăuntrul sufletului nostru un copil, un copil care este asuprit de alegerile noastre greşite. Nu este asuprit de altcineva să ştiţi, de alegerile greşite! Dacă alegerile ar fi altele, el s-ar bucura!

    Azi aşa, măine aşa, pînă când se transformă, se caricaturizează chipul, şi numai au chip! N-aţi văzut oameni astăzi, au din ce în ce mai puţin feţe umane! (tare de tot, are dreptate!).

    Tot mai mult patimile se întipăresc şi chiar mă gândeam azi ducându-mă pe undeva…nişte peşteri vechi din Orheiul Vechi şi mă gândeam cum trăiau oamenii atunci şi cum trăiesc oamenii acum!
    Avea Sf.Maxim Mărturisitorul o vorbă că, atunci cînd oamenii îmbătrînesc, ajung să trăiască ca şerpii, se mănâncă unii pe alţii. Am văzut odata undeva un şarpe cum îl mînca pe altul…pur şi simplu îl înghite, nici nu-ţi vine să crezi, având aproape aceeaşi dimensiune.
    Cum de-a ajuns lumea, aici?
    În primul rând aceste mijloace care vin foarte generos în întâmpinarea noastră privind noile tehnologii, sunt foarte seducătoare. Pe om îl prinde încet, încet, oferindu-i minimă plăcere. Pentru fiecare are pacheţelul de care are nevoie sau la care este sensibil, cu fundiţă: deschide, gustă…azi aşa, mâine aşa, problema e că dau dependenţă foarte repede. Mijloacele-acestea, dau dependenţă rapid.

    Şi apare un efect pe care un mare cercetător, din punctul meu de vedere cel mai mare cercetător din domeniul teoriei comunicării, declara/observa încă din anii 1980 referitor la tehnologie că „orice mijloc care prelungeşte o putere umană, o amputează”.

    Ca exemplu avem automobilul. Cu cît mergi mai mult cu el, cu atîta muşchi tăi se atrofiază mai mult; spatele nu te mai ţine, nu mai mergi pe propriile picioare; el te face să mergi repede, dar ţi-amputează puterea locomotoare.
    Hainele! Cei care se îmbracă gros, cu cît te-mbraci mai gros, cu atât devii mai friguros la un moment dat pentru că nu-ţi mai funcţionează sistemul de termoreglare. Deci, omul care inventează o tehnologie, trebuie să-şi pună problema ce anume îi amputează acea tehnologie pentru că orice tehnologie EXTINDE O PUTERE ŞI O AMPUTEAZĂ ÎN ACELAŞI TIMP!

  3. Magda 1 iunie 2017 at 14:40

    Tehnologiile-astea comunicaţionale, presupunînd că plecăm de la telefonul, televizor, internet, calculator…ele ce fac?

    Ce-apelează? APELEAZĂ FUNCŢIILE COGNITIVE în sensul că ne prelungesc vederea, ne prelungesc imaginaţia, ne prelungesc gândirea, ne prelungesc memoriaei, şi-n măsura în care îmi prelungesc lucrurile acestea, mi le-amputeaza!

    De exemplu, de la apariţia calculatorului de buzunar, tinerii şi oamenii numai ştiu să faca-nmulţiri, nici cu 2 cifre, unii nici cu o cifra! Imediat…8×9, scoate calculatorul! În vremea noastră nu era aşa ceva de gîndit.

    Acesta este exemplu cel mai simplu, însă gândiţi-vă ce se întâmpla cu internetul…vorbeam zilele trecute, nu ştiu dacă cu cineva din sală…cu Vlad sau cu altcineva, că el este zona care este depozitată memoria noastră, ştim că acolo undeva se află tot.

    Tendinta, care este? Numai reţine…eu ştiu că am un folder undeva, un lucru…numai îmi bat capul să-l mai reţin. Înainte toţi reţineau pentru că ştiau ca a 2-a oară s-ar putea să nu mai audă. Am păţit odată mergând să fac un interviu undeva, şi nu eram atent, foarte atent, pentru că ştiam ca se înregistrează pe aparate. Şi când am ieşit, constatasem că nu se înregistrase nimic. Şi practic am pierdut tot.

    Deci problema este aceea că noi, nu ne dăm seama că în măsura în care aceste tehnologii pătrund în viaţa noastră, produc modificări în gândirea noastră, în simţirea noastră, şi dacă vreţi – apar modificări la nivel neuropsihologic, la nivel psihologic şi la nivel organic şi fiziologic. Pentru că creierul, dictează TOT.

    Adrian ne scria…mi-a făcut bucuria să facă o prefaţă la volumul „Pornografia” , doctor şi membru la câteva academii din Europa şi-n lume, a scris nişte cărţi despre informaţie şi-anume – cu cât e mai multă informaţie şi cu cât informaţia este mai dezorganizată, cu atât riscurile ca omul să se îmbolnăvească de-o boală gravă cum este cancerul, cresc!
    Deci, există o legatură foarte strânsă între ce se întâmplă în capul nostru şi ce se întâmplă în organismul nostru. Că dacă te-ntristezi, nu-ţi mai funcţionează ficatul bine, inima nu mai merge aşa cum trebuie! Nu spune aşa românul…a murit de inimă rea! Sau s-ambolnăvit de ficat…deci, sunt tot felul de vorbe care subliniază acest lucru.

    Voi încerca să vorbesc la rugămintea Pr.Viorel şi-a celor care m-au invitat, să spun cîteva cuvinte despre efectele televiziunii, internetului din pct.de vedere al tehnologiei, dar şi din pct.de vedere al mesajelor.
    Sunt diferite ca efect, dar pe undeva se întâlnesc.Şi să închei cu pornografia pentru că iniţial, Iulian mă chemase să susţin o conferinţă pe tema pornografiei, care e o temă de mare actualitate…ea este ca incendiu care arde la ora aceasta minţile oamenilor, a tot mai mulţi…sute, mii, milioane, zeci de milioane, sute de milioane şi promite să se extindă în întreaga lume!
    E un subiect care mie nu-mi face mare plăcere, n-am văzut pornografie la viaţa mea, sunt dintr-o generaţie mai veche, cînd nu existau la televiziuni, video, șamd…iar când au apărut astea, n-am mai avut timp s-o facem…dau Slavă lui Dumnezeu dar a trebuit să studiez, să citesc o grămadă de studii pe această temă ca să pot scrie această carte, constatând c-a devenit una din marile drame ale zilelor noastre.

    În primul rând când oamenii se uita la televizor sau se uită la un ecran, au impresia ca „dom’le am văzut asta, azi am văzut-o, mâine am uitat-o, mai aflu şi eu ceva şi mă relaxez, am venit obosit de la serviciu, şi ce vrei să fac?
    Ajung la 6 – 6 jumătate de la serivciu, mă uit la televizor o ora, doua….sau stau pe calculator sau mai citesc nu ştiu ce…cei duhovniceşti intră pe site-rile ortodoxe, cei neduhovniceşti intră pe firme sau nu ştiu ce….șamd”.

  4. Magda 1 iunie 2017 at 14:52

    Problema este că, nu ne dăm seama că timpul pe care-l petrecem acolo, mai cu seamă cînd copilaşii sunt micuţi…este un timp care ne formează creierul. Creierul omului este foarte maleabil; între 1 şi 3 ani işi triplează greutatea, prin formarea de sinapse.

    Şi creşte greutatea lui până la 21 de ani. La 21 de ani are greutate maximă, deci nr. maxim de sinapse să zicem….realizat!Este un fel de dezvoltare a creierului dar, la 21 de ani însă, începe să-i scadă greutatea, de aceea bătrînii încep să uite…li se distrug reţelele neuronale, li de distrug tot timpul.

    M-am întâlnit cu directorul unei clinici din Germania, clinică de bătrâni, deci un fel de azil…şi spunea că acolo, e plin!
    După 60 şi ceva de ani – 70, Alzheimeru-i mănîncă! Şi, era faţă-n faţă cu un bătrîn care avea 95 de ani, bătrînul Dionisie din Sf.Munte Athos, sunt cărţi la hangar….care la 95 de ani era mai treaz decît noi! Şi spunea că nu înţelege lucrul acesta! Ei, bine…cum la el nu funcţionează? În momentul în care tu activezi creierul, el îşi dezvoltă reţele; orice activitate, dezvoltă!

    Să vă uitaţi – e ca şi cum l-ai hrăni! Creierul se hrăneşte prin ACTIVITATE, NU PRIN HIPER-ACTIVITATE! Deci, nu mai mult decît trebuie să-i dai….nu trebuie să stai tot timpul într-o agitaţie ca să-ţi dezvolti sinapsele ci, în ritmurile de care e nevoie, ca să fii tot timpul cu mintea activă!

    Şi-atuncea, normal că această degenerare neuronală, este încetinită. Iar la bătrâneţe, o blochezi, în sensul că tot timpul construieşti şi reuşeşti să ţii ritmul cu stricăciunea. Însă, în momentul în care stai în faţa televizorului, creierul nu funcţionează ci, dimpotrivă!

    Este puternic stimulat, hiper-stimulat pe anumite zone şi inhibat pe alte zone şi-atuncea se distrug mai repede neuronii. De aceea astăzi, s-a extins şi se va extinde într-un grad nemai-întâlnit în istorie, Alzheimerul. Veţi vedea bătrâni, nici măcar atât de bătrâni, cu probleme mari cognitive. Voi reveni asupra acestui subiect.

    Deci, creierul învaţă, absolut orice experienţă avem noi, ne dezvoltă nişte reţele neuronale. Când veţi pleca în seara asta de-aici, îl veţi avea puţin diferit decât atunci când aţi intrat în această sală, aproape orice experienţă!

    Cu cât experienţa este mai intensă emoţional, cu cât experienţa este mai extinsă asociativ în viaţa noastră personală, cu atâta ea va lăsa urme mai adânci. Înţelegeţi? Poate fi o traumă care să se petreacă într-un minut şi să lase urme pentru o viaţă întreagă – o traumă, petrecută într-un minut. Deci, nu contează numai expunerea ci, intensitatea.

    Ei bine, copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii; la copii încă nu s-au dezvoltat reţelele acestea, ele sunt în curs de dezvoltare. Şi, ca să se dezvolte, au nevoie de stimulare! Stimularea înseamnă: 1. afectivitate 2. relaţie prin cuvânt 3. muzică 4. mişcare 5. inserare senzorială în mediu 6. contact cu natura, şi restul proceselor cognitive. Aceasta înseamnă o stimulare de care are nevoie creierul nostru, pentru că aşa e făcut el genetic.

    În momentul însă, în care îl pui în faţa unui ecran, INDIFERENT CE ECRAN…acel ecran nu-l stimulează în mod normal, natural…în sensul că atunci când stăm în faţa unui ecran, există tendinţa creierului de a reduce activitatea corticală, o mare parte din ariile corticale. De ce o reduce? Pentru că creierul este supraîncărcat informaţional.

     Niciodată în experienţa noastră cotidiană n-avem parte de transformări, schimbări care se petrec cu viteza luminii; ei bine, pe micul ecran, schimbările se fac cu viteza luminii! Creierul le percepe ca pe nişte agresori, are sentimentul c-a fost agresat.  

    Ei bine, el reduce în primul rând activitatea corticală, adică trece într-un ritm alfa. Sunt vreo trei, patru tipuri de ritmuri corticale în funcţionarea creierului nostru: 1. Beta – 30, 40 Hz şi mai sus, 2. Alfa între 8 şi 13 Hz, 3. Teta de la 8 până pe la 5 Hz şi 4. sub 5 Hz – undele Delta care induc somnul profund.

    Deci, în funcţie de tipul de activitate pe care o ai tu, aşa funcţionează creierul tău. Eu am nădejdea că nimeni n-o să coboare prea mult în seara asta activitatea, trecând la somn uşor. 12
    Deci, undele alfa sunt undele care apar în general stările hipnotice dar apar şi-n stările în care vizionăm televizorul, când stăm cu ochii pe ecran – televizor, internet, ce-o fi!

    Deci, creierul este inhibat şi-atuncea, creierul se învaţă cu acel ritm pentru că dacă copilul a stat multe ore în perioada copilăriei; cu cât stă mai mult, cu atât îi va place mai mult şi va rămâne în acest ritm. Îi va place ritmul ăsta: este ritmul distracţiei, este ritmul băuturii, ritmul drogurilor, ritmul visării cu ochii deschişi, ritmul desfrânării, ritmul care omul nu activează, nu gândeşte ci, se distrează!

  5. Magda 1 iunie 2017 at 15:02

    S-a creat o cultură în care omul se distrează, nu gândesc, stau şi se distrează!
    Asta e prima problemă, faptul că noi ne educăm copiii prin ecran, cu acest tip de activitate, de non-activitate.
    A doua problemă este acea că emisferele noastre nu funcţionează normal pe parcursul vizionării…încă o data – indiferent ce vizionăm, şi dacă te uiţi la un concert simfonic, emisfera stângă este cea care-şi reduce foarte mult activitatea pentru că acolo se procesează mai ales limbajul, deci cuvântul, sintaxa, matematica, gramatica, analiza, gândirea activă…ei, de astea nu ai nevoie când te uiţi la televizor şi sunt inhibate, şi-atuncea NU se dezvoltă; aşa o să vedeţi la noua generaţie că nu au tendinţa de a gândi activ, de a gândi logic, de a se exprima, de a dezvolta propoziţii sintactice…nici nu vă daţi seama ce importanţă are cuvântul în viaţa şi-n gândirea unui om.

    Noi gândim în funcţie de vocabularul şi de posibilităţile noastre de a dezvolta, de a construi fraze care au sens atât sintactic, cât şi semantic. Deci, cu cât cuvintele au adâncime mai mare semantică, deci câmpul semantic mai mare, cu cât construcţiile sunt mai complexe, cu atât gândirea noastră este/devine mai profundă.

    Din păcate, la copiii crescuţi cu foarte mult televizor şi cu foarte puţin cuvânt, nu mai pot să articuleze şi-o să vedeţi că este invadată limba de stereotipii. Cuvinte de genul înjurăturilor, nu ştiu care sunt pe-aicea prin Basarabia mai des întâlnite (naşpa)…pe vremea noastră nu erau atât de multe, acuma au invadat limba modernă.
    Şi limbajul sărăceşte. S-au făcut studii şi s-a constatat că tinerii folosesc 100, 150 – 200 de cuvinte, nu mai mult!Din cauză că aceste cuvinte apar în mesajele pe care ei le percep.

    Sărăceşte gândirea…veţi spune „Şi..?!” Vreau să vă spun că cele mai mari satisfacţii pe care le are omul, le are din faptul că poate să exprime nişte stări sufleteşti (super spus….şi adevărat!). Dacă nu şi le poate exprima, rămâne cu o anumită frustrare. Dacă nu şi le poate exprima, nici nu şi le poate dezvolta…reţineţi ideea!
    Deci, noi in momentul când ne exprimăm – dezvoltăm, este un proces foarte complex, asociat.

    Emisfera stângă, din păcate, nu se dezvoltă normal la noua generaţie datorită vizionării; cu cât este începută mai devreme vizionarea, cu atât afecţiunile-s mai mari. V-am zis: copiii care stau, între 1 şi 3 ani pentru că este perioada de maximă conectivitate corticalăîntre 1 şi 3 ani, copiii respectivi riscă un uşor autism….uşor sau mai mare, în funcţie de numărul de ore petrecut în faţa televizorului.

    Cunosc copil care-a stat de la 1 an de zile: până în 2 ani, 3 ani…dacă Societatea americană de pediatrie care, cum să vă zic că acolo…dacă faci o greşeala te execută mass-media şi organele judecătoreşti…spune că mai mult de jumătate’, până la 2 ani să nu laşi copilul DELOC, DECI SĂ NU VADĂ ECRANUL!

    Şi noi îi luăm şi-i punem la 6 luni şi pe urmă vrem s-avem nişte genii în casă şi n-o să mai avem genii, o să avem nişte handicapaţi. Încet, încet, creierul se strică; iertaţi-mă că sunt atât de dur dar, din păcate mulţi părinţi nu înţeleg, oricât le-ai spune şi-şi distrug copiii şi pe urmă vin şi spun „N-am ştiu!”

    Am cunoscut oameni, copii veniţi la mine cu autism, copii care porniseră bine la un an şi care la 2 ani numai ştiau să vorbească. În Bucureşti este o asociaţie (un prieten o conduce) şi are o grămadă de cazuri, tot timpul are câte 20-30 de cazuri de copii cu autism declanşat din vizionare.

    De multe ori, totul se petrece în primii ani de viaţă, în primele luni de viaţă, când creierul este foarte sensibil la experienţă…tu, punându-l în contact cu ecranul, îl hipnotizezi acolo (adică în faţa televizorului sau a calculatorului) că sunt stimuli puternici şi-l hipnotizează şi creierul i se strică (arată cu mâna cum se strânge) şi, în loc să-l dezvolte, îl micşorează, nu-l dezvoltă suficient, neuronii mor, sinapsele nu se construiesc, pe urmă este vorba cortexului prefrontal.

  6. Magda 1 iunie 2017 at 15:09

    Este partea din faţă a creierului unde se prelucrează zic, informaţia de la nivel superior, este centrul executiv al creierului nostru.
    Aici se procesează atenţia, motivaţia, concentrarea, iniţiativa, organizarea, planificarea…cam tot ce înseamnă proces general care face pe om să fie om…să poată controla un proces, să poată gândi ceva, să se poată adapta unei situaţii noi, să poată muncii pe termen lung…ei bine, acest cortex nu se dezvoltă normal din cauza vizionării.

    Dacă mai sunt şi jocuri pe calculator, mai este şi pornografie, s-a terminat complet, adică devine o mare problemă şi că vezi copilul sau adolescentul nu se poate concentra, orice-ai face…n-are atenţie! Atenţia este cel mai mare important lucru!

    DACĂ N-AI ATENŢIE, NU POŢI SĂ FACI NIMIC…nici o rugăciune nu poţi să faci, dacă n-ai atenţie! Poate la rugăciune, trebuie cea mai multă atenţie…dar nu poţi să faci nimic! Vedeţi că-i angajezi pe oameni să facă ceva şi nu pot să facă. Apoi motivaţia – şi asta este o funcţie procesată!

    MOTIVAŢIA ESTE CEA CARE TE FACE SĂ LUPŢI, TE FACE SĂ DOREŞTI! Îi vezi pe tineri că nu mai vor nimic, că sunt mămăligi, legume!

    Se plictisesc grozav…zic: „M-am plictisit! Ce plictiseală!” În vremea noastră noi nu cunşteam termenul de plictiseală; eu niciodată, nici acum nu-l cunosc, nu-mi amintesc totuşi la vârsta aia cineva dintre colegii mei, să se fi plictsit!

    Noi, tot timpul aveam ceva de făcut şi de gândit şi de simţit. laughingAzi, copiii se plictisesc. De ce se plictisesc? Pentru că le sunt afectate major, sistemele motivaţionale. Pe urmă, planificarea, organizarea se vor plăti din ce în ce mai bine de către managerii de proiect pentru că numai găseşti oamenii care să poată urmări un proces, nici nu-i mai ajută creierul!

    Eu d-aia, nu ştiu, aş vrea să vă fac să înţelegeţi că aicea sunteţi puţini…250 de oameni, maxim 300 dacă sunteţi…spuneţi altora: TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE CARE NE DUŞMĂNEŞTE care NE VA DISTRUGE FAMILIA, NE VA DISTRUGE CASA, NE VA DISTRUGE VIAŢA! Dacă noi nu facem tot ce se poate, ca noi înşine să fim puternici să rezistăm, suntem pierduţi! Şi-aşa avem destui duşmani…să nu ne fim noi înşine duşmani! Spuneţi-le copiilor, încercaţi cumva să-i convingeti….atâta timp cât ei nu vin într-o astfel de discuţie, nu ştiu cum o să reuşiti…e foarte greu!

    Dar să facem tot ceea ce depinde de noi. Să le spunem oamenilor…şi mai cu seamă copiii noştri, să-i salvăm măcar pe ei! Acestea sunt doar câteva dintre efectele televizorului fiindcă, fiind foarte vastă discuţia din seara aceasta, eu am să vorbesc în jur de 45 de minute, o oră şi pe urmă vă las să puneţi întrebări. Nu ştiu dacă pe bileţele sau din sală, cum le faceţi aicea, bileţele foarte bine…şi vă gândiţi la întrebări dinainte, ca să fie dialog!
    De multe ori dialogul este mai incitant…sunt întrebările Dvs!

    Ce-au constatat cercetătorii germani? Apare aşa-zisa nouă generaţie, numită DEMENŢA DIGITALĂ în sensul că aceste transformări care se produc cu creierul copilului, al omului…îi afectează major funcţiile cognitive.

    Îi afectează major pentru că pe partea stângă a creierului se distruge materia cenuşie şi materia albă; sunt studii care arată că se distruge materia cenuşie şi materia albă! Deci, să nu aveţi pretenţii de la copii să fie geniali, că ei numai au cu ce să fie geniali!

    CA SĂ FII GENIAL TREBUIE SĂ AI ÎN PRIMUL RÂND, CREIER!

    Şi primii, cei mai importanţi sunt părinţii. Deci, acest om a scris o carte, a făcut 3 facultăţi în acelaşi timp fiind un tip genial dar, n-au tradus-o în engleză, e numai în germană; „Digital demment” se numeşte, în care vorbeşte numai despre această problemă.

  7. Magda 1 iunie 2017 at 15:16

    Avem, vom fi o generaţie bolnavă de demenţă digitală, deci cu afecţiuni majore ale funcţiilor cognitive: atenţie, concentrare, motivaţie, memorie, orientare, programare, planificare, iniţiativă, curiozitate, șamd….tot ce poate să însemne funcţie cognitivă, nu mai funcţionează cum trebuie, şcolile sunt în cădere liberă!

    Veţi vedea că educaţia va fi din ce în ce mai slabă şi cei care patronează educaţia, n-au niciun interes ca copiii să fie mai deştepţi. Au interes de generaţii formate din indivizi pe care să-i poată controla uşor!

    Chiar de curând am văzut că sunt mitinguri în Franţa unde vor să reducă nivelul de educaţie şi copii ies, cerând să nu-l reducă. Deci veţi fi martori la ce?
    Două lucruri:
    1. înscrierea copiilor de la vârste din ce în ce mai mici, în sistemele instituţionale de la 2 la 3 ani, cum se petrece acum în Anglia şi în anumite ţări din Europa.

    2. Aceste şcoli NU vor fi şcoli pentru ca să pregătească abilităţile mentale, nici pe oameni…vor pregăti nişte indivizi obedienţi sistemelor, pentru că vor fi cursuri de educaţie sexuală, de educaţie civică, adică civismul pe care-l doresc, şamd…credeţi-mă, nu este departe! O să vedeţi, o s-apucaţi…e-o problemă de ani!

    Deci, d-aia vă zic – apăraţi-vă cât puteţi singuri, că n-o să aibă cine să vă apere!

    Iar cei mai mari duşmani sunt aceste tehnologii care, pătrund foaarte…cum să spun, foarte gingaş în viaţa noastră. Spunea autorul cărţii că televiziunea este URIAŞUL TIMID…pătrunde cu timiditate şi încet, încet pune stăpânire pe noi şi devine un uriaş care ne asupreşte de la un moment la altul!

    Să spunem câteva cuvinte şi despre INTERNET.
    Este o mare posibilitate şi o mare ofertă să poţi găsi orice informaţie, dar cercetătorii constată că oamenii nu prea caută informaţii, nu devin oameni de ştiinţă uitându-se pe internet ci, tot cu cartea în mână. Internetul provoacă foarte mult în a vedea ceea ce e rudit cu mediul aceasta: imagini! Imagini, povestiri, naraţiune, şamd…şi are câteva funcţii, n-o să discut prea mult, doar două spun: multi-taskingul şi superlink-ul.

    Adică are o capacitate în a te trimite în altă parte, dar te face să faci două-trei lucruri în acelaşi timp.

    Adică, s-a făcut un studiu cu studenţii: unii scriau pe foaie, iar alţii erau cu laptop-ul şi scriau (sau pe tabletă). Şi îi urmăreau…erau sub control cei care aveau internetul.
    Ce s-a constatat – că-n timpul cursului aceştia trimiteau mail-uri, intrau pe magazine virtuale, se uitau la tot felul de nimicuri, intrau pe reţelele de socializare şi comunicau, aşa e mediul acesta!

    În acest sens, apare un fel de disipare a atenţiei şi se constată următorul lucru: atunci când noi, ne concentrăm asupra unui proces…cum vă concentraţi Dvs. la ce vă vorbesc eu acuma, funcţionează într-un anumit fel creierul nostru şi informaţia este procesată în hipocampus, iar atunci când ne concentrăm la 3 lucruri deodată – mă ascultaţi pe mine, o dată, mai vorbiţi la telefon sau scrieţi un mesaj pe telefon, mai vă uitaţi să vedeţi dacă aţi primit mail-ul, mai nu ştiu ce…informaţia este prelucrată în altă zonă a creierului care funcţionează diferit, se va învăţa să lucreze diferit de-acum înainte.

    Deci, atâta timp cât nu va avea acest mijloc în mână (arată hârtia A4) ci tableta sau smarthphone-ul….I-AŢI TERMINAT ATENTIA!

    Vreţi să aveţi un copil cu atenţie scăzută şi lipsit de motivaţii?
    Cumpăraţi-i o tabletă sau un smartphone!
    Nu este „reţetă” mai bună…
    Pe mine dacă mă întrebaţi pe un bilet „cum să fie copilul meu mai prost..”, cumparaţi-i o tabletă sau un smarthphone pentru că dacă telefonul este smartphone, adică e deştept, „smart”, copilul va fi mai prost ca el, aşa spune autorul cărţii…e deştept pentru el, numai are nevoie să fie deştept, are tableta care să-l facă deştept.

    Ai o tabletă şi ştii tot, dar tu nu mai ai voie să ştii nimic tu însuţi! Fără tabletă, eşti disperat!

    Pe urmă, reţelele de socializare.

  8. Magda 1 iunie 2017 at 15:25

    Să spun două cuvinte şi despre ele. Ne aduc atâta bucurie, atâta alinare, ne fac să comunicăm cu oameni de peste tot, din lumea întreagă şi din ce în ce mai puţin cu acela de lângă noi…

    Deci, prima problemă fundamentală este aceea că socializarea pe internet este altceva cu socializarea în lumea reală. Una este să te întâlneşti cu un om şi să dai mâna, să-l simţi, să pui mâna pe el, să-l priveşti în ochi, şi alta este să-i trimiţi un mesaj pe facebook….

    Zilele trecute chiar îmi spunea cineva despre această problemă că într-un context anume (era psiholog omul acela) s-a pus problema importanţei socializării şi nişte tineri din sală spuneau „ Da, dar noi pe facebook, nu socializăm?”
    Nu înţelegeau nimic.
    Comunicarea, socializarea joacă un rol esenţial în dezvoltare personalităţii umane. Esenţial!
    Noi suntem fiinţe sociale, comunicative, trebuie să comunicăm…şi nu numai să ne comunicăm prostii, să ne comunicăm pe noi, acesta e cel mai important lucru, noi comunicăm prin mesaj; de multe ori oamenii îmi vorbesc aiureli dar de fapt, din toate aiurerile-alea, ei vor să comunice ceva din ei, înţelegeţi?

    Din păcate, pe reţelele de socializare comunicarea aceasta scade foarte mult în calitatea ei şi oamenii se izolează tot mai mult în aceste mijloace care oferă reţele de prieteni…100, 200, 300, 500…ştiu eu la cât poate să ajungă… dar în lumea reală ei n-au niciunul sau unul singur şi acela slab unde la rândul lui, are prieten tot pe facebook.
    Plus că nu e o comunicare faţă către faţă!
    Înc-o dată – noi nu de dăm seama într-o comunicare faţă către faţă, omul foloseşte 3 tipuri de semne: este limbajul trupului, sunt sensurile cuvintelor, pe urmă sunt construcţiile pe care le facem.
    Din păcate, limbajul trupului lipseşte în orice comunicare pe internet. Şi-atunci scade, se sărăceşte capacitatea oamenilor de a comunica, de a comunica personal.

    Se constată, constată psihologia că noile generaţii, tinerii nu mai ştiu să comunice cu un om, cu o persoană, o persoană de aceeaşi vârstă sau de altă vârstă.

    Plus că este şi un alt efect: creşte nivelul de depresie şi nivelul de narcisism. Pentru că pe reţelele de socializare tu apari frumos şi minunat, dacă ai poze în care arăţi bine, altfel….e foarte tristă imaginea ta. Şi-atunci omul începe să se concentreze mai mult asupra imaginii sa pe care o creează celorlalţi, decât asupra propriilor trăiri şi sentimente pe care le are.

    Dar cine are nevoie de sentimente?! El are nevoie de imagine, tare! Când intri în cursa-aceasta, ai sentimentul că ceilalţi sunt fericiţi, iar tu care-ţi cunoşti viaţa ta personală, care e tot mai sărăcită pentru că dacă tu nu mai ai timp ca să trăieşti, ci doar ca să te fotografiezi, metaforic vorbind…te simţi tot mai deprimat, creşte nivelul de depresie.

    Pe urmă, toată atenţia noastră începe să se concentreze asupra mediului în care noi arătăm, modul în care ne formăm imaginea. E multă şi mutată atenţia de pe interiorul conştiinţei noastre, pe exterior; ne vedem întotdeauna cu ochiul celui din faţă, cum „dau” sau cum apar, în imaginea-aceasta.

    Se produce şi-o modalitate de percepţie la nivelul creierului; încă-o dată…nu este lucrul cel mai bun care se poate întâmpla şi, din păcate, cu cât vedeţi că societatea-aceasta se globalizează, cu cât informaţia creşte, cu cât oamenii se izolează tot mai mult, explodează aceste reţele de socializare şi tinerii devin captivi, devin prizonieri lor…şi tot mai greu se pot elibera de ele!
    Câţi de-aicea vor găsi forţa de a se elibera de acele reţele? Nu poţi să renunţi aşa uşor.

    Două tipuri de mesaje domină lumea televizorului, indiferent dacă este calculator sau televizor: unul este mesajul violent şi altul este mesajul erotic, pentru că astea captivează cel mai mult atenţia omului. Jocurile pe calculator le au pe-amândouă, în special pe cea cu violenţă.

  9. Magda 1 iunie 2017 at 15:33

    Fetele nu-s aşa expuse la joc; ele sunt cu telenovelele, cu socializări, cu comunicări d-astea…nu prea sunt cu violenţa pentru că niciodata femeia n-a fost atrasă spre violenţă, ea a stat acasă şi şi-a văzut de gospodăria ei, iar bărbatul se duceea să se bată şi-atunci bărbatul are această tensiune de a apăra, de a lupta…şi şi-o epuizează în jocurile pe calculator. 06

    Aceştia….de mici, devin mari luptători cu duşmani virtuali. Problema este că niciodată în istorie până-acuma, un om n-a omorât atâţia oameni într-un timp atât de scurt, nici măcar în bătăliile cele mai distrugătoare. Gândiţi-vă câţi omoară un copil cu-o puşcă-n mână, într-o zi/calculator…câţi omoară/minut!

    Veţi spune…e un joc! Nu e chiar aşa…pentru că, cu cât cel din faţa ta e mai asemănător c-un om, cu atât creşte probabilitatea ca creierul tău să-l perceapă ca pe un om şi creierul copilului să ştiţi că nu face o mare diferenţă între REAL şi IMAGINAR…şi este foarte dificil pentru că noi, în loc să le cultivăm copiilor noştri afecţiunea, compătimirea, le cultivăm violenţa, agresivitatea, ura!
    Pe urmă ne mirăm de ce copii noştri sunt hiperactivi şi agresivi…păi dacă asta au învăţat?!

    Tu ce credeai că a învăţat? N-a învăţat altceva…îmi spunea ceva semnificativ un cercetător englez că, dacă te întorci acasă şi-ţi găseşti copilul în prezenţa unui străin care-l învaţă să omoare, să bată, să chinuie, să tortureze, să-l violeze…îl iei şi-l dai pe mâna poliţiei dacă poţi să faci treaba asta – un tâlhar, un criminal!

    Dacă te întorci acasă însă…găsindu-ţi copilul jucându-se pe calculator, învăţând să omoare, să tortureze, să chinuie…zici că se joacă pe calculator!
    E mult mai eficient un joc pe calculator să înveţe un om să omoare, decât un om real! Omul real nu te poate implica, el poate să-ţi zică….pe când jocul te implică, jocul te bagă-n rol, tu eşti acolo, tu tragi cu puşca ŞI OMORI! Veţi spune „ şi?! Va deveni mai puternic, mai luptător…”

    Nu domnule! N-o să devină mai puternic…niciodată nu s-au format oameni, caractere puternice omorând ci, luptând! Ei n-au putere să lupte, n-au putere să se concentreze asupra unui lucru simplu că nu se mai pot concentra.

    Mulţi se vor lupta cu propriile lor tendinţe şi nici măcar cu mediul…pentru că nu mai pot! Ei doar atâta sunt învăţaţi – creierul lor reacţionează la violenţă (arată din mână pulsatil…) să se apere şi să se omoare! Sunt copii care numai deosebesc realul de virtual.

    Am umblat puţin şi prin puşcării…părintele…cu atât mai mult, din curiozitate! Şi am constatat că sunt copii, adolescenţi închişi pentru c-au omorât cum? N-au conştientizat că acela din faţa lor, este un OM, n-au conştientizat că produc durere şi-atunci au lovit, până când acela a murit.

    Să nu credeţi să sunt puţini…posibilitatea mea umană, capacitatea mea umană de a fi non-violent ci, dimpotrivă….se bazează pe capacitatea de a intui, de a empatiza cu celălalt…spre exemplu intuiesc că dacă îi fac rău celuilalt, o să-l doară cum m-ar durea şi pe mine. E o simţire pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului şi care se dezvoltă în mintea noastră, în firea noastră… în momentul în care copilul însă….este invitat să agreseze, să omoare…cu cât face lucrul acesta mai des şi mai mult, SE DESENSIBILIZEAZĂ!

    Şi desensibilizând, atunci când vede agresivitate, când vede durerea, suferinţa, el nu le mai percepe ca pe propria lui suferinţă, ci ca pe a unui străin, ca pe a unui gândac, ca pe a unui…nici câine, înţelegeţi?

    Se strică CEVA în sufletul nostru…scad funcţiile acestea mentale de empatizare, de compătimire, de proiecţie, de identificare cu celălalt…şi-atunci veţi vedea tinerii de azi că nu mai pot comunica!

    Cu cât stai mai mult cu jocuri pe calculator, cu atât mai mult îţi afectează forţa de comunicare, capacitatea de comunicare…pentru că sunt CORTICALE!

  10. Magda 1 iunie 2017 at 15:40

    Nu mai eşti sensibil la durere…şi nu mai poţi să-l intuieşti pe celălalt, să comunici cu celălalt pentru că noi comunicăm în baza recunoaşterii feţei.
    Deci, eu dacă văd pe cineva că are o faţă care suferă, eu trebuie să intru pe frecvenţa lui, şi nu pot să fiu pe frecvenţa lui dacă nu empatizez, dacă nu compătimesc cu el….şi din păcate aceste forţe se distrug şi aceşti tineri crescuţi azi…nu ştiu mulţi au apucat azi-mâine să intre în viaţa de familie, le este foarte greu pentru că rămân foarte însinguraţi, le este greu să comunice…nu-l pot simţi pe celălalt!

    Şi dacă este bărbat, şi dacă este femeie…iar dacă este femeie, suferă foarte mult pentru că ea are nevoie să fie înţeleasă, să fie bărbatul prezent în viaţa ei…dar el numai este prezent în viaţa ei pentru că mintea lui este…na! Departe…eu cred că asta este una din cele mai mari probleme ale oamenilor de astăzi! Faptul că se distrug aceste capacităţi, aceste energii compătimitoare şi-atunci, se rup comunităţile… oamenii devin NESIMŢIŢI, devin AUTIŞTI!

    E o formă de autism…eşti străin de celălalt; trăieşti lângă el dar nu-i simţi prezenţa! Copiii, pe altă parte…ce să faci într-o astfel de societate?! Noi ne numim oameni şi funcţionăm ca oameni, atâta timp cât putem compătimi, cât putem fi împreună cu celălalt…de-aici îşi trage omul toată bucuria vieţii lui!

    Spun psihiatrii că 3 sunt problemele care duc la boală psihică astăzi: că nu mai iubeşti, că nu eşti iubit şi că nu te simţi util celorlaţi, nu te simţi util nimănui.
    De aceea vorbim de copii care plâng. Pe urmă, în încheiere vă voi spune următoarele lucruri despre erotism; erotismul începe de la vârstele cele mai fragede, astăzi…nici nu ne imaginăm – la 5, 6, 7 ani copiii încep să stea la filme! Toate filmele-aproape, au conţinut erotic; adică produc o anumită plăcere şi acea plăcere, de cele mai multe ori, are nuanţă erotică, provoacă CEVA…

    Am vorbit cu tineri care spuneau că în copilărie au început cu aşa ceva şi nu ştiau ce se întâmplă cu ei…dar erau atraşi, atraşi, atraşi…până au descoperit masturbarea şi pe urmă au intrat pe drumul „drept” al disoluţiei mentale. Ce face erotismul?
    Acesta mediatic….erodează morala, ruşinea, pudoarea…traumatizează copiii! Sunt traume sufleteşti care se produc în mintea lor…schimbări rapide şi majore! Îşi pierd inocenţa copilăriei!
    Se maturizează brusc, fără a avea vârsta psihologică a comportamentului unui adult…şi-aicea v-aş da ca exemplu o pâine pe care dacă o pui şi-o arzi la suprafată…coaja se arde, dar înauntru, miezul se încruzeşte şi numai ai ce să-i mai faci!

    Copiii de azi se maturizează din cauza violenţei şi-a mediului care le cere să fie adulţi înainte de vreme, ŞI NU MAI AU COPILĂRIE! Se trezesc ca adulţi…ca nişte copii bătrâni, îmbătrânesc brusc!

    În adolescenţă, ei au mentalitate de bătrân, NU de tânăr adolescent. În general televiziunea oferă toate lecţiile de bază privind erotismul, privind dragostea adusă la un anumit nivel; erosul adus pe micul ecran, este centrul obsesional al existenţei, în sensul că în jurul lui se învârte totul…acolo este totul!
    Şi, dacă te uiţi la Tv şi zici că acolo este totul, mintea ta începe să fie convinsă că de lucrul acesta este legat viitorul şi fericirea ta.
    Imaginea pe care o proiectează mass-media privind fericirea sau nefericirea omului este una FALSĂ pentru că pe micul ecran, toate mesajele ce ţin de virginitate, de abstinenţă, de riscul bolilor, şamd…sunt aproape inexistente! În schimb celălalte, care promovează dragostea – în special în afara familiei – ca relaţie sexuală, sunt foarte prezente, şi-atuncea copiii cresc cu această imagine!

    Zilele trecute vorbeam cu cineva şi îmi spunea „dar eu n-am cunoscut altceva…de la televizor asta am învăţat, din revistele pentru adolescenţi asta am învăţat, din revistele pentru adulţi asta am învăţat şi, când aveam relaţii sexuale la 12-13 ani, credeam că este cel mai normal lucru. ” până când şi-a distrus viaţa sau şi-a distrus adolescenţa şi tinereţea.

  11. Magda 1 iunie 2017 at 15:44

    Însă, pentru că am fost rugat să vorbesc puţin…el (televizorul), promovarează sentimentul de dragoste într-o realizare trupească, ştiţi foarte bine!
    Cu cât văd mai multe mesaje de genul acesta copiii, cu atât scade vârsta primelor relaţii sexuale. Dacă vreţi un indicator asupra dezastrului vieţii intime şi vieţii de familie a unor oameni tineri de astăzi, este vârsta primelor relaţii sexuale. Cu cât e mai devreme, cu atât efectele sunt mai grave.

    O fată care întreţine relaţii de la 16 ani, are în medie (în America…), 22 de bărbaţi până la moarte.
    Una care întreţine relaţii de la 21 de ani, are până-n doi, până la moarte. Deci, vedeţi cât înseamnă? Fiecare an, creşte numărul bărbaţilor cu care va avea relaţie.
    Ce se întâmplă când începe de la 13?! Ajung la 30-40 de bărbaţi…şi veţi spune „şi?!”

    La 41, are un soţ minunat…nu e chiar aşa! Se constată că cu fiecare bărbat în plus, scade cu 10-15% probabilitatea de-a avea o viaţă fericită de familie…astfel, o femeie care-a avut o relaţie cu 5 bărbaţi înainte de căsătorie, are doar 30% potrivit statisticilor americane, şansa de-a avea o viaţă lungă de familie şi fericită. 5 bărbaţi = 30%.

    De ce, se-ntreabă cercetătorii…se pare că femeia are capacitatea de-a adera, de a se prinde, de-a se uni cu bărbatul ei….cu primul bărbat! Dacă ratează, mai rămâne şi pentru al doilea…CEVA!

    Îl ratează şi pe acesta, mai rămâne şi pentru al 3-lea ceva…dar, cu cât se adaugă, cu atât scade capacitatea de-a se uni….şi-a UNI, nu vorbim de unirea trupească, deşi… şi-aici este o problemă!
    Vorbim de unirea psihologică, vorbim de CEVA din fiinţa femeii care aderă la un TOT…şi acest tot, care este „soţul meu”! Numai că ăştia dau exemplu cu scotch-ul că dacă-l dezlipeşti o dată, de 2 ori, de 3 ori sau mai des, numai se lipeşte!

    Sigur că pentru omul duhovnicesc, ca să nu cădem în deznădejde…cine este în situaţia asta, altfel se comportă pentru că el face un fel de refresh, îşi restartează, îşi reformatează mintea…în sensul că reactivează chipul lui Dumnezeu din el, prin pocăinţă.
    De asta, la „omul duhovnicesc” ajung foarte puţini, din cauza nepăsării noastre, din cauza comodităţii noastre, din cauza că ne gândim…e, merge şi-aşa! Dar NU MERGE, potrivit statisticilor, nu merge…deci, dacă vreţi să luaţi în braţe ştiinţa, statisticile în America făcute…NU MERGE!

    Veţi spune…astea-s puţine lucruri…pentru că noua cultură ce spune fetelor? Fetelor, cel mai important lucru-n viaţa voastră, este cariera. Cariera o faci până la 30 de ani. După 30, poţi să te căsătoreşti, să-ţi faci familie, eşti deja un om aranjat.

    Nu începe la 20, ce carieră mai faci? Vine copilul…buun! Dar ce faci până la 30? Eşti făcut din carne, oase, simţuri…n-o să stai aşa!Îţi cauţi şi tu un prieten, ai şi tu o relaţie…să nu înnebuneşti!
    Zice iarăşi, aceeaşi teorie….aşa că, pâna la 30 epuizează mai multe relaţii şi la 30 îşi dă seama că nu mai poate să facă nici copii aşa uşor pentru că are vreo 10-15 ani de anticoncepţionale, de contraceptive…dacă nu a făcut şi un avort, două…şi, s-a cam terminat şi cu posibilitatea de-a face copii, şi nu prea mai poţi…

    E o carte scrisă de-o americancă – tinerele care amână dragostea, caută sexul şi le pierd pe-amândouă!
    Pentru că după 30 şi ceva de ani, deja constaţi că nu prea mai ai nici dragoste, nici posiblitate, nici nu mai arăţi aşa….s-a cam terminat tot!
    Cele mai satisfăcute femei…şi din pct.de vedere marital şi din pct.de vedere sexual, sunt femeile credincioase şi căsătorite. Cele mai nesatisfăcute, sunt cele care trăiesc în concubinaj.

  12. Magda 1 iunie 2017 at 15:47

    Aşa că, cea mai proastă afacere pentru o femeie în viaţa ei, este să trăiască în concubinaj, alta mai proastă nu există…din cele care sunt normale, nu vorbim de cele care sunt la drum, pe stradă.
    Însă, am vorbit puţin de femei şi n-aş vrea să nedreptăţesc pe bărbaţi laughing, neacordându-le atenţia minimă. Femeile, din fericire…nu sunt atrase de pornografie cum sunt bărbaţii.
    Creierul bărbatului este foarte uşor atras de pornografie pentru că este sensibil la excitaţia sexuală. Şi dacă se produce o excitaţie, două, trei…într-un interval scurt, creierul începe să caute acel stimul.

    Acestă stimulare sau această relaţie care se realizează între bărbat şi femeie este moderată de nişte transmiţători, neruo-transmiţători şi hormoni…foarte mulţi, care schimbă modul de funcţionare al creierului şi-al organismului uman… pe o perioadă de câteva minute! Este un lucru care se petrece pentru ca să se poată procreea, ca să se nască o altă fiinţă umană, alt om.

    Se pregăteşte organismul…face o pregătire extraordinară, cum ne pregătim noi la sărbători…în sensul că creşte nivelul de dopamină, creşte nivelul de noradrenalină, creşte nivelul de adrenalină foarte mult, creşte ritmul cardiac, se produce vasodilataţie cerebrală, creşte nivelul de prostaglandină E2 care produce inflamaţii şi-atunci tot omul este foarte incitat şi excitat pe zona amigdală, zona din centrul creierului unde se produce o tensiune teribilă care, aşa a lăsat-o Dumnezeu să se producă, ca omul să se întoarcă la starea normală, să nu înnebunească tot rămânând în excitaţia-aia.

    Ei, şi această tensiune, anxietate, cerere…întâlnirea trupească pentru a se finaliza prin relaxare…şi se relaxează apărând alţi hormoni: endorfine, la început apare şi glutamatul, sunt nişte hormoni şi nişte neruotransmiţători de relaxare…care relaxează organismul – asta-i toată filozofia!

    Ei bine, acest lucru într-o orice societate, avea un caracter extraordinar, în sensul că se petrecea din când în când…în momentul în care omul în transformă într-un sport, el devine foarte uşor dependent de acest „sport”, pentru că excitaţia-aceasta produce multă dopamină şi în momentul în care se retrage, apare o uşoară depresie.

    Deci, după finalizarea relaţiei trupeşi apare prolactina care îţi dă sentimentul de saţietate. Gata…apare prolactina, apar hormonii de relaxare. Dar, apare şi-o uşoară depresie…mai cu seamă dacă sunt foarte dese aceste lucruri. Şi-atunci omul ce face? Creierul lui îl învaţă şi se întoarce la lucrul respectiv.

    ATENŢIE!
    Pornografia acţionează asupra aceleiaşi zone din creier ca şi cocaina. Produce acelaşi tip de excitaţie corticală şi dă dependenţă într-un timp mai scurt decât cocaina. Astfel că-n SUA, potrivit statisticilor…70% dintre bărbaţi consumă aşa-ceva, 30% din femei şi 10%, între 8 şi 10% din populaţie, sunt dependenţi.

    Asta înseamnă că 25 mil.de americani sunt dependenţi. Dependenţi înseamnă că nu pot să trăiască fără aşa-ceva, fără mesaje XXX…mai sunt şi copii pe-aici.

    Dependenţa de alcool în SUA este de 15 milioane.

    Dependenţa de drog, de substanţă este de 4 milioane.

    Asta se întâmpla în 6, 7 ani…iar dependenţa de pornografie este de 25 de milioane.

    La ora asta, este cea mai extinsă dependenţă în SUA şi cred că şi pe glob…e ceva ce dă dependenţă foarte repede şi omul se eliberează mult mai greu decât de droguri pentru că de drog se spune că ai oprit, ai făcut o cură cu metadonă ce-a-nsemnat eliberarea, ai făcut o altă cură de nu ştiu ce…dar n-ai asociaţille!

    Aicea ai asociaţiile…în sensul că ai scăpat de excitaţie şi de toate chestiile astea, dar vin imaginile şi nu te părăsesc. Ani de zile! 2,3,5, 7 – 8 ani, tot revin! Şi când revin, produc excitaţie şi te cheamă înapoi către comportamentul respectiv.

  13. Magda 1 iunie 2017 at 16:02

    E cea mai mare dramă care se poate petrece, mai cu seamă că astăzi este extinsă TERIBIL, la nivelul şcolilor! De la clasa a 4-a, 5-a, copiii…băieţii încep să consume pornografie pentru că părinţii lor le iau tablete şi smarthphon-uri şi transmit de la unul la altul astfel de imagini.

    După aceea arată şi la fete, toată lumea şuşoteşte, devine subiect, devine o chestie care pe ei, îi face să se simtă oameni „mari”, iar părinţii HABAR NU AU CĂ EI au ajuns DEPENDENŢI şi că ei…iertaţi-mă, au căzut în auto-erotism, factor masturbator.

    Şi trec anii, şi ei săracii se afundă tot mai mult, se izolează tot mai mult în propria lor neputinţă şi pe urmă şi căsătoriţi fiind, unii nu reuşesc să se lase de mesajele respective…. şi de mesaje, şi de masturbare.

    Viaţa de familie este supusă unui mare risc…adică riscă să distrugă familia şi viaţa.

    Am cunoscut oameni care mă implorau să-i ajut să scape de aşa-ceva. Nu unul…de curând mi-a spus cineva de la „Familia ortodoxă”, mi-a zis „faceţi orice ca să nu mai ajungă oameni, aici. Eu am stat, mă lupt de ani de zile să mă eliberez şi nu pot.

    Faceţi tot ce puteţi, să nu mai ajungă oameni în situaţia mea. „
    Deci, este cumplit, de aceea vă spun – vreţi să vă distrugeţi copiii?

    Luaţi-le tablete şi smarthphon-uri! Notaţi, vă rog frumos…trebuie să plecaţi cu ceva din seara asta de-aici. Aâta să reţineţi.
    Şi eu sunt mulţumit, n-am venit degeaba aici. Pentru că e o Cutie a Pandorei pe care ei n-o pot controla…în special, băieţii.

    Fetele nu au problema asta, acuma! Fetele, v-am spus – ele au problema socializării, vor să socializeze, vor să vadă cum să comunice, cum să se-aranjeze, cum să-şi câştige un prieten…şi încep să intre pe reţelele de socializare să comunice cu băieţi, dar studiile spun că în America, 80% din fete care comunică pe teme de intimitate şi confidenţial aşa…cu un băiat pe internet, ajung în patul lui – opt din zece.

    Că nu e normal să facă lucrul acesta, mai cu seamă că ele spun că se simt protejate…numai că, atunci când eşti în contact cu ecranul, spui lucruri pe care nu le-ai spune nici tu, nici celălalt.

    S-au făcut studii şi s-a constatat că oamenii NU spun într-o relaţie faţă către faţă, ceea ce spun prin intermediul unui ecran şi-atunci, într-un timp foarte scurt, se depăşeşte orice fel de pudoare şi se intră într-o comunicare care devine puţin erotizată.

    Sunt cunoscute cazuri multe în care un băiat de la capătul celălalt, a convins pe o fată să se dezbrace şi să se arate dezbrăcată…numai printr-un mesaj….SE NUMEŞTE VRAJĂ!
    Un efect în (re)vrăjirea lumii, e vrăjire, MAGIE!
    Eroticul are forţă magică.
    Dacă vă supuneţi acestor stimuli şi staţi în comunicare cu un om care incită imaginaţia…şi când stai în comunicare cu ecranul, imaginaţia ta este mult mai bogată şi tu eşti mult mai dezinhibat!

    Asta este problema, AICI = DEZINHIBAREA!

    Ecranul dezinhibă! Nu te mai protejezi.
    Şi-ajunge fata săraca…o gâsculiţă să cadă…eu tot dau exemplul acesta pentru că am trăit şi eu o experienţă pe care am avut-o, şi cred că Dumnezeu mi-a dat-o special pentru ca să vă dau Dvs. exemplu – am intrat undeva vis-a-vis de o facultate din Bucureşti să fac nişte xerox la un internet-caffe şi erau nişte băieţi acolo, la calculator…şi am vrut să văd şi eu ce fac ei!

    Era un băiat care scria tot felul de mesaje de amor într-o căsuţă. Buunn…are şi el o prietenă şi îi scrie.
    Ce mi s-a părut şocant a fost că, atunci când termina să scrie, până când să i se răspundă, dădea căsuţa jos şi scria pe alta, alteia! Deci, el avea mai multe, cu care mergea în paralel.

  14. Magda 1 iunie 2017 at 16:11

    Vreau să vă spun că arăta îngrozitor, omul….măcar să fi fost un bărbat….dar el arăta îngrozitor!

    Slinos, era gras, era ceva….după mine, respingător!

    Probabil că şi în cealaltă parte, acelea-l priveau ca pe un Făt Frumos care numai calul nu-i lipseşte ca să ajungă mai repede la ele, ca să le ia cu el.

    Şi, aşa visătoare sunt fetele că atunci când ajung să-l vadă aşa…spun: „eee…arată rău, dar are suflet mare şi merită dragostea mea”.
    Îl mai şi compătimesc, şi din compătimire sunt în stare să facă ceea ce el le dictează şi credeţi că este o glumă, dar îşi distrug viaţa cu chestiile-astea.
    Au ajuns femei căsătorite cu 3 copii să-şi părăsească soţii, cunoscându-l pe unul pe internet…bărbaţi căsătoriţi să-şi părăsească…

    Îmi spunea cineva: vine acasă într-o zi şi-i spune neveste-sii „ dragă, gata…eu măine plec! Unde? Plec în China. De ce pleci în China? Am acolo o iubită, sper să mă căsătoresc cu ea.”

    Nevastă-sa era frumoasă, avea 3 copii cu el iar el, de un an şi ceva de zile aducea mai puţini bani acasă fiindcă o cunoştea mai demult pe cea din China, strângând bani ca să plece la ea…
    nu credeţi că aste este VRAJĂ, MAGIE?!

    Nu e NEBUNIE?!

    Să laşi tu un om care stă aici cu tine, îl ştii…îmi spunea persoana care mi-a povestit, necunoscând omul personal, că era un om deosebit.
    Deci, VRAJĂ…intră în poveşti d-astea şi s-a terminat!

    Aici e Cutia Pandorei…aceasta va fi!
    Chiar vorbeam astăzi cu Radu că s-a schimbat lumea în 10 ani, mai mult decât într-o sută! În următorii 10 ani, se va schimba mai mult decât în ultimii 20 de ani, cu mulţi ani se va schimba…va deveni nu ştiu dacă nu de nerecunoscut, având un singur element nou – INTERNETUL!

    Internetul, care aşa cum îi spune numele, produce o interconexiune a noastră, a tuturor într-o relaţie virtuală.

    LUMEA SE DIGITALIZEAZĂ…VIAŢA NOASTRĂ SE DIGITALIZEAZĂ, MINTEA NOASTRĂ SE DIGITALIZEAZĂ şi o să trăim tot mai inuman!

    Pentru că omul ca să funcţioneze, trebuie să funcţioneze încontinuu şi NUîn digital!

    Trebuie să funcţioneze în relaţie, şi nu în proiecţie mentală şi-n imagini…oamenii vor ajunge să trăiască tot mai mult cu/prin imaginile din capul lor.

    Fetele care cresc/trăiesc cu telenovele, ele visează la o familie ca-n telenovele, ceea ce este imposibil.
    Şi în momentul în care n-o au, sunt nefericite. Am cunoscut fete care au viaţă de familie faină, dar pentru că ele îşi doresc altceva, ce au văzut ele în filme de mici, sunt nefericite.

    Buunn… şi dacă dobândesc ceea ce-au văzut în filme de mici sunt nefericite, pentru că nu te poate face fericit acel model.
    Bărbatul acela care-i muşchiulos, creier mic, tandru şi-ţi aduce flori…o face până când te cucereşte, după care te execută! 15

    Că aşa este în film şi-n viaţă.
    Deci, nu poţi…dacă tu ai crescut c-un proiect…mai ales fetele caută permanent proeicţii, caută modele…cum să se comporte, în momentul în care ele văd, tot ceea ce se petrece-n şcoală!

    Credeţi-mă! Aţi văzut, v-aţi expus, SUNTETI MANIPULAŢI!

    Deci, nu există expunere fără manipulare. Orice naraţiune îţi schimbă conţinutul minţii, al gândurilor….nu le controlăm!

    De-abia le controlăm pe cele din lumea reală.
    Dar astea de pe micul ecran?! Atât de bine construite şi faptul că în imaginare, sunt ca nişte vise care trec prin mintea noastra…d-aia spun: cercetătorii spun că Lumea Virtuală este o lume de vis, la care ne conectăm toţi.

    Ne conectăm la un vis colectiv al omenirii. Şi vedeţi oamenii, de ce sunt atât de neputincioşi? De ce sunt atât de vlăguiţi de viaţă?
    Pentru că ei nu mai trăiesc în realitate, trăiesc în virtual.

  15. Magda 1 iunie 2017 at 16:17

    Acolo sunt ei….şi când s-au deconectat, sunt puţin aşa mai legume aştepând ca cineva să-i stimuleze. Şi copiii sunt hiperactivi.

    Asta este…iertaţi-mă că vă spun…din păcate, cam asta este perspectiva pe care ne-o lasă actuala tehnologie, care nu ştim s-o folosim.

    Ca să ştii s-o foloseşti, îţi trebuie discernământ.
    Copiii n-au discernământ. De-abia la adolescenţă, târziu…omul poate să înceapă.

    Dar dacă nu este un om întărit într-un sistem de valori, nu-i păzeşte Dumnezeu…pornografia îi termină pe bărbaţi.

    Iar femeile fără bărbaţi ca să fie prezenţi lângă ele, sunt terminate şi ele pentru că or să-şi caute povestea de dragoste, undeva…pe internet.

    O s-o caute în filme, sau o s-o caute la altcineva şi, n-o s-o găsească…pentru că eşecul prim, de multe ori nu-l poţi repara cum zic ăştia „ mi-am refăcut viaţa”, de parcă ţi-ai făcut maşina, mi-am reparat maşina…nu merge-aşa! Viaţa nu se repară aşa-uşor…e foarte greu!

    De aceea le spun la oameni: fi-ţi foarte atenţi cum plecaţi la drum, o viaţă aveţi!

    Nu vi-o stricaţi că nu aveţi timp să vă mai întoarceţi. Sigur că Dumnezeu e mare, şi poate să schimbe… dar pentru asta trebuie să fim şi noi mai delicaţi şi să fim sinceri cu noi înşine.

    Dar nici sinceri nu mai suntem pentru că mulţi nu mai pot să fie sinceri şi corecţi, tot mai greu le e să fie sinceri.

    Mă opresc aici…sunt întrebările…să curgă, pentru că s-au adunat.
    Da-ţi-le oricum, nu am probleme…

    Întrebare: dacă cineva intră pe internet pentru a citi lucruri bune, folositoare, înălţătoare, referitoare la Scriptură, scrieri bisericeşti, scrieri ştiintifice – este dăunător pentru sănătatea creierului în vreun mod?

    VIRGILIU GHEORGHE: Timpul petrecut în faţa ecranului este dăunător pentru sănătatea creierului. E dăunător.
    Şi eu stau ca să-mi caut studii pe „medicale”…dar asta nu înseamnă că nu sunt conştient că mă doare capul şi că mă oboseşte…spre exemplu, eu dacă stau 3 ore pe calculator ca să caut materiale, să citesc abstract pe net…mă oboseşte mai mult decât dacă aş scrie 2 zile cu stiloul, pe foaie.

    Îţi oboseşte creierul pentru că nu este un mediu care să favorizeze funcţionarea creierului, cortexului….şi-l defavorizează. Produce excitaţie. Iar cei care citesc numai lucruri inteligente şi înălţătoare, sunt minoritatea minorităţii.21

    Şi eu mă întreb de ce trebuie să citim Scriptura pe Internet? Aţi văzut Pelerinul rus…cine-a citit Pelerinul Rus, aici?! La un moment dat aduce Scriptura şi era diavolul acolo…cum a scos-o din bibliotecă, a dispărut!

    Deci, Scriptura în sine…dar să nu credeţi că dispare când vede Scriptura pe ecran (râde..).
    Pentru că ea este Carte, cartea…este un lucru care sfinţeşte şi prin atingere, şi prin rugăciune…când eşti cu mintea pe-acolo (pe ecran…), nu-ţi stă mintea la lucrurile respective, foarte greu le urmăreşti, ai mai mult o stare de excitaţie.

    Un cercetător spune un lucru foarte simplu….nu ştiu dacă-l înţelegeţi: fiecare mediu, are propriul lui mesaj. Mediul este MESAJUL.
    Eu am dat un exemplu despre efectul televiziunii asupra minţii umane, vrând să-i fac pe oameni să-nţeleagă că un porc, nu poate să cânte ca o privighetoare, el va grohăi ca porcul. N-are cum să facă lucrul acesta.

    Ei, nu poţi transmite lucruri duhovniceşti, stări duhovniceşti prin calculator, prin televiziune….nu e propriu! Poate să producă…să zicem – o reflecţie!

    N-o să găsiţi oameni duhovniceşti, crescuţi duhovniceşte că au stat în faţa ecranului, indiferent ce-au făcut pe ecran…nu merge!

    Cartea…DA! Rugăciunea…DA!

  16. Magda 1 iunie 2017 at 16:23

    Dar altceva, el asta spune: nu contează ce vezi la televizor, contează că te uiţi la televizor.
    Nu contează ce vezi ci, cât stai pe ecran (televizor sau calculator) că la un moment dat, toţi omenii tind să facă acelaşi lucru.

    Deci, internetul este folosit de majoritatea oamenilor nu pentru a deveni mai evoluaţi spiritual, pentru a deveni mai desfrânaţi spiritual.
    Aşa este majoritatea. Eu fac parte din minoritate. Eu sunt acela care mă folosesc pozitiv.

    Este un studiu făcut, nu unul, mai multe….se numeşte efectul celei de-a treia persoane, în care tu vorbeşti cu cineva şi-l întrebi ”tu crezi că lumea este afectată de acest lucru?”
    Şi el spune „Da.” Şi dacă îi faci altă dată un alt chestionar, dacă-l întrebi acelaşi lucru, spune „nuu…”.

    Omul nu-şi dă seama de el însuşi că este influenţat, de influenţa pe care o vede la ceilalţi.
    Adică poate să vadă că cineva este influenţat, dar nu poate să vadă acelaşi lucru şi la el însuşi…..că este influenţat! Acesta cred că este lucrul cel mai important.

    Spre exemplu era un sondaj care spunea aşa: credeţi că oamenii sunt manipulaţi prin televizor? 95% spuneau DA!
    Dvs.sunteţi manipulat prin televizor?
    Doar 5% spuneau că Da…deci, 95% spuneau că ceilalţi sunt manipulaţi, nu şi ei!
    D-aia vă zic: este bine să devenim conştienţi că noi înşine alunecăm….îîncepem cu lucruri duhovniceşti, cu Scriptura şi terminăm cu filmuleţe pe internet de nu ştiu ce…

    Spuneam aseară: când ai deschis un filmuleţ pe youtube, în dreapta ai până la 25 de filmuleţe.
    Dacă apeşi pe unul din alea, în dreapta vei avea încă 20.
    Ia luaţi şi-nmulţiţi…prin matematica aia, de demult…20x20x20x20, să vedeţi 20 la pătrat, la a 3-a, la a 4-a, la a 5-a, la cât se-ajunge?!

    În câteva click-uri ajungeţi la milioane de posibilităţi. Din acele milioane de posibilităţi, 30% sunt pornografie.

    Deci, e foarte probabil ca accesând filme succesive, un copil fără discernământ să ajungă la CEVA care este deocheat şi următoarea să fie pornografie. Ce-am făcut?! Controlează, nu controlează….

    Acum, dacă faceţi într-adevăr ştiinţă, dacă îl folosiţi cu discernământ la modul acesta…DA!
    Dar nu este un mediu duhovnicesc internetul! În mediul ştiinţific poate să mai fie, pentru că toate revistele sunt pe net. Dar altfel…

    Întrebare: Ce ne facem dacă avem un serviciu legat de PC, 100%?

    VIRGILIU GHEORGHE: Facem tot posibilul să devină 90%. Să facem tot posibilul să micşorăm numărul de ore alocat….putem s-o facem!

    Şi dacă avem serviciul acesta, să nu mai stăm în afara lui, pe ecran….sub nicio formă!

    Pentru că dacă mai adăugăm şi noi ceva în plus, o să-l doborâm. Dumnezeu o să ne păzească pe noi…pentru că o să zică – uite, omul acesta este în jug, dar dacă este/devine plăcerea mea, atunci n-o să mă mai păzească…cu siguranţă, pentru că n-are de ce s-o facă!

    Întrebare: Noi, cei care suntem informaticieni de profesie, ar trebui să ne schimbăm profesia?

    VIRGILIU GHEORGHE: Din nefericire, ca informatician se câştigă mai bine decât în altă profesie, şi poţi să-ţi ţii o familie.

    Nu eu vă recomand acest lucru, dar vreţi să vă duceţi în altă parte să faceţi altceva…eu am un prieten care era programator în Israel şi spunea că până la 46 de ani esti TARE după care intri în management, pentru că nu te mai duce capul, în sensul că nu mai poate, creierul nu mai poate…îmi spunea el!

    Acum, nu ştiu cum o fi pe-aici, dar am prieteni care lucrează şi au mari probleme cu capul – dureri de cap, atrofii corticale, au necazuri pentru că este o zonă care te solicită foarte mult, mai ales dacă eşti sub stres decizional….te mănâncă cu totul.

  17. Magda 1 iunie 2017 at 16:34

    Întrebare: Vă rugăm să ne vorbiţi despre semnalele de frecvenţă joasă ori înaltă care vin de la telefon…smarth, tabletă şi efectele lor asupra creierului uman. Cum să le măsurăm, cum să le identificăm…

    VIRGILIU GHEORGHE: Este vorba de microunde. Microunde! Undele-acestea afectează creierul, în mod cert.
    Produc cancer…s-au făcut studii de OMS!
    E bine să vorbim măcar la distanţă, e bine ca femeile în special, să nu vorbească 5 ore/zi la telefon…cel mult juma de oră. (zâmbeşte…).
    Cercetătorii spun că până-n două minute…sunt câteva studii pe internet făcute de ăştia care se ocupă de lucrurile-astea şi spun că nu trebuie să vorbim în nici un caz, cu el lipit de ureche pentru că afectează până la jumătate de creier, schimbă activitatea şi distruge celulele.

    El produce o vibraţie electromagnetică.

    Noi suntem formaţi eminamente din sarcini electrice.

    Tot ce este celulă, are în transferuri membrană, toate făcute pe sarcini. Sarcinile sunt puse în mişcare. Când sunt puse în agitaţie, sparg celula. Mai ales la copii le afectează major creierul.

    Cei care sunt stresaţi, să nu mai stea la telefon fiindcă le măreşte stresul…mor neuronii şi este păcat! Alţii nu mai fac…se nasc mai greu ! Neurogeneza există, dar se nasc foarte greu. Este şi asta o formă de stres şi din păcate, când ai un servici şi ţi se cere să vorbeşti la telefon…mai înţelegi!

    Dar când stai de plăcere 2 ceasuri să vorbeşti tot felul de aiureli şi-ţi strici sănătatea capului, aia n-o mai înţeleg! Deci, să fim sinceri cu noi înşine.
    Dacă vreţi să-l folosiţi, folosiţi-l la o distanţă aşa…de lungimea unu braţ.
    La distanţa asta, este de 1000 de ori mai mică radiaţia, decât aici (arată spre ureche).
    Ne ardem creierul inutil.
    Gratis!
    Întrebare: Foarte multe persoane pe stradă sau în transportul în comun, ascultă ceva, cu căştile la urechi. Este bine?

    VIRGILIU GHEORGHE:
    Nu este bine. Ne punea Dumnezeu nişte căşti la urechi.
    Ne făcea nişte căşti şi, unde mergeam…auzeam muzică. Omul are nevoie şi de linişte.
    Omul are nevoie să fie inserat senzorial, să simţi mediul.

    Nu poţi să stai tot timpul cu alea pentru că te obişnuieşti, se obişnuieşte creierul cu stimuli şi-ţi afectezi creierul.

    În primul rând că el va dobândi dependenţa aceasta de a auzi permanent zgomot.
    Acasă, televizoarele-s deschise…fiecare cameră are un televizor. Intri pe internet, ieşi…muzică, asculţi muzică….ieşi! Te duci în grădină, te duci în parc, te duci la munte…asculţi muzică.

    Se strică creierul, se produc transformări…noi avem nevoie de LINIŞTE.

    Liniştea este fundamentul existenţei umane!

    Nu există cuvânt fără linişte…pentru că orice propoziţie, orice frază, orice – are virgulă, are punct, are punct şi virgulă. (
    foaarte tare…10
    Există întreruperi care dau sens.


    (corect!
    Astea pe net nu sunt sesizabile decât dacă ajungi maestru în comunicare scrisă, dar chiar și-așa…aceste întreruperi plus alte nuanțe date de comunicare, fără mesajele non-verbale care nu se văd, nu se disting la modul real…și, pentru că nu ai în faţă interlocutorul se-ajunge inevitabil, la extreme!

    Pe de-o parte – celălalt nu poate gusta gluma, umorul – negru sau sec – fiindcă nu-ţi sesizează zâmbetul ironic, nu-ți suprinde privirea, grimasa, tonul, atitudinea…şi, ori te i-a la mişto, ori te condamnă!
    Mergând la cealaltă extremă, poţi sări calul crezând că celălalt a prins faza, ori îl poţi băga în deznădejde fiind prea dur, nesimţind…pentru că n-ai cum să ştii dezastrul produs de tine, în fiinţa sa….asta apropos de sinuciderile datorate imaginii negative de pe facebook).

    Şi în sintaxa relaţiei interumane, liniştea joacă un rol important.
    Ce fel de îndrăgostiţi sunt ăia, care vorbesc tot timpul?!
    Tot timpul, tot timpul, tot timpul…nu tac deloc!

  18. Magda 1 iunie 2017 at 16:44

    Domnule…ca să comunici un sentiment, trebuie să şi taci!

    De multe ori, scrisorile de dragoste sunt mult mai profunde decât pălăvrăgeala care se face astăzi… omul este reflexiv!

    Deci, tăcerea ne face reflexivi…marea problemă a acestor medii, este că noi nu mai suntem reflexivi, suntem tot timp ÎN AFARĂ…la ecran, la televizor, tot timpul în afară!

    Şi veţi spune – dar, cum să te dumireşti, cine eşti? Cum să-ţi mai dezvolţi identitatea, cum să-ţi mai dezvolţi personalitatea, cum să-ţi mai dezvolţi comunicarea cu prietenii, cum să mai fii cu prietenul, cu soţul, cu soţia când tu tot timpul eşti în afară?!
    Toată comunicarea şi totul se bazează pe reflexia lăuntrică…acolo este universul nostru, NU în afară!


    Acolo este universul reprezentării noastre, NOI acolo trebuie să lucrăm.


    Dacă ai zgomot permanent, nu mai poţi să te duci ACOLO…

    Hai, înţeleg…luaţi nişte dopuri cum sunt în Germania şi se găsesc – de ceară, pune-ţi-le-n ureche, măcar nu auziţi zgomotul!

    Deşi, nici asta nu-i normal pe termen lung…e linişte! Dar să pui muzică tot timpul sau să pui tot timpul o poveste….
    PREA MULTĂ INFORMAŢIE, prea mult!

    Informaţia să ştiţi că consumă energie, energia noastră!

    Orice informaţie presupune o anumită energie pe care noi o consumăm ca s-o introducem într-un sertar care să conecteze cu alte informaţii printr-o structură asociativă; cu cât sunt mai multe informaţiile, cu atât ne scade capacitatea de a face nişte lucruri, pentru că nu mai avem energia pentru a le face!

    Omul deştept este astăzi, omul care micşorează la maximum valul de informaţii, blochează fluxul de informaţii.
    Ce înseamnă să fii stresat?

    Sunt multe stresuri…stresul informaţional, stresul decizional, stresul schimbării…deci, dacă schimbi casa în fiecare lună, acela e un stres teribil, te poţi îmbolnăvi.
    Dacă schimbi maşina – iarăşi, hainele, tot timpul…sunt stresuri de schimbare. Când schimbi oraşul tot timpul, e un stres.

    Schimbările produc stres. Cu cât acumulezi o cantitate mai mare de stres, cu atât e mai probabil ca anul viitor să te îmbolnăveşti…aşa spun studiile.

    Ei bine, există un stres informaţional. Când vă uitaţi la televizor şi credeţi că vă relaxaţi, băgaţi în voi, în cap…o mulţime de informaţii; acele informaţii produc reconfigurări ale planului interiror de reflexie, de percepţie-a lumii…al universului interior!

    S-a constatat că un om, poate prelucra numai o anumită cantitate de informaţii pe o unitate de timpce este PESTE, îl face să dea rateuri şi, la un moment dat devine nevrotic, intră-n nevroză şi se blochează.

    De exemplu, experimentul este spus în cartea lui Alvin Toffler „Şocul viitorului” – dacă iei, mişti o bandă de diverse culori şi pui un om sau mai mulţi subiecţi să stea la capătul benzii şi să apese pe-un buton de câte ori trece roşu prin faţa lor…când viteza benzii este mică, apasă şi niciodată nu ratează.


    Pe măsură ce creşte viteza, încep să apară raterurile.

    Deci, el/ei nu mai pot prelucra informaţia respectivă.

    După o anumită viteză, se blochează…numai apasă DELOC şi GATA!

    Cam asta se întâmplă cu noi, astăzi.
    În momentul când ai multă informaţie, începi să dai rateuri.
    Ne stresăm cu televizorul, ne stresăm cu munca şi nu mai avem chef şi timp unul de altul, de copii nu mai avem chef, de comunicat nu mai avem chef, nu mai avem chef de nimic!

    Ne aşezăm la televizor şi ne stresăm în continuare! (foaarte tarelaughing

  19. Magda 1 iunie 2017 at 16:55

    Şi-a doua zi, o luăm de la capăt.

    Şi aşa anestezia asta durează 2-3 ani de zile şi-mi spunea cineva – nu mi-am pus în ordine hârtiile…având o firmă, de ani de zile! Când vin de la serici, m-aşez la televizor.

    Mă aşez cu nevastă-mea la masă şi mâncăm uitându-ne la televizor. Se face seară…11, 12, ne culcăm, a doua zi o luăm de la capăt. Au trecut 3 ani de când am hârtiile alea şi nu m-am atins de ele fiindcă n-am timp.

    De fapt, nu e vorba de timp. E vorba de forţa interioară care este permanent risipită. Intri într-o vrie şi n-o mai poţi controla.

    Nu vorbim de viaţa duhovnicească…iertare!
    De asta vorbim în altă parte…nu ajungem până-acolo…vorbim de NEBUNIE!

    Adică….vom înnebuni!
    De la nebunie, la viaţa duhovnicescă e distanţă foarte mare. Problema este….la ce vă cer eu, şi vă rog foarte mult, insist foarte mult!


    Trebuie să ne menţinem sănătatea mentală şi-atunci protejaţi-vă în faţa fluxurilor de informaţii, pentru că aceste fluxuri vă consumă din timpul vital pe care ar trebui să-l acordaţi familiei.

    Deci, dacă aici…în familie, nu mai ai răbdare şi energie să investeşti în relaţia cu cel de lângă tine, apare CRIZA.

    Criza se măreşte şi cu atât tu, te refugiezi mai mult (probabil) în lumea virtuală – fie televizor, fie telenovelă, fie internet!

    Şi la un moment dat te trezeşti că eşti străin şi n-ai nimic de spus cu el….nu mai ai nimic cu el.

    Deci, nu mai au ce să-şi spună unul, altuia…şi zic – divorţăm! Ne refacem viaţa.
    Ce să-ţi refaci?
    Că nu ălălaltul e vinovat, tu ai făcut nişte alegeri greşite. Încă o datăsuntem victimele propriilor noastre alegeri.

    Nu ne-a pus nimeni, nu ne-a legat nimeni…eu n-am văzut pe nimeni legat, torturat şi pus în faţa televizorului cu ochii deschişi, sau la calculator. Nuuuu….oamenii se aşează de plăcere, stau ceasuri, zile, săptămâni, luni, ani…şi pe urmă spun – mi-am distrus viaţa!

    Dar nu ne-a obligat nimeni să ne distrugem viaţa…NE-A SEDUS – e o diferenţă!
    Dar nu ne-a forţat.
    Întrebare: presupunând soluţia detaşării copilului de ecranul televizorului sau a calculatorului neconstănd în a limita timpul petrecut –minim, sau a-i interzice de a sta în faţa ecranelor, ce ne sfătuiţi cum să procedăm să ne întoarcem copiii, elevii, studenţii din această cădere.

    VIRGILIU GHEORGHE: Trebuie să redescoperim viaţa.
    Să le redescoperim activităţile. Copiii trebuiesc învăţaţi de mici, cu multe activităţi.
    Eu recomand la toţi, să facă muzică.
    Să facă un instrument muzical.

    E cea mai bună investiţie pe care o faceţi copilului dvs. Îi daţi şanse mari, mult mai mari…îi daţi şansa de a fi un om capabil în viaţă.
    Citiţi-i de mic, citiţi-i poveşti! Î
    învăţaţi-l să citească, daţi-i cărţile care-i trebuiesc….învăţaţi-l o limbă străină, să facă sport….

    Copilul dacă are activităţi, dacă stă cu părinţii, el nu mai caută ecranul…dar dacă nu le are şi-l laşi în faţa ecranului, el acolo va sta fiindcă aia e singura lui sursă de stimuli! Eu am văzut prieteni care n-au televizor în casă.

    Sunt dintre ASCOR-işti care nu au televizor. Au de la 2 până la 7 copii, 8 copii…nu au nicio problemă. Ei îşi pun întrebarea cum de au oamenii timp să stea la televizor.

    Adesea constaţi că abia ţi-ajunge timpul să comunici cu celălalt, să-ţi rezolvi problemele care-s de rezolvat; televizorul îţi fură un timp pe care nici nu-l avem. Sigur, sunt bătrânii, dar bătrânii săracii…e o capcană pentru că ei, în loc să investească în altă parte, se blochează…şi cu cât se blochează mai mult în capacitatea de-a comunica, de-a investi….suntem deja o societate în care bătrânii nu mai stau de vorbă cu copiii…nu mai au timp – stau la televizor – la nu ştiu care telenovelă, pe urmă, la ştiri.

  20. Magda 1 iunie 2017 at 17:03

    …Vă daţi seama e o lume nebună dacă stai să te gândeşti aşa, e o lume în care unii stau şi se uită la televizor, alţii sunt disperaţi pentru că nu mai are cine să facă treabă….televizorul oferă şi el nişte „satisfacţii”…dă impresia că eşti cineva, îl vede omul pe preşedinte la TV şi zice că l-a văzut pe preşedinte, dar nu-şi dă seama că acela nu l-a văzut pe el…

    Ei, asta este maşina visării…omul are tendinţa de a visa, de-a evada în imaginar!

    Măi, dacă măcar n-ajung acolo, măcar să visez c-ajung acolo….

    Şi? Ce-ai realizat în viaţa ta, ai reuşit să schimbi ceva din viaţa ta în bine?

    Mintea ta e mai satisfăcută? Când te întorci în real, zici – maaamă, ce trist este la mine în casă!

    Păi dacă nu te-a satisfăcut atât de tare cu aia…e una din problemele pe care le creează aceste mijloace este aceea că te face să fii foarte trist şi nefericit pe propria ta viaţă, pentru că nu poate fi ca aia de la televizor. Ce viaţă au ăia, şi ce viaţă am eu?

    Faci comparaţii care-s nefaste! Pentru că acolo este o lume ireală, virtuală, şi-aici este o lume reală.


    DACĂ NOI ŞTIM SĂ PROCEDĂM CUM TREBUIE, NE FACEM VIAŢA UN RAI!
    Dacă stăm la televizor şi ne amăgim că acolo e raiul şi nu aicea, viaţa-ţi devine un iad… Î

    ntrebare: mi-am dat seama că deja am probleme cu atenţia şi memoria; există o posibilă restabilire a lor? Dacă da…cum?

    VIRGILIU GHEORGHE: În mod cert, există posibilitatea de-a refacepentru că creierul are ceea ce se numeşte neuroplasticitate….să construiască, să reconstruiască!

    Cu siguranţă că un copil care a petrecut de foarte mic, multe ore, mii de ore în faţa TV sau calculator n-o să mai fie ca şi cum n-ar fi petrecut atâtea ore în faţa ecranului, n-o să mai fie! Nu avem cum să mai facem lucrul acesta.
    Acesta…neamţul, spune că transformările sunt ireversibile şi că demenţa digitală este ireversibilă. Aşa spune în cartea lui. Căutaţi-o!

    Din păcate n-au tradus-o în engleză, numai în germană…iar noi am cerut dreptul s-o traducem împreună cu nişte prieteni, trimiţându-ne la editor…şi editorul nu ne-a căutat nici până-n ziua de azi.

    Deci, există recuperare, dar trebuie să ne implicăm în activitățile care ne promovează dezvoltarea rețelelor neuronale: lectura, reflexia, liniștea, sportul!

    Sportul este extrem de important. Faceți mișcare cu mâinile…omul e făcut să se miște!
    Când se mișcă, i se dezvoltă și cortexul prefrontal. Ți se dezvoltă creierul când faci mișcare.

    De altfel, e importantă pentru copii mișcarea, mișcarea…toate ajută! O alimentație sănătoasă, cu cât mai puține excitante contează foarte mult.

    Mai scoateți carnea cu hormoni din alimentație pentru că ne distruge organismul cu antibiotice!

    Și mai mult decât toate…e Dumnezeu! Până la urmă, știți care e treaba?
    Nici nu știu dacă este nevoie ca omul, chiar nimic să n-aibă, dar să nu fie nefericit! Dacă nu are nivelul ăla de atenție, l-a distrus…dacă se va lupta, va putea face lucruri în viață mai mari decât ăia care au nivele de atenție, mari!

    Pentru că inteligența emoțională nu ține neapărat de capacitățile mele intelectuale, ține de o anumită capacitate DE A LUPTA, de a mă motiva, de a lupta!

    Dacă sunteți convinși și luptați, cu singuranță veți avea rezultate mai bune decât aceia care nu se luptă. Și până la urmă nimeni nu stă până la sfârșit să spună: măăăi, până la urmă s-a stricat creierul!
    Nuuu..orice se reface!

    În sensul că, altul este raportul când te raportezi la ABSOLUT, și altceva când te raportezi la legile psihologiei.

    Din punct de vedere neuropsihologic, nu se mai reface NIMIC sau foarte puțin.

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.