Auzim nu odată despre „doctrina” cutărui sau cutărui partid politic… Cel puțin la noi, folosind acest cuvânt, „doctrina”, politicienii vor să dea o aură de chestie serioasă acelei grupări de interese numită pompos „partid politic”. Și cam ce-ar vrea ei să spună? Că, fiecare dintre ei, au aderat nu la un grup, la o haită ce s-a format pentru a-și urmări obiective atât de pământești și materiale încât îți vine le dai palme, nuuuuu, ferească sfântu’, ci au aderat mânați de înalte idealuri, la o „doctrină”! Ce-o fi frate chestia asta? Ia să detaliem un picuț lucrurile!
Dexonline ne spune cam așa:
- DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. ♦ Ansamblul principiilor dintr-o ramură a cunoașterii. – Din fr. doctrine, lat. doctrina. – sursa: DEX ’09
- DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. – Din fr. doctrine, lat. doctrina. – sursa: DEX ’98 (1998)
- DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor, tezelor, învățăturilor fundamentale ale unui sistem politic sau științific. – sursa: DLRLC (1955-1957)
- DOCTRÍNĂ s. învățătură, sistem, teorie. (~ economică.) – sursa: Sinonime (2002)
- DOCTRÍNĂ s.f.1. Sistem filozofic, politic, religios etc. 2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. [< fr. doctrine, lat. doctrina]. – sursa: DN (1986)
- DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina) – sursa: MDN ’00 (2000)
- DOCTRÍNĂ ~ef. Totalitate de principii, de idei fundamentale ale unui sistem filozofic, politic, științific etc. /<fr. doctrine, lat. doctrina – sursa: NODEX (2002)
- doctrină f. 1. totalitatea dogmelor unei sisteme, unei religiuni: doctrina creștină;2. teorie particulară asupra unui punct de dogmă, asupra unei chestiuni. (sursa: Șăineanu, ed. VI (1929))
- doctrínă f., pl. e (lat. doctrina, don *doctorina, d. doctor, doctor). Știință, învățătură, totalitatea opiniunilor uneĭ școale literare saŭ filosofice saŭ a dogmelor uneĭ religiunĭ: doctrina luĭ Spinoza și a luĭ Leibniz se derivă dintr’a luĭ Decartes. – sursa: Scriban (1939)
Wikipedia ne oferă în primele paragrafe ale articolului dedicat următoarele:
Doctrină (din limba latină doctrina) înseamnă „o sumă de învățături” ori „instrucțiuni”, principii de învățătură sau poziții, precum corpul de învățături în domeniul sistemelor credinței sau științelor. Cuvântul corespunzător din limba greacă este la baza etimologiei cuvântului catehism.
Deseori, doctrina implică în mod special dogme religioase, așa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. Doctrina se poate folosi și cu privire la un principiu de lege, în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina autoapărării.
În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acțiuni în politica externă a unei națiuni.
Termenul doctrină se aplică și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabilește un set standard de manevre, tipuri de trupe sau de arme pentru declanșarea unui atac sau pentru organizarea apărării.
Prin doctrină se înțelege și totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei și de soluții din domeniul politic.
Ce pare că au în comun toate aceste definiții? Păi, mie mi se pare că toate vorbesc despre o limitare a gândirii, despre niște bariere pe care nu ai voie să le depășești dacă aderi la o anumită doctrină… Pentru că nu degeaba, despre un om limitat prin astfel de bariere se afirmă colocvial că este un „îndoctrinat”, un „încuiat”. Interesant este că astfel de oameni, poate nu toți, aderă de bunăvoie la astfel de limitări, acceptă cu bună știință (sau nu) aceste bariere ale gândirii, sau altfel spus, intră singur „în cutie”…
Pot accepta că ar putea fi acceptat și un efect benefic al unei astfel de cutii, în sensul că de-a lungul istoriei, astfel de cutii au limitat instinctele animalice ale maselor, referindu-mă aici, în special, la dogma religioasă. Dar, după multe mii de ani de „evoluție” a omului, ar fi fost de așteptat ca omul să aplice totuși ceea ce a fost exprimat simplu prin sintagma „think outside the box” (gândește în afara cutiei).
Tocmai despre asta e vorba când vorbim despre spiritualitate. Și-aici ajungem iarăși la biserică, la forma organizată (aș spune, mult prea organizată) a religiei, care a monopolizat într-un fel termenul de spiritualitate, încercând să-i schimbe sensul într-unul convenabil sieși. Dar ăsta ar fi un alt subiect…
Îmi dau seama acum că, de fapt, ceea ce-am vrut să spun prin acest text este rezumat foarte bine în imaginea de sus:
„Nu-ți îndoctrina copilul. Învață-l cum să gândească singur, cum să evalueze dovezile și cum să nu fie de acord cu tine.”
O expresie ce aparține lui Richard Dawkins…