Libertatea și viitorul internetului (1)

Serie dedicată unei cărți de referință: “Cypherpunk – Libertatea și viitorul internetului”

întreaga serie de articole

Vorbim aici despre o cărțulie („Cypherpunks – Libertatea și viitorul internetului”) pe care am cumpărat-o fără a aștepta de la ea atât de mult cât oferă… Este practic, reproducerea unei discuții purtate de patru eroi ai zilelor noastre: Julian Assange, Jacob Appelbaum, Andy Müller-Maguhn și Jérémie Zimmermann.

Ideile lansate în dezbatere mi-au depășit așteptările, în sensul că ele se ridică la nivel de principii și linii directoare de referință, în ultimă instanță, la continuarea luptei istorice pentru libertățile individului în relație cu autoritățile, de această dată pe tărâmul acestui nou mediu de comunicare care este Internetul. De ce am introdus factorul temporal? Pentru că, privind în urmă, întreaga istorie se poate interpreta ca fiind o permanentă confruntare între diversele forme de autoritate și individ, interesele acestor două părți fiind totdeauna contradictorii.

Deși inițial am vrut să dedic acestei cărți doar un articol, având în vedere – conform opiniei mele – importanța ei, am decis să-i dedic o serie de articole.

Cypherpunck?

„Activiștii cypherpunck militează pentru folosirea criptografiei și a unor metode similare ei pentru a efectua schimbări de natură socială sau politică. Fondată la începutul anilor ’90, această mișcare a avut activitatea cea mai intensă în perioada „războaielor criptografice” (a se vedea crypto wars – notă personală) din anii ’90 și în urma „primăverii internetului” din 2011. Termenul de cypherpunk, derivat din (criptograficul) cipher și punk a fost introdus în Oxford English Dictionary în 2006.”

Încă din introducere, cartea precizează că se dorește a fi un avertisment și nu un manifest, pentru simplul motiv că „nu mai e timp pentru așa ceva”! Pentru că „lumea nu alunecă pe nesimțite către o nouă distopie transnațională, ci se îndreaptă spre ea cu pași repezi”. Iar avertismentul mai spune:

„Internetul, cel mai valoros instrument de emancipare al nostru, a fost transformat în cel mai periculos mijlocitor al totalitarismului care a fost văzut vreodată. Internetul e o amenințare la adresa viitorului civilizației umane.”

Mai mult:

„Aceste transformări au survenit pe tăcute, din cauză că cei care știu ce se întâmplă lucrează în industria supravegherii globale și nu au nici un motiv să vorbească deschis. dacă e lăsată să continue pe această cale, civilizația globală va deveni în câțiva ani o distopie postmodernă a supravegherii, din care scăparea nu va fi posibilă decât pentru cei mai pricepuți dintre noi. De fapt s-ar putea să se fi ajuns deja acolo.”

Teoriile utopice ale diverșilor scriitori, ce prezintă internetul ca pe civilizația globală, rămân simple teorii, pentru că aceștia nu au simțul perspectivei oferit doar de experiența directă. Pentru că n-au întâlnit INAMICUL:

„În ultimii șase ani [până la editarea acestui volum – 2012], WikiLeaks a intrat în conflict cu aproape fiecare stat puternic. Cunoaștem noul regim de supraveghere din interior, pentru că i-am aflat secretele. Îl cunoaștem dintr-o perspectivă a combatantului, pentru că a trebuit să ne protejăm oamenii, resursele financiare și informatorii. Îl cunoaștem dintr-o perspectivă globală, pentru că avem oameni, active și informații în aproape fiecare țară din lume. Îl cunoaștem dintr-o perspectivă temporală, pentru că luptăm împotriva acestui fenomen de ani de zile și l-am văzut dublându-se și răspândindu-se, iar și iar. Este un parazit cotropitor, ce se hrănește cu societățile ce se conectează la internet. Se întinde pe întreaga planetă, infectând fiecare stat și popor din calea sa.”

Mecanismul de control

„În primul rând, amintiți-vă că statele sunt acele sisteme prin care curge forța coercitivă. Funcțiunile din cadrul unui stat pot concura pentru susținere, lucru care duce la fenomene democratice de suprafață, dar la temelia statelor stau aplicarea, respectiv evitarea sistematică a violenței. Proprietatea asupra pământului, proprietățile, chiriile, dividendele, taxele, amenzile judiciare, cenzura, drepturile de autor și mărcile comerciale sunt impuse prin amenințarea cu aplicarea violenței statale.

De cele mai multe ori nici nu suntem conștienți de cât de aproape suntem de violență, pentru că facem cu toții concesii pentru a o evita.”

Spre sfârșitul vieții, marele Tolstoi considera că:

„Organizarea societății pe baza constrângerii are ca scop curmarea actelor de violență între oameni. Pe când cugetarea, experiența și întreaga istorie ne arată că dreptul la constrângere oferit unora nu a putur și nu poate împiedica oamenii să încalce rânduiala existentă și să recurgă la violență. reiese că o rânduială întemeiată pe constrângere va duce doar la sporirea numărului celor care folosesc violența.”

Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu și om (pag. 13 – Editura Humanitas)

Odată înțelese aceste lucruri, odată cu pătrunderea în lumea virtuală a internetului se naște logic și întrebarea referitoare la cine e sau va fi mijlocitorul forței coercitive în acest nou spațiu? Unde se poate afla forța coercitivă „în acest spațiu imaterial” „al ideilor și al fluxului de informații”? Se poate manifesta vreo „forță care să modifice arhivele istorice, să asculte telefoanele, să dezbine popoarele, să transforme complexitatea în dărâmături și să ridice ziduri, asemenea unei armate de ocupație”?

Ei bine, aparenta natură spirituală a internetului are un călcâi al lui Ahile! Acesta stă în chiar originile fizice ale internetului, deoarece acesta se bazează pe cablurile optice de pe fundul oceanelor, pe sateliți, pe servere aflate în diverse clădiri răspândite pe glob. Și, chiar dacă noua lume a internetului tânjea după independență, statele și-au propus să preia controlul. Cum? Prin preluarea controlului componentelor fizice ale acestei lumi. Având acest control, pot ajunge și la componenta imaterială a internetului, împiedicând manifestarea independenței visate. Cum? Prin interceptarea în masă a fluxurilor informaționale ale acestei lumi noi, a însăși esenței sale. Astfel, statul ajunge să se infiltreze și să ia în colimator orice relație exprimată sau comunicată, orice pagină web, orice mesaj trimis și fiecare căutare pe Google, spre exemplu. Ce face cu aceste capturi? Le stochează în uriașe depozite secrete, dispunând astfel de miliarde de interceptări zilnice, din care extrage pe baza unor algoritmi de căutare sau recunoaștere după tipar din ce în ce mai sofisticați ceea ce are nevoie pentru a mări „la maximum discrepanța de putere dintre cei interceptați și cei ce interceptează”.

Astfel înarmat, statul se întoarce în lumea fizică „pentru a declara războaie, pentru a dirija atacuri cu dronă, pentru a manipula comisiile ONU și tratatele comerciale și pentru a-și favoriza propria și vasta rețea de industrii, de prieteni și de persoane care cunosc dedesubturile”.

Speranța

Realitatea descrisă mai sus pare fără speranță pentru individ. Și totuși… există un dar…

„Dar noi am descoperit ceva. Singura noastră speranță împotriva dominației totale. O speranță pe care, cu curaj, discernământ și solidaritate o vom putea folosi pentru a opune rezistență. O proprietate stranie a universului fizic în care trăim.

Universul crede în codare.

Este mai ușor să codezi o informație decât s-o decodezi.

Am observat că putem folosi această stranie proprietate pentru a crea legile unei lumi noi. Pentru a separa noul nostru tărâm platonic de temeliile sale fizice, de sateliți, de cabluri oceanice și de cei care ne controlează. Pentru a ne fortifica spațiul în spatele unei cortine criptografice. Pentru a crea tărâmuri noi, la care cei care controlează realitatea fizică nu au acces, fiindcă ar avea nevoie de resurse infinite ca să urmeze acele căi.

Și, astfel, pentru a ne declara independența.”

Și în acest sens, ajungem să punem punctul pe „i”:

„[…] universul, universul nostru fizic, are acea proprietate care face posibil ca un individ, sau un grup de indivizi, să cifreze un lucru într-un mod automat, chiar fără să știe, în așa fel încât toate resursele și toată voința politică a celei mai mari superputeri din lume să nu-l poată descifra. Iar căile pe care cifrarea le formează între oameni se pot uni pentru a crea regiuni întregi eliberate de forța coercitivă a statului exterior. Eliberate de interceptarea în masă. Eliberate de controlul statal.

În acest fel, oamenii își vor putea opune propria voință voinței unei superputeri mobilizate și vor putea învinge. Criptarea este o întruchipare a legilor fizice, iar ea nu ascultă de amenințările gălăgioase ale statelor, fie acestea și distopii transnaționale ale supravegherii.

Nu este un lucru evident că lumea trebuia să funcționeze în acest fel. Dar cumva, universul privește criptarea cu bunăvoință.

Criptarea este forma supremă a acțiunii nonviolente directe.”

Și pentru ca lucrurile să nu rămână doar la nivel teoretic, se pot vedea câteva din instrumentele obținerii independenței individuale, pe care le pomeneam în articolul Descentralizarea totală.

Țelul utilizării criptografiei

Un stat, oricât de puternic ar fi, oricâtă forță nucleară distructivă ar avea la dispoziție, nu va putea viola intenția indivizilor de a-și păstra secretele, criptografia putând rezita uzului nelimitat al violenței. Pentru că o problemă matematică nu va putea fi rezolvată niciodată prin forță coercitivă.

Se pune totuși întrebarea dacă acest straniu fenomen – criptografia – poate fi transformată în piatră de temelie a construcției independenței omenirii pe tărâmul internetului. Și dacă, pe măsură ce internetul se extinde, la el aderând tot mai multe populații ale tot mai multor state, se va putea reflecta această libertate virtuală înapoi în realitatea fizică, până la chiar redefinirea statului? Se ajunge astfel la necesitatea redefinirii relațiilor de forță dintre stat și individ, individul privit ca membru al comunității utilizatoare de internet. Dacă această redefinire nu va avea loc, „universalitatea internetului va transforma omenirea globală într-o rețea uriașă de supraveghere și control în masă”.

În acest context, îndemnul lui Julian Assange trebuie luat în considerare cu toată seriozitatea de către fiecare dintre noi:

„A venit timpul să luăm în mână armele noii noastre lumi, să luptăm pentru noi înșine și pentru cei pe care-i iubim.”

Serie dedicată unei cărți de referință: “Cypherpunk – Libertatea și viitorul internetului”

întreaga serie de articole
 

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.