În discuție: „Noua biologie (2)”

0
(0)

Urmare a pierderii ultimelor articole, s-a impus refacerea acestui articol…

În această a doua parte a documentarul, „Noua biologie (2)”, doctorul Bruce Lipton ne conduce la un alt nivel… Practic, ne demonstrează că medicina clasică, practicată în prezent pe baza produselor Big Pharma n-a ținut pasul cu evoluția științifică, rămânând (convenabil, nu?) cantonată în producerea și îndoparea oamenilor cu medicamente. Și ce-i mai important, pe bani… Pe mulți bani…

În biologie, informația este transportată și receptată de molecule, ceea ce este în concordanță cu principiile reducționiste ale fizicii și chimiei. Ceea ce se subliniază, este asta: în biologie, informația este doar în molecule. Dacă este doar în molecule, atunci, pentru a vă ajusta corpul, o să vă dăm noi molecule și asta e și ideea de bază a industriei farmaceutice, de a crea noi molecule, care să vă ajusteze corpul…

Dar problema este: informația e transportată doar în molecule? Ei bine, în fizica de modă veche, newtoniană, este, dar nu și în noua fizică (cea cuantică). Fizica veche, newtoniană, spune că universul e făcut din materie, ca o mașină. Dar în 1925, am restabilit o nouă viziune despre cum funcționează universul. Și ea spune așa: în mecanica cuantică, universul este, de fapt, făcut din energie. Ceea ce vedeți ca fiind materie fizică, la nivelul structurii atomice nu există, de fapt, fizic… Atomii nu sunt de fapt cu adevărat fizici, deși pot să vă arăt un electron microscopic al unui atom, perechile de atomi indicate cu săgeți, iată un adevăr interesant… Dacă iau o cameră [de filmat] și încep să mă apropii tot mai mult de acel atom, eu pot să merg prin tot atomul, chiar dintr-o parte către cealaltă a lui, și să nu văd nimic. Cu cât te apropii mai mult de un atom, cu atât vezi mai puțin și motivul este acesta: atomul nu există fizic, atomul este un vortex de energie.

Deci, în interiorul atomului nu este nimic structural, așa că suntem familiarizați cu atomul din stânga, atomul newtonian, cu minunatele bule rotindu-se de colo-colo ca într-un sistem solar și alte-alea, dar aici, atomul de astăzi este atomul cuantic care deși nu e vizibil, este de fapt acolo, dar problema e că un atom cuantic nu are o structură fizică.

Dar ceea ce vreau să subliniez este asta: lumea medicinii este bazată pe mecanica newtoniană, e bazată pe materialism, dar mecanica cuantică spune că nu materia este punctul final, energia este punctul final

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

56 thoughts on “În discuție: „Noua biologie (2)”

  1. Magda 26 martie 2017 at 19:24

    Și atunci, a trebuit să indicăm o alta ‘terapie’, este vorba de practica autocontrolului. Fiind o persoană inteligentă, discuția a avut și de această dată efect.
     
    Un alt exemplu: cunosc o femeie, mai trupeșă care, la un moment dat, ca să slăbească, a început să țină o dietă severă, trăind doar cu apă.
    Ei bine, într-o zi  a venit și mi-a spus: “Mă îngraș din apă chioară”.
    Când spui: “mă îngraș din apă chioară” , deja ai introdus în subconștient un program de îngrășare.
    De ce însă la alții ‘nu prinde’ acest program?
    De ce acest program nu funcționează în toate cazurile?
     
    Iată de ce: subconștientul nu primește programele din cauză că, probabil, nu se simte destul de vinovat!
    În cazul particular de care vorbeam, este vorba de ‘vinovăția’ de a fi gras sau slab.
    Persoana care spunea că se îngrașă cu apă rece, avea un complex de auto-învinovățire, iar acest complex  crea sugestibilitate.
    Iată de ce această formulă putea să treacă direct în subconștient, iar dacă trece în subconștient,  ea devine act.
    Dacă și-ar fi zis: “slăbesc mâncând tone de pâine pe zi”, ar fi slăbit, pentru că, la cât de complexată era, subconștientul ar fi preluat orice program.
    Să credem atunci că toți oamenii  complexați preiau ușor programele?
    Da, mai ales cei care au un complex al auto-învinovățirii.
     
    Persoana despre care vorbeam, se îngrăsa cu apă rece  – nu mânca nimic, ținea post, dar era convinsă că se îngrașă cu apă rece și mereu, în mintea ei, exista acest program.
    Și cum  în mentalul ei  erau suficiente prejudecăți, plus labilitate – ea era foarte sugestionabilă – “programul” de îngrășare cu apă chioară, era preluat imediat.
    Iată de ce este esențial să ne purificăm ancestrele și mentalul –  pentru această rezistență la programe aleatorii. Oamenii purificați, sunt foarte rezistenți.
     
    Pe aceștia, nu numai că blestemul nu-i atinge, undele mentale ale celor frustrați sau ale vrăjitorilor nu îi ating, dar nici propriile lor superstiții, nici propriile  lor programe negative nu au efect!
    Mintea este un mecanism atât de subtil, încât nici nu ști când intră răul, când s-a tradus un gand, în act.
    De aceea Hristos spunea: “Vegheați neîncetat!”
    Neîncetat trebuie să faceti ceva pentru purificarea sorții, pentru purificarea subconștientului, pentru că programul rău intră ușor în subconștientul nepurificat, deci vulnerabil.
     
    Odată purificați, nimic malefic nu va intra în noi.
    Putem să asistăm chiar și la exorcizările de la Sihăstria, programele malefice nu vor intra în noi.
    Cazurile de posedare (cel puțin cele cercetate de noi) sunt programe distructive, nu sunt drăcușori cu coarne și codiță, sunt programe distructive care pot intra în subconștientul tău dacă mintea este năpădită de conflicte. Care sunt soluțiile de purificare a sorții, terapiile? Indicăm patru categorii de soluții:
     
    Luarea de cunostință, sistematică și îndrumată. Mărturisirea, euharistia: cu un duhovnic sporit. Recursul la psihanaliză, cînd este cazul. Acestea sunt procedeele insight, de aflare a cheiței conflictului.Mai sunt procedeele holistice, profunde, dincolo de concepte. Cum ar fi protopostura, ca stabilizare mentală și afectivă. Iar mai presus de toate, Oratio mentis. Toate sunt soluții de restaurare a minții, prin dizolvarea conflictelor, a impurităților. Acestea sunt marile soluții; liniștea minții, lăsarea la o parte a tuturor întrebărilor care dizolva impuritățile;   
    În cazul tinerei femei de care vorbeam mai înainte, adaptabilitatea va spori când va înceta să îl acuze pe prietenul ei ( de care, de altfel, s-a despărțit) că este un netrebnic, un păcătos.
    Osândirea ei, sporește meritul lui.
    Cel osândit crește, iar ea, osânditoarea, suferă.
    Ea nu știe să lupte, și atunci îl descalifică și pe el – face deci, două rele.
     
    Una, că nu luptă, și a doua – că osândește un om, ceea ce otrăvește.
    Vorbirea de rău a unui om, otrăvește mintea celui care vorbește, după care produce perturbări în câmpul lui.
    Pe un om, sau îl indreptăm sau îl evităm, iată adaptarea.
    Sigur, există o suferință până când intervine înțelegerea acestui fapt, dar suferința, este exact ceea ce ascute simțul luptei și naște strategiile cele mai bune.
     
    Totuși, când suferim, suntem în greșeală.
    Un om care suferă, este un om în greșeală.
    Poate o să spuneți: “Săraca fată, după ce a fost înșelată, tot ea se afla în greșeală?…”

  2. Magda 26 martie 2017 at 19:30

    Da, ea se află în greșeală.
    El se afla în păcat, și cine știe în ce mod se va întoarce acest păcat asupra lui!
    El se afla în păcat, dar fata se afla în greșeală, iar greșeala este mare cât pacatul!
    De unde putem atunci să știm că ne aflam în greșeală?
    Din faptul că suferim.
    Ori de câte ori suferi, să știi că ești în greșeală!
     
    Dacă suferi, e din cauza neadaptării tale și din cauză că greșești undeva!
    Natura te-a înzestrat rău undeva, și atunci ți s-a dat o încercare ca să știi, ca să lucrezi pentru tine, să pui la punct o neputință.
     
     Nu mă culpabilizez, nu atac și nu desființez iată formula.
    Astfel răul va fi limitat.
    Cel care își analizează destinul, află cauza bolii, scapă de sindrom și dobândește putere.
    E bine că scapă de boli, dar e rău că dobândește putere, pentru că trebuie să fii inițiat ca să știi ce să faci cu ea.
    Întotdeauna însă, se începe cu analiza.
    Omul care se analizează, care cunoaște și înfrânge întunericul, scapă de boli.
    Drumul se continuă prin exercițiul  spiritual, numit liniștire.
    Dacă dai ‘valurile’ creierului la o parte, terenul liniștii creează cel mai bun dialog cu resursele noastre lăuntrice.
     
    Sugestia este altă terapie. Sugestia sofronică, îndrumată de terapeut. Dar și cea personală. Seara, la culcare, spune doar atît:Am încredere în mine! ” sau ” Sunt liniștit! Sunt cu desăvârșire liniștit!“.
    Șoptește-i subconștientului seara, acest lucru, când informația intră mai ușor în subconștient. Sugestia este un ajutor, din afară. Amintirea legii revelate sau naturale.
     
    Pe locul înalt, vine ofrandaun mod de ardere în cascadă.
    Toate cele trei moduri de care am vorbit până acum, produc dizolvare lentă și sigură a impurităților.
    Ofranda, însă, este o ardere în cascadă, este chirurgie.
    Este radicală. “Chirurgia” este întotdeauna o soluție finală.
    Bine este întâi să dizolvam lent impuritățile sorții, prin postura perfecțiunii, să dobândim liniștirea minții pentru a vindeca.
    Ofranda este un lucru pe care astăzi îl facem tot mai puțin.
    Dacă te-ai întreba ce ofrandă ai făcut în ultima săptămână, ai vedea că ai ratat multe ocazii.
     
    Nu că n-ai avut ce dărui, ci ai ratat ocaziile care ți s-au oferit.
    Ce poate dărui un român sărac, cu un salariu prăpădit – sau chiar fără salariu?
    Sunt mai multe feluri de a dărui: primul este să depui o cantitate de muncă.
    A face o muncă pentru altcineva este o ofrandă, dar numai dacă este facută cu plăcere, știind că prin asta purifici ceva din soarta ta.
    Mai pot fi și daruri esențiale, chiar sacrificii, pe care le faci pentru cineva.
    Nu vorbesc desigur despre sacrificiul final, care este viața!
     
    Revenim la posibilitățile românului sărac de a dărui.
    Este vorba de a dărui expresia pozitivă a feței.
    Gândiți-vă de câte ori ratăm prilejul de a dărui celorlalți expresia senină a feței noastre.
    Mă uit la oamenii de pe stradă și spun: “ Uite cum acești oameni ratează să-mi dăruiască mie, acum, ceva, expresia senină a feței lor…” .
     
    Sunt chinuiți, sunt copleșiți de ziua de muncă.
    Expresia feței este foarte importantă, în primul rând pentru tine.
    Ca să-ți menții o expresie senină, soliciți o pozitivitate nebănuit de mare în tine.
    Trebuie să poți să încurajezi  oamenii – discret, neprivindu-i în ochi….
     
    Dacă vrei să convingi pe cineva, atunci privește-l între ochi.
    Nu te uita direct în ochii acelei persoane.
    Iar dacă vrei să-l influențezi in bine pe respectivul, după ce te-ai uitat  la fața lui și l-ai fotografiat mental, întorci privirea în interior, și îți imaginezi că acel om este fericit.
    Atunci el a primit realmente, de la tine, un impuls constructiv.
    Fiți senini. Seninătatea e ofranda ce poate fi făcută sistematic.
    Un gând bun, este și el o ofrandă.
    Dacă te uiți la un om și-ți spui în gând: “mutra acestuia cere palme…” , i-ai introdus un program subconștient agresiv.
    În el se crispează ceva și în ziua aceea el va înjura, va violenta pe cineva, fără să știe de ce.

  3. Magda 26 martie 2017 at 19:34

    Dacă îl privești și îți spui: “mutra acestuia cere o țuică…., o țuică mare, pe care i-aș da-o  dacă aș avea ocazia”, ai introdus într-ânsul. un program bun. (îl faci alcoolic… laughing
    Cenzurează-ți gândurile rele.
    Gândul rău, dealtfel, îți poate produce o migrenă dacă e direcționat spre cineva.
    Ferește-te să adresezi gânduri rele – dimpotrivă, contracarează-le cu cele bune.
     
    Dacă îți vine să spui ceva rău, imediat, știind ce te așteaptă, formulează o urare de bine.
    Până vei învăța să faci din suflet acest lucru, fă-l ca și când ți-ai lua o precauție.
    Ofranda verbală este iarăși foarte importantă.
    Iată un alt mod de a da ceva: un cuvânt bun.
    Este și aici un meșteșug  – nu e totul să-ți propui, trebuie să te și mobilizezi, trebuie un pic de empatie.
     
    De ce unii nu  pot niciodată să transmită un cuvânt de consolare?
    Pentru că o fac formal.
    Ar trebui să te pui în situația celuilalt, ca și cum tu ai fi acolo și atunci vei reuși să dai un cuvant bun.
    E un mod de a oferi ceva.
    Sigur, există și ofrande materiale – atunci poți să le faci, și când le faci  sistematic.
    Dăruiți zilnic o pâine.
    Dați celor săraci și copiilor.
    Dacă puteți, dacă sunteți pregătiți – copiilor să le dați un măr, o bucată de pâine.
     
    E important dacă puteți să le dați de fiecare dată, să le dați, pentru  că oricum o duc mai rău ca noi.
    Mila este un sentiment extraordinar.
    Compasiunea și mila – sentimente mari, care ard multă negativitate în soartă.
    Așa cum încrederea în sine este un element constructiv pentru sine, mila este un element constructiv pentru alții.
    Nu mila în sensul jeluirii, ci mila în sensul participării empatice – te pui în situația lui, să îți închipui că în acel moment tu, ești el.
    Empatizarea este un lucru extraordinar, pozitiv.
    Empatia declanșează imediat o dinamică a cerințelor și a egalizării câmpurilor.
     
    În lumea aceasta, câmpurile biotice tind spre o comunicare între oameni și spre un răspuns, spre o conectare unul la altul.
    Iată cum prin ofrandă, se merge spre fericire.
    Fericirea este o rezultantă a dreptei viețuiri.
    Cine aleargă după fericire, n-o va avea, dar cine aleargă după dreapta viețuire, va avea și fericirea.
     
    A fost o dată un prinț melancolic – Tamas, așa se numea.
    Era un prinț mâhnit, după cum îl arată și numele: “Tamas”, în sanskrită, înseamnă întunecat.
    Și prințul acesta mâhnit, îngrijora  pe cei din jur, căci un prinț nevrotic dă porunci rele.
    Știm și noi, căci am avut despoti nevrotici și ați văzut ce porunci rele dădeau. (cunoștem, cunoaștem….cum nu ?)
     
    Un înțelept de la curte, i-a zis că ar putea fi fericit dacă ar îmbrăca o cămașă a unui om fericit!
    Iată o sugestie bună: cămașa unui om fericit  ar putea să te facă fericit.
    Gândirea magică, judecă așa.
    Prințul, deodată s-a înveselit și a trimis solli prin toată împărăția ca să găsească un om fericit și să smulgă de pe el cămașa, dându-i în schimb aur – aici e vorba de cumpărarea unui simbol, iar simbolurile se vând scump…
     
    Așadar, solii au mers să caute cămașa în împărăție, care era plină numai de oameni bombănitori, grăbiți, amărâți, necăjiți, ratând ofranda, adică având veșnic chipurile crispate.
    Nu găseau nici un om fericit…..Prințul Tamas, aștepta, trimișii nu mai veneau!
    În sfârșit, unul din trimiși a ajuns undeva și a găsit un ins foarte vesel.
    Omul trebăluia ceva cântând – părea să fie fericit. 
     
    Ei bine, trimișii prințului s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poartă cu familia. ….își răsfăța soția, o alinta, îi zicea cuvinte frumoase, deși arătau a fi căsătoriți de mult timp. 
    Cu copiii se purta la fel.
    Acela era omul!
    Așa că nu mai rămânea decât să-i i-a cămașa, simbolul fericirii!
     
    S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o haină jerpelită și, când să-i smulgă cămașa, au constatat că sub haină nu avea cămașă!

  4. Magda 26 martie 2017 at 19:40

    S-au dus atunci rapid la prinț și i-au spus cum arată cămașa fericirii: omul fericit e atât de sărac, încât nu avea cămașa pe el!
    Un sărac care suferă, care este chinuit de săracia lui, este un om care-și scurtează viața!
    Un sărac pe care săracia nu-l doare însă, a dobândit detașare și este un om longeviv și sănătos.
    Cămașa fericirii constă în depășirea frustrării, și în renunțare.
    Nu degeaba Biblia spune că, dacă ai două cămăși, una s-o dai aproapelui! (Da, dar să nu rămâi în curul gol…)
    Așa arată ‘cămașa fericirii’  – o trebuință mai puțin, scăpare de trebuințe! (nu cred că e vorba de trebuințe, ci de falsele trebuințe care-s legate de consumism, de consumerism exagerat…)
     
    7 reguli filocalice pentru restabilirea sănătății:
     
    Organizația Mondială a Sănății (OMS) definește astfel sănătatea: “Starea completă de bine fizic, psihic și social, care este dată nu numai de absența bolii sau infirmității” .
    Pe acest ‘nu numai‘ îl vom completa acum, aprofundând factorul psihic prezent în definiție: stabilitate emoțională, mulțumire fermă, parametrii spiritualli ridicați.
     
    Definiția de mai sus, este acceptată științific, deși are un anume idealism.
    Ea arată că atitudinea mentală este hotărâtoare în restabilirea sănătății.
    Dar de ce numim “filocalice” regulile de mai jos?
    Pentru că ele urmăresc ceva mai mult  decât întărirea “gândirii pozitive” .
     
     
    Ele ne orientează, ne ajută să conectăm trupul direct la sursa divină a însănătoșirii.
     
    ¨       Starea de bine mental, grăbește refacerea fizică:
     
    Este regula numărul unu, și toate celelalte sunt detalii ale ei.
    Starea de bine mental grăbește refacerea fizică…
    Sănătatea noastră este o funcție a psihicului și a gândirii pozitive.
    Omul este ceea ce gândește.
     
    O gândire care selectează afecte pozitive, o gândire bazată pe mulțumire fermă, va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă.
    Aceasta se întâmplă, deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiția sănătății celei bune. Mulțumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.
    Cum se poate dobândi mulțumirea?
     
    Mută mintea de la ‘veacul acesta’ și mintea se va schimba.
    Întrebați-vă: suntem mulțumiți?
    Există o relație între mulțumire și inteligență, între mulțumire și înțelegere.
     
    Dacă ești tipul cerebral, întâi înțelegi lumea și ești mulțumit că lumea este ceea ce este.
     
    Dacă ești tipul intuitiv, afectiv, întâi îți creezi starea de mulțumire, și va urma înțelegerea.
     
    Depinde cărui tip mental îi aparții.
     
    Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ți o stare de mulțumire; din ea va rezulta inteligența.
     
    Daca dominanta este cerebrală, atunci înțelegerea creează mulțumirea.
     
    Este un fapt valabil și în relația dintre doi oameni, doi soți.
    V-ați pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situații conflictuale între soți?
    Pentru că nici unul nu înțelege natura celuilalt.
     
    De pildă, femeia trebuie înțeleasă din punctul de vedere al dinamicii afective.
    Oscilând între închidere și deschidere.
    Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită.
    Bărbatul o vede închisă și retrasă, și atunci se gândește că sentimentele ei față de el s-au schimbat.
    Dar acel bărbat nu înțelege că așa-zisă răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-și reface comportamentul afectiv.
     
    Dinamica masculina este alta, oscilând între fugă și revenire.
    Ca să-și refacă afectivitatea, bărbatul fuge (uneori, definitiv… laughing

  5. Magda 26 martie 2017 at 19:47

    Iată de ce, atunci când vede un bărbat ‘fugind‘ , femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui față de ea s-au răcit; ea ar trebui să știe că dinamica lui afectivă se reface prin fugă.
    Aceasta idee nu trebuie înțeleasă eronat, cum că cei care fug au și dreptate s-o facă.
     
    Fuga poate să fie exprimată divers – un bărbat ‘fuge’ în cititul presei, e absent din casă.
    Și asta e o fugă.
    Sau ‘fuge’ să joace table cu vreun vecin.
    Sau ‘fuge‘ la mănăstire dacă este pios.
     Femeia trebuie să înțeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie de fugă.
    Înțelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale, ar putea evita numeroase conflicte, conflicte ce generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei – fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată asupra copiilor.
    Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noștri mai târziu, se datorează conflictelor din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora.
    Aceasta este deci, prima regulă: sănătatea este o consecință a binelui mental.
    Iar acest bine mental are la bază înțelegerea și o stare de mulțumire.
    Nu automulțumire, ci acea mulțumire care, la urma urmei, înseamna înțelegere.
     
    ¨       Nu considera boala ca pedeapsă pentru păcate
     
    Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate; aceasta este o dovadă de slăbire psihică.
    Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu și că Atotputernicul i-a dat boala, în chip de pedeapsă.
    Dar dacă boala nu este pedeapsă pentru păcate, ce este atunci?
    Putem vorbi despre boala ca fiind o oprire de la păcat, o informație, o atenționare că am încălcat o lege.
    Într-o carte celebră, care se cheamă ”Călătorie înspre  soare apune”, personajul principal este o maimuță.
    O maimuță poznață, născută dintr-o piatră.
    Și ea s-a dus să caute inițierea.
     
    Un maestru a ajutat-o să obțină inițierea și astfel ea, a devenit ‘egala cerului‘ , nemuritoare.
    Însă, cu toate că era nemuritoare, maimuța făcea pozne.
    Poate e și situația omului: deși dobândește atâta știință, sălbăticia din el nu dispare.
     
    Ei bine, ajungând acestă maimuță la un moment dat în cer, face tărăboi printre sfinți, răstoarnă niște cazane în care se fierbea elixirul vieții, strică niște tocmeli….
    Sfinții atunci, se supără și se plâng lui Dumnezeu că o maimuță întoarce totul cu susul în jos.
    Și atunci, Dumnezeu îi spune lui Budha: “Ia tu maimuța asta, că e din India, e din țara ta. Ia-o și dă-i un leac să se astâmpere!”
     
    Și Budha a luat atunci un cerculeț de fier, l-a pus pe capul maimuței și l-a fixat bine, ca ea să nu-l poată da jos, spunându-i : “De câte ori vei călca o lege divină, cercul te va strânge”.
    Și a venit maimuța pe Pământ, cum făcea o poznă mare, cerculețul o strângea și atunci se cumințea.
    Iată deci, că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informație că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieții.
     
    Atunci te doare capul  – când încalci o lege împotriva vieții.
    Noi nu știm că în realitate am încălcat o lege; dacă ne-am corecta atitudinea și n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastilă și fără doctor.
    Iată deci că boala, nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.
    S-a pus adesea întrebarea: “De ce ne îmbolnăvim?”
    Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim, ca să ne amintim de Dumnezeu.
    Întotdeauna când suntem bolnavi, ne amintim de Dumnezeu.
    Putem spune că de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători.
     
    În afară de asta, de ce ne mai îmbolnăvim?
    Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandrețe. (?!?….aici, m-a pierdut pe drum! Personal, urăsc să mă simt rău, să nu fiu funcțională!)
    În lumea acesta în care toți sunt grabiți, nimeni nu vrea, nu are timp să ne dea tandrețe.
    Atunci, inconștient, ce facem?
    Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandrețe, căldură.
    Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită!
    Toți uităm că datorăm ceva semenului.
     
     

  6. Magda 26 martie 2017 at 19:56

    ¨       Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecție, de liniște, de întrerupere a gândurilor.
     
    Definiția păcatului o știm.
    Păcatul sunt grijile și încălcarea celor trei legi universale relevate.
    Dacă până acum nu știați foarte limpede ce înseamnă “păcat“, iată o definiție ajutătoare.
    Păcat înseamnă să ai griji – daca ai griji, ai păcate.
    Grijile ne împuținează liniștea, împuținează viața.
     
    Rumegarea” gândurilor slăbește omul.
    Boala prilejuiește  această întrerupere a grijilor, este o oprire forțată din “mecanica păcatului” , din mecanica vieții păcătoase.
    Există o a 11-a poruncă – noi știm doar 10, pe care le-am interiorizat și după care ne conducem.
    Porunca a 11-a apare ca un verset din Psalmul 45, sună așa: “Oprește-te și cunoaște!” (“Opriti-vă și cunoașteti ca Eu sunt Dumnezeu”Ps.45:10).
     
    Considerăm această frază, ca porunca a 11-a.
    Știți că în Pantateuh sunt 613 porunci?
    În afară de cele 10, cele mai importante, în primele 5 cărți ale lui Moise apar deci și multe altele.
    Iar a 11-a ar fi “Oprește-te și cunoaște!”.
    Nu poți ajunge la cunoaștere din mers.
    Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală.
     
    Oprește-te și citește Filocalia sau Patericul.
    Oprește-te un minut și fă un minut de introspecție.
    Introspecție înseamnă liniștea interioară.
    Introspecția este doar liniște interioară.
     
    Oprește-te deci, și cunoaște înălțimea ta spirituală, precum și dimensiunea ta cea mare.
    Aceasta a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi să-ți descoperi dimensiunea metafizică.
     “OPRIREA” este o practică.
    Ea a fost dezvoltată în Filocalia, care a propus “exercițiul celor 6 opriri” .
    Acest “oprește-te” se poate referi și la controlul celor 6 surse de agitație și dezorganizare a personalității.
    Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine, stabilitatea minții și lipsa grijilor.
    A doua oprire este oprirea de la păcat.
    A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde.
    A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral – deci îndemn de a te aduna cu oameni sporiți , cu oameni cu preocupări înalte.
    Oprirea este stazis.
    In greceste, stazis inseamna exercitiul spiritual, cum ar fi rugaciunea.
    Și rugăciunea, tot oprire este.
    Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspectie.
    Omul se îmbolnăveâșste nu numai pentru ca încalcă o lege, ci ca să-și amintească de o lege sacră, și să se schimbe.
     
    ¨       Boala este un prilej de schimbare
     
    Dacă vom privi boala din acest punct de vedere și dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieșim mai repede din boală.
    După ce au fost bolnavi, mulți oameni și-au schimbat modul de a mânca, de a trăi, de a conviețui.
     
    ¨       Devii sănătos dacă îți dorești cu adevărat acest lucru
     
    Asta înseamnă, întrucâtva, că mulți sunt bolnavi pentru că, in inconștient, ei se lasă să fie bolnavi.
    Afirmația poate părea, la prima vedere, șocantă.
    Și totuși, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca să-și atragă un beneficiu nevrotic: vor să fie tratați ca niște copii. Când lupta vieții ne copleșește, toți simțim nevoia să fim tratați precum copiii; atunci subconștientul ‘cheamă‘ o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.
     
    ¨       Ajută-ți subconștientul să grăbească vindecarea
     
    Acest lucru este posibil: să-ți ajuți subconștientul.
    Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă – mai ales dacă ești bolnav.
    Relaxat, cu ochii închiși, repetă-ți formule ale însănătoșirii.

  7. Magda 26 martie 2017 at 20:01

    Cea mai curentă astfel de formulă este:Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece și din toate punctele de vedere.; trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconștientul nu cunoaște alte timpuri verbale.
    Această formulă a fost folosita de Dr. Emile Coue, care a vindecat, prin ea și prin  climat psihic spiritual, sute de cazuri.
    Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de catre rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie.
    Rinencefalul, diencefalul și formațiunile reticulare, trimit comenzile de refacere acolo unde este slabită structura noastră.
    Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele noastre de slăbire, timp de 21 de zile, admițând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbunătățire.
     
    ¨       Pentru cei vrednici, un impas precum o boala, poate sa fie un prag inițiatic
     
    Boala nu numai că îți dă o informație despre viață, dar îți poate crea și condiția unei schimbări mentale profunde, o trăire inițiatică.
    Acestea sunt regulile restabilirii sănătății.
    Ajungem din nou la regula întâi: starea de bine mental întreține starea de bine fizic și grăbește refacerea fizică. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stapâni starea de sănătate.
    Omul ar trebui să știe, nu numai cum poate să își revină, cum să-și restabilească sănătatea.
    El ar trebui să știe câte ceva despre corelarea din greșeală și boalăce tip de greșeală naște o categorie de boală – tocmai pentru a evita îmbolnăvirea.
     
    Asta trebuie reținut: faptul că, sănătoși fiind, putem să evităm o eventuală îmbolnăvire, prin stare de bine moral. Starea acesta de bine mental, poate fi clădită prin autoimpunere și prin purificare.
    Predispoziția noastră pentru boală vine din predispoziția pe care o avem de a alege răul.
    Noi alegem răul.
    Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul.
    Omul alege răul pentru că este neștiutor.
    Alteori, omul alege răul prin constrângere.
    Este constrâns să aleagă.
    Constrângerea ține de firea omului, de nașterea lui.
    Originea bolilor depășește,  adesea, puterea noastra de înțelegere.
    Exista 3 origini reperabile:
     
    1.     Unele boli genetice sau ancestrale:  te-ai născut cu  o povară în soartă. Nu ești răspunzător de aceste boli, ele sunt niște poveri. Te-ai născut cu ele.
    2.     Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală și copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le va resimți în tot timpul vieții. Iată de ce copilăria, familia, mediul sacru al casei trebuiesc privite cu mare grijă.
    3.     Boli cu surse nomice. Nomos, în greacă, înseamna lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Și este palierul actual: cumul cotidian de erori.

    (P.S. Restul…mâine…)

  8. Magda 27 martie 2017 at 19:04

    Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziție la îmbolnăvire, în funcție de anumite coordonate  – două la număr.
    Adică:
    (1) ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi
     
    (2) ne îmbolnăvim pentru că suntem vinovați.
     
    Agresivul și vinovatul se îmbolnăvesc mai ușor.
    Neagresivul și nevinovatul, fac față multor condiții grele, fără să se îmbolnăvească.
    În privința agresivității, trebuie spus că, de multe ori nici nu o conștientizăm.
    Vă știți agresivi?
    Cu siguranță, nu!
    Există printre cunoștințele mele, un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserică, este un bun închinător, un practicant al religiei.
    Cu toate aceste calități, femeia din preajma lui, prietena lui simțea un disconfort extraordinar lângă el.
    Cei doi au venit la mine să mă întrebe de ce se întâmplă acest lucru, de ce ea simțea astfel.
    Dacă o priveai pe acea tânără cu un ochi care vede aura, constatai că în preajma bărbatului respectiv, aura ei era perforată, zdrențuită parcă.
     
    Concluzia este că bărbatul avea o agresivitate inconștientă, foarte puternică, care zdrențuia aura partenerei sale.
    El s-a mirat atunci – de unde agresivitate, când se știa pios, milostiv?
    Stând un pic de vorbă cu el, am aflat că mai fusese căsătorit, divorțase, și purta o ură înverșunată primei sale soții.
    E lesne de înțeles că, în preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru că el se împotrivește femeii în sine.
    Aflând aceasta, bărbatul m-a întrebat ce-i de făcut.
    “Trebuie să-ți dizolvi agresivitatea inconștientă”, i-am spus.
     În viața sa conștientă, el era bun, milostiv, însă inconștient – era agresiv.
     
    El știa că este bun ca pâinea lui Dumnezeu – făcea și pomeni, punea lumânări la biserică – nu era agresiv. “Cum să-mi dizolv agresivitatea inconștienta?” m-a întrebat.
    L-am sfătuit ca în fiecare zi, în rugăciunile sale, să o pomenească pe fosta lui soție și să ceară pentru ea putere, sănătate, gândire bună.
     
     “Cum sa cer așa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie!” A ripostat el.
    ”Nu pot să mă rog pentru ea!”. ”
    Acest NU POT, trebuie să-l depășești!
    Numai dacă te rogi pentru ea, o să-ți dizolvi agresivitatea inconștienta.
     
    Dar nu merită…“, mi-a răspuns.
    “Tocmai pentru că nu merită!
    ”Cu cât te rogi mai mult pentru ea, cu atât ea va înflori, acolo unde se află”.
    Dar nu merită să înflorească! Vreau să piară, să se usuce!”
    “Iată, cred ca ți-ai conștientizat destul de bine de ce, când se află lângă tine, partenera are aura zdrențuita!”,
     i-am zis eu atunci.
    Ce se întâmplă atunci când ai o aura zdrențuită?
    Ești vulnerabil.
    Poți să iei foarte ușor o gripă sau o infecție, de exemplu.
     
    În același timp, poți resimți influența negativă ce vine dinspre o anumită persoană, sau pur și simplu din câmpurile din jurul nostru ( din care, când suntem sănătoși, selectăm numai pozitivitatea ) .
    Revenind, pot să vă spun că, acel pacient a reușit până la urmă să se vindece, să se roage cu bucurie pentru acea ‘scorpie’.
    În cele din urmă a început să vadă că nu era chiar așa de scorpie cum credea el și că, numai încărcătura lui de ură o făcea pe fosta lui soție să pară atât de rea.
    O doză de agresivitate inconștientă avem cu toții, să știți.
    Ne naștem cu ea.
    Ea este baza complexului Cain.
     
    Inconștient, vrei să-l elimini pe semenul tau.
    Omul se simte bine dacă elimină un om.
    Subconștientul se simte bine când lichidează pe cineva, când extermină.
     
    Ce înseamnă acest lucru?
    Să ne gândim la serviciu, de exemplu.
    Te-ai simți bine dacă ai reuși zilnic să elimini câte unul…Inconștient, deci, purtăm în noi complexul Cain – unii mai puternic, alții mai slab.
    Cert este că acest complex produce în noi o anume vulnerabilitate.
    Cum dispare agresivitatea inconștientă?
    La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai ales verdețuri.
     
    E un lucru la îndemâna noastră.
    Dacă mănânci verdețuri, descrește agresivitatea inconștienta – foarte simplu.
    E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simțurile, care aprinde agresivitatea.
    Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană, pentru împuținarea vieții noastre și spre urâțirea ei.
    Dar mai ales terapia iertării și ofranda remediază agresivitatea inconștientă.
     

  9. Magda 27 martie 2017 at 19:11

     “Împacă-te cu aproapele tău….cu fratele tău, cu pârâșul tău” (Matei, 5:23-25).
     
    (Lăsând la o parte faptul că îi dau dreptate în multe privințe, greșește în schimb, în două:
    1.în privința demonismului, posesiunii unde, sunt cazuri de posedare reală, DAR și așa-zisele programe de manifestare demonice, fără a fi cu adevărat demonizat și care sunt specificate în manualele de psihiatrie, manifestanții înșiși fiind cauza, datorită traumelor la care au fost supuși, a abuzurilor dese și insuportabile, fapt pentru care și-au fabricat o dublă personalitate; una – cea reală – acționând în stare ”de pace”, alta ”în stare de război, de agresiune puternică” care, va prelua locul celeilalte părți, manifestându-se de obicei ca o persoană de sex masculin, puternică și bătăioasă pe măsura adversarului său (bărbat adesea, chiar dacă subiectul este în realitate femeie) pentru a prelua agresivitatea din afară și de a-i ține piept.
     
    2.Referitor la ”Împacă-te cu aproapele tău….cu fratele tău, cu pârâșul tău”, se referă – atât la împăcarea cu toată lumea din jurul tău, dar….”cu pârâșul tău” DEGRABĂ, înseamnă împăcarea cu conștiința ta, care este vinovată de faptele rele exprimate prin păcat, aduse asupra aproapelui și care, dacă nu faci pace cu ea până la sfârșitul vieții pământești prin împăcare, cu cei cărora le-ai greșit prin mărturisire (spovedanie), nu ești iertat, ci condamnat.)
     
    Dacă ai aversiune față de cineva, atunci la rugăciune evocă-i fața senină și ‘daruiește-i ‘ mental: pace, sănătate și Har.
    Agresivitatea inconștientă, se împarte în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău și împotriva spațiului în care trăiești.
    Conflictul psihic cu spațiul predispune la boli de piele, dar și la dizarmonii nervoase.
    Cei agresivi împotriva lor înșiși sunt foarte mulți.
    Poate tu crezi că ești blând.
    Adesea, cei blânzi îi iartă pe toți ceilalți și se atacă pe ei înșiși.
    Asta este o agresivitate împotriva ta.
    Să nu spui niciodată “Nu merit să trăiesc”.
    Această agresivitate naște predispoziții maladive în zona bazală, a energiilor ancestrale.
    Bolile uterului, pornesc de la acestă atitudine, de la această auto-depreciere, de la această auto-ieftinire a femeii. Dacă aveți probleme la zona bazală, la aparatul uretral, să știți deci, că prima măsură pe care trebuie s-o luați,este să vă schimbați atitudinea față de voi. Orice altă depreciere, naște aici vulnerabilitate.
     
     
    Vindecări miraculoase
    Cheia vindecărilor: trăirea în duh
     
    Pe Sf.Munte Athos vom auzi adesea că s-au săvârșit minuni. S-ar putea zice că, acolo, miracolul este de fapt cotidian.
    Sunt ajutoare cerești sau minuni săvârșite prin evlavie și prin icoana Maicii Domnului: însătănoșiri, salvarea unei obști, daruri neașteptate, schimbarea vieții.
    Alte ajutoare minunate, vin dispre relicvele sfinte, locuri consacrate, sau dinspre asceți sporiți.
    De ce pe Sfântul Munte se petrec miracole mai mult decât oriunde?
    Iată de ce. Pentru că ei, cei de acolo, trăiesc în Duh, și nu în trup.
    Asceții de pe Munte, nevoitorii, fie la obște, fie la pustie, toți trăiesc în Duh.
    Chiar și pelerinii, călătorii care vin acolo, cunosc și ei trăirea în Duh.
    Ei vin pentru o perioadă limitată.
    Dar și în acest interval limitat, ei cunosc influența puternică a mediului athonit și, măcar pe timpul acela, ei trăiesc în duh, nu în trup.
    Unii din acești călători, vor prelungi starea de trăire în duh și după revenirea în lume.
     
    Ce înseamnă a trăi în trup
     
    Sunt trei feluri de trăire: in trup, în minte și în duh.
    A trăi în trup, înseamnă a rămâne conectat la sursa păcatului.
    Înseamnă a trăi înrobit patimilor, simțurilor.
    A te gândi numai la mâncare, la sex, la satisfacerea nevoilor primare; a te gândi la bani și la funcții; a fi dominat de ambiții și egoism.
    A trăi între griji și plăcere.
    Un mare păcat este grija.
    Un subtil păcat, este plăcerea sau satisfacerea imediată a simțurilor.
    Grija este îmbolnăvire, plăcerea este regresie psihică.
    Grijile înseamnă a trăi în trup.
    A te identifica deci cu trupul, cu partea ta căzătoare și vulnerabilă.
    În slavonă, grejnik înseamnă păcătos.
    Pe drept cuvânt: cel copleșit de griji, este un păcătos…..
     
    Bucătăria și mintea dăruirii
     
    Un participant la Cercul de practică isihastă Oratio mentis obiectează:
    –          Dar noi trebuie să avem grija rugăciunii de toată  vremea!
    –          Înseamnă că grija este un păcat?

  10. Magda 27 martie 2017 at 19:17

    –           Răspunsul: Noi trebuie să avem stăruința rugăciunii. Deci, nu grija ei, nu obsesia ei, nu apăsarea ei: ci stăruința ei….. stăruința este senină, dulce, roditoare.
     
    O participantă zice:
    –          Ce folos că ne simțim bine și eliberați de griji la întâlnirile Filocalice!
    Dar după aceea, mergem acasă și ne năpădesc grijile gospodăriei, facem păcate că stăm în bucătărie?
     
    Răspunsul: Treburile gospodăriei, nu sunt griji, sunt slujiri.
    Bucătăria este slujire, nu grijă.
    Transformă mintea: de la mintea grijii, la mintea slujirii.
    Slujirea înseamnă: munca dezinteresată de a obține profit personal imediat; cu simțul dăruirii, cu drag și fără bombăneală.
    Parabola “Marta și Maria” a fost rău înțeleasă de oameni.
    Hristos nu dezaprobă faptul că Marta muncește.
    El dezaprobă că Marta bombănește și scâncește!
    Hristos o găsește exemplară pe Maria, nu pentru că ar renunța la muncă, ci pentru că renunță la bombăneală, iar mintea ei e pregatită pentru contemplația divinului.
    Că, dacă înlături bombăneala și obsesiile și invidia – capeți mintea slujirii, mintea limpede a bunătății și sănătății.
    Așa se face trecerea de la trup la Duh.
    Mai amintim că definiția Iluminării ( a doua din cele patru iluminări) este: o continuă bunătate a minții și a inimii.

    Principiul plăcerii:
     
    Spuneam că mare păcat este grija (pentru că blochează, întunecă, îmbolnăvește) și, cel mai subtil păcat este plăcerea, pentru că duce la stagnare, la regresie infantilă, la indiferență religioasă, cădere.
    În psihologie, se vorbește de două principii care guvernează procesele mintale: principiul plăcerii (infantil) și principiul realității (comportament de adaptare,  de ajustare la dificultăți) .
    Principiul plăcerii, revendică îndeplinirea imediată a unor trebuințe; iar când acestea nu pot fi împlinite, omul scâncește, înjură, bombănește, urlă; sau, în alte cazuri, el cade în reverie, vise compensatorii, ascundere în boală…..La adult, principiul plăcerii se poate manifesta prin reverie ți vis, cu satisfacere iluzorie; dar și prin revendicări vehemente, nemulțumiri și mânie, în cazuri de dizarmonie nervoasă.
    Aceasta se remediază sau se corectează prin practica despătimirii ( vezi rugaciunea lui Efrem Sirul).
     
    Mintea mulțumirii și a iertării:
     
    Facem distincție între plăcere și mulțumire.
    Mulțumirea este o stare salvatoare: este stabilitatea emoțională.
    Sf.Pavel definește astfel condiția înaltei evoluții spirituale: “Rugați-vă neîncetat. Întru toate mulțumiți
    Prin mulțumire înțelegem un stadiu al minții foarte stabil, ferit de fluctuații afective, ferit de exaltare, pe de o parte și de scânceală, pe de altă parte.
    Mulțumirea dezvăluie un psihism calm, puternic, senin: nu se încântă când primește zăhărelul, nu înjură când îl  frustrezi de zăhărel.
    Este “mintea de viață lungă“.
    Căci a mulțumi, provine din cuvintele a mulți-ani. 
    Vezi termenul popular întrebuințat și de Sadoveanu: mulțănesc, adică îți urez mulți ani!
    Iar in slavonă, “mulțumesc” se spune bogdaprosti, adică: Dumnzeu dă iertare.
    Înțelegem, prin această etimologie, de ce mintea mulțumirii este mintea vieții lungi, este mintea iertării.
    Și, mai ales, este mintea care face trecerea de la plăcere la realitate, de la trup la Duh.
     
    Șocul inițiatic și menținerea treziei
     
    Când sursa impresiilor păcătoase este retezată, începe  trăirea în duh.
    Importantă este menținera acestei trăiri. 
    Căci unii primesc darul treziei în duh, o clipa, fie prin contactul cu locul sacru, fie prin puterea unui duhovnic sau maestru; dar menținerea treziei este grea.
    Pentru menținerea în Duh sunt necesare ajutoare, asceza exterioara, procedee, context salvator.
    Omul este slab și are nevoie de sprijin.
    Menținem mintea în Duh și în trezie, prin rugăciune, prin cele 7 taine, prin simboluri religioase.
    Ne amintim ca symbolon înseamnă unire.
    Iar contrariul lui  symbolon (unire) este diabolos, care înseamnă dezbinare, rupere, scindare, învrăjbire. Symbolon este și “Crezul” de la Niceea (simbolul credinței); symbolon este și o imagine care declanșează o amintire divină, un context salvator, o experiență spirituală.
     

  11. Magda 27 martie 2017 at 19:20

    Cele mai puternice rugăciuni
     
    Care sunt cele mai puternice rugăciuni?
    Sunt cele spuse din inimă și cu lacrimi.
    Așadar, contează calitatea adresării, evlavia, stăruința, mutarea cu mintea de la lume la Dumnezeu, mutarea de la trup la duh. 
    La toate rugăciunile vei primi un răspuns.
    Nu există rugăciune fără răspuns.
    Uneori răspunsul întârzie, este învăluit; alteori răspunsul nu este cel așteptat de tine, ci acela pe care, în profunzime, îl meriți.
    Uneori, răspunsul vine cu un decalaj de timp; cei slabi se descurajează, dar cei vrednici stăruie.
    Putem selecta câteva rugăciuni care au un răsunet particular în ființa umană, și produc mai lesne lucrarea vindecătoare.
     
    În primul loc stau: Rugăciunea Domnească și Rugăciunea isihastă.
    Acestea sunt complete și totale.
    Dar pentru că omul este slab și căzător, și nu poate luă tot rodul  celor două rugăciuni ‘totale’, adăugăm și altele care au salvat existențe, au îndreptat pătimi și au adus vindecări.
    E vorba de rugăciunea Sf.Efrem Sirul, Molitvele Sf.Vasile cel mare și, mereu la mari înălțimi sufletești: Psalmii. 
     
    Rugăciunea isihastă, că o practică spirituală esențială, va fi expusă într-un volum special, care se află sub tipar. Rugăciunea isihastă este un mare dar pentru cel care caută ‘cum să ne purificăm, cum să ne luminam și cum să ne desavarsim’.
    Rugăciunea isihastă este personală, tainică, este inițiatică: se întemeiază pe transmiterea de la îndrumător la ucenic, dar cu o remarcă: lucrătorul în lume (mirean) va trebui să practice numai fază “rugăciunii lucrătoare”. 
     
     
    Procedeul “rugăciunii minții în inimă” se practică prin repetarea stihului isihast: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”.
    Acesta este stihul scurt, de cinci cuvinte, și așa l-am preluat de pe Sf.Munte Athos.
    Se practică însă cu folos stihul dezvoltat: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
    Condițiile concentrării, meșteșugul, asceză exterioară și interioară, le vom expune în volumul enunțat. Atitudinea lăuntrică este de primă importanță.
    Se realizează acel stadiu de liniște, când “tac gândurile că să vorbească Dumnezeu”.
    Cei care nu au un îndrumător (duhovnicul poate fi îndrumător dacă el însuși a practicat și a dobândit această lucrare) nu vor depăși 15-20 de minute de rugăciunea minții în inimă.
    Efectele sunt, la râvnitori, o stare de trezie, și un prim stadiu de isihie: liniștea lăuntrică, un temei de sănătate și bunătate, premisă a trăirii misterului divin. 
     
    Rugăciunea Domnească
     
     Întrebat ce foloase ‘miraculoase’ I-a adus tabără isihasta din iulie 1995, un participant tânăr și fără ipocrizie a răspuns, în plină emisiune TV: “mi-a reamintit rugăciunea Tatăl nostru”.
    Tatăl nostru este cea mai puternică rugăciune creștină; este o cale de purificare și iluminare, cum spune Filocalia.
    Un bătrân spunea: Dacă vrei să ți se ridice o piedică din cale, să spui Tatăl Nostru de șapte ori.
    În practică isihasta, rugăciunea împărătească se rostește înainte de concentrarea monologhica.
    Mântuitorul ne învață: “Iată cum trebuie să va rugați: Tatăl nostru care ești în ceruri!” .
    Așadar, vom zice Tatăl nostru la începutul meselor și la începutul oricărei lucrări, și la început de meditație isihastă.
    Un isihast, atestat în Pateric, folosea că procedeu unic, numai repetarea necontenită a rugăciunii Tatăl nostru. El începea această rugăciune seara, o spunea toată noaptea, o termină dimineață.
    În tot acest timp, el o recita mental doar o singură data, nebăgând în seamă că a trecut noaptea…..
    Căci, în timpul rugăciunii necontenite, survine așa numitul prezent liturgic, când mintea este eliberată de percepția temporală convențională. 
     
    Cum se rostește Tatăl nostru? Mai întâi, vrem sa înlăturăm entuziasmul unora pentru practici tehniciste și sincretiste.
    Într-un tratat de ‘exerciții spirituale’ se propune procedeul ritmării /sincronizării cu respirația: primul cuvânt e spus pe inspirație, al doilea pe expirație, al  treilea pe inspirație, și tot așa.
    Deși autorul acestei metode a ajuns sfânt în calendare ( pentru alte fapte, nu pentru acest procedeu!), metoda sa, tehnicistă și corporală nu a fost practicată.

  12. Magda 27 martie 2017 at 19:23

    Este limitativă si recitarea medicală a rugăciunii, asociind fiecare propoziție cu anumite glande endocrine, sau cu anumite plexuri.
    Acest procedeu poate fi aplicat doar în tratamente specifice, și nu precum lucrarea zilnică spirituală.
    De-a dreptul zadarnic și precar s-a vădit procedeul sincretist, de asociere a acestei rugăciuni pe fiecare chakră, cu scopul activării ‘forței spirituale cosmice’.
    E un procedeu hibrid și nefolositor.
    Rugăciunea împărătească Tatăl nostru, se rostește simplu, ținând mintea și inima ‘nedezlipite de Dumnezeu’. Părinții din pustia sketică ne mai îndeamnă s-o rostim ‘din inimă și cu lacrimi’.
    Este bine ca, de fiecare dată când e cazul rostirii ei, să fie spusă de două ori consecutiv.
    Prima dată: cursiv, dulce, cu caldură.
    A doua oară: la fel, dar în plus, îndreptând atenția spre cuvintele cheie, menținându-le mult timp în inimă.
    Astfel practicantul iese din mecanica rostirii, și realizează o trăire mai profundă.
     
    Care sunt cuvintele cheie? Din prima parte a rugăciunii (partea iluminatorie) acestea sunt: Tatăl, Numele, Împărăția, Voia.
    În partea a doua (care e predilect ‘vindecătoare’) cuvintele cheie sunt: Pâinea, Iartă, Ispită, Izbăvește.
    Fiecare din aceste cuvinte au o semnificație vastă și un efect imens.
    S-au scris tratate întregi despre acestea.
    Deși în prealabil putem aprofunda sensurile acestor cuvinte, totuși, în timpul rugăciunii, evităm orice teologhisire, orice comentariu filosofic sau teologic, pe marginea lor, pentru a lăsa mintea să patrundă adevărul divin și pentru a obține starea de isihie ( liniște lăuntrică).
     
    Viziunea de la Colibele Arse
     
     La Sf.Munte Athos, am căutat schitul Colinele Arse, de care este legată o întâmplare  petrecută în anii ’50.
    A venit acolo un mirean, dorind să se călugărească.
    Dar mica obște de la schit, a constatat că nu-i bun de călugăr.
    Nu avea pic de chemare, era leneș și fără râvnă, nu era atras de preocupări duhovnicești.
     
    Dar a fost îngăduit să rămână la schit, să lucreze că argat.
    Într-o zi, el a auzit la slujbă cuvintele Evangheliei: “Nu judecați că să nu fiți judecați”.
    El și-a zis imediat în gând: “Ticăloase, cel puțin această poruncă s-o implinești”.
    El s-a ținut mereu de această poruncă, adică nu a osândit pe nimeni, nu a invidiat pe nimeni, nu a batjocorit pe nimeni, nici cu gândul.
    În apropierea morții, el a avut o viziune.
     L-a văzut pe arhanghelul Mihail ținând în mână o hârtie pe care avea scrise toate păcatele lui și lipsea de acolo un singur păcat: cel al osândirii aproapelui.
    Adică avea o singură virtute; dar această a atârnat greu, căci se zice: dacă nu ai osândit, nici tu nu vei fi osândit la judecată finală.
    Deci vei fi mântuit! 
    Și arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcate, omul scăpând de osânda veșnică, primind salvarea.
    Bătrânii de la Athos au confirmat această viziune, ca validă și venită de la Dumnezeu, și întâmplarea a fost trecută în Pateric, de unde am aflat-o noi. 
     
    O împlinire trage pe altă
     
     Cultivarea consecvență a unei singuri puteri (virtuți) atrage după șine o suita de alte virtuți, eliberarea. De aceea spuneam, este important să repetăm mai des ultima frază a rugăciunii lui Efrem Șirul: “Daruieste-mi, Doamne, să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe aproapele meu”. Dacă ții mintea nedezlipită de această propoziție și o repeți zilnic interiorizând-o, ai creat premisă eliberării. Premisă eliberării este: discernământul și expulzarea trufiei. Discernământul: vederea greșelilor tale, că smerire, dar și că întărire: greșelile tale, nu ale ‘adversarului’, sunt sursă conflictelor, eșecurilor, bolilor…….
     
     Migrenele, cefaleea: opriri de la păcat
     
     Doctorul S.N. Lazarev povestește că o femeie a venit la el cu mari dureri de cap.
    Doctorul i-a observat starea și i-a spus: “V-ați supărat crunt pe soț, aseară în jurul orei 7”.
    Doctorul i-a explicat că ocărâ (nimicire simbolică a semenului) încalcă o lege divină.
    Iar migrenă a apărut nu că s-o pedepsească, ci că s-o oprească de la sudalmă.
    Restabilind legea iubirii, prin iertare, recapeți sănătatea.
    Așadar, osândirea semenului se plătește și pe Pământ, aici și acum.
    Sunt două trepte de gravitate ale acestui rău: a)robia minții; b)scindarea minții. 
    Nu fii robul supărării”, zicea un ascet.

  13. Magda 27 martie 2017 at 19:26

    Supărarea este robie, adică blocaj energetic, îngustarea minții.
    Doctorul Lazarev tratează o cefalee, ajutându-l pe om să-și mute gândul de la ură la pace, sădindu-i un gând pozitiv.
    “Scindarea” personalității, adică schizofrenia, arată că mânia și ură persistă și se fixează în caracter. 
     
    Cele patru robiri și cele patru dezrobiri 
       
      Rugăciunea lui Efrem Șirul este o recapitulare a tabloului “legărilor”.
    Este utilă această reamintire, ca întărire a supra-eului.
    Cele patru legări sau patimi sunt:
    1) Trandăvia, adică absența preocupării de mântuire, inerția mentală, akedia, întunecarea rugăciunii.
    2) grijile, adică păcatul, adică rumegarea gândurilor rele, răspândirea minții, angoasă.  
    3) patima stăpânirii peste alții, legată de hipertrofia egoului, paranoia, infantilism, autoritarism, posesivitate, gelozie, suspiciune.
    4) patima grăirii în deșert.  
       
      Paragraful următor al rugăciunii lui Efrem Sirul, prin evocarea celor patru virtuți esențiale, prilejuiește programarea minții cu trăsături profund pozitive: 1)duhul curăției; 2) gândul smerit; 3) răbdare; 4) dragostea ‘agapică’. Observăm că sunt reluate, patru din cele 9 Fericiri.  
       
      Cum se practică rugăciunea despătimirii? 
       
      Cu trupul și cu inima.
    Ostenește-ți trupul și va seca trufia.
    Înainte de a repetă rugăciunea, se bat 3 mătănii.
    Asceza trupului are două aspecte: unul dinamic, altul static: metania și stabilitatea perfectă.
    Păstrarea stabilitătii este o lucrare corporală mai grea decât muncirea.
    Tendințele agresive sau patimile sexuale se dolomesc, când este cazul, prin 1000 de mătănii.
    În acest timp, se practică un regim alimentar vegetarian și postul supravegheat. “Seacă stomacul și mor patimile” zicea Petru cel Mic, Atonitul.
     
    Atitudinea mentală, pe timpul practicii: să simți că nu poți reuși singur, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, al lui Hristos. Când zici: “Doamne și stăpanul vieții mele”, să-I simți prezența vie, cum El lucrează în ține. “Daruieste-mi” se repetă de 3 ori în textul rugăciunii.
    Asta înseamnă că tu lucrezi că să rodească DARUL.
    Căci, la urmă, despătimirea și minunea sunt daruri, iar lucrul tău consecvent este doar pregătirea darului. Numai cu EL vei reuși.
    Dispare orice gând de victimizare și de autocompătimire.
    Complexul persecuției și al victimei arată că tu osândești semenul, îl simți agresiv, persecutor.
    Simte mai ales că tu ești nedotat și micșorat de pătimi, gata pentru despatimire.
    Rugăciunea lui Efrem se practică mai ales în crize afective, în șocuri emoționale.
    O vor practică și cei care mai luptă cu patimile lor.
    În perioadă de criză, ea poate fi făcută de 9 pe zi.
    După ce furtună emotională a trecut, după ce nestăpanirea pătimașă se așează senin, rugăciunea lui Efrem se face de două ori pe zi, că o profilaxie spirituală.  
       
      Exorcismele Sfântului Vasile cel Mare
     
     La 1 ianuarie, în bisericile creștine, după liturghie,se citesc Molitvele lui Vasile cel Mare.
    Astfel că, de Anul Nou, oamenii au șansa să afle conținutul, și puterea Exorcismelor Sfântului Vasile cel Mare. Toți pot să beneficieze de cea mai eficientă ‘dezlegare’ și alungarea râului din om și ardere a impurităților adunate de un an de zile.
    Cine este invitat cu precădere să asiste la slujbele în care se citesc exorcismele?
    Ele, exorcismele, îi ajută întâi pe cei cu un dezechilibru psihic; dar ele fac bine și-n cazul unor boli corporale care au o origine psihică. 
     
     Legările oculte și autolegarile
     
    Exorcism, în sens specializat, înseamnă: “Putere lăsată de Iisus Hristos bisericii pentru a izgoni diavolii” . Exorcismul, marea dezlegare este operat de preoți special pregătiți.
    O formă de exorcism se practică regulat la Botezul copiilor, când nașii sunt exorcizați (se leapădă de satana). El se mai practică terapeutic, în cazul căderii sau legare malefică.
    În sens general, extins, exorcisme înseamnă orice alungare a râului, că el să nu prindă rădăcini; orice paraziți ai minții, care blochează energiile și produc ratarea, boală sau moartea.
    Ce sunt acești paraziți?

  14. Magda 27 martie 2017 at 19:28

    Unii le zic ‘draci’, alții le zic ‘entității malefice’.
    În gândirea animistă, întâlnită la mulți semeni ai noștri, ‘entitatile malefice’ sunt complexe psihice personificate. Metaforic, isihastii vorbesc despre ‘dracul lacomiei’, al slavei deșarte, al mâniei.
    Acești ‘draci’ îi ‘leaga’ pe oameni, adică le îngustează mintea, le împuținează viață. 
     
     Cine cade sub legare?
     
     Legările sunt spontane; dar sunt și ‘aruncate’ de vrăjitor.
    În mod general, oamenii cad sub propria lor legare: când acumulează erori, frică, tendințe vicioase.
    Acestea blochează energii mentale și conduc la comportament de eșec.
    Alteori există legări oculte, cele care survin prin practică magiei, a vrăjitoriei.
    De aceea sunt necesare dezlegări periodice, indiferent dacă ești sub povara unor erori acumulate (legări accidentale), fie că ești sub silnicia unei legături oculte. 
     
     “Orice om este virtual bolnav și muritor”
     
      S-a statorinicit obiceiul ca, la 1 Ianuarie, să se citească rugăciunile dezlegării pentru toți creștinii. Ele se citesc public pentru că ‘orice om este virtual bolnav și muritor’, el este supus căderii, iar curățirea sau dezlegarea ciclică îl mențin sub binecuvântare și protecție divină.
    Exorcismele anuale se asociază minunat cu dezlegările pe care le dau duhovnicii la spovedanie și împărtășanie.
    Molitvele lui Vasile cel Mare sunt tainice.
    Nu reproducem aici textele celor trei rugăciuni; ele se află în Molitvelnice, dar citirea personală este oprită.
    Ele se citesc personal de preoți special rânduiți, sau ierarhi, în context special.
    Nu trebuie citite prea des, pentru că efectul lor percutant să nu se tocească.  (La fel cum tehnicile de proiective, în psihoterapie, nu trebuie aplicate prea des aceleiași persoane).
    De aceea, ele se citesc public doar o data pe an, ca o eliberare de posibilă acumulare inconștientă a râului.
    La unele biserici se citesc săptămânal, după Sfântul Maslu.
    Această practică este dezavuată.
    La mănăstirile unde se fac exorcizări, ele se citesc când este cazul.
    În cele ce urmează, dăm însă explicații privind acțiunea de purificare și vindecare prin cele trei molitve, că atunci când un penitent sau bolnav le va fructifica mai cu folos. 
     
     Primul exorcism: Denunțarea tăietorilor vieții
     
     Molitvele sau exorcismele Sf.Vasile sunt un ansamblu de trei rugăciuni.
    Ele au o succesiune terapeutică și sfințitoare foarte precisă.
    Citirea primei rugăciuni, de către preot, pregătește terenul minții pentru alungarea râului.
    Despietreste inimă și activează străfundul religios al omului.
    Zdruncină legătură diavolească, prim memoria divinului din om.
    În timpul rugăciunii sunt denunțați ‘taietorii vietii’, sunt denunțate forțele râului care alungă pe Dumnezeu din om.
    Cine alungă pe Dumnezeu din om?
    Cine ‘taie’ viață?
     Iată: neascultarea sau răzvrătirea luciferică, lenea, plictisul, drogurile, lăcomia, dorință de putere, dorință de a mânui forțele râului (magia).
     Tăietorii ‘vietii’ și ‘legatorii’ sunt zdrobiți prin puterea rugăciunii. 
     
     Al doilea exorcism: Desfacerea legăturii sau ‘alungările’;
     
    A doua rugăciune rupe legătură malefică sau vicioasă, desface blocarea hipnotică (sau atuohipnotică, la superstițioși).
    Ruperea legăturii se face prin repetarea poruncii de alungare, în numele lui Hristos.
    Această este partea cu ‘blestemele’.
    Este bine să știm că Vasile cel Mare n-a folosit niciodată, în aceste molitve, termenul de ‘blestem’.
    El a folosit  termenul grecesc exorkiso se, adică te alung pe ține.
    Formulă să completă este: “Te alung pe ține, mai marele râului și al hulei”.
    În românește, s-a tradus termenul “te blestem” pentru a impresiona și șoca imaginația penitentului, că eliberarea să fie mai eficientă.
    Vasile cel Mare mai folosește formulă “să te certe Domnul” sau “te cert cu puterea Domnului”: această este o formulă clasică de protecție psihică și alungarea râului. 
     
     A treia molitvă: Umplerea “golului de posesiune”

  15. Magda 27 martie 2017 at 19:30

     A treia parte din Molitvele lui Vasile cel Mare prilejuiește umplerea golului rămas după alungarea râului (golul de posesiune).
    Căci mintea curățită poate fi inundată rapid de răul alungat.
    De aceea, ea trebuie umplută cu ‘‘păzitorul vietii”, cu numele lui Hristos, cu reinstalarea prezenței lui Dumnezeu în minte.
    A treia rugăciune întărește biruința alungării râului și preamărește curățenia și viață.
    Oamenii care participă își rostesc numele.
    Fiecare își rostește numele sau, cu voce tare sau în gând; căci, deși rugăciunea este publică, fiecare dintre cei care participă se dezleagă personal și se întoarce la Hristos personal.
    Salvarea este personală, chiar dacă prăbușirea poate fi colectiva……
     
     Psalmii și vindecarea: 10 Psalmi cu efecte terapeutice particulare
     
     S-a constatat că citirea consecvență a unor texte biblice îmbunătățesc climatul psihic, făcându-l favorabil restabilirii sănătății.
    Am auzit despre medici care și-au selectat un ‘repertoriu’ de texte biblice, pe care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic, cât și că terapie autonomă.
    De exemplu, știu că un medic folosește sistematic Psalmul 22(23) pentru echilibrare endocrina.
    Lectură Psalmilor se recomanda și în profilaxia degenerării.  motive pentru care propunem  se facă o corelație  Psalmi  vindecare.
    Un psalm care  fost selectat pentru a  fi citit, cel  șapte zile la rând, fie de către terapeut (care  modul adecvat de citire  de asociere cu  ), fie de pacient  de penitent însuși.
    Citirea lui se face într-o stare de destindere, de liniște , trăind profund fiecare cuvânt  Psalmului.
    Din cei 150 de Psalmi, am  10  prioritari  împrospătarea forțelor  refacerea sănătății. Pe aceștia -am împărțit   categorii:
     
      Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres sau abandon, depresie anagapica, dizarmonie;
     2)         Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieții;
     3)         Psalmii penitenței, sau ai purificării;
     4)         Psalmii perfecțiunii, pentru cei care, după însănătoșire caută iluminarea.
     
     1.         Psalmii însănătoșirii: 22 și 102
     Psalmul 22 (în unele Biblii, este numerotat că Psalmul 23) începe cu versetul: “Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi” (“Domnul este păstorul meu”).
    Se citește pentru orice fel de ‘poticnire’ maladivă, psihică sau somatica.
    Este un Psalm al însănătoșirii dinspre spirit spre trup.
    Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activitatea arhetipului Tatălui protector și dătător de viață.
    Tatăl care biruiește “valea umbrei mortii” stimulând resursele vieții, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieții. “Toiagul Tău și varga Ta, acstea m-au mangaiat……”: lovirea sorții este resimțita că operație psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renașterii și pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică ( hrană, apa ), continuând cu cea energetică (“….sufletul meu l-a intors”) și terminând cu cea pontificala ( “ca să locuiesc în casă Domnului”). Efectul medical și atitudinea imunogena din identificarea cu realitatea Duhului. 
     Psalmul 102(103) care începe cu “Binecuvanteaza, suflete al meu pe Domnul…”. Acesta conține sugestii puternice, care creează un bine mental – condiția restabilirii sănătății. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelentă un psalm al regenerării, al întineririi. 
     
     2.         Psalmii profilactici: 6 și 38
     Psalmul 6, care începe cu “Doamne, nu cu mânia TA să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă certi…..”. Este un psalm care evidențiază relația între păcat și boală.
    Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au că urmare o îmbolnăvire somatica sau psihică.
    Boală psihică apare mai întâi că o îngustare a minții, alteori că o tulburare de personalitate, că o scindare sau o dizarmonie.
    Psalmul 6 nu lasă păcatul să se incuibeze până ajunge la boală, ci-l stopeaza.
    Trebuie spus că boală nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.
    Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor.
    El a plantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Să.
    Când legea este, încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea și boală – nu întru pedeapsă, însă, ci întru restabilirea legii. 
     Psalmul 38(39) care începe cu “Zis-am: Păzi-voi căile mele, că  nu păcătuiesc eu cu  mea….” (“Zisa-am: voi veghea   mele…”).
    Este un psalm care ne trezește pulsiunile morții: prin luarea la   condiției noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ.
    Amintirea morții nu naște tristețe, ci o valorizare   vieții.

  16. Magda 27 martie 2017 at 19:33

    Este aici conținut mesajul din Ecleziast: Toate  zadarnice, numai poruncile Dumnezeu dau sens  acest univers….( alt Psalm găsim o idee care ar părea  prin paradoxul ei: “minciuna  fii oamenilor”,  o  spre trezire spre Duh, spre salvare ). 
     
    Psalmii penitenței sau ai purificării: 21,31,50, 141
     
     Însănătoșirea presupune două etape: arderea negativității ancestrale sau achiziționate și restabilirea comuniunii cu armonia divină. 
     Psalmul 21(22), care începe cu “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,ia aminte, pentru ce m-ai părăsit?:” (“Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit…”  )
    Știm că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea Să, rostind chiar acest psalm: “Eli, Eli! Lamă sabahtani?”
    Nu-i vorba deci, de o poticnire sau o deznădejde a Să, ci de penitență pentru neamul omenesc.
     
    Iisus rostește acest psalm, căci în acel moment  El îi împlinește profeția; în acest Psalm se spune: …”Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele (…) și pentru cămașa mea au aruncat sorții”. Penitență Lui arde păcatul mumii. Citind acest Psalm, reactualizam penitență lui Hristos însuși.
     
     Psalmul 31(32). “Fericit cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-I  va socoți Domnul păcatul, nici nu este în gură lui vicleșug..” (Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit.
    Ferice de omul căreia nu-I ține în seamă Domnul nelegiuirea!
    Ferice de omul căruia Domnul nu-I socotește greșeală”) Este un psalm cu putere de întărire.
    Apare însă întrebarea: există oare greșeli care nu sunt ‘socotite’?
    Greșeli pentru care nu plătești prin boală sau moarte?
    Există greșeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vedere?
    Răspunsul (afirmativ), rezultă și din acest psalm, dar și din observarea unei cazuistici a penitenței universale, însoțit însă de următoarea explicație: prin greșeală, te micșorezi.
    Poți trăi și micșorat, suportând însă toate inconvenientele micșorării tale: marginalizare, mediocritate…
    Poți trăi miscorat și sănătos!, cu conditita să nu ieși de sub binecuvântare, că micșorarea să nu devină nimicire. 
    Psalmu 50 (51). “Miluiește-mă Dumnezeule după marea milă TA(….) Întoarce față TA de la păcatele mele….”. Este cel mai important Psalm al penitenței.
    Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile.
    El conține și sugestia arderii păcatului, dar și imperativul iertării, că ultima șansa a purificării.
     Psalmul 141(142). “cu glasul  meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”. Este psalmul asumării sacrificiului de șine, spre ridicarea celor părăsiți  și spre transformarea singurătății în șansa. 
     
    1.            Psalmii desăvârșirii: 45 și 119. Litania Legii 
     Psalmul 45(46).”Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară”.
    Este un psalm al practicii spirituale.
    Adevărată sănătate nu este o problemă medicală, și sufletească.
    De aici reiese și importantă acestui psalm al ascezei, unde găsim scris: “Opriți-va și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu…” (“Oprește-te și conoaste”).
    Unii autori filocalici, au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării. 
     
     Psalmul 118(119).”Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului” (“Ferice de cei fără prihană în calea lor..”).
    Psalmul aceste îi ‘incununeaza’ pe toți ceilalți.
    Este un tratat de medicină, de înțelepciune, de mistică.
    El reamintește secretul restaurării omului-interiorizarea
    Legii revelate-și cauza bolilor-încălcarea legilor universale.
    Cele mai importante legi universale pe care le încalcă omul sunt iubirea de Dumnezeu și iubirea de semen. Această încălcare se numește: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui și neputință iertării.
    Psihologia numește această serie de erori, structurate în caracter, “complexul Cain”: tendința omului de a-și elimină semenul.
    Această tendința-adesea tradusă în praactica-are că urmare și că avertisment îmbolnăvirea.
    Blestemul, blasfemia, ură, osândirea, au că prima urmare o cefalee, o dereglare endocrina sau circulatorie, o scădere energetică.
    Nu că să te pedepsească, ci că să te oprească de la încălcarea legii universale.
    Psalmul 118 ne trezește în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului și întru iluminarea minții. 
     
    Sfârșit

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.