În discuție: „Noua biologie (2)”

0
(0)

Urmare a pierderii ultimelor articole, s-a impus refacerea acestui articol…

În această a doua parte a documentarul, „Noua biologie (2)”, doctorul Bruce Lipton ne conduce la un alt nivel… Practic, ne demonstrează că medicina clasică, practicată în prezent pe baza produselor Big Pharma n-a ținut pasul cu evoluția științifică, rămânând (convenabil, nu?) cantonată în producerea și îndoparea oamenilor cu medicamente. Și ce-i mai important, pe bani… Pe mulți bani…

În biologie, informația este transportată și receptată de molecule, ceea ce este în concordanță cu principiile reducționiste ale fizicii și chimiei. Ceea ce se subliniază, este asta: în biologie, informația este doar în molecule. Dacă este doar în molecule, atunci, pentru a vă ajusta corpul, o să vă dăm noi molecule și asta e și ideea de bază a industriei farmaceutice, de a crea noi molecule, care să vă ajusteze corpul…

Dar problema este: informația e transportată doar în molecule? Ei bine, în fizica de modă veche, newtoniană, este, dar nu și în noua fizică (cea cuantică). Fizica veche, newtoniană, spune că universul e făcut din materie, ca o mașină. Dar în 1925, am restabilit o nouă viziune despre cum funcționează universul. Și ea spune așa: în mecanica cuantică, universul este, de fapt, făcut din energie. Ceea ce vedeți ca fiind materie fizică, la nivelul structurii atomice nu există, de fapt, fizic… Atomii nu sunt de fapt cu adevărat fizici, deși pot să vă arăt un electron microscopic al unui atom, perechile de atomi indicate cu săgeți, iată un adevăr interesant… Dacă iau o cameră [de filmat] și încep să mă apropii tot mai mult de acel atom, eu pot să merg prin tot atomul, chiar dintr-o parte către cealaltă a lui, și să nu văd nimic. Cu cât te apropii mai mult de un atom, cu atât vezi mai puțin și motivul este acesta: atomul nu există fizic, atomul este un vortex de energie.

Deci, în interiorul atomului nu este nimic structural, așa că suntem familiarizați cu atomul din stânga, atomul newtonian, cu minunatele bule rotindu-se de colo-colo ca într-un sistem solar și alte-alea, dar aici, atomul de astăzi este atomul cuantic care deși nu e vizibil, este de fapt acolo, dar problema e că un atom cuantic nu are o structură fizică.

Dar ceea ce vreau să subliniez este asta: lumea medicinii este bazată pe mecanica newtoniană, e bazată pe materialism, dar mecanica cuantică spune că nu materia este punctul final, energia este punctul final

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

56 thoughts on “În discuție: „Noua biologie (2)”

  1. Magda 23 martie 2017 at 12:47

    Și problema este aceasta: simptomele vă spun că nu funcționați într-un mod coordonat cu trupul Dvs.
    Și asta este important. Deci, noi nu vrem acum să…aceasta este o secțiune foarte importantă pentru mine în care vreau să mă bag, secțiunea legată de ”Părintitulconștient.
    Și se bazează pe asta: aceasta este legea convențională, vă aduceți aminte că am discutat de ”primația” ADN-lui?
    …cu mult timp în urmă, în primul discurs, da?
    Am spus că direcția informației merge de la ADN la ARN la proteină, ceea ce înseamnă că toată informația este extrasă din ADN.  
     
    Aceasta este înțelegerea convențională.
    Dar noi știm deasemenea acum, că informația merge deasemenea, și înapoi.
    Primul tip care a descoperit asta, a fost HOWARD TEMIN în 1960….el a sugerat că ARN-ul poate trimite informație înapoi ADN-lui…o curgere de sens invers, și toată lumea a spus ”Oh, ești nebun”.
    Din nou…el era un eretic.
    De ce?
    Religia convențională a spus că informația curge doar în sensul acesta.
    Cu ce-a venit el…a spus că este acest lucru, și că se numește TRANSCRIPTAZA INVERSĂ, o enzimă care codifică ARN-ul din nou în ADN…în sens contrar…
     
    Astăzi, cu toții știm acest cuvânt, deoarece acesta este virusul SIDA.
    El chiar există. Chiar dacă l-au numit idiot, lunatic și toate alea, el a primit premiul Nobel pentru ea.
    JORH CARIMS, este acum tipul care ne-a arătat că informația merge din proteină, înapoi în ARN, și noi știm că din ARN poate merge înapoi în ADN, și cum proteina citește mediul înconjurător, ea poate schimba ADN-ul și aceasta devine acum un fapt cunoscut în știință, de asemenea.
     
    Deci, informația merge acum în ambele direcții.
    De ce este asta important?
    Deoarece, o normală…când mergem la OBGY (Obstetică și ginecologie) și verifici dacă ești însărcinată, de ce este interesat doctorul mai întâi, când te întreabă….ce răspunsuri caută ei?
    Mănânci cum trebuie?
    Iei suficiente vitamine, minerale…este ca și cum ai lua o sondă și ai spune: Știi? …poți crește un copil, ai tot ce trebuie în interior…
    Și ideea de fond este asta: credința este aceasta…Care este rolul mamei în credința convențională?
     
    Înțelegeți asta: dacă fătul se dezvoltă din spermă și ovul cu gene, și credința convențională este că, toate condiționările sunt în gene, atunci mama, nu oferă nimic altceva, în afară de nutriție.
     
    De aceea la o consultație de OBGY , nu te întreabă de nimic altceva decât despre sănătatea nutrițională.
    Dar ideea este asta: noi știm că asta nu mai e în regulă…noi știm că mediul înconjurător poate schimba genele.
     
    Așa că, ceea ce vreau să subliniez este asta: mama este acum descoperită ca fiind dătătoare de informații, că mama ajustează genele copilului, dar nu este vorba numai de mama singură, mama este în cooperare cu tatăl așa că, pe măsură ce percepția mamei despre viață este alterată, de obicei aflată în tandem cu soțul ei, deci NU este vorba numai de mamă, ci vorbim despre părinți CARE-ȘI AFECTEAZĂ VLĂSTARUL în felul acesta.
     
    Că…vă aduceți aminte ce selectează genele?
    Vă aduceți aminte că spuneam că genele nu se pot selecta pe sine…CE selectează genele?
    Prima parte a discursului…Percepția!

  2. Magda 23 martie 2017 at 12:52

    Embrionul crește în uter…ce percepe el?
    Ce mediu înconjurător percepe embrionul?
    Mama!…deoarece se hrănește din sângele mamei.
    Ok! Ce are sângele mamei în el?
    Binențeles că are nutrienți în el, asta este ceea ce asigură hrana.
     
    Ce altceva are sângele mamei în el?
    Toți hormonii și moleculele care-i organizează corpul ca să răspundă la mediul înconjurător pe care ea îl percepe.
    Așa că, ghiciți ce?
    Fătul citește aia.
    Deci, fătul se adaptează mediului înconjurător pe care mama îl percepe.
     
    De ce se întâmplă asta?
    Deoarece natura este așa de inteligentă…
    Ea spune: sperma și ovulul sunt cele care dau GENUL.
    Când se împreunează, când și unde se întâmpla asta, nu face diferența…că sperma și ovulul se întâlnesc în mijlocul Africii sau în mijlocul Chicago-lui.
    Sunt două medii înconjurătoare diferite. 2 copii nu se vor adapta la fel în fiecare dintre aceste medii, așa că, pruncul va trebui să se adapteze înainte să se nască.
     
    Așa că, se pare că mama este programul de start al naturii.
    Îl ajută pe copil să selecteze genele care îi vor fi necesare acelui copil să supraviețuiască în mediul înconjurător, deoarece copilul va trăi în acel mediu pe care mama îl percepe.
    Deci, natura i-a dat mamei abilitatea de-a avea percepții, care să treacă prin placentă și acum, percepția mamei devine percepția copilului.
     
    În acest articol din ”Newsweek” (Știrile săptămânii) de anul trecut, se spune:
    Unde începe sănătatea?
    Obezitatea, cancerul și atacurile de cord…
    Cum vi se aranjează șansele în pântecul mamei.
    Această nouă înțelegere, iese la lumină și vă spune ceea ce eu încerc să vă spun: că genele copilului sunt selectate dinamic, ca răspuns la percepțiile mamei.
     
    De ce este asta important?  
    Așa cum am spus, asta îi permite copilului să fie imediat adaptat acelui mediu înconjurător în care trăiește mama lui.
    Totuși, de vreme ce percepțiile sunt credințe, și cum credințele NU sunt neapărat corecte, atunci, percepțiile unei mame…o mamă și un tată, vă aduceți aminte, ei sunt în tandem…percepțiile părinților, selectează genetic…este un mecanism de selectare genetică pentru copilpărinții sunt ingineri geneticieni.
     
    Ei selectează genele…cum va reacționa copilul.
    Acum, ascultați…gândiți-vă înainte să vă arăt diapozitivele…
    Într-un sistem de protecție…am dat- o în bară cu această întrebare…acum, puteți spune care sistem veți activa…sistemul de protecție….Ha!….și răspunsul este exact acesta:
     

  3. Magda 23 martie 2017 at 12:55

    Într-un mediu înconjurător amenințător, sistemul de percepție este activat…protecția este activată.
    Într-un mediu susținător, creșterea este activată.
    Ascultați adevărul, înainte să vă arăt diapozitivele, că va fi cu adevărat extraordinar: într-un embrion, organele și țesuturile se dezvoltă în funcție de cantitatea de sânge pe care o primesc.
    Cu cât primesc mai mult sânge, cu  atât e mai bună dezvoltarea lor.
    Un proces simplu și evident de creștere, prin nutriție.
     
    Ei bine, uitați-vă la acest diapozitiv.
    La șoareci, genele mamei favorizează creierul mai presus de mușchi.
    Am să vă ilustrez acești 2 șoareci identici genetic, în următorul diapozitiv.
    Dar importanța legată de asta, este aceasta: așa cum am spus…aceștia sunt identici din punct de vedere genetic, dar cresc aflați în medii înconjurătoare diferite.
    Și semnificația este aceasta: ei nu mai arată la fel, nu sunt ca niște clone unul altuia, ce este diferit?
    Ei bine, puteți să ghiciți care din ei este protejat, care crește într-un mediu protecționist, și care într-unul de creștere?
    Puteți să ghiciți?
     
    Cel din dreapta, crește într-un mediu de protecție.
    Ok? De ce? Gândiți-vă la asta: haideți să ne întoarcem la…vă aduceți aminte de axa HPSR?
    Când răspunsul la stress se întâmplă, unde se duce sângele în mod preferențial?
    …de la viscera către..brațe și picioare…uitați-vă la corpul acestuia.
    Deci, ceea ce am vrut să punctez, a fost că, într-un mediu stresant, mai mult sânge a mers în mușchii acestui individ.
    De ce? Pentru că acest pui este gata să iasă pentru o luptă sau fugă.
    Frate, este legat de plecare…
     
    Ok, celălalt lucru este acesta: nu putem vedea nimic despre sistemul lor imunitar, dar vă aduceți aminte că am vorbit de creier?
    Am spus…ce se întâmplă sub stres, în creier?
    Și răspunsul…
    Partea posterioară a creierului primește mai mult sânge, și partea din față se contractă.
    Priviți diferențele…le puteți vedea părțile anterioare ale creierului…este structura întunecată de deasupra mâinii mele, chiar aici.
     
    Partea din față a creierului acestuia, pornește din dreapta și merge până  în stânga.
    Diferențele dintre creiere50% din masa de creier, este pierdută. De ce?
    Pentru că partea posterioară a creierului, se dezvoltă…uitați-vă la această pată mare de deasupra mâinii mele.
    Aceasta este creierul posterior.
    Care este funcția acestuia?
    El este un atlet…
    Cum este un șoarece un atlet?
    Are mușchi excelenți, are reflexe excelente, dar are mai puțină inteligență.
     

  4. Magda 23 martie 2017 at 13:00

    Și se pare că…un adevăr40-50% din potențialul de inteligență al unui copil (IQ-ul), este determinat de mediul înconjurător prenatal.
    Acest ziar ilustrează asta.
    Și spune în subtitlu: capacitatea de a moșteni genetic IQ-ul, rămâne foarte discutabil.
     
    O nouă analiză, ne arată că influențele genetice pot fi mai slabe și că, influențele mediului înconjurător prenatal, sunt mai mari decât se aprecia anterior.
    Este bazat pe un ziar care revelează că 40 până la 50% din potențialul IQ al unui copil, este o variabilă, bazată pe percepția mamei de-a lungul sarcinii.
     
    Și asta spune…uitați-vă cum ne creștem copiii astăzi…uitați-vă la situațiile părinților din interiorul orașelor, uitați-vă la părinții care sunt singuri, care nu știu dacă vor fi în stare să-și susțină copiii sau pe ei înșiși.
    Acești părinți trăiesc într-un mare stres.
    Când trăiesc sub un mare stress, hormonii de stres traversează placenta și impactează copilul, selectând genele care vor altera dezvoltarea și evoluția acelui copil, așa cum ați văzut în articolul din ”Newsweek”, și că pot selecta gene care, mai apoi, duc la cancer, boli cardiovasculare, obezitate.  
     
    Toate sunt acum conectate, cu influențele mediului înconjurător prenatal.
    Rolul părintelui este de o importanță majoră în evoluția umană, pe această planetă.
    Se numește ”părintit” conștient…pentru că, atunci când suntem inconștienți, creem altelți…sau luptători de stradă.
    Luptători de stradă sunt ceea ce vor deveni, în final.
     
    Ei trăiesc NU conform creierului, ci după cum le dictează mușchii.
    Și trăim într-o lume în care experimentăm din ce în ce mai puțină inteligență în populație.
    An după an…coborârea în prostie a Americii.
    Unul din principalele motive…Nu am acordat atenție realității care ne spune că, un copil programat genetic în uter,  e ca și un răspuns la percepțiile mamei despre mediul înconjurător.
     
    Acesta este un articol foarte, foarte interesant și recent din ”Știință”:  ”transmisiile negenomice”…asta înseamnă transmisiile fără gene…”transmisiile negenomice, dincolo de generațiile de comportament maternal, și răspunsurile la stres, la șobolan”.
     
    Și ascultați ce spune: când o mamă crește un copil, acel copilaș, înainte de naștere, învață cum să-și crească propriul copil.
    Când acel copil crește mare, își va crește copilul în felul în care a fost crescut.
    Deci, partea interesantă este: când noi creștem un copil, noi, nu creștem doar noua generație, deoarece noi, deasemenea..influențăm următoarea generație, deoarece COPILUL NOSTRU, ÎȘI VA CREȘTE COPILUL ÎN MODUL ÎN CARE NOI L-AM CRESCUT PE EL.
     

  5. Magda 23 martie 2017 at 13:05

    Și importanța legată de asta este că, NU este genetic, și partea interesantă este: că asta înseamnă că noi, deasemenea, recunoaștem că mamele…oh…dați-mi voie să citesc…acest citat chiar deasupra părții de jos, de aici.
     
    El spune: ”Ei au arătat că mediul înconjurător poate declanșa diferențe în comportament și în manifestările genelor, în funcție de stres, care apoi, va fi transmis următoarei generații”….însemnând: cum vă trăiți viața astăzi, va altera comportamentul genetic al copilului de mâine. Pentru că poți transmite asta, imediat, într-o singură generație.
     
    Și importanța acestui fapt este că, dintr-odată, puterea necunoașterii că noi facem asta, trebuie să apară în viața noastră pentru ca noi să începem să creștem o generație cu care să putem trăi, mai degrabă decât cu o generație care ne poate ucide finalmente, datorită cantității de agresiune care a fost acumulată și-a violenței, care este știut că este o parte a acestui proces de-aici, în special în conexiune cu genele legate de stres, deoarece, în răspuns la stres, violența este unul dintre felurile primare de răspuns.
    (Foaarte tare! Are mare dreptate…)
     
    Așadar, cum funcționează creierul? Ăsta este un desen al lui JOEY VAN AMIRGEN….(ce haios stă aplecat ăla în salopetă albastră printre firele-neuroni căutând să le (re)dea energie prin băgarea lor în prelungitoare, și-a prelungitoarelor, în prize…)
     
    O să închidem aici în câteva minute așa că, așteptați un pic, suntem pe cale să terminăm.
    Lăsați-mă să vă explic ceva legat de creier…este un proces de conexiuni…conexiuni de experiențe.
    Experiențele vin în contact cu percepțiile noastre…percepția este o experiență…asta e ea.
    Și pe măsură ce primim o percepție, ne configurăm corpul să reacționeze la acea percepție.  
    În principiu, putem spune asta: creierul este un dispozitiv care convertește, oricare ar fi experiențele, în conștiență.
    Deci, lumina îmi intră în ochi, dar vibrații electromagnetice trec prin nervul meu, sunetul îmi intră în urechi, dar vibrații electromagnetice trec prin nervul meu, către creierul meu.
     
    Atingerea, este presiune fizică, dar vibrații electromagnetice urcă prin braț…
    Ideea este următoarea: creierul convertește tot acest mediu înconjurător, în vibrații electromagnetice care devin conștiența noastră.
    Dar partea legată de creier, este că înregistrează aceste lucruri…așa că, atunci când o experiență intră nu numai că vedem imaginea acestui/acelui moment, cu o conștiență vie, dar noi, deasemenea, suntem capabili să înregistrăm acea experiență.
     
    De ce? Și răspunsul este….acesta este un punct culminat, dar interesant. De ce?
    Și răspunsul este acesta…pentru că dacă îmi iau conștiența și o rulez înapoi prin creier, repet experiența din nou.
    Ideea de fond este: creierul este un înregistrator.  
    Este ca o cameră…face o poză. Aici este imaginea a ceea ce am învățat.

  6. Magda 23 martie 2017 at 14:04

    Iar conștiența este ca un BEC care luminează poza și, până când îmi iau conștiența și o trec prin poză, recreez comportamentul.
    Deci, chiar dacă oamenilor nu le place să audă când cineva spune: ”Oh, ești exact ca maică-ta!” sau ”Ești exact ca taică-tu!”, tu de dai în spate și spui: ”Uhhh…Nu se poate! Dar realitatea este că DA, deoarece comportamentul tău este cum l-ai învățat de la ei, și comportamentul Dvs.este un playback al experiențelor Dvs.
     
    Și apoi, spui: ”Așteaptă, am liber arbitru, am o minte, mă pot gândi la lucruri diferite!” și răspunsul este acesta și aici este zona culminantă…este ăsta: este bazată pe o poză pe care am să vi-o arăt, dar se bazează mai întâi pe acest fapt: este estimat că, 4 miliarde de impulsuri nervoase intră în creierul Dvs., în fiecare secundă.
     
    În timp ce stați chiar acum, 4 miliarde de impulsuri nervoase vă lovesc creierul în fiecare secundă.
    Dar noi putem susține aproximativ 2000 de biți din acea informație în conștiință.
    Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea informației care intră, NU este conștientizată.
     
    O să vă dau un exemplu: Ok, uitați-vă la diapozitive aici și dintr-odată, focalizați-vă pe cămașă la spate. Doar concentrați-vă un pic…o puteți simți? Ok…mișcați-vă un pic..o puteți simți stând acolo?
    Și întrebarea este: oare nu o simțeați că e acolo până nu v-am cerut să o simțiți?
    Răspunsul este: Nu, Dvs.o simțiți tot timpulnervii nu se închid, mereu intră informație.
     
    Dar care a fost faptul?
    Nu i-ați dat atenție, deoarece nu era necesar pentru ca, conștiința Dvs.să aducă la suprafață că ”Hei, porți o cămașă…porți o cămașă….porți o cămașă…”
    Și Dvs.”Știu că port o cămașă…nu trebuie să-mi spui!”
    Creierul este deștept: lucrurile care sunt cunoscute, nu sunt aduse la/în atenția conștiinței Dvs.
    De ce?
    Deoarece atenția Dvs.conștientă, poate suporta un procent așa de mic…dați-mi voie să vă artă ce procent.
    Imaginați-vă că există 4 miliarde de puncte (pixeli) care compun acest peisaj, și că reprezintă toată informația care vine în creierul Dvs.chiar acum.
    Cât din această informație din acest diapozitiv intră de fapt în conștiința Dvs.?
    Și răspunsul este: vedeți ace mic punct?
    Dacă da, dacă îl puteți vedea, acel punct este de 1000 de ori mai mare, pentru că a trebuit să vi-l arăt….
     
    Cu alte cuvinte, ce este cu toată chestia asta?
    Această chestiune, este informație care-ți intră în cap chiar acum, dar de ce are nevoie de conștientizarea ta?
    Și răspunsul este: pentru că, dacă Dvs.deja ați învățat cum să faceți ceva ca răspuns la semnal, nu există motiv..este ca și ”hei, ai o cămașă pe tine…ai o cămașă pe tine!”. ”Nu trebuie să știu asta!”

  7. Magda 24 martie 2017 at 10:50

    Și ceea ce vreau să punctez, este asta: mojoritatea comportamentului nostru, ascultați asta…majoritatea comportamentului nostru este din experiențe mereu și mereu și mereu repetate, deci, conceptul este acesta: majoritatea comportamentului de care ești lucid, NU VĂ GÂNDIȚI LA EL CONȘTIENT…
     
    O să vă dau un exemplu: pentru  cei care conduc o mașină, este un exemplu excellent.  
    Ați condus vreodată o mașină și ați intrat într-o discuție cu cineva, în timp ce conduceați?
    Și ați vorbit și ați vorbit și ați vorbit, și ați realizat jumătate de oră mai târziu că ați condus pentru jumătate de oră, și nu ați acordat atenție la nimic de pe drum, dar totodată realizați că ați ajuns aici deasemenea, deci nici nu ați lovit nimic.
    Și ideea legată de asta, care este?
    Deoarece condusul este o experiență învățată pe care ați pus-o în programarea Dvs.și o faceți automat…mersul este o experiență învățată.
     
    Mi-am rănit genunchiul cu ani în urmă, și când a trebuit să-l refac, am realizat că trebuie să reînvăț cum să merg, deoarece a trebuit să trec din nou prin procesul de a ridica piciorul, să calc și toate astea…deoarece, când l-au refăcut, s-au rupt și cărările nervoase și ideea este: Dumnezeule, acum când mă mișc pe stradă, nu trebuie să mă gândesc la mers și totuși, este necesară o mulțime de coordonare, o mulțime de învățat este în asta.
     
    Și ideea de fond este asta: majoritatea comportamentului de care sunteți lucid, este transparent pentru Dvs…nici măcar nu-l vedeți. De ce? Deoarece este așa de automat că, la serviciu sau în orice faceți, totul iese la suprafață, cine apasă un buton și Dvs.reacționați, NU vă gândiți…vă gândiți: ”o să merg în vacanță, abia aștept să mă duc acasă, aștept cu nerăbdar asta”, și între timp vă faceți treaba…cum puteți face asta și totuși să aveți acele gânduri între acele mici punctulețe de conștiință?
     
    Răspunsul este acesta: deoarece, aproape toate acțiunile noastre sunt izvorâte din previzualizare, nu le vedem, se repetă automat și de ce asta începe să fie o problemă?
    Este o diferență între A FACE ceea ce spuneți, voi nu faceți ceea ce spuneți…de ce?
    În capul dvs.sunteți o persoană bună și vă spuneți dvs.înșivă: ”Știți, încerc să fiu bun…vreau să pierd din greutate…vreau toate aceste lucruri, DE CE nu pot controla asta?”
     
    Și răspunsul este: din cauză că toată această conștiență reprezintă acel mic punct.
    Majoritatea controlului, 99,999999999% este déjà programat din experiențele dvs. învățate.
    Nu puteți pierde din greutate doar pentru că un mic punct de conștiință spune asta.
    Trebuie să recunoașteți că aveți greutate, deoarece există unele experiențe învățate pe care le aveți legate de viața dvs., care sunt programate acolo.
     
    Puteți să scăpați de program…puteți avea amnezie…Așa că, o să vă dau un exemplu: vă aduceți aminte de filmul ”În ceea ce-l privește pe Henry” (Regarding Henry) cu Harisson Ford, există un avocet care este împușcat și se trezește într-un spital cu amnezie….
     

  8. Magda 24 martie 2017 at 17:14

    Cine sunt eu? Unde mă aflu? Ce Dumnezeu se întâmplă aici? Așa că-l duc acasă, nevasta lui încearcă să-i spună: Uite, așa locuim noi, și alea alea și se duce la serviciu și toți colegii de la service îi arată ce și cum…și el este avocat, știți…și el privind aceste reamintiri de la distanță, deoarece voia să recompună imaginea sa și începe să pună totul la locul unde era, dar dintr-o dată el se răzgândește și spune: ”Știți?….Asta chiar pute. E o viață împuțită”.
    Și a decis: ”la naiba cu imaginea”.
     
    Am să încep o viață cu totul nouă. Deci, iese afară și sfârșește prin a-și schimba convingerile în credințe cu totul noi,  și imediat își schimbă viața.
    Și problema este aceasta: în afară de cazul în care aveți amnezie, toate vechiile dvs. credințe sunt blocate acolo.
    Și problema legată de asta este că, NU contează că mintea dvs.conștientă spune că asta este ceea ce vrei să faci, DACĂ nu mergeți în centrul credințelor dvs.unde, descoperiți că gândurile și acțiunile dvs.NU sunt la același nivel unele cu altele.
     
    Și sunt oameni….observați oameni care spun: ”Nu știu ce spun alții, dar eu sunt o persoană așa drăguță….Dispari de-aici, nu mă deranja, nu vezi că vorbesc aici?!? Chiar sunt o persoană drăguță! Dispari măăh! ” 10
     
    Și ideea…De ce? Pentru că ei nu se văd pe sine spunând asta.
    TOTUL ESTE PRE-PROGRAMAT.
    Dar conștiința este preocupată de ideea că nu este plăcută.
    Problema este: trebuie să conectăm înțelegerea noastră, cu credințele noastre.
    Credințele ne selectează genele, credințele cu care suntem programați.
     
    Deci, ideea de fond este asta: celula este ca o cameră foto. Și cum funcționează camera?
    Ei bine, există o imagine în afară care este proiectată prin lentilă, și lentila ia acea imagine și o focalizează pe film (peliculă)…Ce fel de imagini sunt făcute pe film?
    Complementarele (negativele n.t.).
    Filmul este tot timpul un complementar la ceea ce vede.
     
    Este un pozitiv în afară și un negativ în interior.
    Deci, materialul din interiorul camerei este în mod fizic, un complementar la ceea ce se vede în afara camerei.
    Importanța acestui fapt este că, celula este exact același mecanism.
    Celula percepe mediul înconjurător.
    Lentila este membrana care recepționează semnalele, și trimite semnalele la nucleu, apoi nucleul va ajusta genele, așa cum am văzut în lucrarea lui Carims – să ajusteze genele, pentru a complementa mediul înconjurător.
     
    Deci, dacă săgeata aceea din afara celulei este un antigen, un virus sau o bacterie, atunci celula va face în interiorul ei anticorpi, care sunt lacăte complementare acelora.
    Oh, asta e minunat.
    Asta spune că structura celulei este blocată de ceea ce percepe celula.
     
    Ideea de fond este asta: celulele voastre…care este fiziologia lor?
    Și răspunsul este: CEEA CE VEZI!
    Dacă deschizi ochii și asta este imaginea pe care o vezi când deschizi ochii, atunci, ce fel de structură vor face celulele dvs.ca să răspundă la asta?
    O vor complementa.
    Aceasta este o situația patologică, celulele vor deveni patologice.
     
    Pe de altă parte vă puteți schimba credințele, sau să vă deschideți ochii și puteți vedea ceva mult mai frumos, cum ar fi Max Field Parish ”Extazul” și ce vor face celulele acum?
    Or să fie în creștere sau protecție când văd această poză?
    Creștere…creșterea va permite mentenanța și supraviețuirea și sănătatea individului.
     
    Ok? Dar acum ascultați, noi o să învățăm deasemenea asta: că filtrele pot interveni între cameră și realitate.
    Și când pui filtre, schimbi imaginea, prin modificarea datorată filtrului.
    Este inteligibil?
    Deci, ceea ce vreau să subliniez, este asta: celulele au filtre.
    Și filtrul este ce? CREDINȚA.
     
    Credința intervine între mediul înconjurător și răspunsul celulei, deci credința este un filtru care ia mediul înconjurător și-l convertește în ceva ce poate înțelege și apoi va face legătura cu celula, și celula va putea face un complementar din asta.
     
    Acum, ce mi-ar place să faceți, este să mergeți la plicul dvs. și să luați unul dintre filtrele de sticlă roșu sau verde, oricare… roșu sau verde, și țineți-l în fața ochilor dvs.și în timpul ăsta uitați-vă la ecran…va fi roșu sau verde?
    ….Țineți ochelarii sus și spuneți-mi…este aceasta o poză a iubirii sau a fricii?
    Când vedeți această poză, trăiți în iubire sau în frică?
    Spuneți tare…(dragoste), Iubire și frică…ok.
    Trăiți în iubire sau în dragoste?…Iubire….Ok, acum mergeți înapoi.
     
    Schimbați ochelarii cu cealaltă culoare…Ok? Aveți cealaltă culoare pusă? Trăiți în iubire sau în frică? ….În frică…
    Ideea e că…scoateți ochelarii…
    Acum, uitați adevărul…Acesta este adevărul și este așa de simplu.
    LUMEA ARE TOTUL ÎN EA.
     
    Dar dvs.puteți vedea doar…ce ați fost antrenați să vedeți.
    Experiențele dvs.v-au învățat…filtre. (care acționează ca o auto-apărare în fața mediului, pentru o adaptare la mediul înconjurător, devenind suportabil subiectului.)
     
    Vă puneți filtre în fața ochilor, și mergeți prin viață cu credința care schimbă realitatea în CEVA ce dvs.selectați din ea. (Cred că asta face parte din instinctul de conservare a speciei, ca să nu ducă la auto-distrugere.)
     
    Dacă trăiți în frică și mergeți pe stradă, v-ar interesa floarea aceasta frumoasă de-aici sau acea figură cu aspect întunecat de acolo în colț?
    Faptul este că, vă veți uita după lucruri ce vă pot speria…Ok…continuați să vă uitați după lucruri ce vă sperie…Ce credeți că veți găsi? LUCRURI CARE VĂ SPERIE.

  9. Magda 24 martie 2017 at 17:20

    Și ideea de fond este aceasta: FRICA GENEREAZĂ REALITATEA, deoarece filtrele doar selectează din ea, ceea ce va trece prin filtrul dvs.de credințe.
     
    (Hmm…discutabil! Adică, ce vrea să spună? Că frica generează o potențială realitate realizabilă, TOCMAI  pentru că filtrele tale – datorită experienței de viață și a aceluiași mediu înconjurător – s-au  obișnuit să facă asta din orice (motivat sau nu, cu atingere asupra integrității fizice sau morale, iremediabillă sau nu…), ORI frica (fatalistă) devine o abilitate în a descoperi realitatea așa cum e ea, dar numai prin partea ei negativă de AMESTEC LUMESC, fie generată de un moment istoric tragic, în care apare goală, dezbrăcată de iubire și crudă, iar credința (transformată în obișnuință) în generarea ei, fiind subiectului ACUM de folos, confirmând  perceperea imediată a pericolului datorită ei, spre deosebire de ceilalți –  incapabili în  primă fază de răspuns imediat, prin anticiparea unor evenimente.
    Frica poate fi ceva ce frizează patologicul cu adevărat,  ori FĂRĂ legătură cu realitatea imediată în care, fie sunt amestecate toate cum spune Dr.Bruce Lipton, fie e un mediu chiar liniștit, pașnic…) lipsind însă inițiativa ajustării mediului înconjurător ostil, prin alegerea de filtre din partea subiectului, drept pentru care se  manifestă sub formă de boală serioasă, sau mai ușor… printr-o fobie sau o ipohondrie…)
     
    Deci, hai să spunem că eu cred în frică. Merg pe stradă…da? Și mă împiedic de ceva și Oh, la naiba…încerc să-mi țin privirea la drum și am dat peste acest lucru…mi-a luat privirea de la drum!
    Eu trăiesc în frică, dar tipul ce merge în spatele meu are ochelarii roșii, ok?  El trăiește în dragoste. El merge și : ”Aah…o bucată de aur!!!”
     
    Eu trăiesc în frică…
    Nu pot vedea aurul…
    Nu mă uit după aur…mă uit după frică.
    Și ceea ce vreau eu să punctez legat de asta, este: scoțând ochelarii din când în când, reprezintă o schimbare de credințe.
    Voi puteți să faceți asta, vă puteți schimba viața, dar trebuie să vă schimbați ochelarii pe care-i purtați.
     
    Noi, am fost inoculați încă de la concepție cu credințe darwiniste, că viața este o luptă, că supraviețuirea este bazată pe abilitatea dvs.de-a lupta, pentru a reuși în viața asta.
    Deci, aceasta este credința dvs.și toată lumea pe-aici SE LUPTĂ (cu ei înșiși, unii cu alții…laughing
     
    Și realitatea este…cu cine ne luptăm?
    Ne luptăm în credințe, NU ESTE NIMIC REAL…(Serios?  Foamea e reală, jegul de pe tine e real, lipsa locurilor de muncă și-a banului provenit de pe urma muncii e o realitate, grija zilei de mâine – atunci când e justificată – e reală! )
     
    Și în fiecare zi auziți la știri…fie-ți frică, fie-ți frică…ochelarii se îngroașă și se îngroașă…(aici are dreptate pe de-o parte: Frica favorizează instinctul de brută, de supraviețuire în fața inamicilor….reali și/sau imaginari, prin exagerări și repetări, indusă special!
    Dar cât rău au făcut/fac ȘTIRILE ne-făcute la/din timp și care, cu adevărat trebuiau să genereze frică, pentru a preîntâmpina efectele  negative sau catastrofale ale unor fapte din viitor,  printr-o simplă avertizare făcută cu realism AZI! )
     
    Și în acest proces, sănătatea dvs. este aruncată pe fereastră…
    Că trăiți în dragoste sau frică, este în totalitate o credință, și vă pot spune asta, deoarece obișnuiam să trăiesc în frică, și acel lucru s-a dus în totalitate pe fereastră acum…
    Realitatea este că, odată ce mi-am schimbat filtrele, viața mea imediat s-a schimbat, lucrurile au început să vină către mine, și înainte nu, de ce se întâmplă asta?
    Ei bine, acestea sunt ultimele 4 diapozitive…o să ieșiți de-aici…vă  scot eu de-aici.
    Ultimele 4 diapozitive…Acesta este un dispozitiv numit magneto-encefalograf.
     
    În loc de electroencefalograf în care pui fire și citești activitatea creierului, magneto-encefalograful, citește activitatea din creier, dar NU atinge capul…  
    Există o sondă deasupra capului omului pe partea dreaptă a lui…Iar sonda se numește SQUID (Dispozitiv de inducție super cuantică = DISCU)
    Ce face el? Citește câmpurile magnetice.
    Și ce ne arată?

  10. Magda 24 martie 2017 at 17:26

    Că, pe măsură ce faceți procesare neurologică, gândurile dvs.nu sunt/stau în capul dvs.
    Undele dvs.cerebrale, de fapt, emană și se transmit din capul dvs.
     
    Ca și atomii și moleculele, dvs., mereu emiteți și absorbiți energie.
    Și gândurile dvs.sunt energii pe care le trimiteți afară.
    Nu este ceva mistic sau ceva asemănător, este CEVA FIZIC…bazat pe simple reguli ale fizicii.
    Și spune asta: când un curent trece printr-un fir, dacă puneți mâna dreaptă….se numește ”regula degetului mare de la mâna dreaptă”.
    Și se face așa: dacă am un fir și un curent care circulă în direcția asta, și dacă pun mâna dreaptă cu degetul mare așezat în direcția curgerii și cuprind firul, degetele mele oglindesc orientarea câmpului magnetic din jurul acelui fir.
    NERVII, SUNT FIRE.
     
    Când activitatea nervoasă traversează nervii, un câmp magnetic arătat în acel cerc de culoare portocaliu-gălbuie, părăsește capul și revine înapoi din nou.
    Deci, ca idée de bază, GÂNDURILE dvs.RADIOEMIT. 
    Și acum, ascultați și un alt lucru interesant pe care îl vom atașa de următorul, și apoi, dintr-o dată veți vedea legătura din toată treaba asta, cam așa: ”Paradoxul din creier al lui Einstein-Podolskz-Rosen, Potențialul transferat”
     
    Dați-mi voie să vă explic asta, imediat.
    Și se întâmplă acum așa: particulele în fizica fundamentală, vin învârtindu-se, și vin în pereche…unul învârtindu-se către stânga, unul către dreapta. Și se spune că, dacă schimbi rotirea unuia, celălalt va începe imediat să…își va schimba rotirea ca să-l complementeze.
     
    Așadar, dacă unul se învârte la stânga și altul la dreapta, dacă îl iau pe cel din dreapta și îl învârt către stânga, cel din stânga, aproape instantaneu, se va învârti la dreapta, deoarece sunt complementari.
     
    Ideea legată de asta, este: dacă îndepărtez particulele una de alta, și dacă schimb aici rotirea, și aici se va schimba.
    Și, dacă le mut și mai departe una de alta, TOT se schimbă și se pare că, poți să iei două particule și să lei pui de-o parte și alta a Universului, schimbă o particulă, și cealaltă se va schimba instantaneu.
    Se numeșteacțiune la o distanță”.
     
    Încâlcire. Și problema legată de acest articol este că spune că nu este doar un efect cuantic.
    Ei, iau doi oameni, îi pun să interfereze unul cu celălalt, doi oameni care nu s-au întâlnit niciodată, ei au șansa să se cunoască, să stea jos, să vorbească, să interacționeze pentru a se creea o legătură cât de cât.
    Apoi ei duc unul dintre acești tipi, și-l pun la 15 m distanță acolo, într-o cușcă, o cușcă cablată care să fie protejată de câmpurile electromagnetice, și apoi îl iau pe celălalt tip și-l pun aici, în altă cușcă… sunt 15 m între cei doi tipi.
     
    Și se duc la acest tip și îi pun o lumină intermitentă în ochi, ceea ce va cauza ceea ce se numește un
    ”potențial evocat”,  creierul începe să se înflăcăreze din cauza strălucirii (odată cu ea) și s-a văzut că, atunci când îi  pun luminile în ochi acestui tip, pentru a obține un ”potențial evocat”, simultan, tipul de acolo, are același ”potențial evocat”…
     
    Ideea este: creierele sunt interconectate că, pe măsură ce se creează o legătură între oameni, cu atât mai mult sunt interconectați.
    Și oamenii care sunt interconectați aici, au fost cupluri suficient de mult; știu în mod frecvent că unul poate avea un gând, și celălalt să-i răspundă, fără să fi vorbit măcar.
     
    Motivul este acesta: Suntem conectați de energia dintre noi.   
    Importanța? Puterea rugăciuni.
    ….Rugăciunea poate fi trimisă către alți oameni, și să le influențezi biologia.
     
    Noi, putem influența sănătatea prin sistemul nostru de credințe, și să afectăm pe ceilalți din jurul nostru, de asemenea.
    Dar asta, este mereu minunat când vorbim de extraordinara natură a puterii rugăciunii.
     
    Ce putem spune de puterea urii?
    Puterea urii, lucrează în același fel.
    Dacă urăsc pe cineva, sunt conectat cu el.
    Nu pot urî pe cineva și să cred că nu sunt conectat cu el pentru că nu-l cunosc, deci, când urăsc pe cineva, sunt conectat cu el, dar problema este asta: că și puterea rugăciunii, din păcate, în loc să trimitem ”vești bune”, încep să trimit ”vești rele”.
     
    Ei bine, răspunsul funcționează deasemenea și în sens invers.
    Voodooo…este trimiterea ”veștilor rele”, opusul trimiterii rugăciunii, a trimiterii bolii…
    Care este importanța acestui fapt?
    TOȚI SUNTEM INTERCONECTAȚI.
    Toate gândurile noastre, nu sunt numai în capetele noastre.
    Gândurile noastre sunt în câmp și se prind, în mod specific, acelora care sunt asociate cu ele.
    Câți dintre voi ați spus frecvent: Știi, am tot vorbit de Bob…nu l-am mai văzut pe Bob de 25 de ani, Uh…sună telefonul….HEI BOB! Tocmai vorbeam despre tine…
     
    Toți am avut experiențe ca asta și semnificația este asta: SUNTEM TOȚI INTERCONECTAȚI!
    Gândurile dvs.au fost mereu conectate…
    De fapt, a fost descoperit recent că, vă aduceți aminte de acele antene de la suprafața celulei? Ele recepteză IDENTITATE…
     
    Și asta este interesant deoarece oamenii care primesc inimi și plămâni de la oameni care au murit, primesc și unele caracteristici împreună cu inima și plămânii.
    Se obișnuia să se spună: Ei bine, asta este în memoria celulei și ideea este: Uite ce…eu sunt un biolog cellular, și știu că ele nu au neuroni și creier…nu se poate ca o celulă să aibă memorie!

  11. Magda 24 martie 2017 at 21:33

    Cum este adusă memoria celulei?
    Deoarece identitatea persoanei este adusă prin antene când noi, nici măcar nu suntem în corpurile noastre. ( Vorbește exact ca David Icke…cam greu să începi să crezi că ești doar o PROTEINĂ care-și flutură FENOTIPUL pentru a fi văzut/ă de ceilalți )
    Noi avem antene la suprafață care ne disting pe fiecare din noi.
    Se numescreceptori de sine”.
     
    Receptori de sine, receptori ai sinelui…ce-nseamnă asta?
    Încerc să iau celulele mele să le pun în corpul tău, dar sistemul tău imunitar spune: ”Hey, astea nu sunt celulele mele….scapă de ele!” laughing
     
    Așadar, ele citesc IDENTITATEA.
    De unde vine identitatea?
    Vine de la aceste antene!
    Deci, ideea este asta: dacă iau celulele dvs.și le tai antenele de identitate, receptorii de sine, celulele dvs.sunt universale.
    Ele nu au nicio identitate.
    Pot lua celulele dvs.să le pun în alt om, NU vor fi respinse…le pot pune într-un șoarece…NU vor fi respinse…pot lua celulele dvs.să le pun și-ntro găină, și vor funcționa, fără să fie respinse, DEOARECE NU AU IDENTITATE.
     
    DECI, UNDE ESTE IDENTITATEA?
    EA VINE DE LA ANTENE.
    …Ce înseamnă asta?
    Tu NU ești în interiorul corpului de la bun început…
    Tu ești în mediu înconjurător.
    Și când transplantezi organele unei persoane decedate într-o persoană în viață, acești oameni, încă au antenele legate la acea identitate, deci acum, acea persoană este acum adusă înăuntru, prin acești plămâni sau inimă, sau ce-o fi.
     
    (Aici e discutabil, și pune o problemă imensă dpdv MORAL al medicilor – legiști sau nu – pentru că, NU SE POT PREVALA ORGANE DE LA UN OM MORT, DECEDAT, CI NUMAI DE LA UN OM ÎNCĂ VIU!
    D-aia se și folosesc cele mai puternice narcotice pe muribunzii conectați la aparate, prin respirație artificială, aparent legume… pentru ca să le anestezieze frica teribilă dinaintea morții, imposibil de exprimat pentru că trupul nu-i mai ascultă ca să le poată comunica prin viu grai medicilor, despre groaza, durerea eviscerării lor PE VIU (disecție, mai ales prin spargerea sternului),  iar prin amorțire, NU și a conștiinței care-i trează, iar sinele celui sacrificat pentru ca un altul/a să trăiască, reliefat prin receptorii de sine (prin antenele încă vii, da?) dacă acela ar fi MORT, antenele n-ar mai fi parte a celulelor, ci din categoria celor universale, care pot fi translatate în găini, porci și alte animale! Corect?
     
    Ce spune apoi în documentar Dr.Bruce Lipton, apropos de sistemul imunitar în privința transplanturilor și NU despre cei de la care li se prelevă organe, ci tocmai acelora cărora le sunt destinate aceste organe, ca să nu se mai împotrivească :
     
    ”Care este funcția sistemului imunitar? Protecția din interior…deci, împotriva bacteriilor sau virușilor din mine…Ok? Deci, uitați-vă care este ideea: încep să văd leul, obțin o eliberare de adrenelină și gluco-corticoizi, sângele îmi aleargă prin brațe și picioare ca să pot fugi de leu. Ce credeți să se întâmplă cu sistemul meu imunitar? O să-i crească funcționalitatea sau o să-i scadă? …O să scadă! De fapt, aceiași hormoni, aici este ideea…aceiași hormoni din stress, sunt folosiți de profesiile medicale să închidă sistemul imunitar la oamenii care vor să primească transplanturi de organe și țesuturi.   De ce? Pentru că nu vreau să fie respinse… Cum regularizez sistemul imunitar? Ei bine îi dau acești hormoni, dar ce fel de hormoni sunt aceștia? Sunt hormoni de stress.   Așa că se spune: ”Ok, nu primești grefă a unui țesut ordinar, dar ești sub stress. ” Ce se întâmplă cu sistemul imunitar?… Se oprește… Și motivul pentru care face asta, este conservarea energiei, deoarece am de-a face cu mediul înconjurător exterior care este o sursă de amenințare.   Voi știți la fel ca și mine că, atunci când sunteți stresați, că sunteți la școală sau la lucru, când nivelele de stress sunt foarte ridicate, atunci vă îmbolnăviți. De ce?)”
     
    DECI, LEGEA NATURALĂ ESTE ÎMPOTRIVA MONSTRUOZITĂȚII TRANSPLANTURILOR!
     
    (dovadă reacția donatorilor, a celor sacrificați, dar și-a eventualilor primitori…
    Chiar Dr.Lipton a spus că, aceia cărora le-au fost băgat în corp vreun organ de la unul/a ”decedat/ă”,  au început să aibă, împrumutând fără să vrea…odată cu transplantul organului respectiv, CEVA și  din comportamentul aparținător SINELUI aceluia care a fost omorât/ă ca ei să trăiască, datorită MARTORILOR DE NECONTESTAT al acestei crime – AL ANTENELOR , CARE-S PARTE INTEGRANTĂ  A CELULELOR VII și care, au dat IDENTITATE SUBIECTULUI  ÎNCĂ VIU, PE URMĂ DECEDAT …. DATORITĂ PRELEVĂRII lor când încă era în viață, totodată transferându-se primitorului, cu organ cu tot.
    Altminteri, fără antenele aferente care dau o amprentă individualității cuiva,  ar deveni simple, din categoria celor UNIVERSALE care pot fi plantate în orice fel de animal!)

  12. Magda 24 martie 2017 at 22:30

    Acum, o știre foarte interesantă și abia am citit-o săptămâna trecută…și este chiar entuziasmantă.
    Când o mamă este însărcinată, și fetusul se implantează pe sine, celulele fătului migrează prin sistemul mamei.
    Noi obișnuiam să credem că aceste celule dispar la naștere, că o să fie pierdute din sistem.
    Acum, am descoperit că NU.
     
    Mama și copilul ei, sunt conectați deoarece amândoi…mama are celulele copilului în ea, ca să recunoască identitatea copilului.
    Așa că, mama poate spune când ceva merge prost cu copilul ei, chiar dacă nu sunt conectați, deoarece SUNT PE ACEEAȘI FRECVENȚĂ DE UNDĂ.
    Importanța acestor lucruri este că…ceea ce m-a lovit pe mine…primul lucru care m-a lovit…
     
    Am fost nespiritual, am fost un om de știință din sectorul de cercetare al medicinii alopate…
    Nu mă uitam după spiritualitate, tot ceea ce căutam, este cum se poate controla celula pe sine.
    Am văzut membrane și am înțeles asta, am văzut și receptorii de recunoaștere de sine, și am spus în sinea mea: ”Dumnezeule, eu NU sunt aici în interior…eu mă unduiesc în mediul înconjurător, prin receptorii mei (cred că spune..n.t.)…De ce?
    Dacă îndepărtez receptorii, nu mai am niciun fel de identitate.”
     
    (Și totuși, cum se împacă ”plutirea”/unduirea prin mediul înconjurător cu mecanica cuantică care, confirmă (Dr.Lipton) că  NU este punctul final, ci energia, care, potrivit fizicii cuantice – energia dă formă materiei, iar atomii sunt energii care  n-au margini (e-adevărat…ci-s vortexuri de energie) care se ating mereu, fiind legați unii de alții, prin excelență –  UNDE DE ENERGIE – care intră în relații ȘI cu atomii din jurul nostru DAR culmea…așa atomizați cum suntem, NU PUTEM IEȘI totuși DIN CÂMPUL ENERGETIC (decât atunci când murim!).
    Nelămurirea ar fi – suntem ȘI în interior, dar și în exterior totodată?!Sau numai în exterior datorită antenelor?)
     
    Și ideea de fond, este asta: dacă primești identitate din mediul înconjurător…ce se întâmplă dacă…este ca un televizor cu o antenă, dar antena este reglată către o anumită identitate.
     
     
     

  13. Magda 25 martie 2017 at 16:01

    Uitați problema: vă uitați la un show de televiziune…tubul televizorului se strică.
    Ce spunem despre televizor? Este cum? Este mort…A încetat emisia? Da sau nu?…Nu…Cum știți?
    Vă luati un alt televizor, puneți antena în funcțiune, dați drumul pe același post și BUM! ești din nou pe sticlă.
    Ideea este asta: pot să scot receptorii de sine din celulele tale, și să le pun în altă celulă.
     
    Pot lua celulele mele, tai receptorii mei de sine, iau receptorii tăi de sine și-i lipesc la celulele mele, și să-i pun pe ai mei…asta este vinderea unui corp…este tine însuți.
     
    (Ce zice?!
    1.iau celulele mele (de unde?), dacă-s ale mele, NU sunt la mine, sau ce?
    2.Apoi tai receptorii mei de sine, și-i iau de la tine, lipindu-i celulelor mele.
    3.Ce se întâmplă cu receptorii mei de sine, tăiați? Și, de ce i-am tăiat?
    4.Dacă iau receptorii tăi ”de sine” de la tine, înseamnă că TE LAS ÎN CELULELE GOALE…devenind UNIVERSAL-VALABILE doar pentru animale!
    5.lasă-n suspensie ”și să-i pun pe-ai mei” – CE? ”Receptorii săi de sine” tăiați de la sine (putere și voință) care, CE VA face cu ei?)
     
    Nu mai sunt eu…ești tu….Și, ceea ce vreau să punctez în legătură cu asta, este că dintr-o dată, începi să realizezi: Dumnezeule, dacă eu sunt acolo, în exterior, atunci ce se întâmplă dacă ucid celula? Nu mă schimbă pe mine mediul înconjurător. Eu sunt tot acolo…și dintr-o dată, am tușit…pentru prima dată în viața mea am văzut realitatea unei identități spirituale.
     
    De ce este asta relevant?
    Este, doarece acest spirit persistă indiferent că trupul este aici sau nu.
    Asta este ceea ce recunoaștem la oamenii care primesc transplante de ogane mari.
    PRIN TRANSPLANT, EL CAPĂTĂ IDENTITATEA, deoarece, celulele încă receptează prin receptorii de sine…
     
    (Sugerează prin afirmație că, prin transplantul de organe mari, PRIMITORUL capătă din identitatea DONATORULUI, dar nu totală, cred…altfel s-ar substitui persoanei donatorului ceea ce n-ar fi moral, echitabil și nici LOGIC fiindcă, chiar dacă un ”organ mare” i-a fost donat (sau mai multe), PRIMITORUL,  pe lângă acel organ devenit al lui, mai are o  grămadă de alte celule cu receptori, ce pot întrece în mare măsură și cu success receptorii noului organ prevalat de la altul.
     
    Aaa…s-a mai pus o problemă, văzută și auzită (cel puțin prin filme…): verificarea printr-o perioadă de probă a organului primit, DACĂ este acceptat sau nu până în final, ori e refuzat de corpul primitorului.
     
    Întrebarea care rezultă de-aici, ar suna cam așa: CE anume îl face pe PRIMITOR să primească (în primă fază) organul, ca apoi să să-l refuze?!
     
    Iar întrebarea doi: Dacă PRIMITORUL acceptă cu BRIO organul donat, ce anume din partea PRIMITORULUI face…ca acel organ să fie adoptat, impropriat?!
     
    Dorința de a trăi cu orice preț, sau o oarecare afinitate, compatibilitate între energia emisă de donator și receptată de primitor?
     
    Hmmm….care-ar fi?)
     
    Deci, noi suntem mai mult decât acest corp fizic.
     
    (Da, dar acest corp fizic (zis și FENOTIP) are pretenții și ÎNROBEȘTE adesea (dacă nu întotdeauna) spiritul, fiindcă puțini ajung să-l supună spiritului, transfigurându-l  și nu invers…cum se întâmplă de obicei; carnea, trupul, proteina asta (poftim…) are NEVOI PRIMARE ca și animalele și, cine nu-l servește….o pățește!
    Mai ales în privința foamei, senzației de frig, căldură, umezeală, deci protecție la intemperii…
    Așa cum lumea râde și-l batjocorește pe trup, că cică n-ar prea conta… el, datorită lui CADE și spiritul, prin frica de durere ori lipsuri care influențează spiritul, alterându-i calitățile superioare, dorința de a se situa deasupra tuturor lucrurilor.
     
    Ăsta (trupul, carnea, proteina) este/a fost și VA FI unul din motivele serioase pentru care au și căzut proștii ăia doi în Grădina Edenului, aducând blestemul îmbrăcării hainelor de piele peste toți urmașii lor de-atunci (care înrobește), inclusiv asupra tuturor viețuitoarelor, până la sfârșitul veacurilor….însă noi, spre deosebire de animale, suntem conștienți de starea de bine sau rău adus nouă, inclusiv cel de mizerabilitate, de degradare umană (ca trup și suflet) continuă, pân’la moarte, rumegând-o  încă din timpul vieții,  privind lucid la ea….
     
    Dumnezeu Și-a trimis Fiul ca să răscumpere firea umană prin transfigurare, printr-o preocupare mai mult pentru spirit decât pentru trup, subordonându-l pe trup în pofte și apucături, dar se pare că n-a reușit!
    Lumea de-acum, cu toată informația pusă la picioare, cu o istorie de mii de ani, acționează doar ca ANIMALE CONȘTIENTE de stările prin care trec și…cam atât!)

  14. Magda 25 martie 2017 at 16:50

    Biologia este la graniță…nu numai să ne arate că evoluția și creația sunt simultane…dar și că identitatea există în afara corpului…
    (ca amprentă energetică, gânditoare, simțitoare, denumită SUFLET, care-și păstrează caracteristicile, devenind mai pregnantă și mai intensă, după părăsirea trupului…)
     
    Și asta este ceea ce ne permite să comunicăm prin atmosferă…Și relevanța ultlimă a acestei comunicări, se reduce simplu, la această concluzie:
    CREDINȚELE SUNT CREATE ÎN CREIER.
     
    CREDINȚELE AJUSTEAZĂ CORPUL, SĂ SE POTRIVEASCĂ CREDINȚELOR.
     
    UNDELE CEREBRALE SUNT TRANSMISE ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR.
     
    Așa că, ele sunt trimise în mediul înconjurător, impactează acei oameni cu care suntem cei mai apropiați.
    Cu cât ești mai aproape de cineva, cu atât mai mare va fi impactul pe care credințele voastre îl vor avea asupra lor.
    Deci, importanța acestui fapt, este: VINDECAREA PRIN RUGĂCIUNE ESTE DE ÎNȚELES.
     
    RĂNIREA PRIN REA INTENȚIE, este de asemenea, de înțeles.
     
    Așa că, realitatea este că SUNTEM UN SISTEM DE CREDINȚE….NU este un sistem de gene, este un sistem de credințe.
     
    Care este importanța acestui fapt?
    Vă puteți schimba credințele, realmente INSTANTANEU.
    Care este mai mare?
    Nordul sau Sudul?
    Sudul…vedeți? Cât timp v-a luat să vă schimbați o credință? Nu foarte mult…
     
    Importanța? Credințele vă determină viața…dacă vă schimbați credințele, vă puteți schimba viața.
    Dacă nu este așa cum doriți, schimbați-vă credințele și o să vedeți că o să începeți să aduceți chestii în viața dvs.
    Și cu această înțelegere, aș vrea să închid cu această înțelegere pentru dvs.
     
    SUNTEȚI MULT MAI PUTERNICI DECÂT A CREZUT ORICINE CĂ SUNTEȚI…
     
    NE-AM PIERDUT PUTEREA, ÎNCREDINȚÂND-O GENELOR.
     
    Dar vreau să înțelegeți: așa cum ați văzut în seara asta, genele nu se pot activa pe sine, răspund la mediul înconjurător, ceea ce include nu numai celelalte semnale, dar și identitatea, care sunteți dvs.
     
    Cărați asta în corpul dvs., când veniți aici, și ideea legată de asta este că, este viața dvs.
    Și ideea de fond este asta: Vă puteți schimba viața, la fel de repede cum vă schimbați credințele.
     
    Și credințele voastre pot fi schimbate aproape instantaneu.
    Și realitatea este că, voi nu sunteți o victimă…sunteți doar o victimă a propriilor credințe…iar credințele vi le puteți schimba.
     
    Prin urmare, când plecați din această încăpere și vă îndepărtați, aduceți-vă aminte că acele gânduri care vă tot trec prin cap, analizați-le.
    Gândiți-vă la ele.
    De ce?
    Pentru că ele dau formă viitorului dvs.
    De ce?
    Acelea sunt gândurile care stau în capul dvs.și sunt ca niște diapazoane…ele rezonează cu lucrurile din mediul dvs.înconjurător.
     
    CREIERUL DVS. ESTE UN DIAPAZON.
     
    Ce înseamnă asta?
    Ce se întâmplă cu diapazonul când determină cupa să înceapă să se miște..da?
    Deci, creierul dvs.creează evenimente în viața dvs.
    Și dintr-o dată, începeți să realizați…care erau gândurile când mă plimbam pe stradă?
     
    Un psiholog…un psihiatru, ne informează că, APROXIMATIV 70% DIN CREDINȚELE NOASTRE, SUNT NEGATIVE ȘI REPETITIVE.
     
    Noi avem gânduri negative și pesimiste și avem niște diapazoane care nu ne aduc vești bune…
    Nu va face decât să facă să tremure ceea ce este negative acolo, în câmp.
    Lucruri, care…știți, este ca și cum ați sta nemișcați, dar când diapazonul începe să vibreze, va determina tot ceea ce e pe aceeași frecvență, să vibreze de asemenea.
     
    Deci, sunt să spunem, 50 de oameni aici.
    Și sunt 49 de oameni buni, și unul rău.
    Și încep să transmit o vibrație…temeți-vă de omul rău!…temeți-vă de omul rău!
    Ce sunt eu?
    Un diapazon…Care din acești oameni vor vibra cu mine?
    Tipul cel rău…
    Și dintr-o dată, tipul cel rău este atras de mine.
    Îi aducem în viețile noastre…
     
    Lucruri, deoarece nu avem grijă de asta…
    Acesta este secretul vieții.
    Observați-vă gândurile.
    Pentru că puteți crea altele noi…
    Știam asta și am făcut-o!
    Și funcționează!
    Și centrul de sănătate de aici, din oraș, este o mare resursă, în sensul că, recunoscând credințele și energia din mediul dvs.înconjurător, cum le puteți modifica.
    Pentru că este de mii de ori mai sănătos și sigur, decât prin traversarea unei mulțimi de practici medicale ca să încerci să faci la fel.
     
    Așa că, vă las cu asta: SUNTEȚI PUTERNICI…DINCOLO DE TOT CEEA CE V-AȚI IMAGINAT.
    Dar apoi, trebuie să admiteți RESPONSABILITATEA!
     
    Și obișnuiam să termin spunând: dacă înțelegeți tot ceea ce am spus, atunci înțelegeți asta: EȘTI TU ÎNSUȚI RESPONSABIL PENTRU TOT DIN VIAȚA TA!
    Ei bine, obișnuiam să termin așa, și oamenii se supărau așa de tare pe mine, tot timpul, așa că m-am gândt: ăsta nu e de loc un sfârșit bun și, de fapt, ceea ce s-a întâmplat, a fost că o femeie a fost așa de supărată că și-a adus soțul aici, deoarece era așa de…ea, pur și simplu nu putea să înghită ideea cum că EA era implicată în desfășurarea vieții ei.
     
    Așa că, am vorbit și am spus: Ok, ce spui dacă aceasta este concluzia…ascultați noua concluzie.
    Sunteți gata?
     
    EȘTI PERSONAL RESPONSABIL PENTRU TOT DIN VIAȚA TA…ODATĂ CE DEVI CONȘTIENT…CĂ EȘTI TU ÎNSUȚI RESPONSABIL PENTRU TOT DIN VIAȚA TA!
     
    Mulțumesc foarte mult!
     
    Sfârșit.

  15. Magda 26 martie 2017 at 18:52

    UnCheșule,
    Pentru că ți-am promis o postare cât Postul Paștelui, fără comentarii din partea mea (decât la sfârșit), îți propun și eu o invitație la MEDITAȚIE:
    Despre medicina isihastă 
    1.     Există o medicină isihastă?
     
    Termenul de medicină isihastă este oarecum nou și ipotetic. L-am întrebuințat începand cu 1990, și nu am fi prea încântați să știm ca noi l-am lansat, atunci.
    La câteva întâlniri de lucru, am dezbătut teme despre practici terapeutice din mediul monahal, elemente de psihoterapie clericală.
    Ce este specific și ce este asimilare (din terapii naturiste de ultima oră) în așa-zisa medicină isihastă?
     
    Vindecări harice:
    Pe lângă mănăstirile românești, funcționau bolnițe  (adică spitale) care erau în grija monahilor sau a duhovnicilor. Monahii practicau vindecări harice – unii din ei aveau darul vindecării prin pase, prin atingere sau prin ritual de sfințire.
    Alții vindecau prin psihotehnici duhovnicești, foarte eficiente (tratau tulburări de personalitate și sindromul de posesiune).
    Monahii mai foloseau și leacuri: plante medicinale, decocturi; manevre osteopatice, orientarea dietei și valorizarea postului.
    Esențială însă aici, este concepția de bază – hieratica (numita astazi și holistică), în care trupul este văzut ca un întreg fizic și spiritual, în el reflectându-se chipul dumnezeirii, ca bază a armoniei și a sănătății sale. În medicina holistică se consideră că boala se datorează pierderii divinului din noi, iar însănătoșirea – este rezultatul restabilirii acestei legaturi.
    Nu a existat însă un sistem al acestei medicine isihaste – numită si sacroterapie.
    Nu a existat nici vreun manual în genul acelor “tehnici de viață lungă” ce se învață în școala Dao Jiao, a chinezilor sau în genul tratatului “Ayureda” al indienilor.
    Totuși, din elementele disparate ale practicilor terapeutice monahale, s-ar putea recupera câteva principii de mare interes.
     
    Longevitate și iluminare
     
    Cunoașterea divină înseamnă cunoașterea vieții.
    Dacă omul n-ar încălca legea care i-a fost relevată, el nu s-ar îmbolnăvi niciodată, iar viața lui ar fi lungă și adevărată.
    Dar omul este neștiutor și neputincios, incapabil să respecte legea relevată, iar boala este doar urmarea firească a ignoranței.
     
    Este importantă așadar, îmbunătățirea atitudinii mentale ce se poate realiza, în cazul medicilor, prin spiritualizarea actului vindecător, iar în cazul pacienților, prin sporirea credinței.
    Se constată că cei credincioși se vindecă mai repede.
    O modalitate accesibilă de a realiza această îmbunătățire, ar fi redescoperirea Rugăciunii domnești, care trebuie spusă zilnic, înainte de fiecare masă și înainte de orice acțiune importantă, repetându-o  de fiecare dată, de câte două  ori.
     
    Această rugăciune activează în noi,păstrătorii vieții”.
    La fel, repetarea zilnică a celor 9 Fericiri, din Predica de pe Munte.
    Ele fortifică gândirea pozitivă și ard afectele negative, convertindu-le în putere.
    Terapia isihastă, este însăși practica isihastă.
    Mireanul care zice consecvent, de două ori pe zi rugăciunea minții în inimă (Oratio mentis) obține un efect vindecător, își sporește imunitatea corpului. 
     
    Evident, rugăciunea nu trebuie practicată doar pentru motive de sănătate, căci sănătatea nu este un scop, ci un rezultat firesc al purificării și iluminarii.
    De aceea, când practicăm rugăciunea sau meditația isihastă, nu ne gândim la efecte medicale.
    Ele survin de la sine.
    Nu ne încărcăm mintea cu dorințe sau concepte, sau ingenioase rezultate.
    Scopul este trecerea de la trup la Duh, proces minunat care le vindecă pe toate.

  16. Magda 26 martie 2017 at 18:58

    Cele trei vindecări: trup, minte, suflet.
     
    Ca și la vechii evrei, medicina noastră, în vechime, era strâns legată de religie, de credință.
    Religia era văzută în trei ipostaze:  vindecătoare a trupului (terapie), vindecătoare a minții (liniștire, iluminare) și vindecătoare a sufletului (mântuire).
    Care sunt argumentele mediciniei isihaste?
    Rugăciunea dezvoltă puterea vindecătoare. Mulți asceți, care practică consecvent rugăciunea, au dovedit aceasta.
    Ei au asociat darul vindecării cu știința vindecării, îmbinând cunoștințele de medicină cu harul personal.
    Părintele Elefterie, din muntii Neamțului, combină osteopatia, cu harul primit prin asceză, rezultatul fiind vindecările miraculoase pe care le făcea.
    Părintele Arsenie Boca era renumit prin ceea ce am putea numi “terapia de cuplu”  și disciplina sexuală, corectând medical și sacerdotal “păcatele prin care se tâlhărește energia genetică“.
     
    Dezlegările:
     
    Și astăzi, în mănăstiri, bolnavii găsesc asistență și ajutor.
    Se îndreaptă către mănăstiri, mai ales două categorii: oamenii cu boli incurabile (somatic) și cei cu tulburări mentale.
    Terapia isihastă are însă, mai întâi, un caracter de profilaxie și supraveghere. 
    Spovedania are acest rol.
    Biserica practică dezlegări, în mod sistematic, cu toată colectivitatea creștină.
     
    Acestea (spovedania si impartasania) constituie modul minunat de îmbunătățire, de “naștere din nou”, după cum sunt și modalități de vindecare a tensiunilor psihice, înainte ca ele să somatizeze (sau chiar dacă au sotamizat).
    Adesea, dupa o împărtășire, urmeaza o însănătoșire grabnica.
    Dar, mai ales, așa se reglează echilibrul psihic al comunității.
    Știința dezlegărilor este o chestiune pe care preoții o stăpânesc bine.
    Dezlegarea dizolvă negativitatea ancestrală sau achiziționată, ridică păcatele sau desface legăturile oculte.
    Pentru cel căzut sub legare ocultă, dezlegarea preoțească este mai eficientă decât psihanaliza.
    A apărut astăzi o ramură nouă, etno-psihiatria, care ține cont și de aspectul religios, sacerdotal, al dezlegărilor, în tratamentul psihiatric.
    Un caz special de dezlegare, îl constituie alungarea unui duh rău – exorcizarea.
     
    Doctoria rugăciunii pure:
     
    Terapia isihastă nu-i o simplă variantă a etno-psihiatriei.
    Ceea ce o face diferită, superioară, este “doctoria rugăciunii pure”, ca și principiul  unitar, conform căruia, starea de sănătate este restabilirea legăturii cu divinul. 
    Rugăciunea minții în inimă, Oratio Mentis, este ea însăși o profilaxie și un tratament.
    Liniștea lăuntrică (isihia) este terenul pe care se dizolvă orice conflict, orice boală, orice negativitate. Verbul latin medeor (a îngriji, a vindeca) a dat cei doi termeni de care vorbim acum: medicină și meditație.
    Medicina se ocupă de vindecarea trupului, meditația – de vindecarea minții și de pregătirea terenului minții pentru primirea salvării.
    Acesta este ultimul medicament.
    Astfel, ca un demers de medicină isihastă, poate fi formulat în două cuvinte: “Rugați-vă neîncetat!”.
     
    Relația între păcate și boli:
     
    O parabolă monahală zice: ” Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ți vedea propriile păcate”.
    De ce este mai important al doilea dar?
    Pentru că dacă-ți vei vedea păcatele și le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi, și deci nu vei avea nevoie de darul vindecării.
     
    Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute și ce boli ne pândesc dinspre ele?
    Cum se reflectă, în planul sănătății, încălcarea poruncilor relevate?
    Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că unul din tăietorii vieții sunt grijile: obsesiile,  rumegarea gândurilor.
    Cineva spunea chiar că grijile sunt “păcatul însuși”.
    Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi.
    Păcate cu urmări asupra sistemului nervos, sau acele boli care țin de somatizări nervoase.
     
    Și păcatul “negru”: mânia, dușmănia, osândirea aproapelui.

  17. Magda 26 martie 2017 at 19:02

    Pe drept s-a spus într-o parabolă atonită, că : un om care făptuise multe greșeli în viața lui, a dobândit totuși mântuirea, pentru ca n-a ocărât niciodată!
    Adică acela a avut o mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu gândul!
    Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat.
    Abia când se îmbolnăvește, el stă uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit.
    Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în destin. foot-in-mouth
    Căci restabilirea temporară, sau ieșirea din criză, este doar începutul adevăratei vindecări.
    Trebuie purificată rădăcina.
    Restabilirea deplină a sănătății, stă în practica respectului față de cele trei legi universale:
    ¨       Relația armonioasă cu semenul;
    ¨       Relația armonioasă cu sacrul;
    ¨       Respectul vieții în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viață elementare.
     
    Există o relație între erori și îmbolnăvire?
    Putem preveni sau remedia o îmbolnăvire prin eliminarea erorilor?
    Dar între personalitate și boală, există o relație?
    DA, sigur că există!
    Un coeficient de personalitate bun presupune armonie, deci sănătate mentală și sănătate somatică. “Rumegarea gîndurilor” are efect asupra aparatului digestiv, pentru că, deși este simbolică, se reflectă în planul concret.
     
    Simbolurile au o putere foarte mare.
    Noi “rumegăm” simboluri, și dacă nu le digerăm, aparatul digestiv se îmbolnăvește.
    Dar nu toate aceste ‘rumegări’ duc la cancer.
    Cunosc cazul concret al unui bărbat care facea curse între soție și amantă, una locuind în cartierul Pionierilor – Tineretului, iar alta în Militari.
    Ele nu au știut niciodată una de alta.
    Personajul masculin nu mai este în viață, a murit de cancer la tubul digestiv.
    El nu a reușit să digere această situație adulterină, deci o situație de păcat mortal.
    În asemenea cazuri, se constată îmbolnăvire de cancer – când se săvârșește un păcat mortal!
     
    El a murit; dacă ar fi reușit să ‘digere’ această situație duplicitară, credeți că scăpa de cancer?
    DA! Este o nedreptate a naturii.
    În natură, există o echilibrare a câmpurilor, iar dacă el ar fi scăpat, nepăsându-i  prea mult de adulter, boala s-ar fi reflectat în urmașul său.
     
    Ați putea să mă întrebați: din moment ce întotdeauna binele este recompensat, iar răul este pedepsit, de ce nu sporește binele și răul nu descrește?
    Sf.Augustin a dat răspunsul la această întrebare: răul nu scade pentru că, deși este pedepsit întotdeauna, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere. Niciodată imediat.
    Și, până la această pedeapsă, omul are timp să mai facă 100 de pacate…..
     
    El primește o pedeapsa pentru păcatul pe care l-a făcut acum cinci ani; între timp, a mai făcut 100 de păcate, pentru care nu este pedepsit imediat, ci peste alți cinci ani.
    Iată de ce mecanismul  bio feed- back nu funcționează atât de perfect la rasa umană.
    Totuși, întârzierea care se produce în primirea binelui și la gestionarea răului, este bună pentru om. Pentru că se întâmplă atâta rău încât, dacă am fi pedepsiți imediat, mâine n-am mai fi.
     
    Faptul că suntem pedepsiți cu întârziere este o șansă pentru unii, să se salveze.
    Cei sensibili, cei care pot să-și însușească o lecție, se salvează prin această întârziere.
    Ceilalți – întunecații, închișii, îngustații, cei care nu simt – acumulează păcate în plus!
    Acesta ar fi un mecanism lent de întoarcere a culpei, a pedepsei pentru culpă.
    Trebuie să înțelegem că nu orice ‘rumegare’ de gânduri va aduce  disfuncții grave în aparatul digestiv. Toți oamenii digeră gânduri, e drept, dar ei se împart în două categorii:
    ¨       Unii fac păcate împotriva semenului: prin ură, agresivitate, mânie;
    ¨       Alții păcătuiesc împotriva lor înșiși – e vorba de autoagresivitate, culpabilizare.
     
    Urmarea în îmbolnăvire este diferită, la fiecare dintre aceste două categorii.
    Omul de care vorbeam mai devreme,  care făcea curse între soție și amantă, comitea un păcat împotriva semenului, un păcat foarte grav, care a avut o urmare la fel de gravă.
    Păcatul împotriva semenului este mult mai grav decât acela  care se produce când rumegi gânduri care te privesc pe tine, și care nu vizează un atac împotriva celui de lângă tine.
    Și aici se pot deosebi  numeroase situații, “nuanțe”.
     

  18. Magda 26 martie 2017 at 19:06

    “Rumegi” gânduri în care te-a vexat cineva și nu ești destul de pregătit  lăuntric să înțelegi că nu te-a vexat un om, ci o nevroză.
    Dacă ar înțelege asta, oamenii nu ar mai ‘rumega’ gânduri.
    Este o categorie mai inofensivă, care nu determină boli incurabile, dar care pot evolua spre o nevroză de caracter.
    Asta înseamnă blocaje psihice, ineficiență socială și o mâhnire care poate să-ți întunece viața și să-ți micșoreze bucuriile.
     
    Să luăm cazul unei persoane care reacționează spunându-și: “nu merit să trăiesc, mă simt inutil pe acest pământ….” .
    Dacă nutriți  asemenea gânduri, puteți fi siguri că vă așteaptă o pedeapsă.
    Culpa împotriva ta însăți este mai puțin gravă decât culpa împotriva semenului, dar tot foarte gravă este. Nemulțumirea de sine, neîncrederea în propria persoană, duce la dizarmonii psihice,  la un randament scăzut și o micșorare a posibilităților, dar mai pot duce la dezechilibre somatice.
     
    Multe boli ale simțurilor – boli de vedere, de auz, de percepție – vin din nemulțumirea de sine.
    Nu este puțin lucru.
    Bolile văzului, vin dintr-o frică de viitor, de pildă  din frica de a vedea înainte.
    Unele conjuctivite grave vin dintr-o  frică de viitor.
    Uitați-vă ce mașinărie complicată este omul, cum neîncrederea în sine, poate duce la o boală de vedere.
     
    Și timiditatea este o culpă împotriva ta.
    Nemulțumire, neîncredere, rejectarea vieții. Acel “nu merit sa traiesc”,  ” nu merit prea multe de la viață”.
    Acea stare retractilă.
    Categoria care se autoculpabilizează, este foarte expusă la îmbolnăviri.
    Cunosc cazul unei fetițe de 10 ani, victima a conflictelor din familie.
    Părinții se despart,  dar în chip scandalos și traumatizant pentru copil.
    Există despărțiri care produc un stres imens, cum sunt cele din cauze adulterine, sau cele legate de dizarmoniile mentale ale unuia dintre părinți, despărțiri care lasă traume asupra copilului.
     
    Fetița de care spuneam, a căpătat o labilitate extremă.
    A făcut un sindrom de posesiune.
    Adică a început să se manifeste ca o posedată.
    Cazul s-a rezolvat foarte greu, cei mai buni terapeuți căutând să-l elucideze.
    Un caz elucidat, se tratează mai uțor.
    În mintea sa, copilul inventase un agent pedepsitor: deci demonul care o poseda era o elaborare a minții sale.
     
    Ea se credea vinovată de ruptura dintre părinți, ruptură care a avut atâta violență, încât a născut inconștient , în ea, un mare sentiment de culpabilitate.
    EA nu și-a zis conștient: “Eu, copilul, sunt cauza rupturii dintre părinți…” , ci sensibilitatea sa copilărească, neavând un prag de toleranță la agresivitate, a sucombat.
     
    A sucomba, înseamna A NU MAI LUPTA.
    A nu mai lupta, Înseamnă că tu te vezi nu numai victimă, ci și vinovat de ce s-a petrecut.
    În mintea fetei, a apărut deci această idee și atunci, ea a căutat un agent pedepsitor, puternic, care s-o sprijine în acțiunea ei inconștientă de atuoeliminare.
    Și atunci, a dobândit sindromul de posesiune și într-ânsa au apărut manifestari diavolești.
    Sub hipnoză, dialogând cu ea, terapeutul a întrebat: “Cine ești tu, cel care chinui această fetiță ?” iar copilul răspundea cu un glas schimbat: “Eu sunt diavolul, vreau să iau viața acestei fetițe!”
    Acel agent pedepsitor din mintea fetiței, trebuia s-o suprime, trebuia s-o chinuie atât de tare, încât să o elimine.
     
    Fetița a fost la un pas de moarte, însă a fost eliberată, prin colaborarea dintre preot și psiholog.
    De ce era nevoie de un preot?
    Pentru că noi avem un modelaj cultural atât de profund impregnat în credință, încât, dacă entitatea ‘diavol’ se manifestă, înseamnă că subconștientul nostru nu poate fi reparat decât prin entitatea ‘sacerdot’.
     
    În mod obligatoriu, deci, a trebuit să fie chemat un preot, deoarece un psiholog singur nu ar fi putut duce la  capăt terapia acelei fetițe.
    De altfel, dacă te auto-culpabilizezi, predispoziția de a ‘achiziționa’ o boală psihică, este foarte mare. Sugestibilitatea este mai mare la auto-culpabil, ca și predispoziția de a achiziționa o boală psihică.
    Eu nu aș îngădui ca slujbele de exorcizare, să fie făcute cu public; acest lucru este o mare greșeală.
    La noi se face  asta, iar riscul dobândirii unui sindrom de posesiiune, este foarte mare.
    E ca și cum ai face o execuție cu public.
    O exorcizare cu public, este la fel de traumatizantă.
    Sigur, poți să participi dacă ești pregătit, și mai ales dacă știi că în psihicul tău, nu există conflicte.

  19. Magda 26 martie 2017 at 19:12

    Dar de cele mai multe ori, oamenii care asistă sunt oameni foarte vulnerabili, cu puternice conflicte psihice, iar dacă ai conflicte psihice, ești sugestionabil.
    Acest lucru se întâmplă, mai ales în cazul în care conflictul este de natură să te învinovățești; și cine nu se învinovățește?
    Noi suntem destul de slabi și ne învinovățim adesea, ori, până și cea mai mică idee de învinovățire este o impuritate care deschide poarta preluării unui program demonic.
    Exorcizarile de la Cernica nu sunt de un dramatism prea mare, dar și ele pot lăsa în tine un program negativ. Cele de la mănăstirea Sihăstria însă, sunt de un dramatism extraordinar.
     
    Acolo, dacă nu ești un om puternic și fără conflicte, cu o existență purificată, riști să preiei, măcar parțial, programul de demonizare.
    O slujbă de exorcizare – mai ales mediatizată, cum au fost câteva în ultimul timp – este teribil de răscolitoare, anulând etajele conștientului, la cei care asistă.
    Oricât de tare ai fi, scena zvârcolirii demonizatului, îți surpă bariera rațională și tu nu mai ești stăpân pe conștient, informația trecând direct în subconștient.
    Dacă subconștientul nu este suficient de curat, informația aceasta cutremurătoare, va lăsa o amprentă negativă care, în funcție de conflictele pe care le ai – actuale sau ancestrale -, ar putea să nască limitări ale personalității, dacă nu chiar un sindrom de posesiune.
     
    Riscul ‘contaminării’ este foarte mare, am văzut oameni cutremurându-se……
    Sunt lucruri care depășesc posibilitățile de control ale unui om.
    Atunci te afli, pentru câteva minute, la discreția subconștientului.
    Iar daca acesta este curat, n-ai de ce te teme, într-adevăr.
    Dar știm noi că este chiar fără nici o urmă de conflict? Nu putem știi!…..
    Din publicul pe care l-am văzut asistând la exorcizări, mulți oameni sunt de o mare simplitate care vin cu necazuri din familiile lor….
     
    Orice conflict din familie, mărește sugestibilitatea și lasă programul malefic să se strecoare în mintea ta. Acestea sunt riscurile auto-culpabilizării, riscuri pe care ar trebui să le preîntâmpinăm.
    Cum poți să preîntâmpini riscul acesta?
    Unii confundă smerenia, cu retractilitatea.
    A fi smerit nu înseamnă să spui: “Eu sunt un nimic pe aceasta lume, mă mir că mai fac umbră pământului, nu merit acest lucru…..” .
    Nu aceasta-i smerenia.
    Numai în fața lui Dumnezeu noi suntem neînsemnați.
    Cehov spunea: “Numai în fața lui Dumnezeu să te smerești, nu în fața ta însuți în primul rând și în fața celor cu care conviețuiești”.
    Smerenia NU trebuie sa aibă aerul unei înjosiri.
    Umilința în fața lui Dumnezeu, este un lucru extraordinar, dar nu și în fața ta sau a semenilor tăi.
     
    O să ripostați ca și părintele Cleopa care zicea  adesea “sunt un putregai“; dar el în fața lui Dumnezeu zicea acest lucru!
    Să nu spui niciodată “sunt un putregai”, decât în fața lui Dumnezeu.
    În fața ta însuți, spui “sunt o putere”.
    De ce? Pentru că te interesezi de destin, de mântuire.
     
    S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta, de îmbunătățirea ei, aduni putere.
    Este și o primejdie, și un avantaj.
    Avantajul – scapi de îmbolnăviri.
    Dezavantajul – că aduni putere.
    E un mare dezavantaj că aduni putere, în primul rând pentru că devii primejdios pentru semenii tăi.
    Omul care adună putere, dacă este vorbit de rău de semenul său, produce boală în acesta!
    Iată dezavantajul……Poți să ajungi și aici!
     
    Corectați-vă deci atitudinea, și înțelegeți adevărata smerenie.
    Adevărata smerenie este să știi că ești un mare zero în fața lui Dumnezeu și în fața eternității, dar, în același timp, să știi că ești o putere în timpul ce ți s-a dat, și prin ajutorul pe care îl poți da.
    Smerenie înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău; să renunți la ego.
    Să devii un slujitor al semenului – un sens al smereniei și un sens al încrederii în sine.
    Timiditatea, culpabilizarea, sugestionabilitatea, – toate, aducătoare de rele – se vor diminua prin această grijă față de încrederea în sine.
    Vă puteți chiar repeta la culcare, când mintea se află în alfa: “Am încredere în mine, am încredere în mine…..”
     
     

  20. Magda 26 martie 2017 at 19:19

    Încrederea diminuează culpa:
     
    Un om care are încredere în el, nu mai cade în păcatul vulnerabilității prin culpă.
    Auto-învinovățirea poartă cu sine primejdii.
    Niciodată să nu spui: “nu merit să trăiesc..”. A, dacă spui “nu merit să trăiesc mărunt….”, asta este altceva.
    O asemenea afirmație, poate să-ți dea chiar un elan.
    Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte dintr-un plan divin.
    Altfel nu ne-am înmulți, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei și a înfrângerii.
    Merităm deci, cu prisosință, să trăim și să facem umbră pământului.
    Nu merit să trăiesc mărunt!” – asta poți s-o spui, dar nu ca o auto-excludere, ci ca o excludere a mărunțișului din viața ta.
    Astfel, se va micșora auto-culpabilizarea și prin aceasta, vei deveni mai puțin sugestionabil.
     
    Adaptare la real:
     
    Cunosc cazul unei fete ce avea un prieten pe care îl idealiza, un om cu reale calități.
    Relația durase mult, verificată în timp ca armonioasă și bună.
    Ei bine, într-o zi fata descoperă ca acel prieten o înțeală.
    A fost șocată, prpbușită.
    Cum ar trebui privită din exterior aceasta situație?
    Să ne pară rău ca ea a descoperit faptul?
    Observați că deodată, dintr-un om ‘ideal’, individul a devenit mizerabil și rejectabil.
     
    Tânara nu l-a mai putut suferi și în plus, a făcut o depresie psihică.
    Dar cum o putem ajuta pe acestă femeie?
    O depresie ‘nerezolvată’ poate să provoace multe stricăciuni în viața unui om.
    Deci cum o putem ajuta?
    În primul rând, putem să-i incităm adaptabilitatea.
    Ea deocamdată, se află în stadiul când nu vrea să vadă pe nimeni, nu mănâncă, nu doarme, se închide în sine,  tocmai a depășit un episod suicidar.
    Va trebui să-i stimulăm adaptabilitatea; răul vine în primul rând, din neadaptarea ei.
    Un adaptat, știe că ființa umană are atâtea moduri de a se conduce, încât poate oferi oricând surprize; și știind acestea, posibilitatea de a fi luat prin surprindere, scade.
     
    Râvnim la ideal, dar ne adaptăm la real.
    Când suferi crunt și când te crezi victimă, ca prim auto-diagnostic și prim-ajutor, să-ți spui ferm: “sunt un neadaptat!”
    Luarea de cunoștință, care trezește resursele adaptării.
    Până una alta, tânăra în discuție, care a făcut o depresie puternică și s-a izolat total, se vădește a fi o persoană care nu luptă.
    În cazuri din acestea, luptă !
    Pentru un partener lupți – fie lupți ca omul care vrea să-și modifice partenerul, fie lupți ca acele femei care nu sunt interesate să își modifice partenerul, ci numai să-l aibă.
     
    Ele nu îl vor numaidecât îmbunătățit, ci îl vor al lor!
    Altele îl vor îmbunătăți! Ei bine, îmbunătățește-l!
    Natura umană este supusă căderii; partenerul tău ideal ar putea să te înșele mâine, deoarece natura umană este supusă căderii, deoarece omul are instincte, și deoarece tu nu lupți.
    Acum 3 ani, un cunoscut mi se plângea că are dificultăți în relația cu sexul opus, și că are impresia  că nu este plăcut, deși el este o persoană arătoasă.
     
    În puținele întrevederi pe care le-am avut, mi-am dat seama că dificultatea lui venea din neîncrederea în sine, sentiment care se ‘cheltuia’, sau mai bine zis subestima  o calitate pe care el o avea.
    Întrebându-mă el de ce unii au succes, cum de reușesc să producă un soi de fascinație asupra celor din jur, eu i-am spusprimul secret al fascinației naturale, este abstinența sexuală.
     
    El atunci a aflat că avea această calitate și nu și-o valoriza, din cauza neîncrederii în sine.
    El o avea, cumva, dintr-o frustrare și dintr-o neîndemânare totala de a stabili o relație cu sexul opus.
    Deodată, a aflat că posedă un tezaur, ceva care ar fi putut să-l ajute la îmbunătățirea relațiilor cu lumea. Această descoperire, că abstinența sexuală produce fascinație în chip natural, l-a ajutat să se lumineze.
    I-am explicat că, doar neîncrederea îl făcea să se ferească.
     
    După un timp, am observat că terapia dăduse asemenea roade, încât tânărul avea tendința să devină un Don Juan.

Dă-i un răspuns lui Magda Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.