♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
NOUA BIOLOGIE – Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc partea 1 din 2
https://www.youtube.com/watch?v=7qpG9F5fKVc
Este cu adevărat o emoție și un privilegiu să pot să vă fac cunoștință în această seară cu Dr.BURCE LIPTON, pentru o seară de care vă asigur că o să vă aduceți aminte de acum încolo și fără nici un alt cuvânt, vreau să-l întâmpinați cu toată căldura pe Bruce Lipton.
Dr.BURCE LIPTON: Mulțumesc, mulțumesc foarte mult. Este o oportunitatea extraordinară, o oportunitate minunată să vorbesc aici.
Vreau să-i mulțumesc lui Doug și tuturor membrilor care au grijă de acest centru, și echipei video pentru această minunată șasă, deoarece avem un privilegiu uriaș de a prezenta niște informații în această seară, care nu prea au fost scoase la lumină prea mult în public, dar, ca o prelungire pentru munca mea de cercetător științific, în principiu, munca mea având legătură cu clonarea celulelor musculare umane, am lucrat cu acești pacienți și am luat celule umane și am încercat să înțeleg care era mecanismul de control care ne oferă expresia patologică a unei celule.
Am făcut asta, în timp ce predam și la școli de medicină așa cum spuneam…
Partea interesantă este aceasta: după ani de cercetare, am început să recunosc că, unele din credințele noastre actuale, și adevăruri despre medicină, de fapt, NU SUNT CORECTE DELOC…că există o revoluție a ce se desfășoară în aria sănătății dar, este undeva la conducerea de vârf a cercetătorilor și, când am lucrat în acea zonă, mi-am dat seama că acele informații ar trebui să coboare la oameni.
Este cu adevărat, mult mai important pentru voi să înțelegeți, pentru că informațiile pe care vi le voi prezenta în această seară, sunt foarte, foarte dătătoare de putere, deoarece chiar ne relevează că avem unele presupuneri și le voi lista pentru Dvs.și cunoașteți definiția la ”a presupune”!?
…noi, chiar am fot duși în eroare de unele idei care nu sunt absolut corecte. Acum, dacă încerc să corectez și să vi le prezint într-o înțelegere despre cum funcționează biologia, ceea ce este relativ simplu, deoarece natura este simplă, și modul în care ea face totul…odată ce explic asta, începeți cu adevărat să vedeți cât de puternici ați fost, dar cât de limitați ați fost din cauza unei alterări în credința despre cât de puternici am fost…
Noi avem câteva credințe importante care au fost transmise de la știință către public, și o problemă legată de asta, este convertirea informației științifice, în cuvinte publice…o mulțime de sensuri s-au sucit și distorsionat, și nu sunt exact adevărul așa că există un lucru despre care ați auzit în legătură cu determinismul genetic spre exemplu, că sunteți controlați de gene și pe parcursul primei ore de prezentare din această seară, ceea ce vreau cu adevărat, să vă arăt, este celălalt adevăr…
…există un adevăr care spune că, de fapt, noi NU suntem controlați de gene…voi sunteți de fapt controlați,de percepțiile venit din mediul înconjurător… și când vorbesc despre perpecții, mă refer la credințe și la ceea ce este semnificativ legat de asta este că atunci când vorbim despre gene, vorbim despre boli genetice, predispoziții genetice…lasați-mă să vă dau un factor important mai întâi…într-adevăr, există lucruri numite DEFECTE GENETICE și ele afectează aproximativ 5% din populație, dar ceea ce vreau eu să vă spun, este acest lucru: este vorba despre cei 95% din populație care a venit aici, cu gene minunate și sunt capabili în toate felurile și fiind sănătoși biologic, și totuși sfârșește prin boli și cancere, morți premature și boli cardiovasculare, și există bineînțeles o tendință ca noi să punem accentul numai pe gene, dar de fapt nu este așa, ci este vorba de felul în care genele sunt selectate și rescrise de sistemele noastre de credințe.
Am lucrat cu clonarea celulelor și ceea ce am început să recunosc este că…deoarece o parte din experimentele mele erau legate de distrugerea ADN-lui, și observarea comportamentului celulei și partea surprinzătoare este că poți să distrugi tot ADN-ul și celula încă are o viață și încă are un comportament și credința este că ADN-ul controlează celula, atunci ce controlează celula după ce ADN-ul nu mai este?
(Păi, Da…se spune că CELULA are MEMORIE, chiar dacă o chinuiești cu un regim de slăbire – să zicem – ea, asimilează în exces prin depunere de grăsime, sau se debarasează de nutrienții în plus, luându-și atât cât e nevoie, în funcție de modul cum a fost programată…GENETIC!
Cunosc persoane trecute bine de 55 de ani, inclusiv femei ai căror părinți au fost extrem de slabi, așa știindu-le și eu de foarte mulți ani, mâncând zdravăn la fiecare masă, ca după un antrenament făcut în sala de forță.
Dar, ceea ce spune biologul, în privința trăirii celulei chiar și după moartea ADN-lui, arată, fără putință de tăgadă că există o forță creatoare, o formă superioară care poate influența și determina VIAȚA chiar și-atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile de existență, deci UN DUMNEZEU!
Preotul de la Antim – SOFIAN BOGHIU – după ce a fost arestat și bătut bine (în cap) în urma traumatismelor cranio-cerebrale, la radiografie, s-a constat că de fapt, el nu mai avea creier și totuși….cât de bine îndruma, citea, cita, spovedea, etc…)
Ei bine, asta este ceea ce m-a condus pe mine către o înțelegere despre adevăratul creier al celulelor, care va fi SUBIECTUL acestui film până la umră, și apoi, în principiu, ceea ce am început să văd a fost că…(am devenit foarte entuziasmat în legătură cu asta), pentru că era ca și acum: ”Oh, Dumnezeule, asta este o înțelegere cu totul nouă a științei”, și am început să țin conferințe pe tema asta.
Și era cu adevărat entuziasmant deoarece oamenii obișnuiți, colegii mei și apropiații, toți înțelegeau, dar erau încă îngrijorați, deoarece investiseră atât de mulți bani în credința cu genele și medicamentele, și le era foarte greu să se schimbe în mijlocul curentului și să înceapă să vadă alte credințe alternative.
Și, ceea ce este semnificativ în legătură cu asta, este că, în primii doi ani eram așa de entuziasmat să merg și să vorbesc cu oamenii și să le spun ”Dumnezeule, este o înțelegere așa de minunată…DACĂ voi chiar înțelegeți aceste lucruri și cât de puternică este pentru viața voastră și cum vă puteți schimba viața și apoi am început să observ că oamenii vin către mine și îmi spun: ”Bruce, aceasta este o poveste extraordinară, dar viața ta nu-mi pare extraordinară, și am realizat că adevărul (și acesta este un aspect important), era că…noi credem că dacă punem aceste informații academic în capul nostru, dintr-o dată, viața noastră se va schimba.
(Da și Nu…nu este vorba până la urmă și de auto-sugestie? Oamenii, ființe raționale, dar mai întâi emoționale, mulți – în afară de cei lipsiți de empatie, sociopații, psihopații – sunt foarte sensibli la sugestii, adică lesne sugestionați/sugestionabili, influențabili….și-atunci, dacă O FĂRÂMĂ dintr-o nouă idee/teorie dacă-și găsește loc printre cotloanele minții tale, rezonând benefic și luând-o ”de bună”, poate da roadele scontate…adică – tu să fii urât și negru, dar să te vezi/crezi Făt Frumos din lacrimă!
Și culmea, dacă nu ești prost, siguranța de sine, împreună cu stima de sine creează o valorizare ( chiar ușor excesivă), putând fi perceput chiar un tip bine, no?
Pentru a respecta spiritul celor spuse de doctor, cred că ar trebui să înlocuim termenul “credințe” (care ar putea duce spre alte idei), cu cel de “convingeri”. Zic și eu! ?
UnCheșule,
La ce te referi?
La folosirea termenului în sine?
Păi, eu n-am folosit cuvântul ”credință”…sau te referi la însăși paranteza deschisă de mine, în care l-am dat exemplu pe Pr.Sofian Boghiu unde, atât el cât și locul unde s-a stins din viață era un loc ce ține de credință ?
Chiar…te deranjează alunecarea spre ceea ce ține de credință în genere, sau musai la articolul ăsta, în care vrei să se păstreze un ton științific, academic, logic, fără amestecul vreunui element ce ține de supra-natural?
E o chestie strict legată de subtitrarea documentarului, așa cum a fost ea făcută de traducător. Cel puțin, deocamdată…?
Am înțeles…dar, la sfârșitul documentarelor, permite-mi niște concluzii care, chiar dacă legate de credință, fac legătura – atât cât am reușit să parcurg din documentar și intuiesc și pe mai departe – LA FIX, cu ceea ce vrea să spună biologul!
)
Știi câte lucruri sunt legate între ele și de fapt NU SE CONTRAZIC, ci se completează? N-ai idee! (cu toate că SIGUR ai idee despre ce vorbesc…
Rămâi NĂUC, nu alta!
Am spus de mult că pe acest site, opiniile sunt libere, cu două condiții: folosirea unui limbaj civilizat și argumentarea. În rest, poate am mai spus-o, fără a dori să inițiez polemici gratuite, mă mai deranjează dogma, indiferent de tipul ei…
Dr.BRUCE LIPTON:…este ca și cum aș lua o pastilă ”academică”, și dacă iau pastila voi fi mai bine…și am realizat la un moment dat, în special când aproape m-am auzit spunând acestor oameni…am zis: ”Fă cum spun, NU cum fac!” și am realizat la un moment dat: ”Cum pot vorbi despre aceste lucruri minunate, și totuși să nu le aplic în viața mea” și atunci mi-am dat seama că mai bine nu mai vorbesc despre asta, până când nu ies afară și încerc să trăiesc efectiv, în felul acela.
(Bravo lui! Bine că și-a pus ambiția să armonizeze vorba cu fapta.
Câți nu fac precum doctorul care spune spre binele tău ”Nu (mai) fuma/bea..” dar el bea sau fumează de rupe…asta nu înseamnă să nu-și facă datoria față de tine, nu?)
Deci, partea frumoasă legată de asta este acum, după 15 ani de băgat în asta (mi-au luat numai câteva luni să încep să observ o schimbare…) dar, uitați o simplă realitate: am lăsat în urmă o lume pe care, dacă ar fi să-i dau un nume, aș fi numit-o poate PURGATORIU în cel mai bun caz, și acum mă gândesc pe mine locuind în Rai.
Zi de zi văd asta: avem o mare influență asupra desfășurării vieții noastre, dar nu prea ni s-au dat clarificări despre cum asta influențează viața noastră.
Așa că, semnificația acesteia este reală prin faptul că eu vă pot da această informație; voi plecați cu informația, dar există un punct de unde voi trebuie să începeți, să participați așa cum și eu a trebuit s-o fac, și s-o încorporăm în modul nostru de-a trăi, deoarece ne putem schimba credințele.
Ce este neobișnuit legat de aceste femei? (arată un grup de dansatoare suple, care arată foarte bine).
…Ceea ce este neobișnuit legat de ele, este vârsta lor și dacă verificați vârsta acestor femei, Dorothy are 75 de ani, și dansează în fiecare seară în Palm Springs Follies, unde vârsta minimă pentru participare, este de 55 de ani.
Ceea ce este semnificativ în legătură cu aceste femei este bineînțeles, în primul rând, VITALITATEA PE CARE O AU.
De asemenea, puteți remarca că ele nu par a fi afectate de aceleași lucruri pe care oamenii le experimentează pe măsură ce îmbătrânesc, deci CE ESTE ACEL CEVA ce le dă această vitalitate?
Aceasta este o întrebare de bază.
Înțelegerea noastră convențională este aceea că GENELE LE DĂ ASTA.
Deci, ceea ce cu toții auzim tot timpul în ziare, la televizor, în mass-media despre genele care controlează ASTA, și genele care controlează AIA, și relevant este că am ajuns să credem în conceptul determinismului genetic.
Semnificația determinismului genetic este aceasta…este o credință care spune că, în momentul concepției, când sperma și ovului se întâlnesc, genele sunt selectate pentru toată viața.
Și că restul vieții, se desfășoară din citirea acestor gene.
Ei bine, există o problemă cu asta.
Și problema este aceasta: Dacă este adevărat, NOI DEVENIM VICTIME ALE EREDITĂȚII NOASTRE…nu-i așa?
Cum pute scăpa de gene?
Sunt în construcția noastră…cum putem scăpa de ele?
Și apoi, altceva se întâmplă…devenim IRESPONSABILI!
Motivul este ăsta: dacă genele m-au determinat să fac asta, iar eu nu-mi pot schimba genele, deci, ce mai pot face eu cu viața mea, decât să mă asigur că primesc medicația potrivită ca să mă pot simți mai bine de-a lungul procesului.
Și chestiunea ajunge în acest punct în care această presupunere (este o presupunere)…NU este adevărată: GENELE NU CONTROLEAZĂ CINE SUNTEȚI VOI!
Și totuși, va trebui să trec prin asta, dar trecând prin asta, sunt de fapt 3 presupuneri pe care știința se bazează, dar care sunt în totalitate false în acest moment.
Și aceste trei presupuneri:
Prima presupunere, include Supoziția I.
Această presupunere, spune: Procesele biologice, folosesc Fizica Newtoniană (mecanică)...ce înseamnă asta?
Înseamnă asta: conform lumii newtoniene, viziunii newtoniene, Universul este o mașină care este făcută din părți fizice și, dacă înțelegi cum interacționează părțile fizice, înțelegi totul legat de mașină, și NU intră în discuție energia de acolo, sunt numai părți fizice…
Deci, importanța este aceasta: prin credința în fizica newtoniană, medicina NU susține ideea că energia este implicată în procesul vindecării.
Bineînțeles, fizica newtoniană este expirată de 75 de ani, deoarece am intrat în era cuantică din 1925 și totuși, medicina este încă blocată în…(din documentar a dispărut continuarea frazei).
A doua presupunere…este cea despre care voi vorbi mai mult în prima parte…a II-a supoziție este bazată pe asta: Genele ”controlează” exprimarea biologică.
O să vă arăt exact adevărul chimic absolut – Genele NU controlează exprimarea biologică, din cauza unui motiv foarte simplu: GENELE NU SE POT ACTIVA SINGURE SAU DEZACTIVA ELE ÎNSELE…deci, genele nu se controlează pe sine, deci, nu pot controla nimic altceva, de asemenea…
Evoluția Darwinistă este ”responsabilă” pentru biodiversitate (Biosfera, așa cum o vedem…)
Asta este, din nou, o altă presupunere greșită.
De fapt, NU este un proces darwinian…deci, nu pot controla nimic altceva, de asemenea…și voi explica de unde vine controlul …și în al treilea rând, presupunerea că diversitatea biologică provine din evoluția darwiniană, asta este, din nou o altă presupunere greșită.
De fapt, nu este un proces darwinian, este mai mult ceea ce noi numim un proces lemarckian și importanța acestuia este aceea că, organismele se potrivesc mereu cu mediul înconjurător și, pe măsură ce se schimbă mediul înconjurător, și organismele se schimbă, pentru a se adapta la aceste modificări ale mediului.
Și ce înseamnă asta pentru Dvs.?
În ce mediu locuiți Dvs.?
Și, care vă este sistemul de credințe?
Ele devin foarte importante deoarece, ceea ce descoperim, este că genele se vor adapta credințelor Dvs. și aceasta devine un punct foarte important în înțelegerea noastră despre viață.
Deci, aș vrea să încep cu formularea misiunii originare a științei, și aceasta s-a bazat pe credința că (înainte de 1660), Dumnezeu și spiritul infuzau lumea fizică.
Așadar, există o misiune originară a științei (existaseră oameni de știință înainte de 1660) și aceasta era enunțarea misiunii științei: ”De a obține o înțelegere a ordinii ”naturii”, ca noi să trăim în armonie cu ea”.
Și acesta este un concept minunat, drăguț, în era cuantică în 1925, și totuși, medicina este încă blocată în faza biologică newtoniană…o să vorbesc mai mult despre asta, în a doua jumătate a conferinței.
Că, studiind natura și văzând cum totul se potrivește și toate piesele se leagă, poate că și noi ne vom integra mai bine în acea imagine, și să supraviețuim într-un mod mai bun decât o facem, așa că, deci oamenii de știință căutau să înțeleagă mecanismul Universului, ținând cont de natura lui spirituală.
Totuși, pe la 1660, care este un moment al revoluției științifice, oameni ca DESCARTES, oameni ca ISSAC NEWTON, s-au implicat și s-au uitat către Univers, și au spus: ”Știți, poate că există un Dumnezeu acolo sus undeva, dar nu avem nevoie de Dumnezeu ca să explicăm asta, pentru că lucrează ca un mecanism de ceas”, și atunci Newton, s-a implicat cu aceste matematici, și a fost capabil să cartografieze mișcările planetelor și ale Soarelui, și în mod evident putea spune: ”Uite, este o mașină, pot prezice totul despre el…
Și asta apoi în legătură cu biologia, pentru că, atunci când ajungem la biologie, începem să ne uităm la corp, nu dintr-o influență originară spirituală din afară, ci ne uităm înauntrul corpului nostru pentru că ne spunem că trupul este o mașină, și asta, la fel ca Universul și dacă înțelegem mașina, putem repara și ajusta mașina.
Așa că știința a luat o abordare diferită, în loc să încerce să trăiască în armonie cu viața, aceasta este misiunea declarată și susținută de știința actuală: ”de-a obține cunoaștere ce poate fi folosită pentru a domina și controla Natura.”
V. Cărarea Imparatiei de Arsenie Boca, idei similare….
Voi încerca să găsesc această carte a lui Boca. Mulțumesc pentru informație…
Verifică-ți e-mail-ul! Îți trimit cartea propusă de qnami în format PDF.
Idei similare găsești și în ”Sinteza gândirii Pr.Arsenie Boca” sau în ”Medicina Isihastă”.
Ideea este (cel puțin ca un…conceptul bun din asta este) ei bine, dacă ai ajuns aici, și ai ceva deficiențe sau ești nesănătos sau ai luat vreo boală, DACĂ PUTEM CONTROLA CORPUL TĂU, PUTEM CONTROLA SĂNĂTATEA ȘI BOALA, așadar, îți putem da sănătate.
Așa că, în principiu, trebuie să domini și să controlezi natura pentru a face asta, deci, problema este în primul rând, doar gândiți-vă la acea idee prostească că oamenii vor controla natura…noi întotdeanuna gândim în termeni mari și, în mod evident, ăsta este unul dintre gânduri și realitatea este că, dacă vrem să controlăm natura, trebuie să ne uităm la celula umană.
Aici este o parte importantă pe care am învățat-o din cercetările mele pe celule, când obișnuiam să predau studenților de la medicină.
Și acesta este un punct foarte interesant.
Tu și cu mine, suntem făcuți din 50-70 trilioane de celule, noi de fapt, suntem o comunitate de celule…
Obișnuiam să clonez celulele oamenilor, să le scot și să le pun într-un vas de cultivare și, uneori, de multe ori de fapt, celulele creșteau mai bine în vasul de cultură decât creșteau în corpul indivizilor, asta însemând că MEDIUL, ALTERA REFLEXIA CELULELOR.
Ei bine, uitați care este ideea care o predam, și asta este important pentru voi ca să înțelegeți = noi toți, suntem această minunată mașinărie pe care o numim corpul omenesc…nu există vreo funcție nouă care să fie prezentă în corpul vostru uman, care să nu existe deja în orice altă celulă.
Voi aveți un sistem digestiv, un sistem respirator, un sistem de excreție, un sistem nervos, așa și celula, și relevanța acestui fapt este că, luând celula deoparte, sperăm să-i găsim sistemul nervos, pentru simplu motiv care este acesta: pentru a urmări atingerea scopului misiunii științei de a controla, trebuie să ne uităm la organul care controlează, și acesta este CREIERUL și SISTEMUL NERVOS.
Ei bine, noi am vorbit despre om, dar acesta este prea complex, de aceea, dacă studiem celula, este mult mai ușor… și majoritatea progreselor în știința medicală pleacă de la studiul celulelor individuale deoarece funcționarea celulei, în viața unei celule, este aproape identică cu noi.
Dar cum înțelegem noi, cum să dezlegăm această problemă?
Cum vom porni să investigăm celula?
Ei bine, vom folosi știința…știința pe care o vom folosi este mecanica newtoniană…vă amintiți ce am spus: biologia actuală, folosește mecanica newtoniană.
Ei bine, există trei aspecte ale mecanicii newtoniene, care sunt foarte importante:
Numărul 1: Credința în materialism. Faptul este acesta: conform mecanicii newtoniene, tot ceea ce merită studiat este de natură fizică, pentru că ei nu cred că există altceva acolo, în afara lumii fizice, pentru ei există doar părți, deci tot ceea ce contează este MATERIA,.
Deci, când ne uităm la un corp, ne uităm la părți din corp.
Numărul 2: Corpurile sunt lucruri complexe, și există o modalitate de a înțelege lucrurile complexe deoarece, dacă te uiți și spui: ”Hei, cum poate funcționa așa ceva? …Uite cât de complex este!”
Și răspunsul este: există o abordare în mecanica newtoniană, numită Reducționism.
Reducționismul, este acest concept: dacă ceva este complicat, îl iei parte cu parte și studiezi piesele individuale, și când studiezi piesele și le poți asambla într-o anumită ordine și apoi înțelegi cum funcționează, înțelegi cât de complexe erau lucrurile.
Analogia care este adesea folosită, este analogia unui ceas. Dacă găsesc acest ceas și nu aș știi cum funcționează, ce aș face?
Și răspunsul este: l-aș lua parte cu parte, și odată ce-l iau parte cu parte, încep să descopăr că roata dințată A întoarce roata dințată B, care întoarce roata dințată C, și apoi începsă creez o hartă a mișcării: A merge către B care merge către C, iar C-ul către D, etc.
Și iată care este ideea: dacă îmi aduceți ceasul Dvs.și nu funcționează corect, ce o să fac? Îl voi desface…priviți toate părțile A, B, C și D și, dacă există vreo parte care nu este în regulă, o să scot acea parte și o s-o înlocuiesc cu o parte nouă.
Importanța acestui fapt este că, acesta este corpul Dvs. și noi îl putem desface să ne uităm la părți și dacă trupul Dvs. nu funcționează ok, ce vom face?
Îl vom lua pe componente și vom pune noi părți în interior, și dacă punem noi componente în el, putem să controlăm rezultatul și asta se numește Deternimism care este cel de-al treilea picior al filozofiei newtoniene.
Ideea este aceasta: dacă știu cum funcționează părțile, de luat în considerare ar fi, dacă fac noi părți și le pot pune în mașină, apoi aș putea controla alternând componentele.
Așadar, în principiu, prin Determinism înțelegem că Dvs.veniți bolnavi și eu spun care părți sunt în neregulă, vă dau un medicament, fixându-l în corpul Dvs.și-apoi vă veți simți dintr-o dată bine DIN NOU, deoarece putem prezice rezultatul, printr-un proces numit Determinism.
(Bine, bine..dar dacă medicamentul nu-și mai face efectul, partea bolnavă din corp fiind prea bolnavă, iremediabil vătămată…atunci intervii printr-o componentă mecanizată (proteză), transplant sau îi implantezi celule clonate, nu?)
Și asta să ne ducă către înțelegerea că…(aceasta este din cartea lui Judith Allosom, numită ”Micii ajutători ai mamei”) această poză ne arată sticla de valium (diazepamul) stând chiar acolo, proverbialul ”mic ajutător” al mamei, și importanța legată de asta, este aceasta: așa cum ați observat, la fiecare 15 minute la TV sunt clipuri publicitare de la companiile farmaceutice care, nu numai că vă spun acum că pot fixa părți din voi – artrita, durerile și picioarele, dar spun de asemenea: ”Hei, ai avut o zi proastă? Ai avut niște momente grele? Ai un pic de anexietate?”, avem pastile pentru voi…și problema foarte importantă aici este că, întregul spectru al cercetării medicale este bazat pe direcția dată de companiile farmaceutice…companiile de medicamente sunt cele care profită din cercetare deoarece, când înțelegem cum funcționează lucrurile, EI FAC PĂRȚILE și apoi voi le cumpărați.
Doar că uneori, există o mulțime de erori acolo, și o să vă dau una mare…una care afectează populația chiar acum.
A fost făcut un studiu în Carolina de Nord care a relevat că, mai mult de 50% dintre copiii care au luat Ritalin pentru boala deficienței de atenție (DA), NU au DA, adică noi, cu alte cuvinte, prescriem prea multe medicamente și problema este că, NU DROGURILE sunt răspunsurile la probleme.
Și acum, trebuie să ne uităm pentru alte răspunsuri.
Așa că, ieșim din această schemă a medicamentelor.
Așa că, trebuie să vă explic cum funcționează celulele, și aceasta este o parte minunată, deoarece nu este foarte complexă.
Complexitatea vine din numărul pieselor și componentele despre care vă voi vorbi, sunt PROTEINELE.
Noi avem aproximativ 100.000 de componente proteice care ne alcătuiesc corpul.
Și acestea, sunt exact ca părțile unei mașini și, realitatea este că aceste 100.000 de componente, lucrează împreună și îndeplinesc funcțiile vieții.
Ele nu arată ca mașinile cu care suntem obișnuiți. Ele au forme care arată ciudat, ele arată organic, bineînțeles că sunt componente organice, ele au aspect morfic, ele nu arată ca vasele de metal și periile și piulițe și șuruburi…ele arată ca aceste lucruri.
În vârful acestei imagini, cu alb, este un virus SIDA…în partea de jos a pozei, cu alb, este suprafața unei celule umane.
Structura cu albastru, este o proteină atașată de virusul SIDA, și structura roșie este o proteinaă care se află la suprafața oricărei celule din corpul Dvs.
Și ideea este că, virusul nu se poate atașa celulei tale, decât dacă proteina albastră a virusului complementează și se conectează ca un lacăt cu cheie, de proteina roșie a celulei tale.
Acum, când vă uitați la aceste proteine cu aspect plin de bule, pare a fi ceva asemănător cu aspect organic de gumă de mestecat, sau ceva asemănător.
Dar adevărul este acesta: acestea sunt la fel de precise ca și părțile unei mașinării, a oricărei mașinării făcute vreodată de om, și adevărul este că această proteină roșie, este la fel în fiecare dintre celulele Dvs.deoarece, dacă nu ar fi, nu am mai fi afectați de virusul SIDA.
Deci, ceea ce vreau să punctez este ca voi să rețineți că mașinile nu arată întotdeauna ca mașinile pe care noi le vedem, dar au o aparență organică.
Aceasta este o altă mașină organică. Acolo puteți să vedeți o spirală, galbenul și purpuriul, este un ADN dublat, spiralat.
Dar în violet, în albastru, în verde și portocaliu aceasta este o mașină de proteine și voi vă uitați și spuneți: ”Oh, aia e o mașină?”
Și răspunsul este Da, ea de fapt micșorează lungimea ADN-lui și în față, unde este săgeata, această mașină proteică, adaugă noi piese la ADN pentru a extinde lungimea ADN-lui, deci, ce vreau să vă spun din nou este că, uitați-vă ala astea, dar recunoașteți că aceste lucruri organice sunt de fapt, mașini.
Deci, uitați aici în stânga, o imagine a unei proteine și o poză a unei proteine în stânga; sunt aceleași proteine și ceea ce este important legat de asta, este același lucru: dedesubtul structurii unei proteine, se află un schelet, iar aceasta dă forma proteinei.
Vă aduceți aminte când eram tineri, și eram la școală și profesorul ne spunea să desenăm o persoană, ce fel de persoană desenați voi de fapt? O figură ca un băț, așa-i? Cu un schelet și o formă, asta e ceea ce îi dădea forma și apoi, când scoateți toată carnea de pe figura din bețe….și cea din stânga este forma plină de consistență a aceluiași lucru, deci dedesubt se află aceste oase de fundal.
Uitați un fapt interesant: există 100.000 de proteine diferite, și toate sunt la fel din acest punct de vedere: toate proteinele sunt ca mărgelele pe fir.
Mărgelele sunt aminoacizii, deci, când vă veți duce la magazinele cu mâncăruri și veți auzi de aminoacizi…ce sunt ei? Ei sunt constituenții mărgelelor.
Esistă 20 tipuri de aminoacizi care alcătuiesc mărgelele.
Deci, care este diferența între cele 100.000 de proteine?
Răspunsul este acesta: LUNGIMEA LANȚULUI și SECVENȚA MĂRGELELOR…secvența mărgelelor dă forma!
Cum putem avea o formă din astea?
Arată ca spaghetele…NU există nicio o formă în astea!
Răspunsul este: mărgelele au o structură un pic mai rigidă, așa că o să folosesc aceste montaje din țeavă, care o să reprezinte trei tipuri diferite de aminoacizi, prin colorit.
Deci, în loc de 20 o să vă arăt 3 și arată ca…de fapt, dacă vă uitați la scheletul de acolo, arată cam ca aceste montaje de țevi, și realitatea este aceasta: aminoacizii se cuplează împreună AȘA, și când se conectează împreună, începi să-i asamblezi și de fapt, este încă un lanț, dacă stați să vă gândiți, este doar secvențierea, dar acum, în loc să fie flexibil, acum puteți vedea că există o formă destul de specifică care apare aici când încep să asamblez.
Dintr-o dată, puteți vedea că scheletul, începe să capete o formă tridimensională…
Deci, vedeți o formă tridimensională?
Spuneți mdah…M-am gândit eu că o vedeți! J
Și realitatea este aceasta: dacă o vedeți, comparați-o cu forma de acolo. Vedeți similaritatea? Și culorile?
Faptul este acesta: scheletul proteinei, este dat de acești aminoacizi și dacă schimb secvența când pun astea împreună, NU voi obține aceeași structură, deci, ceea ce vreau să spun de fapt, este acest lucru: FIECARE PROTEINĂ, ESTE DIFERITĂ deoarece, FIECARE PROTEINĂ ARE UN TIPAR care este determinat de secvența fiecărei subunități care alcătuiesc acest TOT unitar.
Deci, o proteină are acea structură particulară.
Este exact ca și scheletul Dvs. Forma Dvs.este dată de scheletul Dvs.
Așadar, ideea este că voi aveți vertebre, iar proteina are aceste subunități de aminoacizi.
Și realitatea este aceasta: și Dvs.puteți, deasemenea, să vă schimbați forma, pe măsură ce vă aplecați și vă torsionați scheletul și adevărul e că și proteinele fac același lucru.
Proteinele, sunt ca niște oameni în miniatură din acest punct de vedere.
Așadar, în loc să ne uităm la o mașină care arată ca aceasta, mașina metalică cu care suntem oblișnuiți, imaginați-vă că aș înlocui roțile dințate cu proteine….OK, acum avem un ceas cu proteine.
Dar ideea este…haideți să scăpăm de tot acest metal!
Și-acum vă spuneți: Ce e asta? O colecție de proteine?
Nu este o colecție de proteine…este o interacțiune…ca și roțile dințate.
Aceste mașini proteice, de fapt încep să lucreze împreună să facă ce?
Digestie, respirație, contracția mușchilor, toate acestea sunt chestii ca și la mașini.
Pot să scot proteine din corpul tău să le pun într-un tub de testare, și ele o să ducă mai departe aceleași funcțiuni.
(Deci au o memorie programată dinainte fixată, dacă-și continuă ”procesul/activitatea” și în afara trupului omenesc, înseamnând că sunt programate să îndeplinească ca niște soldați ascultători, o anumită funcție –MECANICIST, până la (un) sfârșit…punctat/determinat de ce anume, și de către CINE?)
Pot să fac digestia într-un tub de testare, pot să fac contracția mușchilor într-un tub de testare, ideea este aceasta: corpul Dvs., celulele sunt făcute din aceste elemente proteice interesante.
Și-acum, dați-mi voie să vă vorbesc despre asta: vă aduceți aminte când v-am vorbit despre faptul că există o versiune ca un schelet ca acesta, fără partea stângă a ecranului și există o versiune ”îmbrăcată” în partea dreaptă, care este aceeași proteină.
Galbenul este un antigen ca un virus, albastru este o proteină numită anticorp. Ceea ce vreau eu să remarcați, este: vedeți cum forma proteinei și-a antigenului sunt complementare?
Ce se întâmplă dacă scot afară acel antigen galben?
Ce va fi lăsat la suprafața proteinei?
Un buzunar, o clemă…
Ce s-ar potrivi înapoi, în acea formă?
Același lucru pe care l-am scos de acolo…cu alte cuvinte, forma este așa de specifică, că suprafața proteinei…o să vă dau încă un exemplu în acest sens.
Aici este o enzimă, în albastru…și există și un grup chimic care se cuplează, iar ceea ce rezultă este forma sa specifică, adică suprafața proteinei are buzunare și cleme, și alte lucruri se cuplează la ele…
(Cam alambicat biologul ăsta!
Spune nene despre cuplarea/decuplarea grupurilor chimice apărute datorită suprafeței proteice parcă dintr-un film 3D, ca un LEGO practicat ușor, sigur și natural, piesele (proteinele) urmând să se formeze/reformeze în grupuri chimice datorită construcției lor specifice de prins, agățat, îmbinat…în forme ciudate, contorsionate, DAR îngemănate prin încrengături care mai de care…
Vrea să spună MULTE și foarte explicit, dar îi iese uneori pe dos, frizând contrariul… se explică precipitându-se, iar filmul este întrerupt din când în când – cred, din vina lui – formulările îi sunt mai mult din PUNCTE, PUNCTE…și repetitive…)
Lăsați-mă să vă dau un exemplu în această privință.
Dați-mi voie să vă prezint, că de fapt…ăsta e un aspect interesant, dați-mi voie să vă arăt de unde vine viața.
Puteți vedea chiar aici în acest mic model, o să funcționeze cam așa: primul lucru, înainte de a face asta, trebuie să vă spun că, cei doi aminoacizi în galben, să spunem că sunt încărcați negativ, ok?
Știți că încărcăturile asemănătoare se resping reciproc, și încărcăturile diferite, se atrag…sunteți familiarizați cu asta?
Deci, întrebarea este…o să vă arăt două forme și voi, îmi veți spune care este stabilă…
Forma 1 este aceasta…
Vedețu forma?
Forma 2 este aceasta…
Care este mai stabilă? 1 sau 2?
…2, pentru că aceste două încărcături asemănătoare, vor sta cât mai departe una de cealaltă!
Acum, să vă spun că aceasta este forma preferabilă a proteinei, de ce? …
Pentru că, cele două încărcături asemănătoare, stau cât mai departe una de alta.
Acum, un drog, o chimicală sau un homon, vine în preajmă…ca și acel antigen, și anticorpul, cuplându-se…o să numesc ăsta, un semnal de-acum…negativ care va fi atras și acum se combină, da?
Acum întrebarea este aceasta: Ce încărcătură este la capătul acestui lanț?…Pozitivă, ori negativă?
Este aceasta mai stabilă, sau este cealaltă mai stabilă?
…ok…Ce tocmai ați spus…
Acum, gândiți-vă la logica a ceea ce ați spus…mi-ați arătat două forme diferite pentru aceeași proteină, este adevărat?
Care este diferența?
De ce trebuie să aibă două forme?
Ce va face proteina?
Se va întoarce la această formă, nu? …aceasta este mișcare, nu? A mers de la 1 la 2, este mișcare?…
Mișcarea este sursa vieții…
Este singura moleculă care se mișcă…
Proteinele se mișcă, viața vine din mișcarea proteinelor.
Când am făcut proteinele să se miște, să muncească, comportamentul vine din mișcarea proteinelor…
Deci, în principiu, întrebarea este aceasta: De unde vine viața?
Și răspunsul este: mai întâi, din structură...proteinele ne dau structură corpului.
Dar apoi, proteinele sunt capabile să-și schimbe forma.
SCHIMBAREA FORMEI, SE NUMEȘTE SCHIMBARE DE CONFORMARE, dintr-un Jurnal științific…așa că, nu este potrivirea me de țevi, este un model molecular care se găsește în jurnal și puteți vedea că proteina verde din stânga…aceasta este o proteină ce cauzează contracția mușchilor, este ca un întrerupător – deschis/închis.
În forma verde, mușchii nu se contractă, dar când ajung la un semnal, adică la acel punct alb, care este Calciul…Când Calciul se conectează la moleculă, exact la fel cum semnalul se conectează la proteina mea, îi schimbă încărcătura electrică.
Și când încărcătura se schimbă în proteină, îi schimbă și forma.
Deci, merg de la Conformația 1 la Conformația 2 dar, dacă iau semnalul înapoi?
Când iau semnalul înapoi, așa cum ați văzut, proteina se va reîntoarca la starea inițială.
Deci, ideea este: o proteină există și nu se va mișca până când CE se întâmplă?
Care este evenimentul ce cauzează o proteină să se miște?
SEMNALUL!
Deci, semnalul când apare, este ceea ce cauzează o proteină să lucreze deci, treaba este cam așa: corpul coordonează funcțiile sistemului, controlând semnalele către proteine care apoi controlează acea mișcare și acea mișcare este generată în chestii funcționale, cum ar fi respirația și digestia, în mișcare, în excreția deșeurilor, totul prin aceste funcții ale proteinelor, deci concluzia este simplă = proteinele își schimbă forma, asta însemnând Mișcare.
Și mișcarea este utilizată de celulă să lucreze și să aibă un comportament, deci proteinele, vă dau nu numai structura fizică, proteinele, de asemenea, vă susțin funcțiile.
Când vă uitați în oglindă și vă uitați la identitatea Dvs. și la caracterul Dvs., vă uitați cu adevărat, la proteinele Dvs.care vă dau forma dar, de asemenea, veți recunoaște asta: VĂ PUTEȚI SCHIMBA FORMA ȘI MIȘCĂRILE, pentru că proteinele, de asemenea, se mișcă și își schimbă forma.
Deci, ideea de fundal a Vieții vine din Mișcarea Proteinelor, acesta este un adevăr.
Dacă opriți mișcarea proteinelor, viața se oprește chiar în acel moment.
Proteinele sunt singurele molecule care se mișcă, deci devin cele mai importante în generarea vieții.
Deci, dacă am un tub de testare…în partea stângă am pus toate proteinele dintr-o celulă, și în dreapta, am o celulă cu toate proteinele în ea deci, proteinele sunt exact la fel ca în stânga, și în dreapta.
Tubul de testare nu este viu, dar celula este vie…și totuși, au aceleași proteine, întrebarea este: Unde este diferența dintre cele două?
Și răspunsul este, în mod simplu, acesta: CELULA ARE CONTROL...în tubul de testare, toate proteinele lucrează la întâmplare…nu există ordine, organizare, nici orientare, ele se mișcă de colo-colo, dar nu către o direcție a vieții.
PENTRU A AVEA VIAȚĂ, TREBUIE SĂ AM CONTROLUL FUNCȚIILOR PROTEINELOR. (NU e suficientă numai mișcarea lor în sine care, așa cum le-a arătat pe cele din tub, era dezordonată, haotică…)
Și abia apoi voi avea control.
Întrebarea este: deci, ce controlează viața?
Acum, uitați o presupunere (și aici este locul de unde totul a mers greșit): ea sună cam așa – părțile proteinelor sunt ca părțile unei mașini.
Când vă conduceți mașina, voi trebuie să schimbați părțile care se uzează.
Să spunem că voi conduceți și cauciucul se uzează, și aveți pană…ce se întâmpă cu condusul Dvs.atunci?
…se oprește!…ok…dacă vrei să pornești din nou, ce trebuie să faci mai întâi?
Înlocuiești cauciucul!…ok…Iată care e ideea!
Proteinele se risipesc, de fapt, în fiecare zi voi pierdeți celule și proteine, trilioane de celule și tone de proteine se pierd, pentru că le folosiți.
Deci, trebuie să reînlocuiți proteinele.
Așa că, oamenii de știință s-au dat un pic în spate și au spus: CARE ESTE CEL MAI SIMPLU MOD DE A CONTROLA BIOLOGIA?
Și răspunsul este acesta: dacă am o funcție, și proteinele execută această funcție și o proteină din acea funcție se uzează, ce se întâmplă cu funcția?
….ok…dacă vreau să am acea funcție din nou, ce trebuie să fac?
(Deci, în urma unei proteine ”trasă pe dreapta”, funcția moare?
Păi, dacă la BAZA funcției ai niște proteine care îi dă imboldul, o face să ”se execute”( să se miște, să-și îndeplinească menirea), iar UNA dintre proteine se uzează, firesc ar fi să-i ia locul alta (dintre celelalte, aparținătoare funcției), NU să moară funcția!
Și, dacă în fiecare zi NE mor trilioane de proteine, PARTE a celulelor care au controlul, deci VIAȚĂ… FĂRĂ ca noi să murim cu totul…DE CE o simplă funcție își pierde așa de ușor ”viața”, datorită morții unei SINGURE PROTEINE, componentă a funcției?
Asta înseamnând că MOARTEA întregului, vine/va veni numai atunci când NE mor toate funcțiile, din lipsa de control exercitat de CELULA VIE asupra proteinelor?
Pentru că, după experiența TUBULUI, proteinele există, dar dezorganizat, fără control…de niciun folos fără CELULEI-COMANDANT….asta însemnând că, chiar dacă proteina e ”în viață” nu poate fi/deveni/rămâne folositoare, dacă celula înnebunește, îmbătrânește sau, din alt motiv numai poate îndeplini funcția de CONTROLOR pentru proteine…care parcă n-au MINTE!
Deci, biologul nu explică dacă, într-un proces al FUNCȚIEI, dereglarea și/sau uzarea uneia dintre proteine (pentru că a menționat că ar fi mai multe…) împiedică mergerea înainte a funcției, provocând decesul ei…)
UnCheșule,
De fapt, s-a mai vorbit despre structura umană dpdv biologic, inclusiv din punct de vedere spiritual…. Poate ar trebui să facem trimiteri (pentru că-s înrudite prin informații/descoperiri și în alte documentare, unele spunând același lucru dar altfel, altele – întărind sau adăugând ceva în plus…documentar în care apare însuși autorul ăstuia – BRUCE LIPTON – ca la denumirea mărcii recunoscute de CEAI
.
Spre exemplu,
https://reflexii.deepdesign.ro/2016/10/in-discutie-proiectul-10-10-10
Citez, câteva:
Capitolul I – Structura umană
JOE DISPENZA: Cred că ceea ce ne face atât de unici ca ființe umane, nu este faptul că avem degete opozabile sau că suntem bipezi, sau că ochii ne sunt îndreptați spre înainte , sau că avem puțin păr pe corp, sau că avem creiere mari, fiindcă elefanții au creiere mai mari decât ale noastre.
CEEA CE NE FACE UNICI ESTE MĂRIMEA LOBULUI FRONTAL CEREBRAL, PRIN COMPARAȚIE CU RESTUL CREIERULUI.
THERESA GRAINGER: Lobul frontal este partea creierului care creează și visează și ne planifică viitorul și, se spune că prin anii ’30, prin lobotomie frontală, ne distrugeam de fapt această parte a creierului retezând conexiunile din cortexul frontal. Ne interpuneam de fapt, în calea unei inteligențe cu mult dincolo de ceea ce abia începem să înțelegem.
DON KAIMI PILIPOVICH: Sunt 50 de trilioane de celule, mai mult sau mai puțin în corpul uman, și toate trebuie să lucreze împreună, ca o echipă.Și exact asta definește o anumită persoană, nu numai o colecție de celule individuale, ci tocmai această paradigmă a comunicării într-o comunitate de celule diferite, astfel încât toate funcțiile lor diferite își aduc o contribuție reciprocă, definind organismul viu.
THERESA GRAINGER: Fiecare celulă corporală are propriul său sistem respirator, sistem digestiv, sistem imunitar.
DON KAIMI PILIPOVICH: Fiecare celulă corporală se înnoiește cel puțin anual, iar unele, mult mai rapid. De exemplu, tractul nostru digestiv este înlocuit la fiecare trei zile, fiindcă este un mediu foarte agresat. Și, când mă gândesc la asta, cred că este ceva cu adevărat miraculos.
DEBORAH MURTAGH: Există un univers în noi înșine. Avem aceste 50 de trilioane de celule, fiecare cu propria sa conștiință, și avem și bacterii, bune sau rele. E un întreg univers! Avem armate întregi care se luptă în interior!
THERESA GRAINGER: Când privim dincolo de structura externă a corpului nostru, la sistemele sale operaționale interne, e fascinant ce aflăm, gândindu-ne că creierul nostru trimite 100 de trilioane de mesaje pe secundă. Numai pentru a merge, ceva ce ni se pare firesc, e nevoie de mesaje trimise de creier, la aproape 200 de mușchi ai scheletului. Deci, noi nu avem aceste conexiuni neurolgice la naștere, ci asta e ceva ce trebuie învățat.
BRUCE H.LIPTON: Acum, vă voi spune ceva despre corpul uman și anume: ne privim pe noi înșine ca pe o entitate singulară, dar asta este o percepție eronată, nu e adevărat. Tu și eu suntem comunități de entități vii, numite celule. În interiorul corpului meu există 50 de trilioane de celule, entități vii. Când spun ”eu”, nu e vorba de o singură entitate, ci despre o comunitate.
THERESA GRAINGER: Când observăm comunicațiile celulare într-un mediu controlat, vedem că au capacitatea de a răspunde și interacționa cu stimulii externi. Deși aceasta ne arată importanța relației dintre minte și mediu.
BRUCE H.LIPTON: Creierul este factorul regulator, care adaugă sau elimină elemente din sânge, și-i schimbă compoziția, iar compoziția mediului de cultură afectează soarta celulelor. Și am spus: ”Ce anume determină creierul să elibereze diferite substanțe chimice?” Și răspunsul este: percepția, mintea, credința.
JOHN FRANCIS: Suntem atât ființe umane, cât și divine, suntem atât ”sine”, cât și ”suflet”, simultan. Și, numai percepția noastră, credința noastră, experiența noastră, sunt cele ce fac diferența dintre rai și iad, dintre paradis și sărăcie.
THERESA GRAINGER: Pozitivul și negativul sunt părți ale aceluiași întreg, un continuum aflat între extreme diferite, și la mijloc, între aceste extreme – viața e numai viață, cât timp nu-i rezervăm o semnificație.
BRUCE LIPTON:….înlocuiesc proteina! Și oamenii de știință s-au gândit ei mai bine și și-au spus: ”Acesta e cel mai simplu și mai ușor mod de a controla biologia!”
”Dacă am găsi ceea ce înlocuiește proteina, atunci vom găsi ceea ce controlează celula!”
Dar, ideea de fond este că, ei au început din nou cu o idee ce a fost prima oară înmormântată în știință, în 1859, de Charles Darwin.
Deoarece, el a spus asta: caracterul și comportamentul unui individ, sunt datorate factorilor ereditari…nu știm în 1850 ce sunt factorii ereditari.
Dar în 1953, asta este ceea cea am descoperit: se uitau după factorii ereditari, deoarece au spus că factorii ereditari sunt cei care controlează proteinele.
Deci credința este aceasta: că tiparul proteinei, mărgelei, știi voi, culoarea mărgelelor, pe care vi-o arăt aici, este zidit în tiparele subunităților spiralei ADN, ca mici chestii, treptele scării, datorită faptului că ADN-ul NU se uzează, ADN-UL SE RUPE!
De fapt, puteți găsi fosile vechi și de 50 de mii de ani, și poți scoate afară ADN-ul din ele și apoi să-l pui într-un tub de testare și să faci proteine folosind ADN-ul, ca proiect, să faci proteine dintr-un animal care a murit cu 50 de mii de ani în urmă, ideea este că ADN-ul este stabil, nu mai există proteine din acel animal, iar ADN-ul este lăsat în urmă, deci, ceea ce vreau să vă spun este că, ADN-ul devine material ereditar, deoarece ADN-ul este STABIL și NU SE UZEAZĂ, asta permițându-i să fie material ereditar.
Și, deci, concluzia științei este (și asta este o viziune convențională în timp ce vorbim chiar aici)…asta este ceea ce se predă în școli și toată lumea a auzit povestea întâietății ADN-lui. Ce înseamnă asta?
V-am spus: Voi sunteți o PROTEINĂ!
Sunteți o proteină!
De unde vine proteina voastră?
Ahhh…păi vine din ADN, că aceea este schița (sămânța), iar ADN-ul își face o copie xerox a sa, numită ARN, și copia xerox intră în celulă și schița ADN-lui este citită și convertită în proteină.
Deci, ideea de fond este aceasta (aceasta este o înțelegere simplă): DACĂ PERSONALITATEA VOASTRĂ ESTE ÎN PROTEINĂ…De unde vine proteina voastră?
Vine din ADN!
Așadar, caracterul vostru este determinat ”în aparență”, de ADN!
Deci, credința noastră în întâietatea ADN-lui, este aceasta: Cine ești, ceea ce ești, ESTE PREDETERMINAT în schiță, de ADN!
Deci, voi deveniți niște citiri ale ADN-lui.
(Adică un fel de ARN – copia xerox a ADN-lui pe care și-o face oricum…și care se convertește în ceea ce suntem, dpdv biologic – PROTEINĂ!
Proteină, care-și va scrie destinul, în funcție de ”calitatea” sa de schiță dinainte trasată (particularizată), adică cu (pre)dispoziții specifice în privința declanșării anumitor boli care vor apare sau nu, viețuind în stare latentă până la declanșarea ulterioară, datorită factorilor externi de mediu, exercitați independent și ”din afara” SUBIECTULUI, uneori din însăși voința SUBIECTULUI-PROTEINĂ , care depune armele în privința rezistenței la ISPITA predispozițiilor sale îmbietoare de care știe sau nu….și care, odată pornit pe drumul ăsta, îl fac să-și distrugă sănătatea conștient, lipsit de FRICA bolii amenințătoare la care este predispus, ori de DORINȚA de a trăi și altfel, fără robia deprinderii viciului dobândit, indiferent care fel…fumat, alcool, șamd…)
Deci, când citiți articole ca acesta, în Revista Life care spune: Ați fost născuți astfel? Acum începem să vedem, că nu numai structura fizică este în aparență determinată de ADN, dar, de asemenea, comportamentul nostru: agresivitatea, anxietatea, fericirea, alcoolismul, obezitatea, toate aceste lucruri, sunt acum atribuite către ce?
Unui tipar pe care l-ați primit, deci, dacă începeți să vă simțiți rău la un moment dat, ei vor începe să spună: ”Ei bine, da, da, știți Dvs., aveți niște gene care vă afectează în această privință și, ceea ce vreau să spun în final, legat de asta, care este Sistemul de credințe: dacă eu pot înțelege toate genele, și dacă apoi, pot înlocui orice genă distrusă pe care o aveți, atunci VĂ POT ADUCE SĂNĂTATEA.
Este un concept drăguț și nobil, care a dus către Proiectul Genomului Uman.
Dar concluzia la toate acestea, care este?
…acest ziar abia a apărut undeva, prin mai, în știință, este un jurnal de referință și este vorba în el despre nucleul celulei ca fiind un orgănel din interiorul celulei, unde se află ADN-ul și am adus vorba despre asta, deoarece spune exact ceea ce spune punctul de vedere convențional.
El spune că Nucleul este Centrul de Comandă al Celulei…ce înseamnă asta?
Ei bine, ceea ce vedem acum, este creierul celulei, așa cum am spus, toate celulele au aceleași funcțiuni pe care voi le aveți.
Voi aveți organe care să vă îndeplinească funcțiile; în interiorul celulei, se află organe în miniatură, și sunt numite ”organele” și am spus, odată ce voi aveți toate funcțiile în celulă, atunci celula are un sistem nervos, care este centrul de comandă.
Sistemul nervos, va fi acum nucleul celulei, acea structură roșie, întunecată.
Din ce motiv? Deoarece biologia convențională, a spus că nucleul este centrul de comandă al celulei.
Și deci, ce înseamnă asta: Acolo este locul unde se află genele!
Toate genele, sunt în nucleu…cum genele controlează Cine sunteți DVs., atunci, nucleul, care este un depozit pentru toate genele, ar reprezenta sursa controlului.
Și deci, asta ne va duce către concluzia că, echivalentul creierului, este Nucleul.
Până acum, ați înțeles ce vreau să spun?….OK…acum, ascultați asta: (aici, este locul unde totul pică)…ascultați această întrebare simplă și logică: Dacă iau creierul din orice organism viu, există o consecință imediată a aceste acțiuni…care este aceasta? Moartea!….Și, uitați care este ideea de bază: …puteți să scoateți Nucleul din celulă, și celula nu moare, celula mai poate trăi 2 sau 3 luni, fără absolut nicio genă.
Și nu stă acolo, se mișcă de acolo-acolo, mănâncă, crește, întâlnește alte celule și comunică cu ele, recunoaște toxinele și le evită, cu alte cuvinte: nu i-am schimbat comportamentul nici măcar un pic scoțându-i genele!
Ce înseamnă asta?
Gândiți-vă….
Care este sensul logic?
Pot fi genele, creierului celulei? Da sau nu?
Ei bine, acesta este un aspect important!
Pentru că aceasta este înțelegerea denucleării, procesul îndepărtării nucleului.
Asta s-a făcut la greu, la nivelele înalte ale biologiei, și oamenii care au făcut-o, normal că știau că genele controlează celula, dar undeva, pe parcurs, toată lumea a auzit prin mass-media că genele controlează celula!
Deci, ideea de fundal este: Presupunerea numărul 2 că genele controlează exprimarea biologică, este FALSĂ.
Dar apoi, asta ne lasă cu o întrebare importantă.
Dacă nu genele controlează celula, ce controlează celula?
Și aici, m-au dus cercetările mele din 1985, să înțeleg relația pe care genele o au cu celula, și o parte importantă este aceasta: În literatură, în special în mass-media, aceste două cuvinte devin confuze întotdeauna: CORELAȚIE și CAUZALITATE.
CORELAȚIA înseamnă că este asociată cu…există o conexiune între lucruri….
Genele sunt corelate cu corpul Dvs….Ăsta e un adevăr.
CAUZALITATEA este actul sau agentul care produce un efect.
GENELE NU CAUZEAZĂ NIMIC!
Aceasta este eroarea.
Dar problema este aceasta: citiți un articol și aceasta este o poveste adevărată, un articol care spre exemplu, revelează că au găsit o genă corelată cu obezitatea.
Și apoi, uitați ceea ce este interesant în legătură cu asta: s-au dus către un număr de părinți care așteptau un copil, și le-au spus: Ascultați! Dacă ar fi să facem o amniocenteză, să cercetăm celulele fetusului Dvs., și descoperim că fetusul Dvs.are această genă asociată cu obezitatea, ce ați face?
70% dintre părinți, au spus că ar opta imediat pentru avort.
Ceea ce este important legat de asta este că, nu am spus niciodată că genele cauzează obezitate, ci sunt corelate cu obezitatea!
Adevărul este că, dacă citiți articolelel mele, mereu încep cu: o nouă genă este corelată cu cancerul, și apoi un paragraf un pic mai jos: această genă cauzează cancer. Aceasta este o eroare!
GENELE NU CAUZEAZĂ NIMIC!
Genele au potențial…dacă activezi gena sau nu, asta NU este la cheremul genei.
Deci, CE este acel ceva ce selectează genele?
Și răspunsul este…ei bine, am început în prima parte….ce sunt genele? Ce activează genele?
Pentru că, dacă aș fi știut ce activează genele, aș fi fost foarte aproape de ceea ce controlează genele….
Folosesc acest ziar, pentru că există o frază pe care o folosesc direct luată din ziar.
Nu încerc să strălucesc în ochii nimănui. Acest ziar, metaforizează rolul genelor în dezvoltare, explicând în felul următor.
Metafora, înseamnă în acest caz al științei, când un om de știință face un experiment creează o ipoteză, o idee…experimentul este să testezi ideea.
Ipoteza nu este un adevăr, este doar o sugestie.
În 1953, când Watson și Crick au descoperit secretul codului ADN, o ipoteză a fost emisă: GENELE CONTROLEAZĂ BIOLOGIA.
Dar asta era in 1953….
Asta se întâmpla acum 50 de ani!
Și problema este aceasta: Dacă tot repeți asta mereu și mereu, la un moment dat, uiți că a fost o ipoteză…la un moment dat, vine un adevăr!
Și, deci acceptăm drept adevăr ceea ce este scris peste tot, în cele mai mari cărți: genele controlează, genele controlează…
Chiar controlează genele?
Acest ziar revelează prin această frază a lui Nijhout, adevărul!
”CÂND UN PRODUS AL GENELOR ESTE NECESAR, UN SEMNAL AL MEDIUL SĂU ÎNCONJURĂTOR, NU O PROPRIETATE, CARE APARE DINTR-O DATĂ DIN GENA ÎNSĂȘI, ACTIVEAZĂ EXPRIMAREA ACELEI GENE.” – H.F. NIJHOUT, 1990
(Adică, gena însăși face în așa fel să se activeze și să se exprime în BINE sau în RĂU pentru SUBIECTUL-PROTEINĂ…..datorită ”Produsului necesar de gene” (îm)plinit, ”ajutat” de un semnal dat de mediul înconjurător, propice declanșării precum apăsarea pe un întrerupător?)
Ei bine, a treia linie, ” …..nu o proprietate, care apare dintr-o dată, din gena însăși.” , înseamnă: GENELE sunt Planul în detaliu (matricea, tiparul, n.t.)
…Tiparul nu este o rocă, tiparul este doar o informație!
Dacă aveți Planul casei Dvs., înseamnă că aveți o activare sau o dezactivare a schiței?
Nu…planurile nu se activează și se dezactivează.
Cine se activează și se dezactivează, este CINE citește Planul în detaliu…
Și ideea este că genele sunt planuri, dar nu determină dacă vor fi citite sau nu .
Și CE le face să fie citite?
Răspunsul…este UN SEMNAL din mediul înconjurător.
Dați-mi voie să vă explic exact cum funcționează genele.
Aceasta este o imagine a unui nucleu al unei celule, care este izolat.
Acolo este locul unde se află cromozomii.
Apoi există acolo, un nucleu spart din aceeași preparare…puteți vedea toți cromozomi întinși pe-acolo.
Și puteți vedea spre exemplu, pe cei doi roșii, și ideea este că aveți 2 seturi de cromozomi, unul de la mamă care vine cu ovulul, și un set de cromozomi care vine de la tată care vin cu sperma, și aveți de fapt 2 seturi complet diferite de programe, pentru a exista o ființă umană în fiecare celulă din corpul Dvs.
Și răspunsul la: de ce vă arăt eu acest diapozitiv, este din cauza unei tehnici interesante de a colora cromozomii.
De fapt, ce colorez eu?
Ei bine, sistemul de credințe este că nucleul conține ADN, ceea ce se și întâmplă dar, uitați ce vreau să spun – nu colorez ADN-ul, colorez proteina
50% din Nucleu, este PROTEINĂ.
Dar nu vorbim de proteină. De ce nu?
Pentru că suntem așa de focalizați pe ADN, și când fac experimente, ce fac ei?
Ei sparg un Nucleu ca acesta, și izolează cromozomii și aruncă proteina….și studiază purul ADN.
Dar adevărul este că nu există așa ceva precum ADN-u pur în sistemul uman.
Cum arată el în sistem?
Și răspunsul este că el arată cam așa:
Cum arată de fapt proteinele….și aici, ceea ce veți vedea este asta: Proteinele acoperă exteriorul ADN-lui ca niște manșoane, și lor li s-a dat denumirea de proteine regulatoare.
Este un nume excelent deoarece asta este funcția lor.
Cum lucrează ele?
Și este așa de simplu…imaginați-vă brațul meu ca fiind ADN-ul, de fapt brațul meu gol ca fiind ADN… și aș scrie un cod genetic de exemplu, aș scrie codul pentru ochii albaștri pe brațul meu, genele ce fac codul pentru ochii albaștri și spun, cum arată acest ADN când îl pun înapoi în Nucleu?
(își trage mâneca cămășii peste brațul gol)
Și răspunsul este: arată așa!
Puteți să citiți genele sau nu?
Ce trebuie să faceți ca să citiți genele?
….spuneți-o…dați la o parte manșonul…Și apoi, veți putea citi gena, deoarece codul este scris pe mână.
Deci, CE este manșonul?
Este o PROTEINĂ.
Cum se deschide și se închide o proteină?
Răspunsul este astfel: Aici este Proteina și acoperă ADN-ul meu și schimb semnalul, îndepărtându-l.
Sau adăugând un semnal, ce va face proteina?
Își va schimba forma și când și-o schimbă, se îndepărtează de ADN.
Și în momentul când se îndepărtează de ADN, am ADN gol și îl pot citi așa că, întrebarea este aceasta: Pentru a citi genele dintr-o celulă, ceea ce trebuie să fac, este să afectez proteina așa că, haideți să ne uităm la configurație acum.
Aceasta este curgerea corectă a configurației….
Semnalul de mediu => Proteinele regulatoare => ADN => ARN => Proteina.
Vă amintiți că, înainte era ADN – ARN – PROTEINĂ, cea convențională, ca în toate cărțile și răspunsul este: ASTA ESTE INCORECT, este total incorect deoarece ADN-ul este acoperit cu proteine regulatoare.
Și, dacă trebuie să dau la o parte proteinele regulatoare ca să citesc gena, am nevoie de un semnal din mediu încojurător.
Așa că, ideea de bază este aceasta: NU SUNTEȚI CONTROLAȚI DE ADN…SUNTEȚI CONTROLAȚI DE SEMNALELE DIN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR.
Și asta este ceea ce a scris Nijhout în ziarul său, doar citind liniile galbene, este răspunsul: NU SUNTEȚI CONTROLAȚI DE GENE…înainte, este un semnal din mediul său înconjurător care activează exprimarea genei.
Așa că, dintr-o dată el spune: ”Stați o clipă!”…Nu sunt determinat genetic? ”…Nu!
Ești determinat de mediul înconjurător!
Și, ca din senin: despre ce vorbim noi aici?
Cum s-a întâmplat asta?
Lăsați-mă să vă explic mecanismul mai întâi…Ce este mediul înconjurător?
Ei bine, există două tipuri de mediu care ne afectează pe toți…
Există un mediu înconjurător intern, sub pielea Dvs., mediul fiziologiei Dvs. – compoziția sângelui, temperatura corpului, cantitatea de zahăr din corpul Dvs., cantiatea de nutrienți disponibilă, informația, acesta este mediul încojurător, din interior.
Care este celălalt mediu înconjurător?
Mediul din exterior ne controlează, deoarece noi trăind în acel mediu, trebuie să ne ajustăm pe noi înșine la tot ceea ce se întâmplă și să ne adaptăm, și să ne schimbăm genele să ne ajustăm semnalele din mediul înconjurător, deoarece, semnalele din mediu provoacă acțiunea genei.
Deci, întrebarea este: UNDE ESTE CREIERUL CELULEI?
Și răspunsul este: CREIERUL CELULEI, ESTE MEMBRANA! ESTE PIELEA CELULEI !
Ce se întâmplă cu credința noastră că creierul celulei era Nucleul, și răspunsul este acesta: Știința, este o profesie dominată de masculi.
(Iată și explicația științifică…fiindcă sunt dotați de la ”natură” pentru asta…arată clar, prin desen)
Cum masculii gândesc cu acestea, au făcut creierul celulei.
Și ideea este…vă voi spune ce este Nucleul.
NUCLEUL, ESTE GONADA CELULEI!
De ce? Care este funcția nucleului?
Să facă programe și tipare ca să înlocuiască părțile, deci, când am nevoie de părți, mă duc la gonade, ca să-mi reproducă…deci, nucleul este pentru reproducere, NU pentru creier!
(Mi se pare corect!
Și când te gândești că Nucleul este Centrul de Comandă al Celulei și este și ” nervos” pentru că are sistemul nervos prevăzut în el, inclusiv genele…io-te ce crește potența celulei, pentru că are o gonadă care se ”respectă”… prin (re)producere, la cel mai mic semnal din afară, din mediul înconjurător!)
Creierul celulei este membrana, și nu am o mulțime de timp să intru în adânc, să vă arăt exact de ce….voi trebuie să înțelegeți că membrana este cea mai primitivă structură în biologie: cele mai primitive organe, au doar o singură membrană și nu mai au nimic altceva.
Toate funcțiile vin de la membrană.
Deci, dacă înțelegem membrana, putem înțelege mai apoi, cum funcționează.
Așa că, lăsați-mă să vă ilustrez cum funcționează.
Aici, sunt niște celule la suprafața unui vas de cultură și, dacă mă uit la membrană și tai suprafața celulei, asta este ceea ce vedem.
Suprafața celulei arată ca acest nivel structurat, ce desparte mediul înconjurător exterior, de cel interior.
Galbenul din mijloc, este ca uleiul.
Drept urmare, membrana este o barieră care separă interiorul de exterior, deoarece apa, nu poate trece prin membrană; ea cară informație, așa că celula din interior, sub membrană, este separată de exterior.
Dar asta, nu ar executa nicio funcțiune, este doar pentru protecție.
Pentru a face o funcție, avem nevoie de o proteină care se mișcă.
Proteinele fac mișcarea…proteinele fac funcțiile…
Așa cum v-am arătat în versiunea mea, biluțe sau proteine se inserează în acele structuri ale membranei pe care vi le-am arătat.
Așa că, proteinele se înfig în interiorul membranei.
Există două clase de proteine în membrană.
Ele sunt foarte importante.
Un set de proteine sunt numite RECEPTOR.
Ce este un receptor?
Voi aveți receptori?
Bine-nțeles că aveți…
Ce nume au?
PIELEA.
Pielea, numi alții și mai evidenți: ochii, urechile, nasul, gustul, atingerea….
Unde sunt toți receptorii localizați?
În pielea Dvs….și la fel, cu Celula!
Dar în Celulă nu sunt organizați în această structură pe care o vedem noi.
Iar Proteinele AU ANTENE pe ele…fiecare lucru pe care celula îl poate vedea…are o proteină diferită, cu o antenă diferită!
Deci, pentru insulină, are un receptor ce simte insulina, pentru glucoză, are un receptor care vede glucoza, pentru lumină, are niște receptori ce răspund la fotonii luminii…deci, pentru orice poate vedea o celulă, există un receptor special în celulă.
Și apoi, receptorii sunt pentru ce? Luarea semnalelor în interior, ASTA este ceea ce fac receptorii!
Eu văd….prin receptorii mei.
Dar acum, când semnalele vin din interior, trebuie să am un comportament pentru a răspunde la semnal.
Acesta este celălalt set de proteine.
Și exemplul pe care am să-l folosesc din celălalt set, sunt CANALELE.
Un Channel, înseamnă un canal și însemnătatea lor este aceea că, în stare de repaus, canalul este închis, nimic nu poate trece de canal.
Dar, într-o stare activată, canalul se deschide și există un tunel care trece dintr-o parte a membranei, la cealaltă.
Lăsați-mă să vă explic cum lucrează: acesta este un exemplu al unui receptor.
Uite cum funcționează: ….receptorul este în membrană care are o antenă în vârf și priviți la fund, uitați ce se întâmplă când un semnal apare…
Semnalul, vă aduceți aminte?
Semnalul din mediul înconjurător, cauzează o schimbare de conformație, uitați-vă la formă….deci, dacă sunt în celulă, știu care sunt semnalele, deaorece mă pot uita la ele, dar când un semnal pleacă, atunci, conformația mea revina la starea inițială, așa că, vă amintiți când v-am spus asta?
Conformația 1…care era diferența dintre 1 și 2?
Semnalul…deci, când un semnal intră, antena, receptorul își schimbă structura.
Acum, celelalte proteine – CANALELE – arată cam așa: când ne uităm la canale, din interiorul membranei, ele, deasemenea, plutesc de colo-colo în interiorul membranei, dar canalul este diferit, pentru că este închis, și spunem că el funcționează când se deschide.
Deci, când un semnal apare, el se deschide și apoi informații sau molecule pot coborî prin tunel în celulă, și nu pot face asta, decât atunci când se închide și se deschide.
Dar, uitați…semnalele de dimensiune greșită, NU intră și deci, canalul se regularizează prin lucrurile ce pot intra deschizându-se și închizându-se.
Deci, ceea ce vedem noi acum, este acest lucru: vedem semnale venind către antene și schimbând structura receptorilor, și vedem că dispozitivele de ieșire, în acest caz – CANALELE – se pot deschide sau închide, când semnalul apare în zonă.
Acum, hai să vedem ce se întâmplă când le punem împreună.
Și răspunsul este acesta: antena din stânga, va scana mediul înconjurător. Observați forma proteinei în interiorul celulei.
Este un tub subțire.
Acesta, este un reactor numit Proteina G, uitați-vă la forma ei, se poate cupla acolo? Da sau Nu?
….Nu!…Uitați-vă la formă, nu se potrivește.
Așa că, atunci când nu este semnal acolo, conectorul nu se conectează, dar când un semnal se arată, îi schimbă forma unind asta cu asta, schimbând aceasta și asta face un semnal.
Deci, am un semnal din mediu înconjurător captat de antenă, și apoi, canalul din drepta, convertește acel semnal, ÎN COMPORTAMENT.
(Ceea ce-am văzut eu din desenul animat reiese că, dacă la început Reactorul-Proteină G nu ”corespundea”, luându-și tălpășița din vreme…iată vine un semnal care face să bipăie în antena proteinei subțiri sub formă de tub, declanșând concomitent deschiderea Canalului din dreapta, care primește tot felul de informații și molecule ca-ntr-un coș de gunoi, iar dedesubtul Proteinei subțiri cu antenă, la baza de jos, apare aceeași Proteina G care ACUM, de data asta se ”potrivește” cumva prinzându-se prin forma ei standard de Proteină, iar cu celălalt capăt, ca al unei chei franceze, se cuplează de Baza Canalului, realizându-se ÎN INTERIOR legătura dintre Proteina subțire sub formă de tub cu antenă ȘI Canalul care primește (pe deasupra) ca-ntr-un coș, informații și molecule.
Toată afacerea asta cu uite Proteina G, nu e proteina G…mi-arată cât de important este FELUL SEMNALULUI dacă, la primul semnal nu și-a atins scopul cuplării între proteina cu antenă și Canal, ci abia la al nu știu câtelea Semnal, a fost/devenit dintr-o dată ”bună”/aptă de cuplare!
Acuma, întrebarea pe care mi-o pun este: De ce aceași Proteină G nu s-a potrivit cu primul semnal venit, ci abia la al nu știu câtelea?
Înseamnă că există o diferență calitativă între Semnale, dată de CEVA!
Iar acel CEVA, este de dat de particularitatea Semnalului de a rezona, la TIPARUL dat de gene. Eu așa cred…)
Și deci, problema este aceasta: ideea este…adevărul.
Percepțiile selectează gene, dar percepțiile pot să nu fie întotdeauna adevărate, așadar, percepțiile prin definiție, sunt CREDINȚE și prin urmare, când pun asta în ecuație, voi nu sunteți controlați de gene, voi sunteți controlați de credințe!!!
De ce este și acesta un punct important, este din cauza asta.
Aceste femei dansează, deoarece pasiunea lor în viață este să danseze….
Ele nu au alte credițe, în afară de faptul că știu să danseze…
Vârsta nu este relevantă la aceste femei…ÎMBĂTRÂNIREA ESTE O CREDINȚĂ!
(dar este/devine în timp o certitudine dpdv al anilor; e-adevărat că există și o stare de spirit – auto-indusă – care ”ajută” să te băbăcești de tot 🙂 Am văzut și tineri cu stare bătrânicioasă, bolnăvicioasă….dar și ”bătrâni” cu stare de spirit excelentă și o condiție fizică bună)
Și problema cu această credință despre îmbătrânire este că va va ucide!
Credința în îmbătrânire, vă va ucide din acest motiv.
Imediat ce începeți să vă spuneți vouă înșivă, percepțiilor voastre că nu mai puteți să faceți ceva, atunci, sistemul vostru biologic se va ajusta să vă demonstreze că aveți dreptate!
(deci, trebuie să ai grijă la ce gândești pentru că se pare, sistemul biologic e un ascultător executant care te EXECUTĂ…)
Nu veți face ceea ce nu credeți că nu puteți face!
Și problema pe care o știți, trebuie să aibă de-a face cu folosința și nefolosința!
Și îmbătrânirea, este una dintre problemele serioase ale nefolosirii.
Când le spunem oamenilor, Ok, sunteți prea bătrâni, nu mai faceți asta!….
Oamenii spun: Ok, o să mă pensionez!
Tatăl meu lucra 6 zile și jumătate pe săptămână….
El s-a retras și a murit în mai puțin de un an!…De ce?
Și majoritatea oamenilor, la un anumit timp, încep să capete boli după ce s-au pensionat….De ce?
Deoarece, ceea ce vă spuneți corpului, care vă este credința? …Sunteți terminat…
Când începem să facem lucruri, corpul nostru va începe să resoarbă structura.
Chestii ca osteoporoza…de ce atât de mulți oameni au osteoporoză la această vârstă?
Câți dintre acei oameni, pentru un exercițiu de menținere, deschid și închid televizorul manual?
Dacă stați jos și nu faceți exerciții, atunci, sistemul se va autodistruge.
Nu trebuie să fiți în vârstă pentru ca asta să se întâmple.
Am avut cazul unui copil de 10 ani cu un braț rupt și când am pus ghips pe brațul lui, și m-am întors 6 săptămâni mai târziu, am scos ghipsul și am comparat mușchii.
Era o jumătatea din cantitatea de mușchi în acel braț și densitatea osului era redusă semnificativ, arătând semne de osteoporoză, asta era defapt.
Și ideea de fond, este: copilul nu are osteoporoză.
Care era funcția? El nu și-a folosit-o…
Și abia recent, s-a repetat de câteva ori: Cauza primară, factorul care contribuie la Alzheimer…este lipsa de folosință a creierului…
….când oamenii se separă, și pe măsură ce îmbătrânesc, încetează să mai comunice, acesta este unul dintre factorii principali ai demenței.
Când încetezi să mai folosești creierul, când îl dezactivezi practic, deoarece ”sunt terminat!”, creierul, ca și mușchiul de la braț, va începe să îndepărteze din celule, deoarece, inteligența sistemului este așa de superbă, își spune, eficiența este baza vieții!
Noi, ca oameni, nu știm nimic despre eficiență, vă spun asta chiar acum.
CELULELE ȘTIU!
Celulele știu că, dacă o structură nu este folosită, atunci NU O SUSȚIN.
Și importanța acestui lucru, este că asta, vitalitatea acestor femei, este o vitalitate a sistemului lor de credințe, a faptului că ele știu că NU sunt terminate!
Și asta le ține în viață și le ținea tinere.
Și oamenii din audiență, spuneau: NU!
Se află și-aici oameni care muncesc peste perioada lor de pensionare, sunt mai sănătoși, mai fericiți în acest proces.
Deci, din nou…la sfârșitul acestei prime părți…aceasta este o înțelegere.
VOI SUNTEȚI MAȘINI FĂCUTE DIN PROTEINE.
PROTEINELE SE MIȘCĂ CA RĂSPUNS LA SEMNALE.
SEMNALELE SUNT CONTROLATE DE MEMBRANA CARE CITEȘTE SEMNALELE, și apoi ADAPTEAZĂ CORPUL, TRIMIȚÂND SEMNALE CORPULUI SĂ RĂSPUNDĂ MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.
CĂ, SEMNALELE DIN MEDIU SUNT PERCEPUTE PRIN DEFINIȚIE…
AȚI VĂZUT … CONȘTIENTIZAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, PRIN SENZAȚIA FIZICĂ, NUMITĂ PERCEPȚIE!
Dar apoi, cum de asemenea am văzut PERCEPȚIA POATE SĂ NU FIE EXACTĂ.
Când PERCEPȚIA NU ESTE EXACTĂ, atunci, este mai degrabă O CREDINȚĂ decât o percepție.
Și ideea de bază este aceasta: concluzia este = CREDINȚELE CONDUC GENELE!
Și știți asta.
În multe cazuri, în special când oamenii au cancer terminal, când realizează că pot ieși din acea pronunțare a morții…când oamenii fac ce?
ÎȘI SCHIMBĂ ÎNTREG SISTEMUL DE CREDINȚE și spun: ”Eu NU cred această poveste! Eu ies din asta și mă duc să-mi trăiesc viața!”
Și când o fac, preiau controlul vieții lor și ghiciți ce se întâmplă?
Ei încep să simtă o ușurare și mai multă sănătate în proces.
Deci, ideea de fundal este: adevărul este că voi nu sunteți controlați genetic, ci sunteți controlați de percepțiile voastre.
(deci, trebuie să ai grijă la ce gândești pentru că se pare, sistemul biologic e un ascultător executant care te EXECUTĂ…)
Acum, când voi extinde asta în următoarea jumătate și când o s-o fac, o să vorbesc la modul simplu.
Semnalele din mediul înconjurător, NU sunt doar niște simple semnale fizice, așa cum biologii newtoniști materialiști cred, că energia este în mod egal valoroasă în ascultarea sistemelor biologice și o să demonstrez asta, la fel ca și moleculele.
Vom începe să vorbim de asemenea, despre rolul părinților și despre ”părintitul” conștient, deoarece credințele părinților (este acum recunoscut), că sunt cele care selectează genele fetusului.
(Aici să se afle CHEIA care acționează alături de mediu? Adică, dorințele părinților pentru nașterea copiilor cu anumite caracteristici – fizice sau psihice – să influențele formarea acestora, după CHIPUL și ASEMĂNAREA dorită de ei?!)
Că, dacă sunteți părinte, ei bine, ați fost cândva un copil, și asta este foarte important pentru Dvs., din următorul motiv – ne revelează că…am fost…viața pe care o exprimăm azi, a fost foarte mult formată de credițele părinților noștrii.
O să vorbesc despre asta, și apoi cea mai importantă parte, despre cum credințele vă pot rescrie genele, și o să vă arăt știința acestui lucru, dar după ce ne întoarcem dintr-o scurtă pauză.
Mulțumesc foarte mult!
Sfârșitul primei părți.