Refuz. Refuz să cred…

Da. Chiar refuz să cred că România, chiar și în stadiul în care a ajuns acum, poate fi guvernată în acest mod. Cu ședințe de guvern organizate în nocturnă, cu marionete pe post de miniștri, cu amenințări nu doar voalate, cu înjurături ca la ușa cortului, cu miniștri cărora le tremură genunchii de frica șefului de la partid… Refuz să-mi imaginez o astfel de Românie, o astfel de țară cenușie, cu mase amorfe de oameni care să nu cuteze a-și ridica privirea către vătafii ce-și dau legi în propriul interes…

Nu e posibil ca cetățenii să accepte un asemenea mod de guvernare…

Îmi amintesc de faptul că pe la începutul lui ianuarie, unii se întrebau care era explicația discursurilor lui Dragnea, care părea să continue campania electorală, prin noi promisiuni… Și părea de neînțeles acest comportament, în condițiile în care partidul său câștigase alegerile… Abia apoi a apărut explicația: anestezierea populației în vederea adoptării acestor prevederi legislative care să-l salveze în primul rând pe el însuși și în al doilea rând pe cei asemeni lui, cei care de fapt l-au făcut șef de partid. Sau în ordine inversă?

Ceea ce cred însă, este că Liviu Dragnea se înșeală. Se înșeală principial dacă-și imaginează că se poate plasa în postura de a-și controla total marionetele puse pe post de miniștri. Oameni care, vrând-nevrând își vor atinge limitele (a se vedea cazul ministrului energiei, Petcu, care sesizând pericolul cercetării dublării prețului energiei ca urmare a declarațiilor sale, s-a dat lovit în aripă, internându-se în spital). Și va fi urmat probabil de acest Iordache, care fie va ceda el, fie va fi sacrificat. Și jocul cu marionetele se va încheia. Și în acel moment, Dragnea va trebui să-și asume pe față mizeriile pe care deocamdată le promovează prin interpuși.

Da, în momentele cotidiene, privind în jur, putem vedea oameni aduși de greutățile vieții în stadiu vegetal, oameni care nu cu siguranță nu vor reacționa la ceea ce li se întâmplă… Dar, în diverse emisiuni (mai ales radio), avem ocazia să-i auzim intrând în dialog cu realizatorii pe niște oameni care dau dovadă de o mare frumusețe morală, de corectitudine, de faptul că-și asumă conștient rolul de parte a cetății… Și asta-ți dă un sentiment reconfortant. Poți înfrunta cu mai multă încredere viața, o viață care, iată, ne pune în situația de a fi guvernați în acest mod…

 

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.