În discuție: „Manufacturing consent”

5
(1)

Documentarul săptămânal „Manufacturing consent” (Fabricarea consințământului), cu cele două părți ale sale (cum altfel decât partea I-a și partea a II-a ?) este ceva de referință pentru a înțelege (câte ceva) din manipularea gândirii de la un as în materie: Noam Chomsky… Întâlnindu-i numele pe ici, pe colo, mai ales în spațiul virtual, rămăsesem cu impresia că Chomsky ar fi un ideolog al manipulării globaliste… Și mi se confirmă din nou, a câta oară, oare?, că nu e bine să-ți formezi păreri despre oameni pe baza unei informări superficiale. Ascultându-l, ideile sale mi se par nu doar acceptabile, ci mai mult decât atât, lumea pe care și-ar dori-o el, mi se pare și mie de-a dreptul dezirabilă:

Am propriile idei despre cum ar trebui să arate o viitoare societate. Am scris despre ele. Vreau să spun, cred că ar trebui… La cel mai general nivel, ar trebui să excludem formele de autoritate și dominație și să le contestăm legitimitatea.

Un film care ne îndeamnă să gândim…, având ca motto un citat din John Milton, 1642:

Ei, cei care le-au scos ochii oamenilor, le reproșează că sunt orbi.

Iar aruncarea în fața guvernanților a unor afirmații de tipul:

Ce e mai periculos: bățul cel mare sau minciuna cea mare? Guvernele s-au folosit de amândouă, împotriva propriilor popoare.

pe mine unul nu poate decât să mă facă să-l apreciez pe acest om.

„[…] propaganda reprezintă pentru democrație ceea ce reprezintă violența pentru o dictatură.”

„[…] trăim în pânze încâlcite de nesfârșite minciuni, […] trăim într-o societate extrem de îndoctrinată, unde adevărurile elementare sunt îngropate cu ușurință.”

„[…] sistemul militar este într-o măsură substanțială, nu în totalitate, dar într-o măsură substanțială, un mecanism prin care populația majoritară este obligată să subvenționeze industria high-tech. Întrucât nu ar face-o dacă ar fi întrebați, trebuie să fie înșelați pentru asta.”

Una din cele mai importante afirmații făcute la momentul realizării filmului, dar care la acest moment deja se manifestă cu putere, iar în România este la apogeu, este următoarea:

[/su_quote]

Subiectul major care nu este abordat este cel care se află în realitate în miezul sistemului de dominație și acela este controlul privat asupra resurselor. Și asta se traduce printr-un atac asupra structurii fundamentale a capitalismului de stat. Cred că asta este la rând. Nu este ceva îndepărtat în viitor…[/su_quote]

Iar dezbaterea unor subiecte de tipul ce este și cum se face guvernarea, nu poate decât să intereseze pe oricine:

Deci așa cum un istoric a subliniat la acel timp în 1660, a criticat democrații radicali, aceea care cereau ceea ce noi numim democrație, pentru că i-au făcut prin aceasta pe oameni atât de curioși și aroganți, încât nu vor mai fi niciodată suficient de umili pentru a se supune unei guvernări civile.

Și care-a fost soluția guvernanților? MANIPULAREA…

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 1 :: Media evaluării: 5

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

39 thoughts on “În discuție: „Manufacturing consent”

  1. Magda 10 februarie 2017 at 12:58

    NOAM CHOMSKY: Handelsblad? Trenul spre?
    -Ammerswurth.
     
    DUCTH DEBATE.
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, programul din această seară, este construit ca o dezbatere ce m-a nedumerit tot timpul. Sunt anumite probleme. O problem este că, nicio propunere nu a fost avansată.
    Așa cum înțeleg dezbaterea, oamenii susțin sau se opun față de ceva.
    Mai degrabă sensibil, un subiect a fost propus pentru această dezbatere.
    Subiectul este…FABRICAREA CONSIMȚĂMÂNTULUI.
     
    FRITZ BOLKESTEIN,ministrul german al Apărării: Este neobișnuit pentru un membru al Guvernului, să dezbată cu un profesor, în public. J
    S-a mai întâmplat în Olanda.
    Nu cred că se întâmplă prea des în altă parte.
     
    Arată ca la un meci de box, Runda 1:
     
    -D-le Bolkestein, scena vă aparține.
     
    FRITZ BOLKESTEIN: Acum, știm cu toții  că o teorie nu poate fi construită doar prin exemple. Poate fi stabilită doar prin evidențierea unei logici interne, inerente. Profesorul Chomsky, nu a făcut asta. Profesor Chomsky?
     
    NOAM CHOMSKY:Are dreptate când spune că nu poți să alegi doar exemple. Trebuie să le alegi rațional.
     
    FRITZ BOLKESTEIN: De aceea am comparat exemple. Adevărul este că lucrurile, nu sunt atât de simple precum susține Profesorul Chomsky.
    Un alt studiu de caz al profesorului Chomsky, privește atenția pe care Cambodgia a primit-o în presa vestică.   
    Aici, deraiază grav.
     
    NOAM CHOMSKY: Nu am discutat Cambodgia.
    Am comparat Cambodgia, cu Timorul de Est, două exemple aproape împerecheate.
    Și am oferit aproximativ 300 de pagini de acoperire detaliată despre asta, în Economia Politică a Drepturilor Omului, inclusiv trimitere la fiecare articol pe care l-am putut descoperi despre Cambodgia.  
     
    FRITZ BOLKESTEIN: Multor intelectuali vestici, nu le place să recunoască faptele, și se opun oricărei concluzii pe care o persoană nepregătită ar putea-o trage.
     
    NOAM CHOMSKY: Mulți oameni sunt foarte iritați de faptul că am dezvăluit extraordinara amăgire asupra Cambodgiei, și că am alăturat-o suprimării simultane susținută de SUA, în privința atrocităților aflate în desfășurare, din Timor. Oamenilor nu le place asta.
    Pe de-o parte, contestăm dreptul de a minți în apărarea Statului.
    Pe de altă parte, dezvăluiam apologia și sprijinul pentru atrocități în desfășurare.
    Asta nu te face popular.
     
    Runda 2, 3, 4 și 5:
     
    FRITZ BOLKESTEIN: De unde a aflat despre atrocitățile din Timorul de Est sau din America Centrală, dacă nu din aceeași presă liberă pe care o ia în derâdere?
     
    NOAM CHOMSKY:Puteți afla de unde am aflat, uitându-vă la notele mele de subsol – de la rapoarte despre drepturile omului, din rapoarte ale bisericii, din studiile refugiaților și pe larg, din presa australiană.
    Nimic din presa americană, căci era ținută sub tăcere.
     
    FRITZ BOLKESTEIN: D-le Președinte, aceasta este o tentativă de intimidare intelectuală. Acestea sunt metodele bătăușilor.
    Profesorul Chomsky, folosește cel mai vechi truc al dezbaterilor.
    Construiește un om de paie, și apoi îl hăcuiește.
     
    Runda 6, 7, 8, 9:
     
    FRITZ BOLKESTEIN: Profesorul Chumsky, numește asta, ”fabricarea consimțământului”. Eu o numesc, ”crearea consensului”.
    În Olanda, o numim ”Draagvlak”, ce înseamnă ”fundație”.
    Profesorul Chomsky consider asta, o înșelăciune.
    Dar nu este.
    Într-o democrație reprezentativă, înseamnă câștigarea adepților pentru un punct de vedere.
    Dar nu cred că Profesorul Chomsky crede în democrație reprezentativă.
    El crede în democrație directă.
    Alături de Rosa Luxemburg, tânjește după forța cretivă, spontană, auto-corectoare a acțiunii maselor.
    Aceasta este viziunea anarhistului.
    Este deasemenea, visul unui copil.
     
    NOAM CHOMSKY:Aceia care cred în democrație și libertate, au o misiune dificilă în fața lor.
    Ce ar trebui să facă, în viziunea mea, este să-și dedice eforturile întru ajutorarea oamenilor obșinuiți, disprețuiți, să se zbată pentru drepturile lor, și să identifice scopurile democratice care ies la suprafață constant, în istorie.
    Nu ar trebui să servească puterea și privilegiile, ci mai degrabă victimele lor.
    Libertatea și democrația sunt déjà, nu doar valori ce ar trebui prețuite.
     
    FRITZ BOLKESTEIN:E posibil să fie condiții necesare pentru supraviețuire.
    Este o teorie a conspirației, pur și simplu.

  2. Magda 12 februarie 2017 at 17:06

    FRITZ BOLKESTEIN:Nu este susținută de nimic. D-le Președinte, trebuie să plec la Amsterdam, vă rog să mă scuzați, plec.
     
    CHAIRMAN: Un lucru este sigur. Consensul lor, nu a fost fabricat în această seară.
     
    NOAM CHOMSKY: Nu este nimic mai îndepărtat de ceea ce am discutat, decât o teorie a conspirației. Dacă realizez o analiză a sistemului economic, și evidențiez că General Motors încearcă să-și maximizeze profitul și cota de piață, nu este o teorie a conspirației.
    ESTE O ANALIZĂ INSTITUȚIONALĂ, ce nu are nimic de-a face cu conspirațiile.
     
    Și acesta este exactul sens în care discutăm despre media.
    Termenul ”teoria conspirației” este unul care este adus constant în discuție.
    Și, cred că scopul său simplu, este de a descuraja analiza instituțională.
     
    MEDIA, PENNSYLVANIA.
     
    WINTONICK: Credeți că există o legătură între ce vrea Guvernul să aflăm, și ceea ce ne spune media?
     
    Mai mulți:
     
    -Nu este comunism dar cred, până într-un punct, este stimulator.
    Nu spun întotdeauna adevărul așa cum este, nu?
    -Ai dreptate aici.
    -Credeți că informația pe care o primiți în acest ziar este părtinitoare în vreun fel?
    -Oh, da.
    -Cred că, în mare, este bine realizată.
    Primești ambele variante ale poveștii.
    Primești varianta liberală și pe cea conservatoare, ca să spun așa.
    -Nu cred că primești o imagine foarte echilibrată, pentru că au doar 20 de secunde pentru un subiect, sau mă rog, și vor alege un rezumat.
    -Toate rețelele vor acoperi acelați rezumat.
    Și doar asta veți vedea.
    PRIMIȚI, CEEA CE EI VOR SĂ AUZIȚI.  
    -Credeți să sunt părtinitori în vreun fel, atunci?
    -Nah…Pornim. Ne vedem mai târziu.
     
    University of Wyoming,
    Laramie, Wyomin.
     
    NOAM CHOMSKY: E posibil ca luminile să fie mai puternice, astfel încât să văd pe cineva acolo?
     
    STUDENT: Da, în ultima oră și 41 de minte, v-ați văicărit despre cum elitele și guvernul au…folosit controlul gândurilor, pentru a împiedica radicali precum Dvs., de la a intra în prim-planul publicului.
    Acum, sunteți aici.
    Nu văd agenți CIA ce așteaptă să vă salte.
    Ați apărut în ziare.
    De acolo a aflat toată lumea că sosiți, din ziare.
    Sunt sigur că vor publica comentariile Dvs.în ziare.
    În multe țări, ați fi fost împușcat pentru ce ați făcut azi.
    Așa că, pentru ce vă văitați?
    Vă permitem să vorbiți.
    Nu văd niciun control al gândurilor.
     
     
    (”Vă permitem să vorbiți…” zău?
    Dacă tot vorbește în numele său, de ce folosește plurarul?
    Este (oare?) sigur că și ceilalți studenți din sală gândesc la unison despre Prof.Chomsky?
    Și, de unde e atât de sigur pe el că agenți CIA nu sunt în sală, iar dacă sunt…în mod sigur nu acționează ca văcarii, așteaptând momentul prielnic în care s-o facă, nu neapărat în văzul lumii, cum fac FBI-ul!
     
    Însăși ne-vederea lor în sală de către el, marele student, arată – pe rând…fie infatuare copilărească, fie o montare din partea unor agenți CIA, de nu chiar are pe unul în familie…altminteri, grosolănia agresiv-amenințătoare din partea unui puști născut, crescut în ”țara tuturor posibiltăților” nu i-ar fi dat prin minte, nu mai zic dreptul să spună că, pentru afirmațiile făcute din partea Prof.Chomsky, în alte țări, acesta ar fi fost împușcat!
     
    Oricum, ”studentul” este un caz tipic care are în sânge ”sistemul”, părându-i-se că acesta i-a oferit/îi oferă/îi va oferi o libertate deplină – de mișcare, și de gândire!
     
    Iar dacă mass-media va prelua comentariile lui Chomsky și i le vor face publice, are tot dreptul s-o facă – fiindcă 1. este vorba despre notorietatea  Prof.Chomsky, 2. demonstrarea din partea mass-mediei că totuși e ”liberă”, în ciuda îngrijorării în ceea ce o privește, emisă de Prof.Chomsky, plus că are sponsori dintre politicieni sau elite (aparent antagonici), cu păreri diferite (uneori) tocmai pentru a crea impresia de independență și libertate de exprimare, dar ea, mass-media… fiind lesne alunecoasă, complice (prin ”cumpărare” sau șantaj până la anulare) devenind aproape periculoasă pentru ceea ce emite (deseori la comandă, rareori de capul ei…), NU NEAPĂRAT CE ÎI TRECE CU ADEVĂRAT, PRIN MINTE! )
     
    NOAM CHOMSKY: Înainte de toate, nu am spus niciun cuvânt despre cum aș fi ținut în afara prim-planului.
    Felul în care funcționează aici, este total diferit.
    Nu cred că ați auzit ce spuneam.
    Felul în care funcționează AICI, este că există un sistem de formare și control, care oferă o anumită percepție a lumii.   
     
    Am dat un exemplu. Vă voi oferi surse unde puteți afla alte mii.
    Și nu are nicio legătură cu mine, ARE LEGĂTURĂ CU MARGINALIZAREA PUBLICULUI și cu asigurarea că nu intervin în calea elitelor care așteaptă să conducă lucrurile, fără inteferențe.

  3. Magda 12 februarie 2017 at 18:09

    KARINE KLEINHAUS, ”American Focus”: Într-o recenzie a ”The Chomsky Reader” s-a scris că, ”După cum a fost forțat către margini, a devenit discordant și rigid.
    Considerați că această descriere a recentelor lucrări este exactă, și că ați fost victimă a acestui tip de proces pe care l-ați decris?
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, povestea despre cum aș fi fost forțat…alți oameni vor trebui să judece despre discordanță. Eu nu o voi face…  
    Eu nu o cred. Dar asta rămâne altor oameni să o judece.
    Dar chestiunea de a fi forțat către margini, este una adevărată.
    Realitatea, este opusul a ceea ce se susține.
     
    Adevărul este, că este mult mai ușor să obții acces chiar și la media majoră acum, decât era în urmă cu 20 de ani.
     
    BILL MOYERS, jurnalist: V-ați preocupat cu adevăruri atât de nepopulare și, ca și consecință, ați fost o figură atât de singuratică.
    Regretați vreodată, fie că ați adoptat poziția pe care ați făcut-o, fie că ați scris lucrurile pe care le-ați scris, sau pe care le-am ascultat mai devreme?
     
    NOAM CHOMSKY: Nu regret. Vreau să spun, sunt anumite lucruri pe care le-aș face diferit.
    Pentru că gândesc diferit față de ele.
    Dar în general, aș spune că nu regret.
     
    BILL MOYERS: Vă place să fiți controversat?
     
    NOAM CHOMSKY: Nu, este o neplăcere.  
     
    BILL MOYERS: Pentru că acest mediu, acordă puțină atenție dizidenților, nu doar lui Noam Chomsky, dar majoritatea dizidenților nu sunt foarte ascultați în acest mediu.
     
    NOAM CHOMSKY: E de înțeles. Nu și-ar îndeplini funcțiile sociale dacă ar permite ca adevărurile avantajate să fie contestate.
     
    LONDON, ENGLAND.
     
    NOAM CHOMSKY: Acum, remarcați că nu e cazul când trec granița oriunde. Așa că, am ușor acces la media, cam în orice altă țară din lume.
    Asta dintr-un număr de motive. Unul este că vorbesc în principal, despre Statele Unite. Și este mult mai puțin amenințător.
     
    MARTIN WOOLACOTT, ”The Guardian”, London: Viziunea Dvs.acolo este că, militarizarea economiei americane, practic s-a produs pentru că nu există alte mijloace de control a poporului American.
     
    NOAM CHOMSKY: Într-o societate democratică. Poate părea paradoxal, dar cu cât societatea este mai liberă, cu atât mai necesară este recurgerea la dispozitive, precum FRICA INDUSĂ.
     
    (De ce? Pentru a nu și-o lua (societatea) în cap, de prea multă libertate? Libertate în care legile nu mai au efect? Sau pentru faptul că nu sunt aplicate întotdeauna, iar dacă sunt aplicate, sunt atât de interpretabile și aplicabile discreționar….)    
     
    JOHN LAWTON, producer ”OPINIONS”, CHANNEL FOUR TV, Great Britain: OK, voi accepta asta. Discutabil, este cel mai important intellectual în viață.
    Și dacă programul meu îi poate oferi 500.000 de ascultători sau trei sferturi de million de ascultători, aș fi încântat.
    OK, Profesor, când puteți.
     
    NOAM CHOMSKY: Planificatorii de război, au înțeles că intențiile reale ale războiului, nu ar trebui dezvăluite.
    O parte din motivele pentru care media din Canda și Belgia, etc,sunt mai deschise, este pentru că nu conteză prea mult ceea ce oamenii gândesc.
     
    Contează foarte mult ceea ce sectoarele populației politic articulate, acele minorități restrânse, gândesc și fac în Statele Unite, din cauza dominației copleșitoare de pe scena mondială.  
     
    Dar aceasta este de asemenea, un motiv pentru a dori să lucrezi aici…ceea ce am putea numi, a cincea libertate = libertatea de a jefui, de a exploata și domina, și de a limita necazurile, prin orice mijloace fezabile.
     
    Este ”conchide”, nu ”include”…
     
    Statele Unite în general, sunt ideologic mail imitate decât alte țări.
    Mai mult, structura media americană, este de o manieră care să elimine discuțiile critice.
     
    THE TEN O’CLOCK NEWS”
    Boston, Massachusetts 1985.
     
    -Oaspeții noștri sunt pe atât de îndepărtați pe subiectul CONTRA, pe cât de mult pot fi intelectualii americani.
     
    NOAM CHOMSKY: Dacă am avea cea mai mică preocupare în privința democrației, PE CARE NU O AVEM, în afacerile noastre externe, și nici nu am avut-o, ne-am orienta spre țări unde avem infuență, precum El Salvador.
    Acum, în El Salvador, nu îl jignesc pe Arhiepiscop. Ci îl ucid.
    Nu cenzurează presa.
    Desființează presa.
    Trimit armata să arunce în aer stația radio a bisericii.
     
    Editorul ziarului independent, a fost găsit într-un șant, mutilate și ciopârțit.
    JOHN SILVER, Președintele Universității Boston:Nu.
    NOAM CHOMSKY: Pot să continui? Eu nu v-am întrerupt.
    JOHN SIVBER: Nu vreți să puneți valoarea timpului pe nimic din ce spuneți, sau vreți să mințiți systematic la TV?
    NOAM CHOMSKY: Vorbesc despre 1980.
    JOHN SILVER:Sunteți un mincions sistematic.
    NOAM CHOMSKY: S-au petrecut acest lucruri, sau nu?
    JOHN SILVER: Nu în contextul pe care l-ați sugerat. Sunteți un prefăcut, Domnule, și e timpul ca oamenii să vă privească correct.
    NOAM CHOMSKY: Este clar de ce doriți să mă distrageți de la discuție.
    JOHN SILVER: Nu, nu este. Începem să ne săturăm de prostii.
    NOAM CHOMSKY: Dar să continuăm cu…
    – Doar că nu putem. Am rămas fără timp. Permiteți-mi să vă mulțumesc, John Siver și Noam Chomsky.  

  4. Magda 13 februarie 2017 at 13:48

    GEORGETOWN UNIVERSITY
    Washingont, DC.
    -Ați vorbit despre cum, atunci când călătoriți în afară, primiți acces la mass-media.
    Dar aici, nu pare să fie cazul.
    S-a schimbat asta într-un fel?
    Ați fost vreodată invitat să apăreți la Nighline sau Brinkley?
     
    NOAM CHOMSKY: Da, am fost de două ori invitat să vorbesc la Nightline.
    Nu am putut s-o fac. Aveam o altă prelegere și alte lucruri.
    Ca să fiu sincer, nu îmi pasă foarte mult.
    FAIR, grupul de monitorizare a media, a publicat un foarte interesant studiu despre Nightline.
     
    Arată că, viziunea lor despre un spectru de opinii, este ridicol de îngustă, cel puțin după standard europene sau mondiale.
     
    (Se pare că au fost întrebați cam 1.530 invitați americani, din care: 92% erau albi, 89% dintre ei erau bărbați, 80% dintre ei erau profeșioniști, oficiali guvernamentali, ori reprezentanți ai corporațiilor)
     
    JEFF HANSEN, WORT Community Radio, Madison, Wisconsin.
     
    NOAM CHOMSKY: Dați-mi voie să vă povestesc o experiență personală.
    Se întâmpla să fiu în Madison, Wisconsin, la o stație radio finanțată de ascultători, o stație radio comunitară, una foarte bună.
    Era un interviu cu directorul de știri. Apărusem la program de zeci de ori, de obicei prin telefon.
    Și este foarte bun, invită tot felul de oameni.
    A început interviul, prin a pune întrebări pentru mine – o casetă a unui interviu, pe care doar ce îl avusese și îl difuzase cu un tip care este mare șmecher în Nightline.
    Cred că numele lui este Jeff Greenfield, sau ceva de genul ăsta.
     
    -Semnifică ceva numele ăsta? Sunt JEFF GREENFIELD, de la Nightline, în New York.
     
    Vocea lui JEFF HANSEN: Avem doar o selecție de oaspeți care să analizeze lucrurile.
    De ce nu este Noam Chomsky niciodată la Nightline?
     
    Vocea lui JEFF GREENFIELD, producător ”NIGHTLINE”: Nu aș ști ce să vă spun.
     
    Vocea lui JEFF HANSEN: Este unul din intelectualii de top ai lumii.
     
    Vocea lui JEFF GREENFIELD: Nu am nicio idée. Vreau să spun, pot să fac anumite presupuneri. S-ar putea să fie unul dintre intelectualii de top care…nu pot vorbi la televiziune. Știți, acesta este un standard care este foarte important. Pentru noi.
    Dacă aveți o emisiune de 22 minute, și un tip are nevoie de cinci minute pentru a se încălzi….
    Acum, nu știu dacă Chomsky are sau nu nevoie…e afară.
    Unul din motivele pentru care Nightline are oaspeți obișnuiți este, un lucru pe care trebuie să îl faci când rezervi o emisiune, să știi că persoana poate spune ce are de spus, în cadrul de la TV.
     
    Dacă oamenilor nu le place asta, ar trebui să înțeleagă că este la fel de sensibil să inviți pe cineva care are nevoie de opt minute pentru a răspunde, cum este să inviți pe cineva care nu vorbește engleză.
    În debitul normal, este o altă legătură cultural.
    Trebuie să avem vorbitori de engleză, și concizie.
     
    NOAM CHOMSKY:Așadar, Greenfield, sau care este numele lui, a pus punctul pe ”i”.
    Media americană este unicată în ceea ce privește îndeplinirea condiției de concizie.
    Trebuie să spui lucruri între două reclame, sau în 600 de cuvinte. laughing
    Iar acesta, este un lucru foarte important.
    Pentru că frumusețea conciziei, știți, să spui vreo două propoziții între două reclame….
    Frumusețea acestui lucru este că, poți doar repeta gânduri convenționale.
     
    (Poate asta se și vrea!
    Fără profunzime, fără adâncimi de forare…care-ar scoate lucrurile la lumină.
    Și-aici, cum începe unul/a să spună ceva interesant, nu prea e lăsat!
    Îl vezi pe moderator cum cască ochii, în timp ce ceilalți invitați se foiesc în/pe scaune, vizibil deranjați de franchețea tovarășului de platou, unii, chiar tușind semnificativ, fără a avea neapărat ceva, în gât.
    Apoi, cum invită la ”publicitate”, dând ”vina” pe reclama comercială obligatorie…ca să scape!
    După…sesizezi spălătura paharului pe deasupra, nu în interiorul lui!
    Clipa s-a dus! Cocleala paharului nespălat și pe interior, duhnește până dincolo de ecranul de sticlă…până la telespectatori!)

  5. Magda 13 februarie 2017 at 15:23

    Vocea lui JEFF GREENFIELD: Citeam Chomsky, acum 20 de ani. Nu a fost co-autor la o carte numită ”Engineering Consent” sau ”Manufacturing Consent”?
    Vreau să spun, unele din acele lucruri, pentru mine, parcă ar fi fost de pe Neptun.
    E pentru prima dată când sistemul Neptun a fost văzut clar, de ochi umani.
    Aceste imagini, luate acum doar două ore de către Voyager 2, sunt cea mai nouă contribuție a sa.
     
    Știți, este perfect îndreptățit să spună că și el vede printr-o prismă.
    Dar viziunea mea despre noțiunile sale, despre limitele dezbaterii în țara asta, este că sunt absolute trăznite.
     
    NOAM CHOMSKY: Să spunem că ajung la Nightline. Și primesc cât o fi, două minute. Și spun că Gaddafi e un terorist, Khomeini e un criminal, știți, etc, etc.
    Rușii, știți, au invadat Afganistanul.
    Tot felul de chestii de genul ăsta.
    Nu îmi trebuie dovezi.
    Toată lumea aprobă.
    Pe de altă parte, să presupunem că spui ceva care nu regurgitează credinței convenționale.
    Să presupunem că spui ceva care este cel puțin neașteptat și controversat.
    Spui: ”Cele mai mari operațiuni de teroare internaționale cunoscute, sunt cele care sunt conduse de la Washington.”
     
    Sau, să presupunem că spui: ”Ceea ce s-a întâmplat în anii 1980, a fost că guvernul American, a fost condus din spate.”
     
    Să ”presupunem” că Statele Unite invadează Vietnamul de Sud, așa cum s-a întâmplat?
     
    CEI MAI BUNI LIDERI POLITICI, SUNT CEI CARE SUNT LENEȘI ȘI CORUPȚI. (VORBEȘTE CUMVA, ȘI DE ROMÂNIA?! smile
     
    DACĂ LEGILE DE LA NUREMBERG AR FI APLICATE, ATUNCI, TOȚI PREȘEDINȚII AMERICANI POSTBELICI, AR FI FOST SPÂNZURAȚI.
     
    Biblia, este probabil, cea mai genocidală carte, din tot canonul nostru.
     
    EDUCAȚIA, este un sistem de ignoranță impusă.  
    Nu există mai multă moralitate în afaceile internaționale, decât a fost în vremea lui Ginghis Khan.
     
    (Îmi place teribil ce spune nenea ăsta…parcă-i neam cu mine…J
    Corect ce spune – e vorba de aceeași Mărie, care-și schimbă șalul, rochia sau pălăria, după vremi!)
     
    Sunt foarte diferiți…Știți, sunt doar factori diferiți de care să fii preocupat.
     
    -Noam Chomsky, vă mulțumesc.
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, știți, oamenii destul de rezonabili, se așteaptă să știe ce vrei să spui.
    De ce ai spus asta? Nu am mai auzit asta, niciodată.
    Dacă ai spus asta, ar fi bine să ai un motiv, ar fi bine să ai niște dovezi.
    De fapt, ar fi bine să ai o mulțime de dovezi, pentru că e o afirmație destul de surprinzătoare”.
     
    NU POȚI OFERI DOVEZI, DACĂ EȘTI BLOCAT DE CONCIZIE.
     
    (Da, și nu! Pentru idei generale, cu greutate, poți fi și concis.
    Cine vrea știre adevărată, automat va dori o știre detaliată despre lucrul sau   fapta ce a generat o situație-anume, putând să ceară informații adiacente, care întregesc tabloul, lăsând interlocutorul să se explice, NU stresat de minutele alocate, sau de publicitate, că nu-i film serial, pe episoade.
    E ca la Tribunal, când ți se cer doar răspunsuri afirmative sau negative, jurând pe Biblie, dar ne-explicate și care, în loc să-ți ajute, te pot învinovăți, te pot acuza, devenind din victimă, învinuit!)
     
    ASTA ESTE PARTEA DE GENIU DIN ACEASTĂ CONSTRÂNGERE STRUCTURALĂ.
     
    Și în viziunea mea, dacă oamenii, spre exemplu – Nightline, MacNeil, Lehrer, șamd…ar fi mai deștepți, dacă ar fi propagandiști mai deștepți, ar lăsa dizidenții să apară, de fapt, să apară mai mult.
     
    Motivul este că ar suna ca și cum ar fi de pe Neptun.
     
    ”MAC NEIL/LEHRER NEWSHOUR”
    PUBLIC BROADCASTING SERVICE
    USA September, 1990.
     
    PRESENTER: Apoi, conversația noastră despre criza din Orientul Mijlociu, cu activistul și profesorul Noam Chomsky.
     
    NOAM CHOMSKY: Din nou a existat o ofertă pe care noi am respins-o, o ofertă irakiană, din aprilie trecut…
     
    MAC NEIL: ok, trebuie să…
    NOAM CHOMSKY: să își elimine armele chimice și alte arsenaluri neconvenționale, dacă Israelul ar face simultan același lucru.
     
    MAC NEIL: Trebuie să ne oprim aici.
     
    NOAM CHOMSKY: Și asta ar trebui urmărit.
     
    Îmi pare rău să întrerup.
    Trebuie să încheiem.
    Acesta a fost sfârșitul timpului nostru.
    Profesor Chomsky, vă mulțumesc.
     
    (hahaha! A fost tare! Nici bine nu începuse interviul despre Orientul Mijlociu, că i-a și tăiat maioneza…”cu păreri de rău”, bla, bla, bla…
    Apoi, poate preplexitatea – cum? Un evreu s-a găsit să vorbească împotriva Israelului?
    Păi, da, fiindcă adevărații israeliteni sunt palestinienii, cei din Ierusalim…majoritar – khazari, adunați din toată lumea!)

  6. Magda 15 februarie 2017 at 10:48

    (Se pare că au fost întrebați cam 1.530 invitați americani, din care: 92% erau albi, 89% dintre ei erau bărbați, 80% dintre ei erau profeșioniști, oficiali guvernamentali, ori reprezentanți ai corporațiilor)
     
    AT&T a sprijinit MacNeil/Lehrer pentru că informația de calitate și comunicațiile de calitate reprezintă ideea noastră despre o bună conexiune.
    AT&T – Alegerea corectă.
     
    DAVID RANSOM
    ABC (Australia)
     
    -Vă mulțumesc.
    -Puteți să așteptați acolo pentru o secundă? Doar pentru un cadru, atât. Apoi, putem face orice altceva cu asta. OK.
     
    NOAM CHOMSKY:Da, cum rămâne cu microfonul? Este vreo problemă? OK, bine.
    DAVID RANSOM:Ideea acesteia, este doar un cadru unde sunt văzut vorbind cu Dvs.Vă voi cere, totuși, să nu vorbiți cu mine sau să vă mișcați buzele, astfel încât să pară că pun o întrebare.
    Motivul cadrului este doar acesta.
    Ok, doar să nu vorbiți cu mine, și voi continua.
    Motivul pentru cadru – o să îl explic pentru că cred că este cel mai ușor mod de a proceda – este că îmi trebuie un cadru unde să stați și să priviți, și ascultați în timp ce vă pun o întrebare.
    Putem folosi cadru pentru a vă introduce, explica cine sunteți, unde vă încadrați în piesa mea.
    Dacă nu vorbiți cu mine, pot, de asemenea folosi…
    Ați înțeles? OK, vă mulțumesc pentru timpul Dvs.
     
    ELIZABETH SIKOROVKY, ”AMERICAN FOCUS”, Student Radio, Washington, DC: Dacă există o varietate mai îngustă de opinii în Statele Unite, și este mai greu de exprimat, o varietate de opinii diferite, și este mai greu de exprimat o varietate de opinii diferite, de ce trăiți în SUA?
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, în primul rând, este țara mea, și în al doilea rând, este în multe feluri – cum am mai spus și altă dată – este cea mai liberă țară din lume. (?! Judecând după timpul filmării, s-au cam dus libertățile și de pe la ei…)
    Cred că există mai multe posibilități de schimbare aici, decât în orice altă țară pe care o cunosc.
    Dar din nou, vorbind comparativ, este țara în care statutul este probabil, cel mai restrictiv.   
     
    PETER WORTHINGTON
    Editor, OTTAWA SUN
    On ”IDEAS” CBC Radio
     
    PETER WORTHINGTON:Nu este ceva la care ar trebui să vă uitați comparativ, decât în termeni absoluți? Nu dați impresia asta.
    NOAM CHOMSKY: Poate nu dau impresia.
    O spun destul de des.
    Ce am spus de atâtea ori, am spus-o în seara asta, am scris-o de un million de ori, este că, Statele Unite sunt o societate foarte liberă.  
    Sunt de asemenea, o societate foarte bogată.
     
    Desigur, Statele Unite sunt un scandal din punctul de vedere al bogăției sale.
    Date fiind avantajele naturale pe care Statele Unite le au, în materie de resurse și de lipsa inamicilor, șamd, Statele Unite ar trebui să aibă un nivel de bogăție și bunăstare, șamd…care, știți, la o magnitudine dincolo de oricine altcineva din lume.
     
    Nu o avem. Statele Unite, sunt ultima dintre 20 de societăți industralizate, la mortalitate infantilă.
    Acesta este un scandal al capitalismului American.
    Și sfârșesc prin a fi o societate foarte liberă care face o mulțime de lucruri putrede în lume, OK?
    Nu este nicio contradicție aici.
    Grecia, a fost o scoietate liberă după standardele Atenei, știți.
    A fost de asemenea, o societate vicioasă în ceea ce privește comportamentul său imperial.
    Nu există aproape nicio legătură (poate niciuna) între libertatea internă a unei societăți, și comportamentul său extern.
     
    WILLIAM F.BUCKEY, JR., ”FIRING LINE” 1969: Vă începeți linia discuției, la un moment care vă este folositor istoric.
     
    NOAM CHOMSKY:Dar ați ales începutul.

  7. Magda 15 februarie 2017 at 10:54

    WILLIAM F.BUCKEY: Marele fapt al lumii postbelice, este că imperialiștii comuniști, prin utilizarea terorismului, prin utilizarea lipsirii de libertate, au contribuit la continua vărsare de sânge.
    Lucrul trist despre asta este, nu numai vărsarea de sânge, doar faptul că par să vă deposedeze de puterea observației raționale.
     
    NOAM CHOMSKY: Cred că este cam 5% adevărat, sau poate 10% adevărat.
    Este cu certitudine adevărat….
     
    WILLIAM F.BUCKEY: De ce oferiți asta?
     
    NOAM CHOMSKY: Pot să termin o propoziție? Este perfect adevărat că sunt zone ale lumii, în special în Europa de Est, unde imperiul Stalinist…foarte brutal a preluat controlul, și încă menține controlul.
    Dar, sunt de asemenea, zone foarte vaste ale lumii, udne noi am făcut același lucru.
    Și este cam un schimb de roluri în Războiul Rece.
    Ceea ce doar ați descris este, cred, o mitologie despre Războiul Rece.
     
    Ar fi putut fi susținut poate acum 10 ani, dar este în dezacord cu școala de gândire contemporană.
    Întrebați un ceh.
    Întrebați un Guatemalan, întrebați un Dominican.
    Întrebați-l pe președintele Republicii Dominicane, întrebați o persoană din Vietnamul de Sud, întrebați un thailandez.
     
    WILLIAM F.BUCKEY: Evident, dacă nu puteți distinge între natura implicării noastre în Guatemala, și natura Uniunii Sovietice în Praga, avem dificultăți.
     
    NOAM CHOMSKY:Ei, acum, cum rămâne cu a face media mai răspunzătoare și democratică?  
    Păi, sunt limite foarte înguste pentru asta.
    Este ca și cum ai întreba, ”Cum facem corporațiile mai democratice?”
     
    Păi, singurul mode de a face asta, ESTE SĂ SCAPI DE ELE. laughing
     
    Nanaimo, British Columbia
    Canada
     
    NOAM CHOMSKY: Vreau să spun, dacă ai putere concentrată…
    Nu vreau să spun că nu poți face nimic.
    Cum biserica poate să apară la întâlnirile acționarilor, și să înceapă să strige sa nu investească în Africa de Sud.
    Și câteodată asta, are efecte marginale.
    Nu vreau să spun că nu are niciun efect.
     
    DAR, NU POȚI SĂ DERANJEZI CU ADEVĂRAT, STRUCTURILE DE PUTERE.
    PENTRU A FACE ASTA, AR ÎNSEMNA O REVOLUȚIE SOCIALĂ.
     
    Numai dacă nu cumva ești pregătit pentru o revoluție socială, adică puterea o să fie în altă parte, media va avea structura prezentă, și nu va reprezenta interesele prezente.  
     
    (Ce vrea să spună? Că, odată cu schimbarea puterii, media actuală, va fi în continuare prezentă, dar nu va reprezenta interesele (stării noi) (re)prezenta(n)te de către noua putere, din pricină de amorțeală, anchilozare în/după prototipurile vechii puteri căreia îi era fidelă și se obișnuise cu ea, atât datorită sponsorilor/sponsorizărilor cât și din pricina schimbării polilor de putere, până se aștern iar și clar noile taberele (pro sau contra)?
    Eu zic că-i invers = majoritatea, schimbă repede macazul!)
     
    Asta nu înseamnă că cineva, nu ar trebui să încerce să facă lucruri.
     
    STUDENT: Are sens să încerci să împingi limitele unui sistem.
    Nu e nevoie decât de unul sau doi oameni care cred că au integritate ca și jurnaliști, pentru a-ți oferi niște presă bună.
     
    NOAM CHOMSKY: Asta e important. Asta merge înapoi, către ceva care a mai venit în discuție.
    Sunt contradicții.
    Știi, lucrurile sunt complexe.
    Nu e monolitic.
     
    Vreau să spun, mass-media înseși, sunt instituții complicate, cu contradicții interne.   
    Așadar, pe de o parte, este dedicarea către îndoctrinare și control, dar pe de altă parte, este sentimentul integrității profesionale.
     
    Despre SARAH McCLENDON
    Independent Journalist,
    Washington, DC
     
    REPORTER: Lucrează singură, ca și propriul său șef, scriind articole de ziar și producând comentarii radio, pentru o adunătură de clienți mici, din țară.
    Această așa numită texană, cu plămâni tari, a asaltat cu întrebări conducătorii noștri, timp de aproape 40 de ani.
     
    -Mulți tineri din această țară, sunt decepționați de guvernul său, în zilele-astea.
    -Păi, aceasta este o întrebare pe care o aduceți cum trebuie în atenția națiunii.
    -Nu e vorba că am ținut conferințe de presă. Dar o așteptam pe Sarah să se întoarcă.
    SARAH McCLENDON: Domnule Președinte, e foarte drăguț din partea Dvs., și apreciez asta.

  8. Magda 15 februarie 2017 at 10:56

    D-le, vreau să vă atrag atenția asupra unei probleme reale pe care o avem azi, în această țară.
     
    REPORTER: Întrebările unicei, înfricoșătoarei McClendon, reflect dorința ei de a obține informații.
     
    SARAH McCLENDON: Vreau să-l întreb pe omul Dvs., ce crede…
     
    -Aici.
    Fază la care președintele, se dă din fața microfonului, pentru a-i face loc omului său de încredere pentru a răspunde lui Sarah McClendonJ
     
    REPORTER:Cu suficientă pricepere și persistență, de obicei, își prinde omul.
     
    SARAH McCLENDON:Ce-ați face dacă v-aț afla într-o situație în care ați încerca să fiți un reporter onest, și ați fi foarte îngrijorat de țara Dvs.și ați vedea cât de bolnavă este, și ați avea cu această Casă Albă slabă, și cu acest Congres slab, ca și reporter, ce-ați face?
     
    NOAM CHOMSKY: Cred că sunt mulți reproteri care fac treabă bună.
    Am o mulțime de prieteni în presă care cred că fac o treabă excelentă.
    Știu că o fac.
    Vor s-o facă…
    Păi, în primul rând, trebuie să înțelegi ce este sistemul.   
    Iar, reporterii inteligenți, înțeleg ce este.
     
    Trebuie să înțelegi care sunt presiunile și angajamentele, care sunt barierele și care sunt deschizăturile.
    Chiar după audierile Iran-contra, o mulțime de reporter buni, au înțeles ”Lucrurile vor fi mai deschise, timp de vreo două luni.”
    Așa că, au împins în față chestiuni despre care nici nu ar fi putut vorbi înainte.
     
    -Iar după Watergate.
     
    NOAM CHOMSKY: La fel după Watergate. Apoi, se închide la loc.
     
    Majoritatea oamenilor, îmi închipui, pur și simplu, își internalizează valorile.
    Asta e metoda cea mai ușoară, și cea mai de success.
    Doar îți internalizezi valorile, iar apoi te privești într-o manieră corectă, ca acționând perfect liber.
     
    La TV:
     
    -În regulă, să mergem la Casa Albă acum, unde cred că, corespondentul veteran FRANK SESNO, ne poate spune câte ceva despre auto-cenzură.
    Acel sistem intern de ghidare care e mereu active, nu-i așa?
    -Există vreo cenzură formală acolo?
    -Nu este nicio auto-cenzură. Dacă cineva îmi spune ceva, o transmit mai departe dacă nu cumva există un motiv anume, convingător.
    Nu pot să neg că mi-aș dori să am acces la Biroul Oval și la aceleași hărți la care Președintele privește.
    Dar asta nu este posibil, nu este realist, și probabil nici de dorit.

  9. Magda 15 februarie 2017 at 15:34

    HOS (Public TV)
    Holland
     
    -Bună. Cum sunteți?
    Mergeți și luați loc acolo, vă rog…
    Bine ați venit în Olanda.
    Vă voi introduce pentru început, în câteva fraze.
    Profesorul Chomsky, Noam Chomsky, 60 de ani, cel mai controversat intelectual din America.
    Sună ca o platitudine, dar aceasta este ceea ce ei spun întotdeauna despre el.
     
    THALIA ASSURAS, CITY TV, Toronto, Canada, 1987: Chomsky, a fost numit Einstein-ul lingvisticii modern.
    The New York Times, a afirmat că, demonstrabil, este unul dintre cei mai importanți intelectuali în viață.
    Dar prezența sa aici, a stârnit un protest.
     
    BUI SON, Comunitatea liberă vietnameză, din Canada:Această carte, a otrăvit lumea. Toate minciunile se regăsesc acolo.
    Ca și vietnamezi, am venit aici, pentru a arde cartea.
     
    KHAN LEKIM, Comunitatea orășenească a drepturilor umane pentru vietnamezi, Canada:  A afirmat că în Vietnam nu există încălcări ale drepturilor umane, și nici crime în Cambodgia…se înșeală.
     
    BUI SON: Chomsky, utilizându-și profesia, o folosește pentru a otrăvi lumea.
    Și am venit aici, pentru a protesta față de asta.
     
    NOAM CHOMSKY: Nu mă deranjează denunțările, sincer!
    Mă deranjează minciunile.
    Intelectualii, se pricep foarte bine la mințit.
    Sunt profesioniști în asta.
    Calomnierea, este o tehnică minunată.
    Nu ai cum să-i răspunzi.
    Dacă cineva te numește anti-semit, ce poți să răspunzi, ”nu sunt anti-semit”?  
     
    Dacă cineva afirmă, ”ești un rasist, ești un nazist”, pierzi mereu.
    Vreau să spun că, persoana care aruncă nororiul, mereu câștigă, pentru că nu ai cum să-i răspunzi.
     
    (Nu sunt de accord! Încerci să-i demonstrezi contrariul, cu argumente…nu vrea, îl bagi undeva!)
     
    MINISTERUL APĂRĂRII,
    OLANDA
     
    FRITZ BOLKESTEIN: Profesorul Chomsky, pare să creadă că oamenii pe care îi critică, se încadrează într-una din două clase – mincinoși sau nătărăi.
    Luați în calcul ce se întâmplă când discut cazul lui Robert Faurisson.
    Permiteți-mi să reamintesc faptele.
     
    -Să nu intrăm în detalii.
    NOAM CHOMSKY:Detaliile se întâmplă să fie importante.
    -Da, dar am o singură întrebare pentru Dvs.
    NOAM CHOMSKY:Contează faptele, sau nu?
    -Desigur.
    NOAM CHOMSKY:Păi, permiteți-mi să vă spun care sunt faptele.
     
     
    BATTERSEA ARTS CENTER
    London, England
     
    VORBITOR:Faurisson, spune că masacrarea evreilor în timpul Holocaustului, este o minciună istorică.
    FEMEIE: Putem avea următoarea întrebare?
    VORBITOR: Nu.
    NOAM CHOMSKY:Nu, asta este o întrebare importantă. Are multe de-a face cu subiectul.
    FEMEIE:Dă-te jos!
     
    KOUW Listener-supported Radio
    Seattle, Washington  
     
    ROSS REYNOLDS: Viziunile Dvs.sunt extrem de controversate.
    Poate unul dintre cele mai controversate și pentru care ați fost criticat cel mai rău, a fost apărarea unui intelectual francez care a fost suspendat din postul său universitar, pentru susținerea faptului că nu au existat lagăre de exterminare naziste, în Cel De-al Doilea Război Mondial.
     
    ROBERT FAURISSON: Numele meu este Robert Faurisson. Am 60 de ani. Sunt profesor universitar în Lyon, Franța.
    În spatele meu, puteți vedea Tribunalul din Paris, Le Palais de Justice.
    În acest loc, am fost condamnat de mai multe ori, la începutul anilor 1980.
    Am fost acuzat de nouă asociații, majoritatea asociații evreiești, pentru…incitare la ură, ură rasială, pentru defăimare rasială, pentru pagube create prin falsificarea istoriei.

  10. Magda 15 februarie 2017 at 15:37

    Din nou la
    MINISTERUL APĂRĂRII,
    OLANDA
     
    FRITZ BOLKESTEIN: Profesorul Chomsky și alți intelectuali, au semnat o petiție în care, Faurisson este numit ”un respectat profesor de literatură care numai a încercat să își facă descoperirile, publice.”
     
    MARK ACHBAR, pe stradă: Poate putem începe doar cu povestea lui Robert Faurisson, și implicarea Dvs.
     
    PIERRE GULLAUME, publicistul lui Faurisson:Mai mult de 500 de oameni au semnat…poate 600.
     
    SERGE THION, specialist indo-chinez: Majoritatea…universitari.
    Oameni de știință.  
     
    -Și ce s-a întâmplat cu ceilalți 499? Cum se face că auzim doar de semnătura lui Chomsky?
     
    SERGE THION: Păi, cred că pentru că Chomshy, are în sine, un fel de putere politică.
     
    NOAM CHOMSKY: Am semnat o petiție care cerea tribunalului să îi apere drepturile civile.
    În acel moment, presa franceză, care nu are nicio concepție despre libertatea de exprimare, a concluzionat că, din moment ce am cerut să i se apere drepturile civile, mă pronunțam astfel, în favoarea tezei lui.
     
    Faurisson a publicat apoi o carte, în care a încercat să demonstreze că camerele de gazare naziste, nu au existat niciodată.
    Ce negăm noi este că ar fi existat un program de exterminare și de fapt, o exterminare.
    Mai ales în camere de gazare, sau dube de gazare.
     
    FRITZ BOLKESTEIN:Cartea conține o prefață scrisă de Profesorul Chomsky, în care îl numește pe Faurisson, ”un tip relativ apolitic de liberal”.   
     
    ROBERT FAURISSON:Un comunist este om, un evreu este un om, un nazist este om.
    Eu sunt un om.
     
    -Sunteți un nazist?
     
    ROBERT FAURISSON: Nu sunt un nazist.
     
    -Cum v-ați descrie, din punct de vedere politic?
     
    -Nimic.
     
    Din nou, la tribunal:
     
    -Prefața pe care ați scris-o…
     
    NOAM CHOMSKY:Nu, aceea nu este o prefață pe care am scris-o.
    Pentru că n-am scris niciodată o prefață, și știți asta.
    Se referă la o declarație a mea, despre libertățile civile, care a fost adăugată unei cărți în care Faurisson…
     
    Din sală:
     
    -Mă scuzați. Sunteți lingvist, iar limbajul pe care îl folosiți, are o semnificație!
    Iar când îl descrieți pe Faurisson drept un ”liberal apolitic”, sau drept cineva ale cărui viziuni pot fi onorate prin cuvinte, precum ”descoperiri” sau ”concluzii”, aceasta este o judecată, și una favorabilă viziunilor sale.
     
    NOAM CHOMSKY: Dimpotrivă. Pot să contiui cu faptele?
     
    -Puteți continua cu faptele, timp de ore.
     
    NOAM CHOMSKY: Dar sunt câteva fapte care…
     
    -Da, bine.
     
    NOAM CHOMSKY: Haideți să ajungem la așa-numita prefață. Am fost atunci rugat de persoana care a organizat petiția, să scriu o declarație despre libertatea de exprimare.
    Doar comentarii banale despre libertatea de exprimare, indicând diferența dintre a apăra dreptul unei persoane de a-și exprima viziunile, și a apăra viziunile exprimate.
    Așa că, am făcut asta. Am scris o declarație mai degrabă banală, numită ”Niște remarci elementare despre libertatea de exprimare.”
     
     Și le-am spus, ”faceți ce doriți cu ea”.
     
    SERGE THION: Așadar, Pierre a produs o carte în care, toate argumentele lui Faurisson aveau să fie puse în fața tribunalului.
    Și am considerat înțelept să utilizăm textul lui Noam Chomsky ca semnal, un cuvânt înainte, prin care să se spună că era o chestiune despre libertatea de exprimare, libertatea de gândire, libertatea de cercetare.
     
    Reporter, către Noam Chomsky:De ce ați încercat în ultimul moment să o înlăturați din carte?

  11. Magda 16 februarie 2017 at 15:02

    NOAM CHOMSKY:Acesta este singurul lucru pe care îl regret.
     
    Reporter: Dar acesta este lucrul cu adevărat important.
     
    NOAM CHOMSKY:Nu, nu este. Vreți să spuneți că am încercat să retractez?
     
    Reporter: Cu asta ați spus că ați procedat greșit.
     
    NOAM CHOMSKY: Nu. Uitați-vă la ce am făcut. Am scris o scrisoare care a fost apoi publicată, în care am afirmat, ”Uite, lucrurile au ajuns într-un punct în care comunitatea intelectuală franceză este pur și simplu incapabilă să înțeleagă lucrurile.
    În acest moment, doar va face lucrurile mai confuse dacă comentariile mele despre libertatea de exprimare, vor fi atașate unei cărți despre a cărei existență, nu știam.
    Așa că, pentru a clarifica lucrurile, este mai bine să le separați.”
     
    Acum, privind retrospective, nu ar fi trebuit să fac asta.
    Ar fi trebuit să zic doar, ”În regulă. Să apară, căci ar trebui să apară.”
    Dar, lăsând asta la o parte, consider asta nu numai trivial, dar, comparat cu alte poziții pe care le-am adoptat cu privire la libertatea de exprimare, invizibilă.
     
    În discuții cu studenții:
     
    NOAM CHOMSKY: Nu sunt de părere că Statul, ar trebui să aibă dreptul de a determina adevărul intelectual, și de a-i pedepsi pe cei care se abat de la el.
    Nu sunt dispus să-i ofer Statului acel drept, chiar dacă ei…
     
    STUDENT: Negați existența camerelor de gazare?
     
     NOAM CHOMSKY: Bineînțeles că nu. Spun că, dacă crezi în libertatea de exprimare, crezi în libertatea de exprimare pentru opinii pe care nu le placi.
     
    Goebbels, sprijinea libertatea de exprimare pentru viziunile care îi conveneau, nu? La fel și Stalin.
    Dacă crezi în libertatea de exprimare, asta înseamnă că crezi în libertatea de exprimare, EXACT PENTRU VIZIUNI PE CARE LE DISPREȚUIEȘTI.
    În caz contrar, nu ești în favoarea libertății de exprimare.
     
    Poți avea două poziții cu privire la libertatea de exprimare.
    Poți decide pe care o dorești.
    Cu privire la apărarea celor absolut revoltători, a persoanelor care exprimă viziuni absolut insultătoare, nu am nici cel mai mic dubiu că, fiecare comisar spune, ”Aperi viziunile acelei persoane”.
     
    Nu, nu le apăr. Apăr dreptul său de a le exprima.
    DIFERENȚA ESTE CAPITALĂ.
    Iar diferența a fost înțeleasă, cu excepția cercurilor fasciste, încă din secolul 18.
    STUDENTĂ: Există lucruri, precum obiectivitate, obiectivitate științifică, realitate?
     
    NOAM CHOMSKY:Ca și om de știință, cum vă poziționați?
     
    STUDENTĂ: Nu spun că apăr viziunile.
     
    NOAM CHOMSKY: Dacă cineva, publică un articol științific pe care în dezaprob, nu cer Statului să-l aresteze, nu?
     
    STUDENTĂ: Dar nu trebuie să-l sprijiniți…
     
    NOAM CHOMSKY: Nu îl sprijin.
     
    STUDENTĂ:…și să spuneți, ”îl sprijin de dragul ca oricine să poată spune ce dorește”.
     
    NOAM CHOMSKY: Să presupunem că tipul ăsta e trimis în judecată și acuzat de falsificare?
     
    STUDENTĂ: Atunci, îl voi apăra.
     
    NOAM CHOMSKY: Oh, te înșeli.
     
    STUDENTĂ: Dar când ați scris mesajul de sprijin?  
     
    NOAM CHOMSKY: Când a fost trimis în judecată.
    Și, de fapt, singurul sprijin pe care i l-am oferit, a fost să afirm că are dreptul la liberă exprimare. Punct.
     
    TVOntario
    (Educational TV), Canda 1985
     
    YOSSI OLMERT, Universitatea de la Tel Aviv: Nu am niciun dubiu că exemplul pe care l-am oferit despre povestea cu Holocaustul care nu a existat, este foarte tipică.
    Vă voi mai oferi un exemplu de acest gen.
     
    NOAM CHOMSKY: Ce parte din presa americană, consideră că Faurisson are ceva de spus?
    Ce parte din Franța…
    Ce procent ați crede?
    Este mai mare de zero?
    Este mai mare de zero?
    Ați văzut undeva în vreun ziar sau jurnal, să se afirme că acest om nu este un descreierat?
     
    YOSSI OLMERT: Voi încerca să răspund. Eu doar urmăresc cazul.

  12. Magda 16 februarie 2017 at 15:07

    NOAM CHOMSKY: E o întrebare simplă.
     
    YOSSI OLMERT: Am urmărit cazul acum cinci sau șase ani.
    S-a întâmplat să observ că Noam Chomsky, era aspru criticat chiar și de către unii din adepții săi pentru niște acțiuni care ar putea fi interpretate doar ca o campanile împotriva Israelului.
     
    În sală:
     
    NOAM CHOMSKY: Uitându-mă în trecut, sunt absolut sigur că am adoptat poziții mult mai extreme față de persoanele care neagă Holocaustul, decât Dvs.
    Spre exemplu, dacă vă uitați în articolele mele de început, veți descoperi că afirm că, fie și numai să pătrunzi în arena dezbaterii pe chestiunea atrocităților comise de naziști, înseamnă să îți pierzi déjà, umanitatea.
     
    Așadar, nici nu consider necesară discutarea subiectului, dacă îmi vreți părerea.
    Dar, dacă cineva dorește să-l dezmintă pe Faurisson, cu siguranță nu îi va fi greu.
     
    (În timp ce vorbește, arată filmări cu oameni extrem de slabi, aproape scheletici, numai pielea pe os…din lagărele de concentrare, cum îi dezbracă cei vii pe cei morți, spre a le lua hainele și/sau încălțămintea care nu le mai e necesară.
    O fac grav, și parcă firesc, ca și cum s-ar cuveni să-l/o lași în pielea goală în moarte, chiar dacă toți ne-am născut goi.
    Se vede iarăși, din filmări, cum trec oameni (femei, bărbați și copii) prin partea de lagăr, ca-ntr-un cimitir ce ține loc de trecere, dar și de odihnă pentru cei care îl populează, unde morții sunt așezați pe pămînt, nu dedesubtul lui….
    Apoi, cum cei vii, aruncă claie peste grămadă într-o groapă comună, trupurile descărnate ale femeilor, bărbaților și copiilor…TRIST ȘI COPLEȘITOR!)
     
    ROBERT FAURISSON: Eu nu sunt interesat de…libertatea de exprimare și toate lucrurile astea.
    Eu trebuie să câștig.
    Și asta e treaba.
    Și voi câștiga.
     
    Reporter: Tăiați.
     
    ”Este un deserviciu adus memoriei victimelor Holocaustului, adoptarea doctrine centrale a călăilor lor.” – Noam Chomsky.
     
    În sală:
     
    -Eu sunt doar o mamă oarecare care gândește la modul…nu îmi doresc ca într-o zi să îmi țin de mână nepoții și să privesc cum, ceva oribil are loc, și să simt că nu am făcut nimic.
    Și, vreau să spun, este evident ce faceți Dvs.
    Întrebarea mea este, la nivel practic, care credeți că este cel mai practice mod în care să îți dedici energia?
    În seara asta, mă simt copleșită.
    Simt că este prea mare, prea mult, pentru a avea orice impact.
     
    NOAM CHOMSKY: Felul în care lucrurile se schimbă, presupune mulți oameni care lucrează tot timpul.
    Știți, lucrează în comunitățile lor, la locul de muncă, sau oriunde s-ar afla.
    Și construiesc bazele pentru mișcări populare, care vor aduce schimbări.
    Așa au funcționat mereu lucrurile în istorie.
     
    Arată în fundal, manifestațiile din Selma, Alabama 1964.
     
    Fie că a fost sfârșitul sclaviei, fie că au fost revoluțiile democratice, sau orice altceva, așa au funcționat.
    Obțineți o imagine foarte falsă a acestor lucruri, din cărțile de istorie.
    În cărțile de istorie, sunt câțiva lideri.
    Știți, George Washington sau Martin Luther King, sau oricine altcineva.
    Și nu vreau să spun că acei oameni sunt neimportanți.
     
    Martin Luther King a fost important, dar nu el a reprezentat Mișcarea pentru Drepturile Civile.
    Martin Luther King, poate apărea în cărțile de istorie, DATORITĂ MULTOR OAMENI ALE CĂROR NUME, NU LE VEȚI CUNOAȘTE NICIODATĂ, ȘI ALE CĂROR NUME, AU FOST UITATE ȘI CARE POATE AU FOST UCIȘI, ACEIA CARE LUCRAU ACOLO, ÎN SUD.
     
    PAUL ANDREWS,
    THE SEATTLE TIMES
     
    NOAM CHOMSKY: Când există activiști, și oameni preocupați și oameni care se dedică schimbării sociale, sau unor chestiuni sau orice, atunci, pot apărea și oameni ca mine.
    Putem părea proeminenți.
    Dar asta, doar pentru că altcineva face treaba.  
    Munca mea, fie că e vorba despre sute de prelegeri pe an, sau de a petrece 20 de ore pe săptămână scriind scrisori sau cărți, NU SE ADRESEAZĂ INTELECTUALILOR SAU POLITICIENILOR.
    Se adresează celor numiți ”oameni obișnuiți”.
    Ceea ce aștept de la ei este, de fapt, SĂ FIE CEEA CE SUNT.
     
    Să încerce să înțeleagă lumea, și să acționeze în conformitate cu propriile impulsuri de bun-simț, și să încerce să îmbunătățească lumea.
    Mulți sunt dispuși să facă asta.

  13. Magda 16 februarie 2017 at 15:11

    Dar, trebuie să înțeleagă. Pe cât îmi dau seama, în aceste lucruri, simt că eu, doar îi ajut pe oameni să dezvolte cursuri de auto-apărare intelectuală.
     
    (Super! Îmi place termenul ”auto-apărare intelectuală”.
    Să gândească critic, cu mintea lor, să ceară lămuriri, să probeze dacă e bine pentru ei și, dacă ceva nu e în ordine sau în regulă cu ceea ce li se servește, să ceară schimbare, soluționare…nu privind pasivi, cu ușurătate sau deznădejde!)
     
    ED ROBINSON
    ”NON-CORPORATE NEWS”
    Public Access TV, Lynn, Mass.
     
     
    REPORTER: La ce vă referiți prin asta? Cum ar fi un asemenea curs?
     
    NOAM CHOMSKY: Nu mă refer la mersul la școală, căci nu vei învăța acolo.
    Presupune dezvoltarea unei minți independente, și exersarea ei.
    Asta este extrem de dificil de realizat pe cont propriu.
    ”Măreția” sistemului nostru, constă în izolarea tuturor.
    Fiecare individ, șade singur în fața televizorului.
    Este foarte dificilă dezvoltarea unor idei sau gânduri în aceste circumstanțe.
    Nu poți lupta de unul singur, împotriva lumii.
    Unii oameni pot, dar asta se întâmplă destul de rar.
    Acest lucru se poate face prin organizare.
     
    (Depinde de  om. E vorba de asimilarea informației, de o structurarea ei în urma gândirii ei, ceea ce îndeamnă la o eventuală (re)gândire prin reconsiderare, datorită citirii și-a altor opinii, chiar contrare, sau…prin dialog, care poate conduce la nașterea altor idei, dacă nu îmbunătățirea celor vechi, etc…)
     
    Așadar, cursurile de auto-apărare intelectuală, vor trebui să fie în contextul organizării politice, și nu numai
    Și are sens cred, să privim la ce încearcă instituțiile să facă, și să considerăm asta aproape ca pe o soluție. Ceea ce încearcă să facă, este ceea ce încercăm noi să combatem.
     
    Dacă încearcă să țină oamenii izolați și separați, șamd, atunci, noi vom încerca să facem opusul, să îi aducem laolaltă.
    Așadar, în comunitatea ta locală, îți dorești să ai surse alternative de acțiune, oameni cu proecupări paralele, poate concentrați pe lucruri diferite, dar în esență cu valori similare, și cu un interes similar în a-i ajuta pe oameni să se apere împotriva puterii externe, și să preia controlul propriilor vieți, și în a întinde mâna către oamenii care o necesită.
     
    Aceasta este o mulțime de preocupări comune.
    Poți învăța despre propriile tale valori, și poți realiza cum te poți apăra împreună cu alții.
     
    (Bine, acum, cu toată tehnologia asta, după câteva întâlniri față către față, dacă e, se pot organiza și video-conferințe, fiecare stând cu fundul pe scaunul lui de-acasă, cu canea de cafea în mână, relaxat…dialogând cu ceilalți, nu?)
     
    Din public: Există una sau două publicații pe care eu, ca persoană obișnuită, biolog, le pot citi pentru a ocoli acest filtru al presei noastre?
     
    NOAM CHOMSKY: Acum, dacă mă întrebați, ”Spre ce media mă pot îndrepta pentru a obține răspunsurile corecte?”  
    În primul rând, nu v-aș răspunde la asta, pentru că nu cred că există un răspuns.
    RĂSPUNSURILE POTRIVITE, SUNT CELE PE CARE LE DECIDEȚI.
    Poate tot ce vă spun eu, este greșit.
    Ar putea fi cazul…nu sunt Dumnezeu.
    Dar asta, trebuie să stabiliți singuri.
    Eu vă pot spune ce consider a fi adevărat.
     
    (Vrea să spună că el, nu vine neapărat cu soluții, mai degrabă le sugerează, potrivit raționamentelor sale, logicii lui obținute prin prisma experienței sale de viață, a studiilor de specialitate aprofundate, care l-au format academic, la ceea ce este azi, și acum…un om iubitor NU de elite, ci împotrivitor vicleniei elitelor, și apărător al oamenilor simpli, obișnuiți…
    Faptul că-i spune bioloagei să aleagă ceea ce simte că-i corect din presa (de orice fel….) pentru ea, îi dă și răspunsul prin asta, și-anume că, făcând asta, potrivit pregătirii sale (de biolog), poate sesiza tenta și rolul decisiv al unei informații ca fiind corectă, iar dacă consideră că e corectă, înseamnă că-i tocmai potrivită de a fi luată în seamă!)  

  14. Magda 17 februarie 2017 at 12:32

    ALTERNATIVE MEDIA.
     
    NOAM CHOMSKY: Dar nu există niciunmotiv pentru care să îi acordați atenție.
     
    Ce impact credeți că are media alternativă în present sau ar putea avea?
    Sunt, de fapt, ceva mai interesată de potențialul său.
    Și, ca să-m definesc termenii, prin media alternativă înțeleg acea media care este, sau ar putea fi sub control cetățenilor, în opoziție cu cea controlată de stat, sau de corporații.  
     
    NOAM CHOMSKY:Asta a ținut oamenii laolaltă. În măsura în care oamenii sunt capabili să realizeze ceva constructiv, se datorează faptului că există o posibilitate de a interacționa.
     
    Mereu am considerat că poate fi un lucru foarte pozitiv, și că ar trebui extinsă pe cât de mult posibil.
    Cred că va avea o perioadă foarte dificilă.
    Există o concentrare atât de mare a resurselor și-a puterii, încât…media alternativă, deși extrem de important, va avea o bătălie destul de grea.
     
    Boston, Massachusetts
     
    NOAM CHOMSKY: E-adevărat că există lucruri care sunt mici succese.
    Dar, doar pentru că oamenii au fost dispuși să investească un efort incredibil.
    Precum, să zicem, Z Magazine…vreau să spun, aceea este o revistă națională care are la propriu, un personal de doi oameni, și nicio resursă.
     
    Interviu cu cei doi:
     
    -Spuneți-ne câteva lucruri  despre Z Magazine, ce este și ce o diferențiază.
     
    LYDIA SARGENT: Dă-i bătaie!
     
    MICHAEL ALBERT:Dă-i bătaie? Mulțumesc. Ne-am dorit doar să realizăm o revistă care să se adreseze tuturor laturilor vieții politice.
    Economie, rasă, gen, autoritate, relații politice.
    Și ne-am dorit să o facem într-un mod care să încorporeze atenția, nu doar către înțelegerea lucrurilor care se petrec, ci și către moduri de îmbunătățire a lucrurilor, către aspirații, și de a oferi în același timp, umor, cultură.
     
    Un tip de revistă cu care oamenii să poată relaționa, și din care să obțină o groază, și la care să participe.
     
    LYDIA SARGENT: Ce ne-am dorit să facem, ce am considerat că nu era oferit de revistele existente, a fost să-i acordăm o adevărată înclinație activistă, astfel încât să fie foarte folositoare diversității de mișcări, din țară.
    Am simțit doar, că nu există o revistă care să exprime asta, care să inspire oamenii și care să ofere oamenilor o strategie, și poate chiar o viziune a felului în care lucrurile ar putea fi mai bune.
     
    Z MAGAZINE, este doar una din cele 5.000 de publicații alternative, distribuite la nivel local, regional sau național în America de Nord, în fiecare an.  
     
    NOAM CHOMSKY: South End Press, oarecum au reușit. Adică, supreviețuiesc. Este un colectiv mic, tot fără resurse.
    Au tipărit o mulțime de cărți bune.
    Dar, ca o carte South End să fie recenzată, este aproape imposibil.
     
    SOUTH END PRESS
    Boston, Massachusetts
    KARIN AGUILAR-SAN JUAN, SOUTH END COLLECTIVE: Din punct de vedere editorial și economic, luăm deciziile pe baza unor principii, pe care nicio editură corporatistă nu le poate susține cu adevărat, din cauza legăturilor pe care le au cu America corporatistă.
     
    Putem solicita manuscrise, în funcție de ce considerăm că este relevant pentru mișcare.
    Și putem lua deciziile de afaceri, în funcție de prețul pe care considerăm că și-l pot permite oamenii pentru cărțile noastre, dacă considerăm că o carte nu va scoate așa mulți bani, dar trebuie să fie scoasă, și poate există 1.000 de oameni care o vor cumpăra.
     
    Iar acestea sunt criterii pe care le considerăm foarte valoroase în aceste timpuri al fuzionărilor corporatiste.
     
    LOIE HAYES, SOURTH END COLLECTIVE: Și de asemenea, structura noastră cu privire la împărțirea muncii și continuarea procesului de instruire, pe perioada lucrului la presă.
    Există pierderi în ce privește productivitatea, dar, în ce privește împuternicirea, toți suntem apoi capabili să spunem…”perspectiva mea, diferă de a voastră”.    
     
    Astfel, toată inteligența noastră este folosită în luarea acelor decizii, și nu doar a celui care, întâmplător, are cea mai mare vechime sau care, întâmplător, a absolvit cele mai bune școli pentru a fi cel mai bun editor, și care să ia toate deciziile și să utilizeze doar inteligența sa.
     
    DAVID BARSAMIAN, Boulder, Colorado, ”ALTERNATIVE RADIO”: Radioul cetățenesc din Statele Unite, a cunoscut o creștere remarcabilă în ultimul deceniu.
    Este poate, media alternativă cu cea mai rapidă creștere.
    Există multe motive pentru acest lucru.
     
    Primul, și cel mai important, este potențialul economic enorm.
    Ajunge la comunități care nu au mai fost deservite de radio comunitar.
    În Boulder în special, vedem cum cineva precum Noam Chomsky, care a fost acolo cred, de trei ori în ultimii șase ani, are o audiență formidabilă.
     
    Iar KGNU, este parțial răspunzător pentru asta, pentru că îi difuzăm în mod regulat casetele.
    Îi difuzăm prelegerile și interviurile.
    Așa încât, atunci când sosește în Boulder, iar oamenii ascultă ce are de spus, pot să recepționeze, nu vorbește despre nimic exotic sau esoteric.
    Este un material cu care sunt obișnuiți.
    Întâmplător, el a remarcat asta.
     
    NOAM CHOMSKY: Dacă există o stație radio susținută de ascultători, înseamnă că oamenii pot primi zilnic, un mod diferit de a privi lumea.

  15. Magda 17 februarie 2017 at 12:34

    Nu doar ce-și dorește media corporatistă să vezi, ci o imagine diferită, o înțelegere diferită.
    Nu doar că o poți auzi, ci poți participa la ea.
    Îți poți adăuga propriile gânduri.
    Poți învăța ceva, șamd.
     
    PĂI, ÎN FELUL ACESTA, OAMENII DEVIN UMANI.  
     
    În acest fel, deveniți participanți umani, într-un sistem social și politic.
     
    NON-CORPORATE NEWS
     
    -Bună, sunt ED ROBINSON, iar acestea, sunt știri non-corporatiste. J
    Ce sunt știrile non-corporatiste și de ce sunt necesare?
    Nu mi-am dorit să pun un alt film la o bibliotecă, sau așa ceva.
    Mi-am dorit să fac propria declarație.
    M-am gândit că ar fi mai distractiv.
    Poate i-aș determina și pe alții să se implice într-un proiect.
    Pe lângă proiecția unui film, am putea face un film sau un videoclip.
     
    Stația locală de cablu, este conectată la trei comunități: Lynn, Swampscott și Salem.
    Așadar, 30.000 de oameni, sau 30.000 de case.
    Nu sunt sigur, dar sunt convins…că, o mulțime de oameni recepționează, și sunt genul de oameni care nu ies pentru a vedea un film.
    Va pătrunde exact în casele lor astfel încât, dacă schimbă printre canale, s-ar putea să obțină o idée complet nouă despre lume.
     
    NOAM CHOMSKY: Așadar, există un fel de rețele de cooperare, ce se dezvoltă. Ca aici, spre exemplu.
    Acesta este o colecție de material de la un prieten din Los Angeles, care monitorizează atent, toată presa din Los Angeles și o mare parte din presa britanică, pe care o citește.
     
    Și realizează selecții. Așa încât, nu trebuie să citesc recenziile la filme și bârfele locale, lucruri de acest gen.
    Dar, primesc comoara ocazională care se strecoară, și pe care o descoperi dacă verifici cu atenție, inteligență și în mod critic, o gamă variată de presă.
     
    Există un număr substanțial de oameni care fac asta, și schimbăm informații.
     
    EDWARD S. HERMAN, Prof.of Finance, Wharton School, University of Pennsylvania: Am scris această lucrare, în două volume. Ne-am văzut timp de vreo două săptămâni, când eram la început.
    Dar apoi, am scris două volume, în principiu, fără să ne vedem.
     
    Doar print telefon, prin poștă, și făcând schimb de manuscrise.
    Dar asta, necesită o mulțime de comunicații prin poștă.
    Dosarul meu despre Chomsky, are peste jumătate de metru grosime.
     
    NOAM CHOMSKY: Rezultatul final, este că ai acces la resurse într-un mod care mă îndoiesc că poate fi duplicat de oricare serviciu secret de informații, sau, cu atât mai puțin de vreo instituție academică.
     
    DECI, EXISTĂ MODALITĂȚI DE COMPENSARE A ABSENȚEI RESURSELOR.
     
    JAMIE YOUNG: Oamenii pot face lucruri.
    Spre exemplu, eu am aflat despre transporturile de arme către Iran, citind stenogramele BBC, și citind un interviu undeva, cu un ambasador israelian într-un oraș, și citind altceva în presa israeliană.
     
    NOAM CHOMSKY: OK, informația e disponibilă.
    Dar e disponibilă, pentru un fanatic.
    Știți, cineva e dispus să își consume o parte substanțială din timpul și energia sa, explorând-o și comparând minciunile de azi, cu scurgerile de ieri, șamd.
     
    Asta e o slujbă de cercetare.
    Și, pur și simplu, nu are sens că îi ceri populației generale, să se dedice acestei sarcini, pe fiecare subiect.
    Nu adopt o falsă modestie.
    Sunt lucruri pe care le pot face. Știu că le pot face rezonabil de bine, inclusiv…analiză și, știți…studiu, cercetare.
     
    Știu cum să fac asta.
    Consider că am o înțelegere rezonabilă a felului în care funcționează lumea, atât cât se poate avea.
    Iar asta, se dovedește a fi o resursă foarte utilă pentru oamenii care lucrează în organizarea activă…și care încearcă să se implice într-un mod care va face o lume puțin mai bună J
     
    Și, dacă poți ajuta la aceste lucruri, sau participa la ele, păi, e plin de satisfacții.
     
    UNIVERSITY OF WASHINGTON,
    Seattle, Washington
     
    -Mă întreb, dacă vă puteți imagina o vreme, când oameni ca mine, și din nou, oamenii naivi din această lume, se vor putea mândri din nou cu Statele Unite?
    Și este asta într-adevăr o dorință viabilă acum?
    Pentru că, poate această foame de mândrie din țara noastră, ne face mai ușor de manipulat de către puterile de care vorbiți.   

  16. Magda 17 februarie 2017 at 20:55

    NOAM CHOMSKY:Eh, în primul rând, cred că trebuie să vă întrebați ce înțelegeți prin țara voastră.  
    Acum, dacă înțelegeți prin ”țară”– guvernul, NU cred că vă puteți mândri cu el, și nu cred că v-ați putea mândri vreodată cu el.
     
    ȘI CU NICIUN GUVERN NU V-AȚI PUTEA MÂNDRI.
    NU ESTE GUVERNUL NOSTRU!
    ȘI NU AR TREBUI SĂ VĂ MÂNDRIȚI.
    Statele, sunt instituții violente.
     
    Guvernul oricărei țări, inclusiv a noastră, reprezintă o structură internă de putere, și este de obicei, VIOLENT.
     
    Statele sunt violente, în măsura în care sunt PUTERNICE.
    Asta este în general, corect.
    Dacă privești la istoria americană, nu e nimic despre care să te lauzi.
     
    De ce suntem aici?
    Ne aflăm aici, pentru că circa zece milioane de americani nativi, au fost nimiciți. (Auci! Chiar e TAREEE!)
    Asta nu este foarte plăcut.
    Până în anii 1960, era încă vorba de cowboy și indieni.
    În anii 1970, pentru prima dată, cu adevărat, a devenit posibil, chiar și pentru mediul academic, să încerce confruntarea faptelor, așa cum au fost.
     
    Spre exemplu, confruntarea faptului că populația americană nativă a fost mult mai numeroasă decât s-a susținut.  
    Cu milioane mai mare, poate chiar cu zece milioane mai mare decât s-a afirmat.
    Că aveau o civilizație avansată, ȘI CĂ A AVUT LOC CEVA ASEMĂNĂTOR GENOCIDULUI.
    Acum, am trecut prin 200 de ani din istoria noastră, fără a confrunta acest fapt.
     
    Unul din efectele anilor 1960, este că a devenit posibil cel puțin, să începem să ne gândim la fapte. Păi, acesta este un progress.
    Credeți că acest activism din urmă cu 20 de ani, a avut vreun impact asupra felului în care societatea noastră operează acum?
     
    NOAM CHOMSKY:Nu a schimbat instituțiile în felul în care ele funcționează, dar a condus la schimbări culturale foarte semnificative.
    Rețineți, aceste mișcări ale anilor 1960, s-au dezvoltat în anii 1970 și chiar mai mult în anii 1980.
    Au ajuns în alte părți ale societății, și la diferite subiecte.
    Multe din lucrurile care păreau exagerate în anii 1960, sunt luate de bune azi.
    Deci, spre exemplu, mișcarea feministă care abia începea să existe în anii 1960.
    Acum, face parte din conștiința și înțelegerea noastră.
    Mișcările ecologiste, au început în anii 1970.
    Mișcările de solidarite cu Lumea a Treia, erau foarte limitate în anii 1960.
    Era de fapt, doar Vietnam.
     
    Iar în anii 1960, a fost de asemenea, o mișcare studențească, așa cum spuneți.
    Acum nu mai este, acum e doar America mainstream. laughing
     
    MO YERS: Dacă există mai multă dizidență acum decât oricând, de ce mai scrieți că oamenii se simt izolați?
     
    NOAM CHOMSKY: Pentru că sunt de părere că, mare parte din populația generală, recunoaște că instituțiile organizate, nu reflectă preocupările și interesele și nevoile lor.   
     
    NU SIMTE CĂ PARTICIPĂ ÎN MOD SEMNIFICATIV ÎN SISTEMUL POLITIC.
    NU simte că media le spune adevărul, sau că le reflectă preocupările.
    Merg în afara instituțiilor organizate, pentru a acționa.
     
    (Adică, se cască/se tot cască o prăpastie între guvernați și guvernanți, din pricina puterii de care beneficiază cei din urmă, devenind super-aroganți, niște mici ”dumnezei” care împart după bunul plac – carnea, pâinea, fiindcă au cuțitul în mâna lor!
    Blestemată castă…mai în toată lumea! Suntem conduși de oameni aparent educați, dar nebuni, psihopați la origini! )
     
    MO YERS: Vedem tot  mai multe despre liderii noștri aleși, și știm tot mai puțin despre ce fac.
    Asta face acest mediu. (îi îmbolnăvește de cap puterea, banul!)
    Este frapant.
     
    NOAM CHOMSKY: Alegerile prezidențiale, sunt aproape înlăturate din punctul în care publicul le ia în serios în ce privește chestiunea unei alternative.
     
    Afară, un grup de manifestanți în fața Casei Albe:
     
    – Ce credeți despre lucrurile care se petrec la Casa Albă?
     
    -Sunt ținute prea secrete, cred.
     
    -Da, ar trebui să iasă și să discute cu oamenii.
     
    -George Bush!
     
    Din nou, în studiou, cu MO YERS:

  17. Magda 17 februarie 2017 at 21:01

    NOAM CHOMSKY: Păi, înseamnă că sistemul politic, tot mai mult…tot mai mult funcționează fără input public.
    Înseamnă, într-o măsură tot mai mare, că nu numai oamenii nu ratifică decizille care le sunt prezentate, dar nici nu se mai obosesc să le ratifice.
     
    PRESUPUN CĂ, DECIZIILE LOR, SE VOR LUA INDEPENDENT DE OPȚIUNILE LOR ÎN/DIN CABINA DE VOTARE.
     
    MO YERS: Ratificarea ce ar însemna?
     
    NOAM CHOMSKY: Ratificarea ar însemna că îmi sunt prezentate două poziții mie, alegătorului.
    Merg în cabina de votare și apăs un buton sau altul, în funcție de poziția pe care mi-o doresc.
    Aceasta este o formă foarte limitată de democrație.
     
    Democrația cu adevărat semnificativă, ar însemna ca eu să joc un rol în formarea acelor decizii, în crearea acelor poziții.
    Aceasta ar fi democrație reală.
    Suntem foarte departe de asta.
     
    Ne îndepărtăm chiar și de punctul în care există ratificare.
    Când avem alegeri puse în scenă, pe care industria relațiilor publice determină ce cuvinte ies din gurile oamenilor, candidați care decid ce să spună pe baza testelor care determină care va fi impactul în rândul populației, cumva, oamenii nu observă cât de profund disprețuitor este asta, față de democrație.
     
    Reporter: Momentul solemn se apropie. Dar mai întâi, jurământul lui Dan Quayle.
     
    -Vă rugăm să luați loc pe scaune. Pentru prima dată în acest secol, poate pentru prima dată în întreaga istorie, omul nu trebuie să inventeze un sistem după care să trăiască.
    Nu e nevoie să ne prindă noaptea discutând care formă de guvernământ este mai bună.
     
    Nu e nevoie să smulgem justiția…regilor.
    Trebuie doar s-o invocăm din interiorul nostru.
    Acestea sunt vremuri în care viitorul pare a fi o ușă prin care să poți păși direct, într-o cameră numită MÂINE.
     
    Mari națiuni ale lumii, se îndreaptă către democrație, prin ușa către libertate.
    Popoarele lumii se agită pentru exprimare liberă și gândire liberă, prin ușa către satisfacțiile morale și intelectuale, pe care doar libertatea le permite.
     
    Știm cum să asigurăm o viață mai justă și mai prosperă pentru oameni pe pământ.
    Prin intermediul piețelor libere, libertății de exprimare, alegerilor libere, și exercițiului liberului arbitru, nestânjenit de către Stat.
    Am vorbit despre 1.000 de puncte lumină, de toate organizațiile comunitare care sunt răspîndite precum stelele de-a lungul națiunii, și care fac bine.
    Și lumii, îi oferim un nou angajament, și un jurământ reînnoit.
     
    -Vom rămâne puternici pentru a proteja pacea.
     
    Mâna oferită…este un pumn ezitant.
     
    America, nu este niciodată pe de-a-ntregul ea însăși, dacă nu este angjată în principii morale înalte.
    Noi, ca și popor, avem un asemenea scop, azi.
    Acesta este…să facem fața națiunii mai prietenoasă, iar fața lumii, mai blândă.
     
    (A vorbit afectat  și plin de el, maimuța tembelă de Bush Senior…numai că mesajul lui, trebuie citit și interpretat INVERS de ceea ce-a afirmat…ca și la politicienii de pe la noi!
    Ei spun doar ceea ce vor publicul s-audă, NU la ceea ce îi așteaptă cu adevărat…)
     
    Din nou cu Noam Chomsky,
    UNIVERSITY COMMON MINISTRY
    Laramie, Wyoming.
     
    Referindu-mă din nou la comentariul Dvs.de la început, cu privire la evadarea din…sau distrugerea capitalismului, mă întrebam, cu ce schemă funcțională l-ați înlocui.  
     
    NOAM CHOMSKY:Eu? Păi, ce aș…
     
    -Ce le-ați sugera altora care s-ar putea afla într-o poziție din care să-l configureze și să-l pornească? – întreabă din nou un arogant libidinos, cu mâinile în buzunarele pantalonilor.
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, vreau să spun, cred că, ceea ce se numea în urmă cu secole SCLAVIE SALARIALĂ, este intolerabilă.
    Nu cred că oamenii ar trebui forțați să se închirieze pentru a putea supraviețui.
    Cred că instituțiile economice, ar trebui conduse în mod democratic de participanții lor, de comunitățile în care există, șamd, și cred…practic, prin diferite tipuri de asociere liberă.     
     
    (hihihi…ce liniște s-a lăsat în sală, și cum a dispărut zâmbetul batjocoritor de pe fața arogantului întrebător, toată lumea devenind brusc, serioasă)

  18. Magda 18 februarie 2017 at 18:22

    THE JAY INTERVIEW
    LONDON WEEKEND TELEVISION
    England, 1974
     
    -Istoric vorbind, au existat exemple de durată pe o scară substanțială de societăți care s-au apropiat de idealul anarhist?
     
    NOAM CHOMSKY:Există societăți mici, mici în număr, care cred că au făcut asta, destul de bine.  
    Și există câteva exemple de revoluții libertare, pe scară largă care-au fost în mare parte anarhiste în structura lor.
    În ce le privește pe primele, societăți mici, extinse pe o perioadă lungă, eu însumi cred că, cel mai dramatic exemplu l-au reprezentat probabil, triburile israeliene care, pentru o perioadă lungă de timp (ar putea fi sau nu adevărat azi), au fost cu adevărat construite pe principii anarhiste.
     
    Adică, de control direct al muncitorilor, integrare a agriculturii, industriei, serviciilor, vieții personale, într-o manieră egalitară, cu participare directă, și chiar activă în auto-gestionare, și au avut, părerea mea, un succes extraordinar.
     
    Un exemplu bun de revoluție anarhistă pe scară largă, sau revoluție anarhistă în mare parte, cel mai bun exemplu de care am cunoaștere, este REVOLUȚIA SPANIOLĂ DIN 1936.
     
    De fapt, nu se poate spune ce s-ar fi întâmplat.
    Acea revoluție anarhistă, a fost pur și simplu distrusă prin forță.
    Dar, în timpul în care a fost în viață, cred că a fost o mărturie inspiratoare față de abilitatea muncitorilor săraci de a-și organiza și gestiona treburile, cu extrem de mult succes, fără coerciție sau control.
     
    -În ce măsură succesul socialismului libertar sau anarhismului, ca și model de viață, depinde cu adevărat de o schimbare fundamentală în natura omului, atât în motivațiile sale, în altruismul său și  de asemenea, în cunoașterea și sofisticarea sa?  
     
    NOAM CHOMSKY:Consider că nu doar depinde de ea, ci de fapt, de întregul scop al socialismului libertar, este să contribuie la ea.
    Va contribui la o transformare spirituală.
    Exact acel tip mare de transformare în care oamenii se percep, și-a abilității lor de a acționa, de a decide, de a crea, produce, interesa.
    Exact acea transformare spirituală pe care…gânditorii sociali din tradiția marxist-radicală de la Luxemburg, și până la anarho-sindicaliști, au evidențiat-o.
    Așadar, pe de-o parte, necesită acea transformare spirituală.
    Dar, de asemenea, scopul său este crearea unor instituții care să contribuie la acea transformare.
     
    Peste ani, după 1980, cu studenții:
     
    -Ați scris că, privind la contribuțiile gânditorilor înzestrați, trebuie înțelese contribuțiile lor, cât și eliminate erorile din ele.
    Iar dintre ideile Dvs., care ați presupune că vor fi respinse, și care vor fi asimilate de viitori gânditori?
     
    NOAM CHOMSKY: Păi, aș presupune că efectiv, toate vor fi respinse. Spre exemplu…
    Aici, trebuie să distingem.
    Munca pe care o realizez în sfera profesională…
    Dacă aș mai crede ce credeam în urmă cu zece ani, aș presupune că domeniul este mort.
    Așa că presupun, că data următoare, când citești lucrarea unui student, vei vedea ceva ce trebuie schimbat, și vei continua să realizezi progrese.
     
    În privința chestiunilor sociale și politice, în opinia mea, tot ce este cât de cât înțeles, este destul de simplu.
    S-ar putea să existe lucruri profunde și complicate.
    Dar, dacă acesta este cazul, ele nu sunt înțelese.
     
    Lucrurile de bază…în măsura în care chiar înțelegem societatea, sunt destul de simple.
    Și nu cred că acele înțelegeri simple, vor suferi multe schimbări.
    Ideea este că trebuie să lucrezi.    
    De aceea sistemul de propagandă are așa succes.
     
    Foarte puțini oameni vor avea timpul sau energia sau dedicarea de a purta bătălia constantă care este necesară pentru a ieși din, știți…MacNeil/Lehrer sau Dan Rather, cineva de genul ăstawink
     
    Lucrul cel mai ușor de făcut…
    Te întorci de la serviciu, ești obosit, ai avut o zi plină.
    Nu îți vei petrece seara lucrând la un proiect de cercetare.
    Așa că, pornești televizorul și spui că probabil, așa e.
    Citești titlurile din ziare, și apoi te uiți la sport.
     
    ȘI PRACTIC, ÎN ACEST FEL FUNCȚIONEZĂ SISTEMUL DE ÎNDOCTRINARE.  
     
    Desigur, materialul celălalt este disponibil, dar va trebui să muncești pentru a-l descoperi.    

  19. Magda 18 februarie 2017 at 18:28

    Civilizația industrială modernă, s-a dezvoltat în cadrul unui anume sistem de mituri convenabile.
    Forța motrice a civilizației industriale moderne, a reprezentat-o câștigul material individual, care este acceptat ca legitim, chiar demn de laudă, pe ideea că viciile private aduc beneficii publice, în formularea clasică.
     
    Acum, s-a înțeles foarte bine de multă vreme că, o societate care este bazată pe acest principiu, se va auto-distruge în timp.
     
    Poate dăinui cu suferința și injustiția pe care o impune, atâta vreme cât îi este posibil să pretindă că forțele distructive pe care oamenii le creează, sunt limitate, că lumea este o resursă infinită, și că lumea este o pubelă infinită.  
     
    În această etapă a istoriei, este posibil un lucru din două: fie populația generală va prelua controlul propriului său destin și se va preocupa de interesele comunității, ghidată de valorile solidarității și compasiunii și preocupării față de alții…sau, alternativ, NU VA EXISTA NICIUN DESTIN CARE SĂ POATĂ FI CONTROLAT.
     
    Atâta vreme cât vreo clasă specializată se află într-o poziție de autoritate, va stabili politicile în interesul special pe care îl servește.
     
    Dar, condițiile pentru supraviețuire, nemaivorbind de justiție, necesită o planificare socială rațională, în interesele întregii comunități.
     
    Dar acum, asta înseamnă comunitate globală.
     
    (Serios? De ce neapărat GLOBALĂ, și nu PARTICULARĂ, prin respectarea particularitatății specifice fiecărei țări?
    Aaaa…că s-au combinat DEJA ”elitele” fiecărei țări (mai degrabă trădătorii, cozile de topor)spre un plan diabolic de mondializare, s-ar putea să se ajungă și la asta. )  
     
    Întrebarea este dacă elitele privilegiate, ar trebui să domine comunicațiile în masă, și să utilizeze această putere, așa cum ne spun că sunt nevoite – mai exact, să impună iluzii necesare, pentru a manipula și amăgi ”majoritatea stupidă”, și a-i înătura din arena publică.
     
    Întrebarea, pe scurt este: dacă libertatea și democrația sunt valori care să fie prezervate, sau amenințări care să fie evitate.
     
    (Adică ele (democrația și libertatea), pot fi ținute ca roți de rezervă pentru cei cocoțați pe diligența puterii care conduc deseori ca bezmeticii, nelăsând caii conduși de ei – ușor, nu strâns din hățuri rănindu-i cu zăbala ci, numai atunci când e voie, sau nevoie, mai rar ”de voie”…fiindcă, de cele mai multe ori, sunt doar figurative, pe hârtie…iar din combinația celor două, în funcție de mersul societății condusă de ”elite”, alăturarea lor poate fi/deveni benefică sau letală, în funcție de modul de folosire și manifestare a lor…teama venind dintr-o  eventuală  impredictibilitate, imprevizibilitate în privința manifestărilor lor, de-aici și dorința spre controlul în masă al comunicațiilor din partea elitelor care, vor astfel ca cele două  – democrația și libertatea – niciodată să nu se facă scut sau sabie împotriva lor, chiar dacă ei (”elitele”) sunt CAUZA și primii beneficiari-profitori, în favoarea câștigului material individual sau de grup, ca un DREPT dinainte câștigat asupra maselor care trebuie să rămână disciplinate, ignora(n)te prin iluzionare corespunzătoare…atât întru prostirea lor pe mai departe, inclusiv în alegerea lor, a elitelor.
     
    SOLUȚIA? Venirea din partea societății a unora care au capabilitatea de a controla la sânge ceea ce fac/pun la cale elitele…PE FAȚĂ și ÎN DIRECT, prin mijloacele de comunicare în masă performante, la modul TRANSPARENT, cu hârtiile/documentele pe masă, și NUMAI după semnarea unor contracte, prin care să se stipuleze că, cei care fac dovada în timp scurt că sunt NEVREDNICI  NETREBNICI și nu conduc spre beneficiul țării din care fac parte, să plătească…cu funcția, cu închisoarea și chiar cu viața!
     
    Adică, la naiba cu birjarii care știu doar să fure și să-njure după (re)nume, eventual să biciuie caii pân’la sânge!
    Caii pot răsturna birjarii de pe capră, la cotituri, în curbele-adânci … chiar căruța cu birjari cu tot dacă e cazul, fiindcă birjarii singuri, de nebuni, doar cu căruța/diligența fără cai, SUNT și RĂMÂN…”de căruță”!
     
    Iar dacă țara, fiind mică dar bogată – cum e România – dacă este amenințată de marile puteri în existența ei de-a alege în a fi sau a nu fi, fie sub caftanul uneia sau alteia…aducerea la cunoștință a poporului român a lucrului ăsta, lăsându-i posibilitatea de-a alege – să moară în picioare sau de-a trăi în genunchi, cu spinările încovoiate sub stăpânirea unora sau altora…NU ca până cum, prin circul grețos și ieftin al ”elitelor”, care s-au dat cu marile puteri, au primit lecții de perfecționare în înșelare și îndobitocire, sărăcind și golind țara de români, prin toate mijloacele!
     
    Ar mai fi o cale pentru români, dar nu sunt lăsate să iasă în față adevăratele elite să acționeze printr-o negociere… cu mândrie, cu demnitate, a ceea ce are România mai bun, printr-un liber schimb economico-comercial sau de orice fel –  profitabil și pentru români, nu numai pentru părțile adverse, cum e de obicei..în schimbul păstrării integrității teritoriale, și-a dispunerii după bunul plac de bogățiile solului și subsolului României…)
     
     
    NOAM CHOMSKY: În această fază, pozibil terminală a existenței umane, democrația și libertatea nu sunt doar valori care trebuie prețuite.
    S-ar putea dovedi esențiale pentru supraviețuire.
     
    Vă mulțumesc.
     
    LINDA TRICHTER METCALF, participant seminarist: Este acolo sus, unde gândește cu mintea lui. Se descifrează acest corp de informații teribil de greu, pe care îl așează în ordine, și îți dă sentimentul că și tu poți face același lucru, că toată chestiunea e descifrabilă.
     
    Și îți transmite de asemenea, sentimentul că există o sursă, că există un centru către…o populație dezaprobatoare, deși simțim că nu există niciun centru.
    Și, cred că asta a reactivat în mine…o dorință de a mă reîntoarce…de a mă informa despre scena politică, după 30 de alienare de la aceasta.
     
    -Aveți sute de interviuri și prelegeri.
    Și aveți de-a face cu masacre în Timorul de Est, și invazii în Panama, etc.
    Chestii destul de groaznice, batalioane ale morții.
    Ce vă determină să continuați?
    Nu vă epuizați de la acest material?
     
    NOAM CHOMSKY: Este…în mare, o chestiune de a te putea privi în oglindă, cred.
     
    Îi arată pe peron, pe Noam Chomsky care urcă în tren, pe reporter și pe Conductor:
     
    -Trebuie să mergem, să ducem oamenii aceștia în oraș, zice conductorul.
     
    Reporterul: Poate ați putea spune, ”Toată lumea-n tren”, pentru noi?
     
    -Toată lumeea-n tren (sau în căruță:) ! Zice conductorul zâmbind de la fereastră, făcând cu mâna.
     
    Sfârșit.

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.