Pentru liberali, 2016 a fost un an sumbru. Un val de furie populistă a măturat prin Occident, ceea ce i-a făcut pe britanici să voteze pentru un divorț de Uniunea Europeană și pe americani să aleagă drept al 45-lea președinte al lor un magnat al proprietăților fără experiență anterioară în guvernare, care a dus cea mai dezbinătoare și urâtă campanie electorală din istoria modernă americană. Într-un interval de doar câteva luni, alegătorii de pe ambele maluri ale Atlanticului au produs o puternică repudiere a establishment-ului politic; mutând linia faliei politicii occidentale de la dreapta la stânga, de la deschis la închis; s-a exprimat un vuiet colectiv de dezaprobare a globalizării, redusă la un sistem trucat de care beneficia doar o elită auto-servită. Acestea sunt lovituri la corp pentru ordinea mondială liberală. Doar cât de grave sunt acestea, va deveni clar în 2017.

Cel mai important va fi ce fel de președinte devine Donald Trump. Dacă respectă cele spuse înaintea și în timpul campaniei, perspectivele sunt sumbre. Dl. Trump este un naționalist economic de cursă lungă, un om care crede că libertatea comerțului a distrus economia Americii, care a pus sub semnul întrebării angajamentele Americii față de aliații săi, și a cerut construirea unui zid cu Mexicul și restricții privind imigranții musulmani.

Deși pare puțin probabil ca președintele Trump să încerce să adopte în întregime această agendă ne-liberală, o parte din ea va supraviețui (a se vedea caseta de pe pagina următoare – v. sursa). Alegătorii săi păreau să-i dea candidatului Trump o mare libertate de mișcare, mai puțin interesați în detaliu de politică decât de forța de tracțiune largă a mesajului său. Cel mai bun rezultat pentru el ar fi ca, odată instalat, să se concentreze asupra planurilor sale economice, fără protecționism. Reduceri mari de taxe cuplate cu o creștere bruscă a cheltuielilor, de la infrastructură la apărare ar distruge bugetului Americii pe termen lung. Dar pe termen scurt, s-ar injecta adrenalină în economie. Acest lucru s-ar putea, pur și simplu, să fie suficient pentru a menține la minim protecționismul, limitat poate la câteva tarife anti-dumping. Rezultatul ar fi o rețetă similară cu cea a lui Ronald Reagan, un om legat de care o mare parte a lumii s-a alarmat atunci când a obținut victoria în 1980.

Chiar și în acest cel mai bun caz, președinție Trump își va lăsa amprenta asupra ordinii mondiale deschise. Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), cea mai mare afacere de comerț din ultimii ani, este mort. Angajamentele luate la schimbările climatice Acordul de la Paris par puțin probabil să fie onorate. Acordului nuclear al Iranului ar putea îngheța. Iar cel mai bun caz, la o examinare mai atentă, pare puțin probabil. Gipper a fost un optimist născut care credea în America ca în orașul său strălucind pe un deal. Recursul domnului Trump își are originea în furie și diviziune. Cu republicanii controlând ambele camere ale Congresului, suporterii lui se vor aștepta la un nivel minim de bariere pentru a merge înainte spre Curtea Supremă cu legislația privind imigranții ilegali care să fie deportați și strict controlați. America se va transforma în ea însăși.

În lumea întreagă, între timp, autoritarismul va fi în ascensiune și dornic de a exploata introversiunea Americii. În China, Xi Jin-ping, deja cel mai puternic lider din China, cel puțin de la Deng Xiaoping, va utiliza Congresul cincinal al Partidului Comunist pentru a-și consolida influența autocratică. El va pierde puțin timp în încercarea de a umple golul geo-strategic din stânga Asiei în cazul eșecului TPP. În Rusia, Vladimir Putin, se va bucura de atenția domnului Trump, dar își va ascunde vulnerabilitatea de acasă cu agresiuni externe. Nu ne putem aștepta să termine cu încercările sale de a destabiliza Ucraina și restul Rusiei „din străinătate”.

Potențate de victoria domnului Trump, reacțiile negative populiste din Europa vor ajunge la putere în 2017. Partidele de extremă dreapta vor crește în cadrul ambele alegeri, atât  olandeze cât și franceze și s-ar putea, pentru prima oară după război, să ocupe locuri în parlamentul Germaniei. În ceea ce se va simți ca un lung sezon electoral nemulțumit, politica europeană va fi dominată de o sperietoare, aceea despre pericolele migranților, relele înțelegerilor comerciale și mizeriile Uniunii Europene.

Mai multe atacuri teroriste, care par a fi foarte plauzibile, ar întuneca și mai mult starea de spirit. De asemenea, ar fi posibile șocuri financiare: o criză fiscală în Portugalia și o inflamare a problemelor bancare cronice ale Italiei, ambele par probabile. Într-un astfel de mediu febril, negocierea Brexit va fi lentă, complicată și arțăgoasă.

Lumina de la capătul tunelului

Acest lucru se suprapune unui an întunecat. Liberalii ar trebui să fie îngrijorați. Dar tristețea nu va dura pentru totdeauna. În cele din urmă, politicile populiste și izolaționiste se vor discredita, deoarece consecințele lor sunt dezastruoase. Într-o crudă ironie, America-latină regiune recent asociată cu o reacție împotriva liberalismului, își va deschide încă o dată economia, trecând spre o direcție mai liberală. După ce va gusta dezamăgirile aduse  de populism, latino-americanii vor înțelege că se îmbolnăvesc de la asta.

Pericolul ca acestui meci furios împotriva nativismului vestic este, de asemenea, intensificare a unor forțe mai profunde. Tehnologia forțează conectarea globală nivel mondial, indiferent de reacția împotriva migrației sau a comerțului. Studenții învață la universități din străinătate prin cursuri on-line; întreprinderile mici exportă prin intermediul piețelor on-line; oameni chat-uiesc și noutățile se distribuie pe platformele social-media la nivel mondial. Mai tinerii alegători cresc pe fondul acestor oportunități digitale sunt implicați în globalizare decât sunt părinții lor sunt; au votat împotriva Brexit și a domnului Trump.

Întrebarea nu este dacă lumea se va întoarce spre deschidere, ci cât de repede și cât de multe daune se vor produce între timp. Răspunsul la această întrebare depinde mai ales de un singur om: Donald J. Trump.

(…) s-a exprimat un vuiet colectiv de dezaprobare a globalizării, redusă la un sistem trucat de care beneficia doar o elită auto-servită. Acestea sunt lovituri la corp pentru ordinea mondială liberală.