♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
Alimentația SRL
MICHAEL POLLAN: Modul în care mâncăm, s-a schimbat în ultimii 50 de ani, mai mult decât în ultimii 10.000.
Dar, imaginea folosită pentru a vinde mâncarea, este încă imaginea unei Americi agrare.
Intri în supermarket și vezi poze cu fermieri, garduri de țară, silozuri, ferme din anii 30 și iarba verde.
ESTE VRĂJEALA ACESTEI FANTEZII PASTORALE.
Supermarketul Americii moderne, are în medie, 47.000 de produse.
Nu există sezoane în supermarketurile americane.
Acum găsești ROȘII tot anul, crescute la celălalt capăt al Pământului, culese când sunt verzi, și COAPTE CU GAZ ETILENIC.
Deși arată ca o roșie, E UN FEL DE ROȘIE TEORETICĂ.
Adică e mai mult IDEEA DE ROȘIE.
În raionul de carne, nu mai există oase.
ERIC SCHLOSSER: Există acea perdea, acea draperie care este pusă între noi, ȘI locul de unde vine mâncarea.
Industria nu vrea ca noi să știm adevărul despre ceea ce mâncăm, deoarece dacă ați știi, s-ar putea să nu vreți s-o mai mâncați.
MICHAEL POLLAN: Dacă mergi înapoi, pe lanțul trofic, de la acele pachete micșorate și împachetate de carne, vei descoperi o realitatea foarte diferită.
REALITATEA, E O FABRICĂ.
Nu e o fermă, e o fabrică. Acea carne este procesată de către corporații multi-naționale uriașe, care au foarte de puțin de-a face cu fermă și ranchuri.
ERIC SCHLOSSER: Acum, hrana noastră vine de pe linii de asamblare enorme, unde ANIMALELE ȘI MUNCITORII SUNT ABUZAȚI.
ȘI HRANA A DEVENIT MULT MAI PERICULOASĂ ÎN MODURI, ÎN CARE NE SUNT DELIBERAT ASCUNSE!
TROY ROUSH: Ai un grup mic de corporații multinaționale, care controlează întregul sistem: DE LA SĂMÂNȚĂ, LA SUPERMARKET, EI CONTROLEAZĂ HRANA.
ERIC SCHLOSSER:Nu e vorba numai de ceea ce mâncăm, este vorba despre CEEA CE NE ESTE PERMIS SĂ SPUNEM, CEEA CE NE ESTE PERMIS SĂ ȘTIM.
Nu numai sănătatea noastră e în pericol….
CAROLE MORISON: Companiile, nu vor ca fermierii să vorbească. NU vor ca această poveste să fie spusă.
FOOD INC.
FAST FOOD, TO ALL FOOD.
ERIC SCHLOSSER (autor Fast Food Nation):
-Ce zici de un sandwich cu pui, făcut cu pui proaspăt preparat?
-Să știi că nu e o idee rea, dar cred că ceea ce aș vrea cu adevărat, e un burger.
-În regulă.
-Mâncarea mea preferată pe ziua de azi, rămâne un hamburger cu cartofi prăjiți.
Nici prin cap nu-mi trecea, că o mână de companii au schimbat ceea ce mâncăm, și modul în care ne preparăm hrana.
Am mâncat asta toată viața fără să am nici cea mai vagă idee de unde vine, sau cât de puternică este industria asta, ȘI IDEEA ERA CA ACEASTĂ LUME, SĂ NE FIE ASCUNSĂ.
Presupun că, unul din motivele pentru care am devenit reporter de investigații, a fost să înlătur perdeaua….să ridic vălul de pe subiectele importante ce ne sunt ascunse.
Întregul sistem al industriei alimentare, A ÎNCEPUT CU FAST FOOD-UL.
În anii 1930, un nou tip de restaurant se ridică, și a fost numit drive-in.
Frații McDonald, aveau un drive-in de mare succes, dar au decis să reducă costurile și să simplifice. Așa că, au concediat ospătarii din drive-in, au renunțat la majoritatea felurilor din meniu, și au creat o idee revoluționară despre cum să conduci un restaurant.
Practic, au introdus sistemul în fabrica, în bucătăria restaurantului.
Au pregătit fiecare lucrător, să facă un singur lucru iar și iar și iar…având lucrători care aveau de făcut un singur lucru, puteau să-i plătească mai puțin, și era foarte ușor să le găsească înlocuitori.
Era mâncare ieftină, și gustoasă, și aceste fast-food-uri McDonald’s au avut un succes uriaș.
(Îi arată pe cei doi frați căpățânoși, McDonald’s, de zici că-s frați de mamă sau ”de cruce” cu neamul lui AlCapone…zici că-s brutele din pușcării îmbrăcate la costum)
Această mentalitate a uniformității, conformității și zgârceniei, aplicată la scară largă, a avut tot felul de consecințe nedorite.
Când McDonald’s este cel mai mare cumpărător de carne tocată de vită din America, și ei vor ca hamburgerii lor să aibă PESTE TOT, ACELAȘI GUST, au schimbat modul în care carnea tocată de vită este produsă.
Corporația McDonald’s, este cel mai mare cumpărător de cartofi, și unul dintre cei mai mari cumpărători de carne de porc, pui, roșii, salată, chiar și mere.
Aceste lanțuri mari de fast-food, VOR FURNIZORI MARI.
Și acum, sunt de fapt câteva companii care controlează sistemul nostru alimentar.
În anii 1970, primii 5 ambalatori de carne de vită, controlau aproximativ 25% din piață.
Astăzi, primii patru, controlează mai mult de 80% din piață.
Același lucru se întâmplă acum, cu carnea de porc.
Chiar dacă nu mănânci într-un fast-food, mănânci carnea care este produsă de acest Sistem.
Te uiți la etichete, și vezi Fermierul Ăsta, sau fermierul Acesta…
ÎN REALITATE, SUNT DOAR 3-4 COMPANII CARE CONTROLEAZĂ CARNEA.
Nu am avut niciodată companii alimentare atât de mari, atât de puternice în toată istoria.
TYSON, de exemplu, ESTE CEA MAI MARE COMPANIE CARE AMBALEAZĂ CARNEA, DIN LUME.
Istoria, a schimbat în întregime modul în care puii sunt crescuți.
Păsările, acum sunt crescute și măcelărite, în jumătate din timpul în care se făcea acest lucru în anii 50, dar acum sunt de două ori mai mari.
Oamenilor, le place să mănânce carnea albă, așa că, au proiectat puiul să aibă pieptul mai mare.
Nu numai că au schimbat puiul, au schimbat și fermierul.
AZI, CRESCĂTORII DE PĂSĂRI, NU-ȘI MAI CONTROLEAZĂ PĂSĂRILE.
O companie ca Tyson, este proprietara păsărilor, din ziua în care ies din ou, până în ziua în care sunt ucise.
(i-arată pe puișorii aurii cum sunt scoși din niște rafturi înghesuite, unele peste altele, unele dintre ele…pe sfert sau pe jumătate cu ouă din care n-au ieșit încă pui, apoi puișorilor le dă drumul pe o bandă rulantă până jos, pe alte benzi gen topogan unde sunt triați, după ce au trecut ”la măsurat” direct de pe banda de producție, fiind imprimat pe bandă un semn ajutător pentru muncitor și, în funcție de rezultat, unii sunt puși deoparte, alții, în alte lăzi!)
RICHARD LOBB:
-Lasă-mă să ajung în vârf!
-Acesta este puiul!
-Consiliul Național al Puiului!
Industria Puiului a stabilit un model pentru integrarea producției, procesării și vânzării produselor, pe care celelalte industrii îl urmează acum, pentru că am realizat economii uriașe.
Într-un fel, noi nu producem pui; noi producem mâncare. Totul este foarte mecanizat. Așa că, toate păsările care vin de la ferme, trebuie să fie identice ca mărime.
(De ce? Ca să nu doboare cîrligul fiind prea grea? Sau să nu-i atârne târtița, mai jos de banda de producție?)
Ceea ce realizează sistemul de producție intensivă, este să producă multă mâncare pe un teren mic, la prețuri foarte convenabile.
Acum, să vină cineva să-mi explice ce e rău în asta.
McLean County, Kentucky
VINCE EDWARDS: După declinul tutunului, mulți fermieri din Sud au trecut la creșterea puilor.
”Mie îmi miroase-a bani”- spune râzând, scoțând capul pe fereastra automobilului.
-16 cotețe, sunt aici.
Și fiul lui Chuck are pe dealul acesta.
Industria puiului a venit aici, și a ajutat întreaga comunitate.
Aici sunt cotețele mele.
Am, aproximativ 300.000 de pui.
Avem un contract cu Tyson.
Ei cresc pui, de mulți, muți ani.
TOTUL E ȘTIINȚĂ, S-AU PRINS. (cu riscul umanității crescătorului, sărit peste gard)
Dacă poți crește o găină în 49 de zile, de ți-ai dori una care să crească în 3 luni? Mai mulți bani în buzunar.
ACEȘTI PUI, NU VĂD NICIODATĂ LUMINA ZILEI, STAU ÎN ÎNTUNERIC APROAPE TOT TIMPUL.
Vince, s-a oferit să ne arate interiorul fermelor, dar după mai multe vizite ale celor de Tyson, s-a răzgândit.
-Crezi că vor să ne țină pe afară?
-Nu știu, dacă aș știi, ți-aș spune.
Ar fi ”frumos” dacă ați vedea ce facem CU ADEVĂRAT, dar, ca voi să intrați toți, asta nu vă putem lăsa.
După ce am întrebat zeci de fermieri, numai unul ne-a permis să filmăm în cotețe.
CAROLE MORISON: Înțeleg de ce fermierii nu vor să vorbească…deoarece compania poate face ce vrea, atâta timp cât banul vine de la ei, ei controlează totul.
Dar a ajuns la un punct, ÎN CARE NU E ÎN REGULĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ.
Tocmai m-am hotărât.
O să spun ce am de spus.
Înțeleg de ce alții nu vor s-o facă.
Am ajuns într-un punct în care nu mai contează!
Unele lucruri trebuie spuse.
Spre deosebire de Vince, Carole, încă folosește stilul vechi de cotețe, cu ferestre deschise.
E neplăcut aici.
Praful zboară peste tot.
Peste tot, fecale…
ASTA NU E FERMĂ.
ASTA E PRODUCȚIE ÎN MASĂ, CA O LINIE DE ASAMBLARE ÎNTR-O FABRICĂ.
Când cresc de la pui și, în șapte săptămâni ai o găină de 2,5kg, oasele și organele interne, NU pot ține pasul cu creșterea rapidă.
O grămadă de pui de-aici, nu pot merge nici măcar câțiva pași, și cad jos.
E din cauză că nu pot susține toată greutatea pe care o cară.
(Arată cum strânge într-o grămadă VIE, unul peste altul, pui mărișori, spre maturitate deplină, neputincioși, care agonizează la pământ, respirând sacadat, incapabili de orice altă reacție, numai zic de auto-hrănire și o minimă pășire/mișcare…e îngrozitor! După, îi scoate afară într-un jgheab.)
După ce puii sunt scoși afară și aruncați jgheabul de fier al excavatorului, își scoate masca de pe față spre reporteri, și spune:
–E normal.
Li se pun antibiotice în mâncare și, bineînțeles că se regăsesc și în carne.
Bacteria devine rezistentă, și antibioticele nu mai dau rezultate.
(Arată unde-i răstoarnă într-o groapă comună….)
Spune mai departe: Am devenit alergic la antibiotice, și nu mai pot să le iau.
Arată cu camera ascunsă cum sunt luați forțat, grămezi de pui, venind și cu explicația:
-Când e întuneric în ferme, puii se așează jos.
Opun mai puțină rezistență când sunt prinși.
Tradițional, erau bărbați afro-americani.
Acum, vedem din ce în ce mai mulți bărbați latino…lucrători nedocumentați.
Din punctul lor de vedere, ei nu au drepturi și pur și simplu, nu se plâng.
Firmelor, le plac astfel de lucrători.
NU CONTEAZĂ DACĂ PUII SE ÎMBOLNĂVESC.
Toți puii vor merge în uzină, pentru procesare.
Firmele, țin fermierii sub control cu ajutorul datoriilor pe care aceștia le au.
Pentru a construi o fermă, costă între 200.000 și 300.000 $ pe clădire.
Odată ce-ai făcut investiția inițială, firmele cer în mod constant îmbunătățiri ale echipamentelor și crescătorul nu are de ales.
Trebuie s-o facă, sau sunt amenințați cu rezilierea contractului.
Așa controlează ei fermierii.
(Ești într-un fel, aidoma puilor pe care-i crești pentru multi-națională, tu fiind tot un fel de PUI, dar CONȘTIENT și OBEDIENT că dacă nu țopăi cum trebuie, o să auzi de la multinațională ”De-asta mi-ești? Stai găină, că te tai!” sau, la groapa de furnici cu tine…
Așa cum prin modificarea genetică de sărire a treptelor de creștere a puilor din punct de vedere intern, ci numai extern, pentru mărirea forțată și artificială a pieptului, concomitent cu creșterea și în înălțime, fără dezvoltarea organelor interne odată cu scheletul…din astă pricină neputând mulți nici să meargă, așa și tu – dacă nu te îndatorezi spre sclavie nesfârșită nouă, te sacrificăm pe altarul afacerilor noastre veșnic- înfloritoare, pentru că avem banii și genialitatea diabolică de a ”ne respecta” pentru îmbunătățirea afacerii, și prin achiziția obligatorie de noi instalații sau scule, în vederea respectării unor norme minime și mereu inventate din partea altora, exact ca noi… care sunt scumpe, și-automat te obligăm să le achiziționezi, îndatorându-te mereu, și mereu, la Bancă.
De restul, ne ocupăm noi – aducem băieți latino, fără carte verde, dispuși să facă ce vrem noi, fiindcă numai Dumnezeu la o adică, le-ar asculta cererile, ori reclamațiile.)
E CA ȘI CUM AI FI SCLAVUL FIRMEI.
MICHAEL POLLAN: Ideea că tu vrei să scrii o carte în care să spui oamenilor de unde le vine mâncarea, E UN SEMN DE CÂT DE MARGINALIZAȚI AM DEVENIT.
Mi se pare că avem dreptul să știm despre mâncarea noastră….
”A cui este? Cine-o face? Pot să mă uit în bucătărie? ”
Când am vrut să înțeleg sistemul industriei alimentare, ce-mi propusesem să fac, era foarte simplu.
VOIAM SĂ IAU URMA MÂNCĂRII MELE.
Când te duci la supermarket, ceea ce arată ca un corn al abundenței, de fapt, NU E!
E O ILUZIE A DIVERSITĂȚII.
Sunt numai câteva firme implicate, și numai câteva recolte.
Ceea ce m-a surprins cel mai tare urmârinnd mâncarea până la sursă, e că ajungem mereu în același loc – și-anume, într-un lan de porumb din Iowa.
O mare parte din hrana industrială, s-a dovedit a fi PE BAZĂ DE COMPUȘI REORGANIZAȚI, DIN PORUMB.
Porumbul, a cucerit lumea!
E o plantă remarcabilă.
Cu 100 de ani în urmă, un fermier American, scotea poate 20 de banițe, la un pogon.
Azi, 200 de banițe, nu sunt o problemă.
E o realizare uimitoare…datorată crescătorilor, creatorilor de îngrășăminte, fabricanților de pesticide.
TROY ROUSH: Azi, în SUA, 30% din terenul arabil e plantat cu porumb.
ĂSTA E REZULTATUL POLITICII GUVERNULUI.
Politică care de fapt, ne permite să creștem porumb sub costul de producție.
Adevărul e că, suntem plătiți să producem peste necesar, și asta din cauza intereselor multinaționalelor.
Motivul pentru care guvernul promovează porumbul…CARGILLS, ADMs, TYSON, SMITHFIELD…ei au interesul să cumpere porumb, sub costul de producție.
Ei au folosit acest interes și sume mari de bani, pentru a face lobby în Congres pentru legile agricole pe care le avem acum.
MICHAEL POLLAN:O ”lege agricolă” care în realitate ar trebui numită ”legea mâncării”, codifică regulile pentru întreaga industrie alimentară.
Politica agricolă este întotdeauna concentrată pe mărfurile agricole de bază, pentru că pot fi depozitate.
Încurajăm fermierii să cultive cât de mult porumb pot, pentru a crește, pentru a se consolida.
Subvenționăm fermierii, la baniță.
TROY ROUSH:Producem mult porumb, și ei au venit cu multe întrebuințări pentru el.
LARRY JOHNSON:Acum, am tehnologizat hrana.
Știm ce trebuie făcut pentru anumite caracteristici, cum ar fi gustul și savoarea.
Și adunăm toate părțile la un loc, ȘI INVENTĂM NOI MÂNCĂRURI CARE NU SE STRICĂ ÎN FRIGIDER, NU RÂNCEZESC.
Desigur, cel mai mare progres al ultimilor ani, a fost siropul de porumb, cu conținut ridicat de fructoză!
Știi că, o să risc o presupunere: dacă te duci și te uiți pe rafturile supermarket-urilor, pun pariu că 90% din produse, vor conține, ori ingrediente pe bază de porumb sau soia și, de cele mai multe ori le conține pe-amândouă.
MICHAEL POLLAN:Porumbul este o materie primă excelentă.
Ai un nucleu mare de amidon, pe care poți să-l desfaci și să–l reasamblezi.
Poți să faci sirop de porumb, cu conținut ridicat de fructoză.
(Arată toate produsele obținute din/cu ajutorul porumbului: sosurile ”de roșii” de la McDonalds, cip-suri, cutii immense de suc de fructe ”natural”, Coca-Cola, etc…)
Poți să faci maltodextrin și digliceride și xanthan gum și acid ascorbic.
Toate aceste ingrediente obscure în hrana procesată….
E remarcabil câte se pot obține din porumb…MALTODEXTRIN, SACCHARIN, POLYDEXTROSE, EHTYLENE, XANTHAN-GUM, SUCROSE, SORBITAL, WHITE VINEGAR, GLUTEN, FIBERSOL 2, HIGH FRUCTOSE, ETHEL ACETATE, CITRUS CLOUD, CORN SYRUP, FUMARIC ACID, EMULSION, CITRIC ACID, ASCORBIC ACID, INOSITAL, DI-GLYCERIDES, BAKING POWDER, ZEIN, FRUCTOSE, VANILLA EXTRACT, SEMOLNA…
În plus, îl folosești și ca hrană pentru animale.
TROY ROUSH: Porumul, este componenta de bază în ingredientele alimentare, fie că vorba de pui, porc, vită.
MICHAEL POLLAN: Din ce în ce mai mult, hrănim și peștii cu porumb, fie că mâncăm tilapia sau somon de crescătorie.
Învățăm peștii să mănânce porumb.
Realitatea e că, având atât de mult porumb ieftin, ne permitem să scădem prețul la carne.
Adică, americanul obișnuit mănâncă în medie, peste 100 de kg.de carne/an.
Asta nu ar fi posibil dacă nu le-am da regimul ăsta ieftin de cereale.
De vreme ce vinzi porumb, sub prețul de producție, operatorul pășunii poate cumpăra porumb mai ieftin decât costă să-l cultivi, așa că, toate animalele sunt luate din fermele din Midwest.
E O ADEVĂRATĂ PÂNZĂ DE PĂIANJEN DE DRUMURI ȘI CĂI FERATE ÎN TOATĂ ȚARA CARE TRANSPORTĂ PORUMB, DE UNDE CREȘTE CĂTRE ACESTE CAFO.
CAFO = Concentrated Animal Feeding Operations.
MICHAEL POLLAN: VITELE, NU SUNT FĂCUTE DE EVOLUȚIE SĂ MĂNÂNCE PORUMB. ELE SUNT FĂCUTE SĂ MĂNÂNCE IARBĂ.
Și, singurul motiv pentru care le dăm să mănânce porumb, e că porumbul, e cu adevărat ieftin și le îngrașă foarte repede.
ALLEN TRENKLE, în timp ce ”meșterește” înăuntrul unui animal, este întrebat:
-Unde pui mâna?
-Am ajuns în primul stomac, primul compartiment al stomacului.
Și e…e greu de văzut.
Poți vedea partea lichidă.
-E dureros pentru vacă?
-Nu. Sunt microorganisme…bacterii aici, milioane.
Animalele au evoluat, mâncând iarbă.
Există studii care indică că mâncatul porumbului duce la E.coli, care sunt rezistente la acid.
Și astea sunt cele mai dăunătoare. E.coli.
Deci, dai porumb la vaci și E.coli care e un gândac comun, evoluează, apare o mutație și o denaturare, numită ”E.coli 0157:h7”
APARE LA NIVEL MONDIAL.
Și e un produs al dietei pe care o au vacile pe pășuni și e un produs al vieții pe pășune.
ANIMALELE, STAU TOATĂ ZIUA ÎN BALEGĂ, PÂNĂ LA GENUNCHI.
Așa că, dacă o vacă are, celelalte vaci o vor lua!
Când ajung la abatoare, pielea e plină de balegă.
Și, dacă la abator se ucid 400 de animale/oră, cum poți împiedica balega să ajungă pe cadavre?
ȘI UITE-AȘA, BALEGA AJUNGE ÎN CARNE.
Și acum, chestia asta care nu exista în lume, e în sistemul alimentar.
La TV, 1993: Coșmarul fast-food-lui, ar putea să se înrăutățească. Un copil de 2 ani a murit azi, în Seattle.
Și criminalul?
Carnea infestată în hamburgerii de la Jack In The Box.
O retragere de pe piață azi, la nivel național, pentru 140 de tone de carne tocată de vită.
Azi, în toată țara, Con Agra retrage carnea tocată.
E.coli, nu e numai în carnea de vită acum…a fost găsită în spanac, în sucul de mere…și e din cauza scurgerilor din fermele noastre industrializate.
90 DE CAZURI CONFIRMATE DE OTRĂVIRE, CU E.coli.
În centrul lor, spanacul brut, ambalat.
Asta e a 20-a epidemie de E.coli datorată legumelor, numai în ultimul deceniu.
ERIC SCHLOSSER (autor Fast Food Nation): Ani de zile în timpul Administrației Bush, Directorul de la USDA, era un fost promotor-șef al industriei de carne de vită, în Washington; directorul F.D.A. era fostul vice președinte-executiv a Asociației Naționale a Procesatorilor Alimentari.
Aceste agenții regulatoare, sunt controlate de acele companii pe care se presupune că ar trebui să le supravegheze.
ConAgra, care recent a retras untul de arahide contaminat cu salmonella, era conștientă de problemele din fabrica sa, de 2 ani de zile.
Întotdeauna au existat intoxicații alimentare.
Cu cât mai multă tehnologie este aplicată în producția alimentară, ai zice că devine mai sigură, nu mai contaminată.
Dar fabricile de procesare, au devenit din ce în ce mai mari.
E PERFECT PENTRU A CONTACTA PATOGENI ȘI A-I ÎMPRĂȘTIA PESTE TOT.
Retragerea de pe piață a hamburgerilor congelați, reprezintă 10.000 de tone.
Este retrasă suficientă carne, cât să faci câte un hamburger pentru fiecare adult din America.
În anii 1970 erau, literalmente, mii de abatoare în SUA. Azi avem 13 abatoare care procesează majoritatea cărnii de vită care e vândută în SUA.
Hamburgerul din ziua de azi, CONȚINE BUCĂȚI DIN MII DE VACI DIFERITE, TOCATE ȘI AMESTECATE ÎNTR-UN HAMBURGER.
Șansele cresc exponențial ca unul din aceste animale, să fie purtătorul unui pathogen periculos.
Este remarcabil cât de știrbe sunt agențiile noastre de reglementare, când te uiți mai atent la ele, și așa își dorește industria să fie.
Washington DC.
-Aceasta este clădirea USDA.
BARBARA KOWALCYK (Food Safety Advocate): A spus John cât timp crede că avem?
PATRICIA BUCK (Food Safety Advocate, Barbara’s mom): Cinci minute.
-Cinci minute. Poate cel mult 15. Trebuie să ajungem la întâlnire, la timp.
-Începe la 4.
-ok.
-Așa că, dacă fac așa, sau încep să amestec hârtiile, e timpul.
-Știu, e timpul.
-Sunt republican cu acte. Întotdeauna am fost conservator. N-am crezut vreodată că o să fac asta, și cu siguranță n-am crezut că voi lucra alături de mama mea.
-O luăm pe aici.
-Eu și mama mea, relația noastră a atins o nouă dimensiune.
Amândouă, intră într-o sală de ședință, sau de judecată:
-Salut.
-Salut.
-Ce faci Pat?
-Sunt Pat.
-Bună, Pat.
-Barb Kowalcyk.
-Bună, Barb.
DIANA DeGETTE: după primul mare imbold să fie stabilite standarde alimentare, oamenii au devenit auto-mulțumiți.
Am redus fondurile pentru FDA.
Ne bazăm din ce în ce mai mult pe autogestionarea acestor industrii.
Și acum, am pierdut sistemul.
-Ești unul din campionii siguranței alimentare, și este o cauză importantă.
E foarte important pentru mine și pentru familia mea.
Apărarea siguranței alimentare, a început în urmă cu 6 ani, când fiul meu Kevin, de 2 ani și jumătate, a fost lovit de E.coli 0157:h7 și a devenit, dintr-un băiețel perfect și sănătos…am o poză la mine aici, cu două săptămâni înainte să se îmbolnăvească.
În 12 zile, a murit.
În iulie 2001, familia noastră a plecat în vacanță.
Dacă știam ce ne așteaptă, nu ne-am fi dus niciodată de-acasă.
Am mâncat 3 hamburgeri înainte să ne îmbolnăvim.
Am început să vedem sânge în scaunele diareice ale lui Kevin, așa că l-am dus la Urgențe.
Și ne-au spus: ”au venit rezultatele analizelor lui Kevin, și are E.coli hemoragic.”
Au venit și ne-au informat că rinichii lui Kevin, încep să cedeze.
Kevin, a făcut prima dializă.
Nu avea voie să bea apă.
Aveam niște bureți, și aveam voie să înmuiem într-o ceașcă cu apă și să-i dăm să bea așa.
A mușcat dintr-unul.
N-ai văzut pe cineva implorând.
Ne implora să-i dăm apă.
Doar atât spunea.
Nu lăsau pe nimeni să aducă în cameră ceva de băut, deoarece…nu spunea decât, apă.
Nu știu dacă înțelegea ce i se întâmplă….și sper…nu știu.
Să vezi acel copil frumos cum trece de la perfect-sănătos, la mort în 12 zile…e incredibil că se poate întâmpla asta, de la mâncare.
Ceea ce-a pus sare pe rană…ne-au trebuit 2-3 ani și un avocat să aflăm că ne-am întâlnit cu o retragere de carne.
La 1 August, fiul meu era déjà în spital.
Au făcut un test pentru E.coli la fabrică, și a ieșit pozitiv.
NU AU RETRAS CARNEA până în 27 August, la 16 zile după ce-a murit.
DIANA DeGETTE: Dacă vom mai avea audieri, și sunt sigură că vom mai avea…aș vrea să vii și să depui mărturie. Continuați să luptați.
-Mulțumesc, și tu.
Nu poți trece peste moartea copilului tău.
Găsești o nouă normalitate.
Ne punem speranțe într-un Guvern să ne protejeze, și NU suntem protejați nici în cea mai mică măsură.
În 1998, USA a implementat testările microbiene, pentru salmonella și E.coli 0157:h7.
Ideea era că, dacă o fabrică nu trece aceste teste în mod repetat, ca USA să închidă fabrica.
Ideea era că, dacă o fabrică nu trece aceste teste în mod repetat, ca USDA să închidă fabrica, pentru că au probleme cu contaminarea.
Asociațiile producătorilor de carne și pui, au dat imediat USDA în judecată.
Curtea a decis că USDA nu are autoritatea să închidă fabrici.
Asta însemna că, poți să ai o cantitate de produse de carne plină de salmonella, și USDA nu poate face nimic.
O nouă lege a fost introdusă ca răspuns, și această lege a devenit cunoscută ca Legea lui Kevin.
A părut o dovadă clară de bun simț.
-Cum merge treaba?
-Bine.
PHIL ENGLISH: Lucrăm de șase ani și încă nu a fost votată.
Simt că ar putea exista o oportunitate…o oportunitate semnificativă…să fie aprobată ca lege, acum.
Cred că, din punct de vedere al consumatorului, mulți oameni încurajează ideea de a plăti puțin mai mult dacă le-ar putea fi garantat un standard mai ridicat de siguranță.
-Da.
-Dar de asemenea știu, că sunt și alți jucători în lanțul industriei alimentare…
-Știm.
-…care au tendința să se îngrijoreze, pentru că o să fie văzută ca o creștere a cheltuielilor lor.
-Cred că avantajul ar fi aici…câteodată am impresia că INDUSTRIA A FOST MAI PROTEJATĂ DECÂT FIUL MEU.
Asta m-a motivat să devin avocat.
Numai în ultimul an au fost o multitudine de epidemii de intoxicații alimentare, care au avut ca rezultat pierderi semnificative.
În mod clar, metoda noastră actuală de control și protecție alimentară, NU satisfac nevoile familiei americane.
La calculator:
E dificil pentru mine să spun povestea lui Kevin.
Dar singurul mod în care voi putea să împiedic să li se întâmple și altora, este să vorbesc despre asta.
Șase sunt elevi de școală generală, unul e frate, și mai e unul în altă regiune, în Kentucky, deci…
Se împlinesc 7 ani de când fiul meu a murit…tot ceea ce voiam de la companie, era să ne spună ”Ne pare rău. Noi am făcut acest produs defect care ți-a omorât copilul, și asta vom face, pentru a ne asigura că nu se va mai întâmpla”.
Asta e tot ceea ce ne doream, și ei nu au putut face asta.
Sistemul industriei alimentare caută întotdeauna căi pentru o eficiență mai mare, dar fiecare pas spre eficientizare, generează probleme.
DACĂ SCOȚI ȘEPTELUL DE PE DIETA CU PORUMB ȘI LE DAI IARBĂ PENTRU CINCI ZILE, VOR ELIMINA 80% DIN E.coli DIN INTESTIN.
Dar desigur că industria nu face asta.
Metoda lor este….când au probleme ca asta….nu este să meargă înapoi să vadă ce nu a funcționat, e să vină cu reparații high-tech care să permită sistemului să supraviețuiască.
Operatorul de la Centrul de Comandă: Compensatorul tampon de la 5×5…nivel scăzut. Nivel scăzut. Ăsta e centrul de comandă, de-aici controlăm toate fabricile.
-Unde-i Chicago?
-Uite Chicago, Georgia, Utah, Kansas, Nebraska, Texas, L.A., Ohio.
ELDON ROTH: Controlăm toate nivelurile cutiilor de viteze, viteza motoarelor….le putem schimba pe toate, de-aici…
Am construit ceva care…din punct de vedere al siguranței hranei, credem că suntem înaintea tuturor.
Credem că putem reduce numărul incidentelor cu E.coli 0157:h7.
Dar tocmai am început să lucrez cu ammoniac și hidroxid de ammoniac.
Amoniacul ucide bacteriile, așa că a devenit o unealtă a procesării.
Sunt de fapt, un mechanic.
Asta sunt de fapt.
Ne proiectăm singuri utilajele.
Ăsta este produsul nostru finit.
-Carnea voastră, e în majoritatea hamburgerilor din țară?
ELDON ROTH: 70%. În 5 ani, credem că va fi 100%. Avem oarece concurență.
Cred că o să-i învingem.
Încă o dată, e o contopire de știință și tehnologie.
-Vreau meniul de un dolar. Cinci rodeo cheeseburger…
-Cinci rodeos…Ok.
-două sandwichuri de pui…
-Altceva?
-Două băuturi mici…și-un Dr. Pepper mare.
-$11,48 (5 Rodeo Cheeseburger = 5$, 2 Chicken Sandwhiches = 2,00$. 2 Small Sprites = 2,00$, 1 Large Dr.Pepper = 1,60), Subtotal = 10,60, Tax = 0,88$, Total = $11,48.
-Mulțumesc.
-Prima fereastră. Mulțumesc.
-Nu ne-am gândit la mâncatul sănătos, pentru că credeam că totul este sănătos.
-Poftim.
-Mulțumesc.
-O zi bună.
-Mulțumesc, la fel.
MARIA ANDREA GONZALES: Acum știu că hrana este de fapt nesănătoasă, mă simt vinovată că le-am dat-o copiilor.
Dar nu avem timp să gătim, pentru că plecăm la 6:00, și ne întoarcem la 9:00, 10:00 seara.
Când ai numai un dolar de cheltuit, și ai doi copii de hrănit, ori te duci la magazin și încerci să găsești ceva atât de ieftin, sau te duci direct la drive-in și le iei doi hamburgeri mici, și ”Ok, luați și mâncați”.
Asta o să sature, nu un singur articol de magazin.
Îi arată pe cei din familia Gonzales, în supermarket:
-Uită-te la broccoli. E prea scump, omule.
-Ce vrei să mănânci, atunci?
-Mama. (puștoaica arată spre lada cu pere)
-Întâi vezi cât vine la 500 gr.
-Uh, nu le luăm.
-De ce nu?
-Nu sunt decât două, sau trei, îi spune sora mai mare, punându-le la loc după ce le-a cântărit. Nu, hai…
-Nu găsim dulciuri mai ieftine.
Găsim cipsuri mai ieftine.
Sucurile sunt foarte ieftine.
–Câteodată, te uiți la legume și spui ”Ok, putem să luăm doi hamburgeri, la același preț”.
De ce poți să cumperi un cheeseburger dublu la McDonalds cu 99 de cenți, și nu poți să iei o căpățână de broccoli cu 99 de cenți?
-O vrei pe cea mică? (se referă la varză)
MICHAEL POLLAN: Ne deformăm sistemul alimentar, mâncând calorii rele, ȘI NU E UN ACCIDENT.
Adică, motivul pentru care aceste calorii sunt mai ieftine, e că pe acestea le subvenționăm.
Și asta e în directă legătură cu felul de agricultură pe care-l practicăm, și tipul de politică pe care o avem în legătură cu fermele.
Toate aceste calorii din snacksuri, sunt acelea care vin de pe piața agricolă…din grău, din porumb, și din soia.
IEFTINIREA PUTERNICĂ A ACESTOR CALORII, ESTE UNUL DIN MOTIVELE PENTRU CARE CEL MAI MARE INDICATOR AL OBEZITĂȚII, ESTE NIVELUL DE SALARIZARE.
De-a lungul istoriei omenirii, ne-am luptat să ne asigurăm că avem suficientă hrană și suficiente calorii, pentru o mare parte a omenirii.
Acum, problema e că sunt prea multe calorii.
Industria, pune obezitatea pe seama crizei de personal, dar când proiectezi mâncărurile, apeși butoanele evoluției.
Realitatea e, că suntem programați să căutăm trei gusturi…sare, grăsime și zahăr.
Aceste lucruri, sunt foarte rare în natură.
Acum, zahărul este disponibil non-stop, în cantități uriașe.
Consumăm sute de kg/an.
DIETA, ESTE PE BAZĂ DE SIROP DE PORUMB, BOGAT ÎN FRUCTOZĂ ȘI CARBOHIDRAȚI RAFINAȚI, CARE DUC LA VÂRFURI ALE INSULINEI ȘI, TREPTAT EPUIZEZĂ SISTEMUL PRIN CARE CORPUL NOSTRU METABOLIZEAZĂ ZAHĂRUL.
MARIA ANDREA GONZALES: Soțul meu e diabetic. Una din grijile mele principale, e că ar putea să orbească. Câteodată tremura, și mi-e teamă că nu va mai putea să conducă, fiindcă asta îi e meseria.
Trebuie să luăm în calcul, medicația lui.
Cât e, 70$?
-50 de capsule, mă costă aproape 130$.
-Dar ia două feluri de pastille. 100 și ceva de dolari un medicament, și 100 și ceva, pentru celălalt. Asta ne diminuează mult venitul.
Avem de ales: ori plătim medicamentele să fim sănătoși, ori cumpărăm legume, să fim sănătoși.
Așa că, ce o să facem?
-E greu să-mi văd tatăl bolnav de diabet, și e trist că sora mea s-ar putea să aibă.
ROSA SOTO (avocat): Se întâmplă ceva cu modul în care ne trăim viața, unde ne jucăm, unde ne cumpărăm mâncarea, și ce mâncare putem cumpăra, care cauzează această epidemie.
Nu e numai în comunitatea noastră.
Nu e numai în Baldwin Park, E PESTE TOT.
Câți dintre noi, au în familie pe cineva bolnav de diabet?
Ce ziceți de doi?
Înainte, diabetul de tip 2, afecta numai adulți.
ȘI ACUM, AFECTEAZĂ COPII, LA NIVEL EPIDEMIC.
POLYFACE FARMS
JOEL SALATIN: Tot ce-am făcut în industria agricolă modernă, a fost să le creștem mai repede, grase, mari, ieftine.
Nimeni nu se gândește la E.coli, diabetul de tip 2 și sănătatea ecologică a sistemului.
Eliminăm fiermieri independenți, care iau decizii…îi eliminăm pe ei, în favoarea consiliilor de administrație ale corporațiilor, din orașe mari la 1600 km distanță unde, oamenii care iau decizii, nu trăiesc cu consecințele acestor decizii.
Totul e bazat pe iarbă.
Nu mănâncă porumb vaci moarte, sau găinaț de pui, așa cum mănâncă aici în vale…sau pui morți.
Mănâncă iarbă, furaje…știi, frunze, iarbă…
SUNT IERBIVORE.
Dacă ar mânca porumb, ar trebui să culeg porumbul, să-l transport, pe urmă să cari balega undeva, care rezultă.
Aici…e…acolo…acolo e toată treaba.
Adică vacă e…ea fertilizează….
Cosește…nu trebuie să împrăștiem balegă.
Nu trebuie să o culegem…o culege ea…se câștigă timp….se câștigă bani.
Sistemul industriei alimentare, în timp, DEVINE ATÂT DE GĂLĂGIOS ȘI URÂT MIROSITOR, NU UN LOC PRIETENOS OMULUI, ÎNCÂT OAMENII CARE CONDUC ACELE FABRICI, NU VOR CA CINEVA SĂ SE DUCĂ ACOLO, PENTRU CĂ OAMENII AR VEDEA ADEVĂRU URÂT.
Când se întâmpla asta, NE PIERDEM INTEGRITATEA și CREDIBILITATEA ÎN SISTEMUL ALIMENTAR.
Dacă punem pereți de sticlă, la toate unitățile de megaprocesare, am avea un sistem alimentar, diferit în țară.
NE-AM PERMIS SĂ FIM ATÂT DE DECONECTAȚI ȘI IGNORANȚI ÎN LEGĂTURĂ CU CEVA ATÂT DE INTIM….CA MÂNCAREA PE CARE O MÂNCĂM.
Ce diferență e aici, la aer curat, la soare, păsările cântă în copaci?
Dar vezi tu, după U.S.D.A., asta e neigienic, pentru că e în aer liber.
Au încercat să ne închidă.
Una din cele mai mari întreruperi, a fost când au încercat să ne închidă pentru că e neigienic.
Îți imaginezi?
Așa că, le-am analizat la un laborator local de microbiologie.
La noi, în medie, a ieșit 133 C.F.U., și la cele din magazine, în medie 3.600.
Bine-nțeles că alea au fost spălate de 40 mld de ori.
Ale noastre, n-au văzut clor.
Mulți se întreabă: ”E real? Adică, voi puteți hrăni lumea?”
Ăsta e un argument înșelător fiindcă da, suntem absolut la fel de eficienți, mai ales dacă iei în considerare toată ineficiența sistemului industrial.
Veneau oameni la piața fermierilor, și ziceau: ”Ce? 3$ pentru 12 ouă?” și beau cu 75 de cenți, o cutie de suc.
-Hei porcule. Hei, purcei.
(Îl arată pe fermier cum are întâlnire cu porcii care umbllă liber prin iarbă, unii venind la mâna lui ca să-i mângâie pe cap, exact ca un câine sau pisică.)
Sunt întotdeauna uimit de succesul pe care l-am avut în a nimeri perfect ținta greșită.
Adică, am aflat spre exemplu, la vaci am aflat cum să…cum să cultivăm, fertilizăm și recoltăm porumbul folosind tehnologia GPS, și nimeni nu sta să se întrebe ”Dar e bine să hrănim vacile cu porumb?”
AM DEVENIT O CULTURĂ DE TEHNICIENI.
Toți ne ocupăm de…toți ne preocupăm de ”cum”, și NIMENI nu se oprește să se întrebe, ”DAR DE CE?”
Adică o cultură care vede un porc ca pe o grămadă de structură moartă protoplasmatică, pentru a fi manipulată de un proiect creativ, pe care oamenii să-l accepte pe această creatură, va vedea probabil, indivizi în comunitățile lor, și alte culturi în comunitățile națiunilor, cu același tip de dispreț, lipsă de respect, și mentalitate de controlator.
EDUARDO PENA: Orașul în care e fabrica, este un oraș mic numit TAR HEEL, în mijlocul unei zone slab dezvoltate d.p.d.v. economic.
Smithfield a desăvârșit arta alegerii și selecției forței de muncă pe care s-o exploateze, inițial, forța de muncă locală….albii săraci, negrii săraci.
Au epuizat această forță de muncă foarte repede.
Acum, își aduc muncitorii cu autobuzul tocmai din Dentsville, South Carolina, în Clinton, North Carolina.
Dacă tragi un cerc cu diametrul de 160 km, obții zona de unde vin muncitorii.
Au aceeași mentalitate în ceea ce privește muncitorii, ca în cazul porcilor.
Arată cum sunt filmați porcii și muncitorii, cu camera ascunsă:
În cazul porcilor, nu-i interesează confortul lor, pentru că nu stau mult.
Urmează să fie uciși.
ȘI AU ACELAȘI PUNCT DE VEDERE ȘI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE FORȚA DE MUNCĂ.
NU ÎI INTERESEAZĂ LONGEVITATEA MUNCITORULUI, DEOARECE, PENTRU EI…TOTUL ARE UN SFÂRȘIT.
Când trec 2.000 de porci pe oră, angajații, pentru că umblă cu măruntaie atât de mult, FAC INFECȚII SUB UNGHII.
TOATE UNGHIILE LOR, SE DESPRIND DE PE DEGETE.
Ești plin de sânge, fecale și urină.
E ușor să te rănești.
Faci aceeași mișcare pentru aceiași bucată de porc, și asta fără oprire să știi….
DE FAPT, EȘTI TRATAT CA O MAȘINĂ UMANĂ.
Iei oameni care nu-și permit să plece de-aici, și Smithfield știe asta.
Și cu asta, te au la mână.
MICHAEL POLLAN:În urmă cu 100 de ani, când UPTON SINCLAIR a scris ”The Jungle”…era un trust care acumulase o putere enormă.
Emigranții din Europa de Est erau exploatați, în absența unor reglementări guvernamentale.
EXISTAU DESFIGURĂRI ORIBILE, VĂTĂMĂRI…ȘI CHIAR MORȚI.
Lucrurile s-au îmbunătățit.
Încet, încet s-au îmbunătăți.
TEDDY ROOSEVELT s-a luat de trust.
Sindicatele, au început să organizeze muncitorii și slujba, a devenit una din cele mai bune din Statele Unite.
Prin 1950, să fii un ambalator de carne, era ca și cum ai fi lucrat în industria auto, unde erau salarii bune, beneficii, pensie.
Și ce s-a întâmplat?
Ei bine, companiile de ambalare a cărnii au crescut, pentru a acoperi nevoile industriei fast-food, care era cel mai mare consummator al lor.
Unele companii de ambalare ca IBP, AU ÎMPRUMUTAT ACELEAȘI PRACTICI DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA DE FAST- FOOD…SALARII REDUSE, SĂ SE ASIGURE CĂ NU EXISTĂ SINDICATE, MĂRIND VITEZA DE PRODUCȚIE ȘI AVÂND MUNCITORI CARE FAC ACELAȘI LUCRU, TOT TIMPUL.
Și ambalarea cărnii este acum, CEA MAI PERICULOASĂ MESERIE DIN SUA.
Industria ambalării, a mai recrutat un nou gen de emigranți…emigranți ilegali și emigranți din Mexic.
(E inimaginabil…min.53-54:11 arată muncitori care operează pe banda de unde vin calupurile de carne ce trebuie triată, într-o viteză anormală.
La fel, se văd bărbați care aleargă efectiv după hălcile de carne aninate în cîrlige, foarte apropiate unele de altele și cum, țin agitați de bucata imensă de carne, în timp ce o tranșează cât pot de repede cu un cuțit, îndepărtând grăsimea…atât cei de pe bandă care aleargă de nebună parcă fugind de ei, uneori cu ei, aruncându-se unii cu burta pe ea spre a apuca și opera tot ce alunecă odată cu/pe ea, cât și cei care o tranșează pe cea agățată în cârlige, îi arată angrenați într-un marathon dement, din care trebuie să iasă învingători.
Privitorii (cei de la firmă) cred că se și amuză în cruzimea și imbecilismul de care dau dovadă, pentru că la modul ăsta, GRABA STRICĂ TREABA!)
Mulți dintre emigranții ilegali care vin în America, erau cultivatori de porumb în Mexic.
NAFTA, a dus la inundarea pieței mexicane, cu porumb American ieftin, și a lăsat mai mult de 1,5 milioane de mexicani, fără slujbe.
Nu au putut să concureze cu porumbul ieftin din America.
Și, ce s-a întămplat cu acei fermieri mexicani?
Ambalatorii de carne ca IBP, NAȚIONAL BEEF și MONFORT, au început recrutările în Mexic.
Companiile își făceau reclama la radio, și în ziare.
IBP a pus la punct un sistem de autobuze în Mexic, care să aducă muncitorii în Statele Unite.
ANI DE ZILE, GUVERNUL A ÎNCHIS OCHII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE RECRUTAREA DE EMIGRANȚI, DE CĂTRE INDUSTRIA DE AMBALAREA A CĂRINII.
Dar acum, când există o mișcare anti-emigranți, dintr-o dată s-au pus pe treabă, DAR NU SE UITAU LA ACESTE COMPANII.
GUVERNUL, SE UITA LA MUNCITORI.
TAAR HEEL, NORTH CAROLINA. 4:30 a.m.
EDUARDO PENA: Agenții de emigrări, arestează muncitorii de la Smithfield, în acest parc de rulote. Asta e o înțelegere între Smithfield și autoritățile de la emigrări.
EI SCAPĂ DE 15 MUNCITORI PE ZI, DAR NU O SĂ VEZI RAIDURI MASIVE.
Astfel, nu afectează linia de producție.
-Domnule, încercăm…
-M-a întrebat ceva…
Ne întreabă pe noi, nu pe tine…
NU VĂD PE NIMENI ARESTÂND DIRECTORI DE LA SMITHFIELD…
Nimeni din fabrica care are de-a face cu acești muncitori, fost angajați, NU ESTE ARESTAT.
Ce vedem azi, sunt muncitorii care produceau pentru această companie și munceau din greu, acești oameni acum, sunt arestați.
(Arată cum un tip aleargă repede spre casa unde are loc o întreagă desfășurare de forțe polițienești care bat, forțează ușa și dau năvală!
Se văd namile blindate, scoțând câte-un amărât de mexican din casă, unul după altul…. slabi și micuți de statură, cu cătușele prinse la spate, nu în față…ce ”periculoși” trebuie să fi fost nichipercea care, până mai ieri trudeau ca niște sclavi la multinaționala de unde se hrănesc și brutele care-i arestară!)
Vrem să plătim cel mai mic preț pentru hrană.
Acești muncitori sunt aici de 10-15 ani, procesându-ți șuncă, și acum sunt culeși ca niște criminali.
ȘI ACESTE COMPANII, FAC MILIARDE DE DOLARI.
Arată o filmare cu camera ascunsă din fabrica unde muncesc tranșând, filetând carcase întregi, aproape umăr la umăr…NUMAI mexicani.
Iar SMITHFIELD, cică se delimitează de filmările realizate în ascuns…CE PORCI! Ăștia ar trebui să atârne în cârlige!
COSTUL ASCUNS.
JOEL SALATIN:Prețul mic înseamnă totul?
Cine vrea să cumpere cea mai ieftină mașină?
Suntem dispuși să subvenționăm sistemul alimentar, pentru a crea ”magia” mâncării ieftine, când de fapt…mâncarea e foarte scumpă când adaugi prețul mediului înconjurător, costul social, costul sănătății.
MÂNCAREA INDUSTRIALA, NU E O MÂNCARE CINSTITĂ.
NU ARE UN PREȚ CINSTIT.
NU E PRODUSĂ CINSTIT.
NU E PROCESATĂ CINSTIT.
NU E NIMIC CINSTIT LA MÂNCAREA ASTA.
Cel mai bun mod de a folos i cutie Smithfield, e de transport.
A fost un drum de aproape 5h cu mașina, poate 480, 640 km.
Așa că, da.
A meritat.
Nu îmi doresc să mă extind sau să cresc.
Dorința mea e să produc cea mai bună mâncare din lume, și să vindec.
Și dacă făcând asta, mai mulți oameni vin la noi și cumpără, atunci, Dumnezeu să mă ajute să găsesc o cale de a face față cererii, FĂRĂ A COMPROMITE INTEGRITATEA.
Asta-i situația în care sunt.
Nu-mi doresc nicicum să fiu la Wal-Mart.
De îndată ce încerci să ai o astfel de creștere, o să începi să vezi clineții tăi, în mod diferit, o să începi să vezi produsele tale, în mod diferit, o să începi să vezi afacerea ta, în mod diferit.
O să începi să vezi tot ce este mai important…o să le vezi pe toate diferit.
EXPOZIȚIE DE PRODUSE NATURALE.
-Aceasta este noua noastră gamă de porumb organic.
-Aceasta este Vitasoy, lapte de soia, cel mai bun lapte de soia din lume.
GARY HIRSHBERG: Toată această expoziție când a început, era de mărimea acestui rând. Mulți dintre noi, dormeam în gherete. Nu ne permiteam camere la hotel.
SEGMENTUL HRANEI ORGANICE, CREȘTE CU PESTE 20% PE AN.
E unul din segmentele cu cea mai rapidă creștere din industria alimentară.
-Doamne! N-o să eliminăm capitalismul, cu siguranță n-o să-l eliminăm în timpul necesar pentru a opri încălzirea globală și să curățăm poluarea din aer, hrană și apă.
TREBUIE SĂ FIM MULT MAI RAPIZI.
Dacă am încerca să facem perfectul inamicului binelui, și să spunem că vom cumpăra mâncare numai de la cel mai perfect sistem, de la cel mult 160 km de noi, n-o să reușim niciodată.
Ca ecologist, a fost clar pentru mine CĂ AFACEREA, E SURSA TUTUROR POLUĂRILOR, AFACEREA E SURSA TUTUROR LUCRURILOR CARE DISTRUG LUMEA.
În facultate, am dat peste acest institut mic, numit NEW ALCHEMY INSTITUTE care era format dintr-un grup de biologi renegați.
-Speranța mea e să vă dau….predicăm un fel de religie nouă, care încearcă să dezvolte alternative pentru mâncare și tratarea deseurilor, dar predicăm celor care sunt convinși.
Depinde de surse de sprijin care erau secate, și nu ajungeam la urechile celor care aveau nevoie cu adevărat de acest mesaj.
Ne-am dat seama că NU trebuie să fim David împotriva lui Goliat.
TREBUIE SĂ FIM GOLIAT.
Când am început, aveam 7 vaci în fermă.
Am vrut să demonstrăm că afacerea, poate o parte a soluției pentru problemele de mediu ale planetei.
În același timp, a trebuit să demonstrăm că putem fi foarte profitabili.
Azi, în 2008, nu numai că suntem al treilea brand de iaurt din America, dar suntem printre cei mai profitabili.
STONYFIELD a fost cumpărat de GROUPE DANONE, un conglomerat de 23 mld.
Gary, continuă să conducă Stonyfield.
Vezi, acesta e lucru interesant.
O companie mică cum e asta acum, Kraft, dar nu știți că e KRAFT.
Asta e acum PEPSI.
Asta e acum KELLOG’S…
-KASHI e KELLOG’S?
-Da.
-Asta e COLGATE, acum.
-Oh, da?
-Da, asta e una din acele companii care au pornit ca noi.
-Și sunt capabili să-și păstreze sufletul?
-Ei bine…este…
-Sunt diferiți? În principiu, să aibă succes.
-Juriul încă deliberează. Așa se pune problema.
Aceste companii mari, nu se dezvoltă organic, SE DEZVOLTĂ PRIN ACHIZIȚII.
Coke, Pepsi, Kellogs, General Mills….toate aleargă, NU merg afacerile cu alimente organice…
LILAC RIDGE FARM.
Pentru mine, când un Wal-Mart intră în spațiul organic, mă entuziasmez.
E unul din cele mai îmbucurătoare lucruri.
Am visat la ziua în care voi putea sta cu corporațiile mari, să avem o conversație despre organice și dezvoltare durabilă.
-Ea e Amanda. El e Rând.
-Bună, Amanda…eu sunt Rând.
-Rând, îmi pare bine.
-Tony.
-Tony. Grozav.
-Îmi pare bine.
-Ok, ajută-mă să-mi dau seama unde…
-Amândoi lucrăm pentru Wal-Mart.
-Suntem la Wal Mart.
-Știi că noi, nu mergem la Wal-Mart?
-N-am fost niciodată.
-Oh, da.
-Nu e uimitor?
-Așa că a trebuit să venim la tine.
-Am pornit boicotul cu mult timp în urmă, și am continuat. Wal-Mart e destul de sensibil, când e vorba despre reputația lor.
Evident au fost defăimați, probabil mai mult ca orice alt retailer în economia de azi.
TONY AIROSO: De fapt, decizia e ușor de luat.
Să încerci să susții lucruri ca mâncarea organică sau ce-o fi ea, pe baza dorințelor clienților.
Vedem asta, și reacționăm.
Așa că, e clar, dacă clientul își dorește așa-ceva, e foarte ușor s-o susții, să pui umărul și să încerci să realizezi asta.
Când mă întâlnesc cu vechii mei prieteni ecologiști, mulți, sunt la început oripilați de ce feluri de companii țin zilele-astea.
Dar când le explic ce impact are o comandă de la Wal-Mart, că e vorba nu de kg, ci de tone de pesticide, tone de ierbicide, tone de îngrășământ chimic, discuția….ne detașăm de sentimente, și trecem la fapte.
Asta e cheia totuși, la ceea ce faceți voi aici. (arată rafturi numai cu conserve și mâncare ambalată, de tip organic).
Nu-mi fac iluzii.
Nu cred că Wal-Mart a venit aici pentru că au avut brusc o iluminare morală.
E DIN CAUZA ECONOMIEI.
Pot dezbate cu prietenii mei radicali toată ziua, dar nimeni nu poate schimba faptul că o vânzare de un milion de dolari către Wal-Mart, ajută la salvarea lumii.
(La faza asta e cretin! Orice învăț are și dezvăț și, așa cum era înainte de drive-in, și nașterea multi-naționalelor datorită lor, DACĂ LUMEA NU VREA SĂ MOARĂ DE CANCER, IAR URMAȘII LOR SĂ NU MAI AIBĂ DE MICI DIABET SAU BOLI CARDIOVASCULARE, INCLUSIV CANCER…VOR DORI DIN CE ÎN CE MAI MULȚI SĂ SE ÎNTOARCĂ LA ORIGINI!)
La sfârșitul secolului trecut, un fermier mediu, putea hrăni aproximativ 6-8 persoane.
Acum, fermierul american mediu, poate hrăni 126 de persoane, ok?
SUNT CEI MAI PRODUCTIVI OAMENI CARE-AU TRĂIT VREODATĂ.
Schimbările la nivelul fermelor, au fost importante și radicale, dar invizibile pentru cei mai mulți dintre noi, pentru că, cine mai cunoaște un fermier?
Dar stilul lor de viață, a fost revoluționat.
DE LA SĂMÂNȚĂ, LA SUPERMARKET.
TROY ROUSH: Acum 10.000 de ani, fermierii au început să-și păstreze cele mai bune semințe și să le planteze din nou, anul viitor.
Așa s-au dezvoltat semințele.
Așa s-a dezvoltat porumbul, de la planta nefolositoare de cele mai multe ori, la planta extrem de productivă care este azi.
Ideea că orice corporația ar putea deține o recoltă, e o idee nouă.
Nu s-a pomenit până în 1980 ca, CURTEA SUPREMĂ SĂ SPUNĂ CĂ POȚI PATENTA VIAȚA.
Și asta, a pornit POTOPUL…eforturi de a patenta cele mai importante părți ale vieții, adică recoltele de care depindem cu toții.
MONSANTO CORPORATION.
St.Louis, MISSOURI.
Monsanto, este o companie de produse chimice.
Ei produc DDT, Agent Orange în Vietnam, și apoi au inventat un produs numit ”ROUNDUP”.
La început am auzit zvonuri – semințe de soia modificate genetic, care rezistă la aplicarea de Roundup.
Când Roundup era pulverizat peste ele, distrugea toate buruienile, cu excepția semințelor de soia pregătite pentru Roundup.
În 1996, când Monsanto a început să vândă semințele rezistente la Roundup, numai 2% din semințele din SUA conțineau gena lor patentată.
Până în 2008, 90% din semințele, conțineau gena patentată de Monsanto.
Îmi amintesc când a apărut prima prohibiție, împotriva păstrării semințelor.
Cei mai mulți fermieri erau absolut dezgustați de acest concept.
A fost interesant de-a lungul a 11 ani să vezi cum am trecut de la disprețul total pentru acest concept, că nu ne putem păstra propriile semințele, la acceptare.
Ce se întâmplă dacă un fermier își păstrează semințele? (râde…dar nu cu râsul lui)
Ei bine, știi, de fapt există O SINGURĂ COMPANIE IMPLICATĂ ACUM ÎN ASTA, ȘI ACEASTA ESTE MONSANTO.
Monsanto e….au o echipă de detectivi particulari care se plimbă prin țară, și au o linie telefonică Tel-verde, la care primesc apeluri.
Dacă primesc un telefon și cineva pretinde că cineva păstrează semințe, trimit un investigator acolo, să cerceteze situația.
Dacă îți păstrezi semințele, vei primi un telefon de la cineva de la Monsanto.
Monsanto are o echipă de 75 de oameni care investighează și dau în judecată fermierii.
ORICINE PĂSTREAZĂ SEMINȚE, POATE FI CERCETAT PENTRU VIOLAREA PATENTULUI.
Doi bărbați au venit la mine la 7:00-7:30 seara, mi-au arătat o carte de vizită neagră, și nu mi-au spus că-s la Monsanto.
Mi-au spus că au avut o echipă de supraveghere care m-a prins curățând semințe.
Am aflat că e nevoie să te trezești la 3:00 și 4:00 dimineața, înainte ca detectivii să fie acolo și să mă urmărească.
Erau…probabil foști polițiști sau foști militari.
Erau masivi și te intimidau.
Nu știu dacă au avut o echipă de supraveghere, sau dacă vecinul meu m-a turnat…nu știu.
Când m-am întors să intru în casă, unul din ei a spus….
Am auzit în spate…”E vinovat”.
MOE PARR: Mașina de curățat resturi a lui Moe, curăță semințele de resturi, pentru a fi păstrate și plantate anul următor.
DAVID RUNYON (fermier): E un aparat ingenios, proiectat în anii 1800, și Monsanto o să le închidă pe toate.
-Câte curățătoare de semințe existau în țară?
MOE PARR: În Indiana, ar putea fi șase. Poate, nu cunosc…
-Câte au fost?
MOE PARR: Oh, Doamne…în fiecare ținut, erau trei.
-Toate au fost închise?
MOE PARR: Nu a mai rămas NIMENI.
DAVID RUNYON (fermier):Când semințele de soia de la Monsanto au apărut pe piață, eu nu le-am schimbat.
Aveam o producție destul de bună cu semințele convenționale pe care le foloseam, așa că mi-am spus: ”Ei bine, rămând unde sunt”.
David, NU plantează semințe de la Monsanto, DAR CÂMPUL SĂU A FOST CONTAMINAT DE SEMINȚE MODIFICATE GENETIC.
DAVID RUNYON (fermier): Vecinii mei, folosesc toți semințe modificate genetic.
Dacă polenul sau semințele ajung la ei, sunt considerat vinovat.
MICHAEL POLLAN: DACĂ MONSANTO GĂSEȘTE CONTAMINĂRI, FERMIERUL TREBUIE SĂ DOVEDEASCĂ CĂ NU ÎNCĂLCAT PATENTUL LOR.
Când modifici genetic o recoltă, ești proprietarul ei.
Nu am avut niciodată așa-ceva în agricultură.
Înainte, pe terenurile concesionate universităților, se dezvoltau ceea ce se numeau semințe publice.
Marea majoritate a dezvoltării plantelor, se făcea de fapt, în aceste instituții publice.
MONSANTO, seamănă cu MICROSOFT.
Așa cum MICROSOFT deține drepturile intelectuale din spatele celor mai multe computere din America, ei (MONSANTO) sunt porniți să dețină drepturile intelectuale din spatele majorității mâncărurilor din America.
Dezvoltarea publică a plantelor, aparține trecutului.
NU MAI EXISTĂ SEMINȚE PUBLICE.
Există 5 sau 6 soiuri pe care le pot planta.
DAVID RUNYON (fermier):Acum, am câteva din ultimele semințe de soia, din statul Illinois…care sunt modificate genetic.
-Soiuri publice. Soiuri publice.
Când am ajuns în punctul în care nu mai puteam să cumpăr semințe cu certificat, ce fac? Care-s opțiunile mele?
Am cumpărat lista asta pe care am primit-o pe e-mail.
Lista neagră, este lista crescătorilor neautorizați, a celor de la Monsanto.
-Wow…
-Sunt, ori fermieri care au sentințe împotriva lor, sau împotriva afacerilor lor, sau altfel ….sau sunt fermieri care nu și-au depus dosarul, nu dau documentele lor.
În cazul meu, de-asta sunt aici…pentru că nu le dau hârtiile.
MOE PARR: Sunt și eu pe listă?
-Da, ești.
MOE PARR: Wow…văd aici doi fermieri pentru care am lucrat. Lista asta…s-a ajuns în punctul în care nu mai pot cumpăra produse Monsanto, ok?
-Corect. Așa că, ajung la ”Ce pot să plantez?”
MOE PARR:Monsanto mă dă în judecată pentru că încurajez fermierii să încalce legea patentului, prin curățarea propriilor semințe.
Nu am ajuns încă la tribunal, și m-a costat deja 25.000 $.
Toți cei care mi-erau prieteni, se feresc să mai vorbească cu mine.
(fir-ar al dracului! Mereu aceeași problemă, PESTE TOT- LAȘITATE ȘI LIPSĂ DE IMPLICARE!
După ce că se găsește un curajos care dă TONUL, e marginalizat și condamnat la însingurare…când ar trebui să prindă curaj toți, la unison, și să le dea în bot la mama multinaționalelor și-a guvernelor, inclusiv Justiției părtinitoare, care întregește TABLOUL SUMBRU, făcându-se SCUT în apărarea lor!
Ăștia sunt TREIMEA NEAGRĂ, RĂSTURNATĂ pusă la cârma țării și-a lumii, spre a o demoniza și distruge, pentru că prin mondializare, se extind endemic; deja se simte lațul folosit de MÂNA NEAGRĂ care ucide miliarde de oameni PROȘTI, CREDULI și prea puțin interesați de soarta lor, cel puțin din 1990 încoace!
Sfârșitul omului va veni și din pricina asta…o acceptare a sinuciderii lente și sigure, prin boli și sclavie, din ce în ce mai evidente și mai zdrobitoare.
Dacă li se va cere oamenilor viitorului recent, din partea opresorilor deveniți din ce în ce mai agresivi și obraznici, să poarte zgardă electronică sau CIP, o vor face, atât de răhățiți în pantaloni au devenit…)
–Suntem prieteni de 50 de ani, și acum nu mai putem fi văzuți împreună.
-Corect. ”Urmare a înțelegerii de la Tribunal, acest fermier nu poate vorbi public despre cazul său.”
-Nu cred că sunt vinovat cu adevărat, dar a fost mai ieftin să plătesc amenda decât să încerc să mă lupt.
-Te roade…
-Sigur.
-…pentru că crezi că ai dreptate într-o privință, dar recunoști că ai greșit.
(Alt tembel! Cu ce-a greșit, mă? Că vrea să se păstreze în limitele normal-tradiționaliste ce țin de o lege a pământului și nu de cea a patentului?
Asta ține chiar de o o fază de spălare a creierului…de reeducare!)
Monsanto ne-a acuzat pe nedrept că le-am violat patentul, și am încălcat contractul.
Nimic nu era adevărat.
Intri într-o piață, găsești un fermier dominant, și dacă poți să-l ruinezi, îi sperii pe restul și îi faci să te aculte.
Familia mea a cheltuit 400.000 $ luptând în arbitraj.
Și ni s-a spus că ar mai fi nevoie de un milion ca să ajungem la judecată.
Ne-am înțeles în afara tribunalului.
TROY ROUSH: Mie mi s-a părut cu sistemul funcționează așa: DOAMNA JUSTIȚIE ARE BALANȚĂ, ȘI TU PUI BANI PE TALERE, ȘI CEL CARE PUNE CEI MAI MULȚI BANI PE TALERE, ANGAJEAZĂ CEI MAI BUNI EXPERȚI ȘI CEI MAI DISPUȘI SĂ SPUNĂ CELE MAI MARI MINCIUNI, ACELA CÂȘTIGĂ.
Asta pare să funcționeze sistemul juridic, acum. E teribil. E teribil.
Cum poate un fermier să se apere împotriva unei companii multi-naționale, ca Monsanto?!
Am vorbit cu un tânăr, cu 3 zile în urmă.
Au fost la această fermă, știi?
Și puștiul ăsta…săracul, era la început.
Logodnica lui era acolo.
Am vorbit cu ea și am încercat să-i dau cele mai bune sfaturi.
Din păcate, cel mai bun sfat pe care am putut să i-l dau, a fost ”Încearcă să scapi cu pielea întreagă. Nu te lupta cu ei. Trebuie să te mulezi și să le dai ce vor, pentru că nu poți să te aperi.”
ÎN CAZUL CELOR DE LA MONSANTO, CONTROLUL E ATÂT DE DOMINANT…DACĂ VREI SĂ EXIȘTI ÎN AGRICULTURĂ, TREBUIE SĂ FII ÎN PAT CU MONSANTO.
Ei dețin semințele de soia.
Ei vor controla acel produs, de la sămânță la supermarket.
Ei, de fapt, preiau controlul hranei.
(Monsanto a avut un declin, în urma interviurilor din acest film).
Cei de la Monsanto, au refuzat să fie intervievați pentru acest film.
VĂLUL.
MICHAEL POLLAN:Există această ușă turnantă, între birourile celor de la Monsanto și diferite corpuri de control și judiciare, care au luat decizii cheie.
Judecătorul CLARENCE THOMAS, a fost avocatul celor de la Monsanto.
Asta n-ar fi o problemă, dacă n-ar fi existat acel caz care a decis de fapt, toată problema cu păstratul semințelor.
Judecătorul CLARENCE THOMAS, a avut decizia hotărâtoare într-un caz, care a permis acestor companii să împiedice fermierii să-și păstreze semințele.
(Nația lui de cioroi jegos, ‘geaba școlit!
Mai bine rămânea la stadiul de primată, zoombificată de pe urma vood-lui, în deșertul african!
Dar așa, se răzbună și el, pentru anii când strămoșii îi erau sclavi pe plantațiile albilor, de le viola femeile și-i muncea ca pe vite…)
MONSANTO, AVEA LEGĂTURI FOARTE STRÂNSE CU ADMINISTRAȚIA BUSH:
1.DONALD RUMSFELD
2.JOHN ASHCROFT dar
și cu ADMINISTRAȚIA CLINTON (alți sataniști) :
1.MICHEY KANTOR
2.ROBERT SHAPIRO
ĂSTA E MOTIVUL PENTRU CARE N-AM AVUT DEZBATERI PUBLICE PE TEMA SCHIMBĂRILOR RADICALE DIN SISTEMUL NOSTRU ALIMENTAR.
WENDELL MURPHY -senator Carolina de Nord, 1989-1993, apoi din 2000 până-n present, Director la SMITHFIELD.
MARGARET MILLER – chimist supervisor al Laboratorului din cadrul MONSANTO, 1985-1989, în present, Șefă la FDA.
LINDA FISHER – vice-președinte guvernamental în relațiile cu publicul la MONSANTO, 1995-2000, iar din 2001 până în present, deputat-administrator la EPA.
MICHAEL TAYLOR – jigodia, a consiliat MONSANTO în legătură cu etichetarea produselor modificate genetic, apoi în perioada 1991-1994, a supervizat decizia FDA de a NU eticheta produsele modificate genetic, iar din 1996-2000 este vice-președinte la MONSANTO.
În ultimii 25 de ani, guvernul nostru a fost dominat de industrii care ar fi trebuit controlate.
Provocarea e atunci când ai oameni cu experiență în industrie, s-ar putea dovedi buni controlori.
Contează cui decid să le reprezinte interesele.