„Reportaj” din Răzvad, locul de origine a domnului Cîmpeanu. Profesorul Valeriu Ionescu își amintește: Boierii Cîmpeanu puneau botniță culegătorilor. Moșii mari, până în Ialomița. Colonie petrolieră la Ochiuri, de pe urma căreia câștigau enorm și cheltuiau banii la Paris, Viena. Rămâneau țăranii exploatați. S-au răsculat în 1907, dar familia Cîmpeanu a adus armata și i-a măcelărit. L-a cunoscut apoi prin colegiul avocaților din Dîmbovița. A candidat în 1946 la Răsvad, au fost mari proteste. Îl reîntîlnește în 1952 ca deținut politic, la Ghencea. Deși era închis în 1947, nici urmă de suferință. O ducea bine și făcea guverne. Se vorbea că e informator. Alți oameni de bine din Răsvad au amintiri demascatoare și pun întrebări. Nici la Paris nu a făcut mare lucru, s-a cățărat în diaspora etc. (…)

Teroarea bolșevică a fost inițial îndreptată împotriva unor dușmani confuzi, insuficient delimitați (uneori era vorba chiar de foști sau încă prezenți aliați) și de-abia ulterior a devenit un mijloc de supunere a întregii populații. Vom constata că pentru sovietici, dușmanul evoluează de la an la an, își schimbă chipul, obârșia socială și metodele de operare. Singura constantă este dorința de a face rău statului muncitorilor și liderilor acestuia. De la eseri la halatele albe și de la membrii Partidului Industrial, la reprezentanții diverselor minorități trădătoare, antisovieticii sunt soluții imagologice de rezolvare a unor probleme executive.

Trebuie curățit pământul rus de toate insectele dăunătoare, de purecii-pungași, de ploșnițele-bogătași, etc. Ici vor fi băgați la închisoare vreo zece bogătași, vreo duzină de pungași, vreo cinci-șase muncitori care se sustrag de la muncă. Colo vor fi puși să curețe closete. Într-alt loc vor primi,după ce-și vor fi ispășit pedeapsa, legitimații galbene, pentru ca, până la îndepărtarea lor, tot poporul să-i supravegheze ca pe niște elemente dăunătoare. În altă parte, va fi împușcat pe loc câte unul la fiecare zece indivizi vinovați de trândăvie.

Răzmerița culacilor în cele cinci raioane ale voastre trebuie strivită fără milă. Interesele întregii revoluții o cer, căci lupta finală cu colacii a început pretutindeni. Trebuie să dăm un exemplu: 1) Spânzurați (și spun spânzurați în așa fel încât oamenii să o vadă) nu mai puțin de 100 de culacilor, bogătani, băutori de sânge cunoscuți. 2) Publicați-le numele. 3) Confiscați-le toate grânele. 4) Identificați ostatecii așa cum v-am indicat în telegrama noastră de ieri. Faceți asta în așa fel încât, în sute de locuri, unul după altul, oamenii să vadă, să tremure, să știe și să spună: îi omoară și vor continua să-i omoare pe culacii însetați de sânge.

Acești vampiri s-au îmbogățit de pe urma nevoilor poporului în timpul războiului; ei au strâns mii și sute de mii de ruble, ridicând prețurile la grâu și la alte produse. Acești păianjeni s-au îngrășat pe socoteala țăranilor ruinați de război, pe socoteala muncitorilor flămânzi. Aceste lipitori au supt sângele celor ce muncesc, îmbogățindu-se cu atât mai mult, cu cât au flămânzit mai mult muncitorimea la orașe și din fabrici.