A-nceput și campania asta electorală… Au apărut deja “colindătorii”… Li se spune “lipitori de afișe” dar au mult mai multe sarcini, iclusiv acelea de distribuitori de sacoșe și alte “produse electorale”…

Iată un bun prilej să inventariem diversele tehnici de manipulare politică.

Sloganul – un exercițiu de manipulare politică

Mai ales într-o campanie electorală, cel mai reprezentativ tip de comunicare politică, unul care ocultează norme, relații, poziționări și identități, este sloganul.

Exemple cunoscute de noi:

Toate au valoare manipulativă, încercând să ascundă atitudinile, relațiile, normele, identitățile și poziționările sociale pe care le provoacă în imaginarul politic.

Tehnicile de manipulare – scheme stabile

Tehnica de manipulare e un pattern, un șablon de organizare a comunicării politice cu publicul, folosind ca instrument mass-media. Tehnica implică organizarea informației, parcurgerea unor etape și folosirea unor stimuli în cadrul Mesajului, cu scopul generării unei reacții sociale.

Iată deci, în continuare, tehnici de manipulare politică.

Identitatea graduală a conspiratorului

Aprilie 2009… Republica Moldova… Cei numiți în continuare Suveranul politic (Guvernul și Președintele Republicii Moldova), urmare a violențelor și demonstrațiilor stradale ale tinerilor, sunt puși în situația de multiplă suveranitate reală. Președintele Voronin e scenaristul manipulării mediatice pentru crearea Conspiratorului, el poziționându-se în rolul de reprezentant al „forțelor Ordinii” și încercând să transmită mesajul că sursa Dezordinii este în afara, și nu înlăuntrul Patriei: este Dezordine pentru că un Conspirator extern i-a manipulat și organizat pe tinerii moldoveni și împreună cu câțiva trădători din interior – desigur șefi ai unor partide din opoziție și oameni de afaceri moldoveni ce au legături cu „foști securiști români”.

Spre deosebire de alte regimuri politice, cele numite acum democratice încearcă să justifice și să prezinte Ordinea socială și politică drept rezultat al „voinței materiale a poporului”, fie ea constatată prin vot, sondaje de opinie sau alte tipuri de anchetă sociologică, indici demografici sau socio-economici. Permanent, poporul e invocat ca aliat al puterii politice, argumente abstracte de genul „binele Poporului”, „Interesul public”, „Interesul general”, sau „Binele Cetățenilor” fiind folosite explicit sau implicit în sprijinul unui competitor politic.

Așa se face că Voronin numește criza puterii în termenii unui „puci la adresa democrației”. În cadrul strategiei de conservare a Puterii, Eroul Salvator – Președintele se auto-construiește prin gestionarea unor universali politice, Conspirația și Unitatea. Așa cum se întâmplă în cazul oricărei revolte, unui agent contestatar dezorganizat, care contestă atât simbolic cât și violent Ordinea de stat, Puterea politică îi opune o strategie mediatică definită la intersecția dintre mitul Conspirației și Mitul Unității.

Președintele Voronin numește contestarea votului din 5 Aprilie 2009 „un atentat la siguranța statului”, atentat coordonat de liderii partidelor de opoziție, ce manipulează și folosesc tinerii pe post de „scut viu” pentru o planificată lovitură de stat „împotriva democrației”, Opoziția și tinerii fiind doar prelungirea „națională” a unei Conspirații externe, organizate din România. Conspiratorii, „fasciști” ce au organizat o lovitură de stat, sunt atât de imorali, încât se ascund în spatele unui grup de tineri naivi pe care, nu-i așa, îi manipulează…

Cealaltă fațetă

În acest timp, Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă definește situația în termeni diametral opuși, din postura de reprezentant al unui partid de opoziție. Astfel, afirmă că Puterea comunistă a falsificat alegerile din 5 Aprilie 2009…

Președintele Salvator re-instituie Ordinea

Conspiratorul este atât Agresorul extern, cât și Trădătorul intern, rețeaua Conspiratorilor pornind din România și având ca prelungire partidele de Opoziție din Moldova, jurnaliști, afaceriști, cu participarea unui Personaj colectiv pe care media guvernamentală îl prezintă în postura Trădătorului. Cei 30 000 de tineri demonstranți sunt, în cel mai rău caz, doar autorii unor acte de vandalism.

Puterea de la Chișinău a folosit o tehnică de imagine bazată pe Aliatul intern (Poporul moldovean) și pe Aliatul extern (instituții internaționale).

Ordinea a fost restaurată prin forța instituțiilor statului, fără victime, Eroul Salvator amenințând că o viitoare contestare a Ordinii va fi urmată de intervenția legitimă în forță, împotriva unor tineri definiți ca „bandiți”.

Manipulatorul politic a folosit o serie de scheme de comunicare, cea mai importantă fiind cea a construcției Conspiratorului. Iar schema era foarte simplă: situația de criză a Puterii politice are nevoie de un Conspirator credibil. Fiindu-i pusă la îndoială legitimitatea, Puterea de Stat identifică o sursă externă a Conspiratorului, căruia îi adaugă o componentă națională – trădătorii de Neam și Țară. Pentru o funcționare eficientă a acestei Tehnici de manipulare, este nevoie de o stratificare a identității Conspiratorului extern pe trei niveluri: un personaj abstract – România, urmat de un personaj cu o identificare inferioară ca și nivel de constituire, dar eficientă la nivel de conținut – Serviciile secrete ale Statului conspirator, iar pentru a credibiliza identitatea Conspiratorului, e nevoie de un personaj politic concret, care să poată fi fotografiat, un trimis al Conspiratorului, de exemplu ambasadorul, căruia i se adaugă o biografie inventată sau eticheta apartenenței la Serviciile secrete ale Statului agresor.

În etapa următoare a construcției, Conspiratorul extern trebuie să aibă corespondenți în interior, conspiratorii interni – Trădători credibili, în persoana liderilor partidelor de Opoziție, jurnaliști și câțiva oameni de afaceri care să ofere imaginea sponsorului Trădător de Neam și Țară. Evident, acest Personaj politic trădător intern trebuie să aibă caracteristicile și identitatea respinsă de imaginarul social al oricărei comunități: el trebuie să fie nu doar trădător, ci și laș, nerecunoscând că este organizator și că are relații cu Serviciile secrete ale Statului agresor, că manipulează demonstranții și se ascunde în mod laș în spatele acestora.