În discuție: „Adevărul despre sistemul monetar-bancar”

întreaga serie de articole

Documentarul „Adevărul despre sistemul monetar-bancar” ne oferă o rază de lumină asupra acestui sistem care, deși atât de important în viața noastră curentă este atât de ocultat… Consider că citarea câtorva din exprimările acestui documentar nu doar că va stârni curiozitatea, dar poate va duce și la dezbateri asupra subiectului…

„Timp de secole, mecanismul financiar a fost ascuns de ochii curioși ai populației. Totuși, impactul acestuia, atât la nivel național, cât și internațional, este probabil insurmontabil, dat fiind faptul că anume sistemul monetar asigură baza dominației internaționale și controlul național. Astăzi când aceste baze sunt zdruncinate de crize, necesitatea unui dialog deschis și onest privind viitorul sistemului monetar nu a fost niciodată mai mare.”

„Statele nu conduc lumea, «Goldman Sachs» conduce lumea.”

„Nu e nici o coincidență în faptul că prosperitatea și falimentul au devenit o problemă ciclică în jurul anilor 1700, atunci când William Paterson a fondat Banca Națională a Angliei – «Bank of England».”

„Sistemul este inerent instabil, acesta fiind efectul puterii internaționale, posedată de părțile dominante, ori, la originea acesteia stă ideea: «Cum aș putea obține ceva din nimic?»”

„Analizele statistice demonstrează că de fiecare dată când un imperiu începe să intre în declin, moneda acestuia se degradează. Nu există nici un ghid privind modul în care funcționează acest sistem. Spre exemplu, un cercetător al postului BBC, implicat în realizarea unui documentar regizat de Robert Peston, a solicitat de la Bank of England «Dacă i se poate explica cum sunt creați banii?». oficialii băncii au răspuns: «Nu».”

„În 2010, în Marea Britanie, totalul banilor aflați în circulație echivala cu cifra de 2,15 trilioane de lire sterline, 2,6% din acest total constituiau numerarul fizic, 53,5 miliarde de lire sterline. Restul, 2,1 trilioane, sau 97,4% din total erau bani ai băncilor comerciale.
3% din totalul de bani e creat de banca centrală, or, în mod esențial, acești bani, spre exemplu, dacă creezi o bancnotă de 10 lire, pot fi vânduți către o bancă care îi va introduce în sistemul ei asincron de transferuri și va fi ținută să restituie acele 10 lire sau să le cumpere, la echivalentul de 10 lire. Acești bani ar putea fi privați de dobândă, dar anume acești bani vor fi transferați către trezorerie, aceasta fiind o formă de acumulare de fonduri pentru guvern. Ea poartă denumirea de «seigniorage».

Seignorage – profitul obținut de stat prin emisie monetară; diferența dintre valoarea nominală a bancnotelor și monedelor în raport cu costul lor de producție.

„În 1948, bancnotele și monedele constituiau circa 17% din totalul banilor. Acest lucru a fost un factor decisiv pentru posibilitatea statului de a finanța reconstrucția postbelică. Asta a inclus și înființarea sistemului național de sănătate. În doar 60 de ani, cota bancnotelor și monedelor s-a redus sub indicele de 3%.”

„Ulterior, totul a fost transpus în format digital și ceea ce folosim azi drept bani nu sunt altceva decât numere digitale, care pot fi create de băncile comerciale din nimic.”

„Banii deținuți în bancă sunt denumiți depozite la vedere. Asta e o noțiune contabilă, utilizată de bănci pentru a crea linii de creditare. Băncile urmează același algoritm atunci când creează împrumuturi. Toți banii păstrați în bancă sunt înregistrări contabile.”

„Cred că un număr impunător de oameni din Marea Britanie au credința că guvernul, sau banca centrală controlează majoritatea banilor aflați în circulație și emit noi bani în circulație, ori, acesta nu e cazul. Băncile private creează vasta majoritate a banilor aflați în circulație și decid modul de alocare a acestora.
Noțiunea oficială a acestor operațiuni contabile este aceea de «banii băncilor comerciale». Atunci când băncile oferă împrumuturi populației, ele creează bani bancari.
Când un consumator rambursează un împrumut, respectivii bani sunt distruși. Băncile rețin dobânda drept profit.”

„Circa 30% dintre respondenți consideră că atunci când îți plasezi banii într-o bancă, ei rămân intacți și în siguranță. E de înțeles, din moment ce fiecare copil are o pușculiță în care continuu introduce bani și în caz de vremuri grele sparge pușculița și ia acei bani pentru a-i cheltui.
Deci, un număr impunător de persoane concep astfel activitatea bancară: banii sunt undeva în siguranță, fiind acolo pentru cazul în care ai nevoie de ei.
Alți 60% dintre respondenți presupun că atunci când îți depozitezi banii, ei sunt transmiși persoanelor care doresc să-i ia cu împrumut. Astfel, am avea o pensionară care continuă să facă economii toată viața și ai cărei bani sunt împrumutați unui cuplu de tineri care dorește să-și cumpere o casă.
În realitate însă, băncile nu acționează așa.

„În esență, e un truc contabil… Băncile creează bani. Ele nu oferă bani cu împrumut… Atunci când o bancă oferă ceea ce numim un împrumut, ea pretinde că ai realizat un depozit… și trebuie să inventeze răspunderea clientului… Anume așa sunt create rezervele de bani.”

(Prof. Richard Werner)

Un supliment:

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

35 thoughts on “În discuție: „Adevărul despre sistemul monetar-bancar”

  1. Magda 2 decembrie 2016 at 15:50

    Mai mult decât atât, nu ne-am clarificat ce s-a întâmplatnu am identificat responsabilul, și nici nu am efectuat reformele radicale necesare, deoarece, în mod eronat, am considerat că, destabilizarea situației, va înrăutăți starea lucrurilor.
     
    ȘI, ȘTIȚI CINE A APROBAT DECIZIILE ANTI-CRIZĂ?
    EXACT ACEIAȘI OAMENI CARE AU GENERAT-O!
     
    ”Consider că ar fi bine să știți că, unele din afacerile acestor întreprinzători, SUNT OMORURILE”.
     
    ”Armele lor sunt moderne, iar gândirea lor, e veche de 2.000 de ani”.
     
    REZISTENȚA CONTRA MONOPOULUI BANCAR.
     
    CIARAN MUNDY: Modul în care circulă banii și îi folosim pentru a crea anumite tranzacții, constituie indici importanți ai felului în care, cu timpul, societatea este segmentată.
     
    Cum folosim banii, în ce scopuri, cine controlează circulația banilor, și punctul lor de destinație, toate…cu timpul, POT TRANSFORMA RADICAL SOCIETATEA (și, nu în bine…)
     
    Există afaceri, ce sunt preferate de anumite tipuri de sisteme monetare, ori, la moment, avem un sistem monetar care preferă afacerile largi și care poate plasa majoritatea activelor acestor afaceri, în zone offshore, fiindcă așa e mai eficient.  
    Însă, situația presupune că banii vor pleca din comunități.
     
    NOEL LONGHURST: Uneori mă uimește faptul că un individ are posibilități limitate de a direcționa banii în propria sa localitate. Nu pot să zic că am câteva economii care le-aș investi în Norwich, care le-aș investi într-o afacere locală.
    NU EXISTĂ UN MECANISM CARE LE-AR PERMITE PERSOANELOR, SĂ INVESTEASCĂ ÎN PROPRIA LOCALITATE.
     
    În schimb, îți depozitezi banii într-o bancă de proporții, și banii tăi sunt direcționați oriunde!
     
    SARGON NISSAN: Cine-mi spune ce-i asta? Cu voce tare, vă rog!
    -E lira Brixton!
    -Cine știe ce-i o liră de la Brixton?
    Aceasta valorează o liră sterlină, deci, poate fi schimbată pentru o liră sterlină.
    SUNT OARE, ACEȘTIA BANI?
    -Da!
    În ce temei? Oamenii o acceptă.
    Sunt peste două sute de magazine, comercianți independenți (care o acceptă).
    Deci, ea poate reprezenta ceva, exact cum am convenit, putem decide ca ea, să fie echivalentul a ceva, și TOTUL DEPINDE DE CONSIMȚĂMÂNTUL NOSTRU COMUN!
    (10….tipul ăsta sugerează, pe bună dreptate, SĂ ÎNLOCUIM ACTUALUL SISTEMUL BANCAR, CU PROPRIUL NOSTRU SISTEM CREAT, ÎN/PE BAZA ÎNCREDERII ȘI-A CONSIMȚĂMÂNTULUI TUTUROR, ADICĂ AL MAJORITĂȚII CELOR CARE VREM SĂ SCĂPĂM DE MONOPOLUL LOR, AL MONDIALIȘTILOR! BUNĂ IDEEA!)
     
    BANCNOTELE ALTERNATIVE.
     
    CIARAN MUNDY: Proiectul Lirei de Bristol e unul captivant, deoarece, odată ce-am început a studia fenomenul banilor, am realizat că nu-l înțeleg suficient de bine atunci când am investit în Lira de Bristol.
    Astfel, am dobândit o anumită experiență atât eu, cât și cei care făceau același lucru.
     
    ÎN REALITATE, NE PUTEM CONSTRUI PROPRIILE SISTEME MONETARE, MENITE SĂ ÎMBUNĂTĂȚEASCĂ RELAȚIILE DINTRE PERSOANELE DIN INTERIORUL ACESTUI SISTEM.  
     
    UN SISTEM ÎN CARE, PERSOANELE MUNCESC PENTRU EI ȘI PROFITĂ DIN/DE PE URMA BENEFICIILOR BOGĂȚIILOR PE CARE LE CREEAZĂ.
     
    Aceste bogății, sunt constant utilizate, pentru a creea relații positive cu persoanele din același sector. Aceste persoane, pot vedea în mod direct, IMPACTUL BANILOR CREAȚI, ATUNCI CÂND ÎI CHELTUIE.   
     
    Dacă voi cheltui 20% din averea mea pentru anumite lucruri, voi vedea direct ce pot genera acești 20%.
    Voi vedea un adevărat efect pozitiv, deoarece persoanele care folosesc acești bani, îi direcționează pentru a face altceva, ceea ce este un lucru bun sau, dimpotrivă, pot fi martorul distrugerii pădurilor locale fiindcă îl plăteam pe tâmplarul local pentru ca el să taie toate pădurile, ori, admir cu adevărat plimbările prin pădure cu câinele meu, deci, posibil să nu-mi doresc ca acest lucru să se întâmple.  
     
    Astfel, ar trebui să ne limităm la ceea ce este normal, iar restul, să fie eliminat ca externalități.
    Însă, externalitățile sunt, de fapt, viața noastră!
    Sunt, ceea ce fac viața în comunitate, mai bună.
     
    Ne-am dorit să atingem anumite scopuri.
    Ne-am dorit să construim o comunitate.
    Ne-am dorit să susținem afacerile independente, să le oferim un statut preferențial în raport cu corporațiile transnaționale, deoarece, dacă acestea ar fi în posesia propriilor bani, și ei ar putea fi folosiți reciproc.
     
    Atunci, n-ar exista problema dispariției lor în largul structurilor de management or offshore, fiind într-un final, plasate într-un cont din Insulele Cayman.
    Atunci când discutăm cu întreprinzătorii, aceștia, pricep cele spuse, la un nivel intuitiv.
     
    Guvernele, deseori, încetează asemenea experimente.
    Bank of England, desigur, ar putea decide că cele menționate reprezintă un REAL pericol pentru lira sterlină.
    Însă, la moment, ea și-a rezervat dreptul de a se expune pe marginea problemei.
    În rezultat, au apărut noi reguli și regulamente, IAR NOI AM ANGAJAT O ECHIPĂ DE AVOCAȚI, ÎNSĂRCINAȚI CU MUNCĂ PRO-BONO, PENTRU A LUCRA, ÎN SPERANȚA CĂ LUCRURILE SE VOR CORECTA, PE MĂSURA POSIBILITĂȚILOR.
     
    (Așa trebuie să facem TOȚI, TOT GLOBUL!
    SĂ SCĂPĂM DE ĂȘTIA, FIE PRIN DAREA ÎN JUDECATĂ, în care vor fi forțați să facă ceea ce trebuie, nu ceea ce vor, cum au fost învățați, experimentând pe noi și pe viitorul nostru, precum animalele de laborator.
    Iar dacă NU, CREEAREA UNUI SISTEM MONETAR PROPRIU, CU MONEDĂ PROPRIE…ca să dăm drumul la agricultură, o șansă micilor întreprinzători/producători/meșteșugari, iar prin ei, locuri de muncă, ca CEVA să înceapă să miște banii în sens pozitiv, direcționați acolo unde e nevoie, NU numai în sens unic, pentru elita bancherilor și/sau a politicienilor, care-și întregesc reciproc punga, făcându-le jocul, asigurându-și trocul, prin legi!
    În felul ăsta, oamenii ar deveni solidari unul cu altul, s-ar ajuta reciproc… cu/de bună-voie, ar da naștere la un număr mare de voluntari, pentru că va exista SPERANȚA că greul nu va dura mult, sistemul devenind altul, condus de oameni onești.)

  2. Magda 2 decembrie 2016 at 20:06

    NOEL LONGHURST: Într-un final, nu cunoaștem care va fi decizia Bank of England.
    Proliferarea largă a alternativelor, este un fenomen normal pe durata crizelor capitaliste.
    În perioada Marii Depresii, am avut o ascensiune a banilor scriptici, în particular, în America de Nord, la fel, erau larg răspândite experimentele economice în Europa.
     
    Majoritatea acestor acțiuni au fost anihilate, fiind declarate ilegale de către autoritățile Băncilor Centrale, precum și de forțele politice care au decis că nu-și doresc promovarea  acestor experimente. (deci, politicul cu bancherul se sprijină reciproc…)
     
    JAMES MEADWAY: Monopolul Statului asupra emisiei monetare, are și aspecte pozitive. Astfel, e facilitat comerțul internațional.
    Marile afaceri, sunt și ele ajutate prin reducerea costului de tranzacționare, însă, afacerile locale și cele individuale, au de suferit!
     
    (deci, sistemul monetar prin monopolul deținut de Stat, este BUN la nivel MACRO, la nivel MICRO însă, pentru afacerile mici, mijlocii, individuale, NU!
    Ei, AICI trebuie lucrat! Să fie un echilibru just, o armonizare!)
     
    În cazul unui sistem monetar, în care regulile valorifică comunitatea și relațiile sociale din comunitate, SE VA ASIGURA O BAZĂ MAI SIGURĂ ȘI MAI DIVERSĂ PENTRU ECONOMIA LOCALĂ.  
     
    PANICA BANCARĂ.
     
    Panica bancară, se manifestă în trei forme:
    1. Clienții băncii își pot retrage banii în numerar. Totuși, aceasta nu va reduce rezerva banilor digitali, ci doar va schimba proprietarul acestora.
    Clienții, de altfel, pot să-și mute banii din marile instituții financiare, spre Bănci mai mici, mai etice, precum uniunile de creditare, Băncile mutuale, sau cooperativele de constucții.
     
    Următoarea invitată, are o rezoluție de revelion, care, afirmă ea, va crea un sistem financiar mai bun.
    2.Rezoluția, ne îndeamnă să ne mutăm banii din marile bănci, spre băncile comunitare locale.
    Transferarea banilor către aceste instituții, va reduce controlul monopolist al celor 5 Bănci majore.
     
    Știrile animate din Taiwan: Cristian a declarat data de 5 noiembrie ca fiind Ziua Transferurilor Bancare. În acea zi, clienții băncilor și-au jurat să închidă conturile bancare, și să depoziteze fondurile, în uniunile de creditare.
     
    3. Al treilea tip de panică bancară, este panica bancară internațională.
    În corespundere cu opinia unui senator american, aceasta este cauza crizei din septembrie 2008.
    La TV, Rep.PAUL KANJORSKI: în acele zile, eram acolo când Secretarul și Președintele Rezervei Federale, au venit și au vorbit cu membrii Congresului despre ceea ce se întâmplă.
    Discutau despre 15 septembrie.
    Iată situația…iar noi, cel puțin nu vorbim despre aceste lucruri.
    Joi, în jurul orelor 11, Rezerva Federală notifică extrageri enorme din conturile bancare.
    În decursul unei ore, cota extragerilor a urcat până la $550 miliarde

  3. Magda 2 decembrie 2016 at 20:10

    Trezoreria, și-a deschis fereastra pentru a da o mână de ajutor, aceasta pompând în Sistem, $105 miliarde, și repede a înțeles că nu poate opri valul.
     
    BĂNCILE S-AU CONFRUNTAT CU O PANICĂ ELECTRONICĂ, FĂRĂ PRECEDENT.
    S-a decis astfel, încetarea operațiunilor, închiderea conturilor bănești, și garantarea lor, cu $250.000 per cont, pentru a stopa extinderea panicii, e ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
     
    Dacă aceștia nu ar fi intervenit, conform estimărilor, la ora 14:00 $5,5 trilioane ar fi retrase din sistemul monetar al Statelor Unite.
    ACEASTA, AR ECHIVALA CU UN COLAPS TOTAL AL ECONOMIEI STATELOR UNITE, iar în decursul a 24 de ore, ECONOMIA MONDIALĂ S-AR FI RUINAT ȘI EA.  
     
    ASPECTELE INTERNAȚIONALE.
     
    Atunci când la nivel internațional, banii sunt transferați dintr-o valută în alta, rezerva monetară se mișcă din Banca Națională a unei țări, spre contul unei bănci străine.
    Băncile străine colaborează cu băncile locale, ceea ce le permite să dețină rezerve monetare străine, deși nu fac parte din schema Băncii Centrale Locale.
    Spre exemplu, atunci când 1.000 lire sterline sunt transferate în euro, o bancă britanică, va negocia rata de schimb cu o bancă din zona euro, raportul fiind de 1,15€ la 1£.  
    Banca britanică, va transfera ulterior cele £1.000 către partenerul băncii europene, în timp ce banca europeană, va transfera 1,150€, din rezerva monetară, către partenerul european al băncii britanice.
     
    SARGON NISSAN: Ce se întâmplă când valutele și ratele de schimb NU MAI SUNT CONTROLATE, care sunt primele consecințe?
    DEPRECIEREA.
    SPECULAȚIA.
    DEZECHILIBRUL.
    În cazul în care mai multe țări ar acumula mai multe, și mai multe? Ce vor dobândi?
    Alte valute, alte valute.
     
    Rezerva monetară trebuie consumată în țara de origine, sau să fie schimbată în altă valută.
    Majoritatea băncilor străine, nu au depozite la vedere în afara hotarelor naționale, și dat fiind acestui fapt, rezervele monetare străine deținute de acestea, nu revin în patrimoniul lor sub formă de depozite.
     
    Atunci când o țară străină înregistrează un dezechilibru comercial (dintre importuri și exporturi), ea, fie acumulează rezerve valutare străine, în cazul unui surplus de exporturi, fie își cheltuie propria rezervă, în cazul unui indice negativ de comerț.
     
    JAMES MEADWAY: Echilibrul comercial este, în mod fundamental, diferența dintre vânzările în exterior, și achizițiile din exterior.
    În cazul Marii Britanii, trebuie să constatăm că, pe o perioadă lungă de timp, aceasta a avut un deficit a ceea ce numim un ”echilibru de comerț vizibil”, care presupune comercializarea de bunuri care pot fi văzute.
     
    Vorbim de bunuri care pot fi recunoscute, lucruri care pot fi puse în containere, adică – mașini, calculatoare, lucruri care le putem vedea în magazin.
    Comerțul cu acestea, înregistrează un deficit substanțial.
    Cred că problema a apărut la începutul anilor 1980, și încă nu s-a epuizat, ci dimpotrivă, s-a extins.
     
    Rezervele monetare străine, nu pot fi folosite pentru a acoperi direct cheltuielile naționale.
    Banii, pot fi cheltuiți doar în străinătate, sau pentru a plăti importurile.
    O țară cu un deficit accentuat al echilibrului comercial, mizează doar pe creditorii săi, în speranța că aceștia, vor cheltui dezechilibrele înregistrate în propriile piețe.

  4. Magda 3 decembrie 2016 at 17:01

    JAMES MEADWAY: Au existat în trecut, propuneri de creare a mecanismelor de egalarea a acestor dezechilibre.
    Astfel, KEYNES, JOHN MAYNARD KEYNES, la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial, a propus ceea ce ulterior a devenit Acordul de la Breton Woods, precum și setul de instituții fondate prin acesta – FMI și Banca Mondială. 
     
    Propunerea, viza formarea unei uniuni internaționale de clearing (de control al transferurilor internaționale).
    Ideea e strâns legată de activitatea de comerț, și NU direct de cea financiară, ori, principiul ei constă în aceea că, odată cu echivalarea echilibrelor comerciale, toți ar urma să efectueze transferuri printr-o singură bancă internațională de clearing, și aceasta, oarecum i-ar forța pe toți să-și reconcilieze dezechilibrele  apărute în economia reală. 
     
    ÎNSĂ, UN ASEMENEA DEZECHILIBRU, NU EXISTĂ!
     
    (Deci, altă gogoașă umflată dată de organismele internaționale – FMI sau Banca Mondială, rămase încă pe loc, exercitându-și funcțiile, în virtutea unui balon de săpun…)
     
    Dezechilibrul comercial al Marii Britanii, constituie £800 miliarde.
     
    RĂZBOAIELE VALUTARE
     
    În esență, ceea ce s-a întâmplat pe parcursul anilor este că, unele țări au acumulat surplusuri comerciale și altele, mari deficite comerciale.
    Țările cu deficit comercial cheltuiau mai mult decât câștigau, astfel, erau forțate să se împrumute cu bani din străinătate, an după an.
    Țările de acest tiă, Statele Unite, Marea Britanie și unele țări europene, nu-și mai pot permite accesarea de noi împrumuturi, or, există două situații de deznodământ.
     
    Dacă ele nu identifică noi soluții de a deveni competitivi, și asemenea exemple au fost înregistrate în unele țări din Europa, capacitatea de plată a propriilor datorii e pusă sub semnul întrebării.
     
    O cale alternativă, pe care am și urmat-o, ar fi întocmirea unui plan credibil de plată a datoriilor. În efect, valoarea unei lire sterline a scăzut cu 25%, cu scopul de a face exporturile mult mai competitive și attractive pentru cumpărătorii străini.
    E ceea ce-am făcut pentru a reechilibra economia națională, și sunt convins că e calea de urmat.
     
    Războiul valutar, la fel de cunoscut sub numele devalorizării competitive, e situația în care țările se confruntă pentru a atinge o rată de schimb valutar, relativ mică.   
    Concomitent cu scăderea valorii unei valute, va scădea și costul real al exporturilor din acea țară.
    Industria națională, înregistrează o creștere a cererii, atât la nivel intern, cât și extern.  
    Aceasta a făcut exporturile britanice aparent mai ieftine, astfel încât, acestea s-au revitalizat un pic.
    Însă, dat fiind faptul că restul lumii e într-o stare deplorabilă, aceasta, se află din nou în scădere. Deci, avem de înfruntat un soi de anarhie, o anarhie în creștere.
     
    E ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, despre ce ne avertiza ministrul de finanțe al Braziliei, atunci când vorbea de războaiele valutare, de guvernele naționale confruntate cu o recesiune majoră care, crezând că o mărire a cotei exporturilor, va înlătura pericolul crizei.  
     
    În cazul în care ne dorim mărirea exporturilor, trebuie să acceptăm o depreciere a valutei naționale. Atunci, bunurile noastre vor deveni mai ieftine și se vor vinde, astfel încât, toți vor fi fericiți.
     
    Problema însă, constă în aceea că deprecierea valutei naționale, duce la scumpirea valutei străine.  Bunurile terților devin mult mai scumpe, și aceasta nu-i face prea fericiți. Aceștia, la fel, recurg la deprecierea propriei valute și astfel, suntem martorii declanșării unei runde de devalorizări competitive.
     
    Pentru a micșora valoarea valutei naționale, Banca Centrală vinde rezerva monetară, pe piața financiară. Banii, în acest caz, sunt creați din NIMIC, PRIN TAPAREA NUMERELOR ÎN MEMORIA UNUI CALCULATOR.
     
    De exemplu, Banca Centrală cumpără rezerve monetare străine. Volumul banilor creați de Banca Centrală este nelimitat, deoarece nu există bunuri predefinite  să garanteze respectiva rezervă monetară.
    Pe toata perioada de folosire a banilor de metal, rata lor de schimb depindea de cantitatea de aur, argint sau bronz, ce se conținea în monedele unei țări.
     
    În mod similar, odată cu apariția banilor de hârtie și a standardului în aur, rata de schimb depindea de cantitatea de aur pe care guvernul promitea să o predea deținătorului de bancnote.
     
    SARGON NISSAN: În termen scurt, cantitatea dată, nu varia considerabil, iar rata de schimb între valute, era relativ stabilă.
    După Cel De-al Doilea Război Mondial, s-a convenit ca valutele țărilor să fie garantate de dolar, iar dolarul să fie garantat de aur.
    Acest sistem a luat sfârșit în 1971.
     
    În final, avem un sistem financiar în care, circulația banilor e haotic organizată, NU există o rată de schimb deoarece NU EXISTĂ UN SISTEM AL STANDARDULUI ÎN AUR PENTRU A O SUSȚINE.  
     
    (Deci, marile, ”mărețele” instituții financiar-bancare, ne pun să jucăm după cum cântă ele, NU după partitură, pe note (adică după standarde) ci, lăutăreste…care cum le vine, și nu de ieri, de alaltăieri, de 45 de ani! Fantastic! Proastă omenirea asta!)

  5. Magda 3 decembrie 2016 at 21:17

    NU EXISTĂ UN SISTEM AL STANDARDULUI ÎN AUR PENTRU A O SUSȚINE, CEEA CE O FACE INUTILĂ.
    În realitate, avem certitudinea că piața financiară va rezolva problema ratei de schimb.
    Faptul că valuta mea valorează mai mult decât a ta, reprezintă o reflecție a economiei tale, relativă economiei mele, or, dacă aceasta influențează valuta, atunci și rata de schimb se va modifica.
    Și, dacă avem nevoie ca cele relatate să se întâmple, atunci se vor realiza.
     
    Totul va decurge ca prin minune, date fiind eficiența pieței și scopul de îmbogățire.
    Restul, e bine cunoscut.
    Valoarea unei valute, în raport cu altă valută, e determinată de piața financiară.
    Dacă mai multe persoane își doresc să cumpere valută, atunci valoarea ei, crește.
    Dacă mai multe persoane își doresc să o vândă, valoarea ei descrește.
     
    Valoarea e stabilită de băncile particulare, or, pe măsură ce acestea cumpără și vând valute, va fi ajustată și rata de schimb.
     
    Ultimul studiu pe care l-am citit, arată că în 2007, pe piața valutară, în fiecare zi erau tranzacționați circa $3,2 trilioane…în fiecare zi…
    Cine știe care e valoarea PIB-lui mondial?
    50? Încă-o dată! Mai mult! 60? E mai apropiat.
    Ideea e că, odată ce ne gândim la volumul schimburilor care au loc în fiecare zi, ne aducem aminte că un an, are circa 260 de zile lucrătoare.
     
    Ne ia doar câteva săptămâni pentru a echivala valoarea globală a tuturor tranzacțiilor economice ce se încheie în fiecare zi, timp de un an.
     
    JAMES MEADWAY: Evident, fiecare din noi, în mod regulat, comercializează valute. Dacă mergem peste hotare, atunci schimbăm valuta națională în valută străină.
    E o formă a comerțului valutar în a schimba lirele sterline, euo, yenii, etc..
    Schimbul decurge regulat, fiind o parte convențională a procesului comercial.
    Corporațiile mari, sunt obligate constant să efectueze asemenea schimburi.
     
    Când oamenii devin suspecți și când afirmă că totul nu e decât o speculație, e momentul în care aceștia înțeleg că valutele mondiale circulă în paralel, și dacă acestea circulă în paralel, atunci va exista întotdeauna oportunitatea de a crea bani din schimburile de valoare și, astfel, se poate specula pe marginea acestora.
     
    În acest caz, vorbim despre un potențial sfârșit al pieței financiare, e acea parte a pieții care încearcă a fi lichidată prin procedeele de impozitare a tranzacțiilor financiare, e acea parte a pieții care produce instabilitate pentru toți.  
     
    CEI INTERESATI ÎNSĂ, ÎȘI DORESC PĂSTRAREA VOLATILITĂȚII PEIȚII, DEOARECE NUMAI AȘA ÎȘI CÂȘTIGĂ BANI.
     
    EI ÎȘI DORESC SĂ ÎNCURAJEZE HAOSUL ȘI ÎL ÎNCURAJEAZĂ PRIN A COMERCIALIZA, A SPECULA…ÎN MODUL ÎN CARE O FAC!
    Către anii 2010, piața de schimburi valutare străine, a ajuns să fie cea mai largă și cea mai lichidă piață din lume, având un efectiv de schimburi zilnice, de $4trilioane.
     
    SARGON NISSAN: Volatilitatea creează necesități.
    Ce efecte generează ea pentru țările mici, în curs de dezvoltare care, instantaneu lucrează cu fluxuri financiare enorme și fluctuante?
    Ce trebuie să facă aceste țări pentru a face față acestei provocări?
    Majorarea producției de bunuri și creșterea cotelor de vânzări, micșorarea prețurilor, și să devină posibil, și mai sărace…
     
    JAMES MEADWAY: Odată ce începem să discutăm despre sistemul internațional, ajungem la concluzii bizare, or, în majoritar, aceasta depinde de încrederea oamenilor în economie, și NU de ceea ce este sau ar trebui să fie realmente, o economie.
     
    Situația de poate schimba destul de rapid, deoarece totul depinde de încrederea unui om particular, că banii sunt oarecum garantați.
    CÂT VA DURA ACEASTĂ ÎNCREDERE, ESTE UN LUCRU INCERT.
     
    Dacă va dispărea această încredere, atunci, piața financiară va suferi schimbări rapide.
    Procesul contaminării financiare, poate avea loc în doar câteva minute, sau chiar secunde.
    Aparența unei economii stabile și robuste, se poate epuiza instantaneu, IAR PIAȚA FINANCIARĂ VA ÎNCEPE SUBMINAREA ECONOMIEI.
    De regulă, problema, depășește situația precară a unei persoane din țara vecină.
     
    MAJORITATEA CRIZELOR ECONOMICE DIN ULTIMII 30 DE ANI, AU FOST CAUZATE DE RETRAGERI MASIVE ALE NUMERARULUI NAȚIONAL, SAU A REZERVEI MONETARE A UNEI REGIUNI.
     
    ACTIVITATEA DATĂ, ADESEA ESTE CARACTERIZATĂ PRIN NOȚIUNEA RĂZBOIULUI FINANCIAR.  
     
    ACEASTA A ADUS BENEFICII SUBSTANȚIALE PENTRU INSTITUȚIILE FINANCIARE MAJORE, GOLDMAN SACHS, spre exemplu!
    Orice mare bancă are de câștigat din aceste categorii de aranjamente, decât să activeze într-un mediu mult mai reglementat.
     
    Aceasta, le-a permis unor persoane să se îmbogățească fabulos.
    Le-a permis piețelor financiare, să se extindă enorm.
     
    ORICARE IMPLICAT ÎN PROCES, E DORNIC DE A VEDEA O LUME ÎN HAOS.
     
    În cazul Marii Britanii, vorbim de un guvern care, destul de fățarnic, deliberat și agresiv, acționează contra oricărei forme de reglementare a piețelor financiare. Însă, nu e cazul unui păpușar care trage sforile din umbră, E MODUL ÎN CARE SE MIȘCĂ LUCRURILE: DELIBERAT, FĂȚARNIC ȘI DESCHIS!
    E LUMEA, ÎN SUBSTANȚA SA PURĂ!
    E VORBA DE ÎMBOGĂȚIREA UNOR PERSOANE, CEEA CE LE FACE EXTREM DE BUCUROASE.
    E O FORMĂ A RĂZBOIULUI ECONOMIC.

  6. Magda 4 decembrie 2016 at 18:13

    NICK DEARDEN: Majoritatea schimburilor produsă în economia globală în ultimii 30 de ani, rezultă din datorii.
    Datoriile lumii a 3-a, care le-au acordat țărilor și băncilor bogate putere și control asupra părților mai sărace ale lumii, unde se află resursele ce le utilizăm.
     
    SITUAȚIA, PE BUNĂ DREPTATE, ESTE COMPARATĂ CU O FORMĂ DE COLONIANISM.
     
    E o modalitate de a exercita DIRECT puterea asupra acelor țări, pentru a le forța să facă ceea ce e în interesul segmentelor mai bogate ale lumii.
    În rezultat, nu numai corporațiile au încasat profituri enorme, devenind uriașe și omniprezente, ci și sectorul financiar a crescut, iar în prezent, banii reali NU sunt creați prin activități de producere, ci prin speculații.
    Banii, sunt creați din bani.
     
    E cea mai profitabilă afacere și, desigur, cea mai largă activitate economică existentă, la moment.
    Pentru a se proteja, țările vulnerabile trebuie să procure rezerve monetare de la țările bogate, care creează acești bani, din NIMIC.
     
    SARGON NISSAN: Primul Guvernator General al Indoneziei, impus de Olanda, e omul care a creat căile comerciale în regiune, le-a fortificat la propriu, prin construirea de cetăți de-a lungul lor, pentru a confrunta flota spaniolă și cea britanică.
    Acest individ, afirma despre dezvoltarea Imperiului și-a comerțului olandez, că nu poate fi conceput un comerț fără război, și nici războiul, fără comerț.
    Bani și putere.
     
    IMPERIALISMUL FINANCIAR.
     
    SARGON NISSAN: Rezervere monetare sunt o modalitate de a te asigura contra cărui pericol?
    SPECULAȚIA. Tu ai zis speculație, atacurile speculative.
    Falimentarea piețelor.
    Baloanele financiare.   
     
    Atunci când o țară cedează unui atac speculativ, i se cere să înlăture regularea imperativă a propriei piețe, și să se conformeze sistemului financiar al părții dominante.
     
    NICK DEARDEN: Marea problemă cu care se confruntă majoritatea țărilor în curs de dezvoltare ajunse în criză debitorială, constă în aceea că, marile puteri mondiale, FMI-ul care, în esență controlează sistemul financiar global, impun ideea că ieșirea din criză începe cu restructurarea economiei, prioritar prin mărirea cotei exporturilor, astfel încât, se câștigă mai mulți dolari orientați spre stingerea datoriei, asumată de regulă, în dolari sau valută străină.
     
    Cu părere de rău, s-a demonstrat că algoritmul nu funcționează.
    În realitate, ȚĂRILE ÎȘI REDUC DRASTIC CHELTUIELILE PUBLICE, ASTFEL ÎNCÂT ÎNCETEAZĂ CREȘTEREA ECONOMICĂ.
     
    Se epuizează potențialul de creștere economică și, în final, ceea ce a produs o țară, e orientat spre export și care ca scop crearea de dolari.
    Ele își onorează datoriile, dar nu-și dezvoltă economiile.
     
    Țările plătesc exagerat de mult pentru acoperirea datoriilor, neglijând sectoarele protecției sănătății, educației, etc..iar datoriile lor, devin în continuare tot mai mari.(ăsta parcă vorbește de România…)  

  7. Magda 4 decembrie 2016 at 18:16

    ȚARA DEVINE UN STAT VASAL, PERMIȚÂNDU-LE MARILOR CORPORAȚII SĂ EXPLOATEZE RESURSELE SALE NATURALE, SAU FORȚA DE MUNCĂ.
     
    IMPERIALISMUL FINANCIAR: EXTINDEREA ȘI MENȚINEREA PUTERII IMPERIALE, PRIN DOMINAȚIE MONETARĂ.
     
    JAMES MEADWAY: Nu e vorba de un secret. Modul în care funcționează lumea și felul în care au loc lucrurile, nu sunt grevate de câteva mistere.
    Totul e suficient de sincer.
    În ultimii 30 de ani, ORICE SEGMENT AL SOCIETĂȚII, A FOST MARCAT CU ETICHETA NEOLIBERALISMULUI.
     
    E ideea unei rate de schimb flotante, reglementarea redusă a activității financiare, interferența minimală a guvernului în activitate pieței financiare și, în mare măsură, e modul cum funcționează lumea.
     
    Urmează instituțiile: cea mai marcantă fiind Fondul Monetar Internațional care, ÎN MOD ACTIV ÎNCURAJEAZĂ STAREA ACTUALĂ A LUCRURILOR.
    Deci, ideea unui păpușar ce acționează din umbră, e exclusă, totul e destul de deschis.
    E ceea ce se întâmplă la moment, și e ceea ce s-a întâmplat în decursul întregii mele vieți adulte.
    E modul în care funcționează lumea, și modul în care unii au devenit extrem de bogați, modul în care s-a produs o concentrație enormă de bogății…
     
    NICK DEARDEN: Atunci când FMI intervine pentru a atenua problemele debitorale ale unei țări, el impune anumite condiții. În anii 1980-1990, aceste condiții erau incluse în Programul de Ajustări Structurale, care are un conținut identic pentru orice zonă, acolo unde este implementat.
     
    Efectul programelor de ajustare structurală, poate fi observat după exemplul Greciei, Portugaliei și Irlandei. Aceste țări sunt instruite să micșoreze cheltuielile din sectorul public, sunt instruite să elibereze piața de comerț și de capital, astfel încât banii să fie extrași și injectați în economie, mult mai ușor.
     
    Ideea constă în încurajarea venirii investițiilor străine, iar toate problemele acelei țări, vor fi soluționate prin aceste investiții.
    În decursul timpului, ipoteza, s-a dovedit a fi nedemonstrată.
     
    ÎN REALITATE, SUNT DISTRUSE INDUSTRIILE NOI CREATE, ȘI CAPACITATEA DE CREȘTERE A ACESTOR ȚĂRI ÎN CURS DE DEZVOLTARE, ELE DEVIN COMPLETALMENTE DE BUNURILE ȘI SERVICIILE PROVENITE DIN ȚĂRILE DEZVOLTATE, PRECUM ȘI DE CAPITALUL STRĂIN.
     
    Fondul Monetar Internațional, este obsedat de ideea că țările trebuie să micșoreze taxele care urmează a fi achitate de corporațiile multinaționale care tind să intre pe piața  locală, pe motiv că ele vor încuraja și alte corporații să investească.
     
    (Nu e obsedat! E dinainte gândit! Numai prin taxe micșorate poate atrage multinaționalele să investească în ”economia” națională făcută PRAF de propriile guverne, pentru a ajunge tocmai la mâna FMI-lui și implicit, a multinaționalelor…)  

  8. Magda 4 decembrie 2016 at 18:20

    Bine-nțeles, și profiturile obținute de aceste corporații multinaționale părăsesc aceste țări la fel de repede, IAR ÎNSĂȘI ȚARA, NU ARE DE CÂȘTIGAT.
    La moment, există țări care nu au taxe fiscale.
     
    Ele nu au fundamentat o bază fiscală astfel încât acestea, sunt și mai dependente de piețele internaționale de capital, de piețele monetare, de crearea datoriilor, ȘI DE ACEEA AVEM MULTE ȚĂRI CĂRORA LE-A FOST JEFUITĂ SUVERANITATEA.  
     
    În efect, e dificil să vezi cum evoluează o societate democratică ATUNCI CÂND GUVERNUL SĂU DEVINE DEPENDENT DE DICTATELE FMI-lui ȘI-AL PIEȚELOR MONETARE, ȘI NU DE POPORUL PE CARE-L CONDUCE.
     
    INSTRUMENTELE FINANCIARE.
     
    SARGON NISSAN: Începând cu anii 1970, observăm o creștere dramatică a fenomenelor ce au un efect stimulativ asupra schimbărilor din sistemul financiar, care au produs aceste afaceri strălucitoare de prelucrare a metalului și-a oțelului.
    În cazul în care nu cunoașteți, vorbesc despre sectorul bogătașilor – CITY OF LONDON.
     
    Pentru a compensa lipsa unor bunuri de referință ce ar garanta rezerva monetară, instituțiile financiare au dezvoltat așa-numitele măsuri de gestionare a riscului, SECURITIZAREA.
     
    JAMES MEADWAY: Securitizarea, ca măsură de stabilizare a întregului sistem, e un set de proceduri și inovații financiare, care s-au accelerat din anii 1970-1980.
     
    SARGON NISSAN: Deci, avem un sistem haotic care necesită administrare, astfel încât se cer inovații.
    Avem nevoie de derivate, opțiuni, futures.
    Avem noi piețe gestionate prin mecanisme volatile.
    Cine știe ce e ”hedging”?
    Răspândirea riscului.
    Gestionarea riscului, asigurarea contra lui, exact.
     
    JAMES MEADWAY: Până nu demult, până în anii 1960, Comisia pentru Securitate și Schimb, ERA SUFICIENT DE STRICTĂ în a statua că, derivatele care nu sunt acoperite de bunuri reale, precum produsele agricole, carnea de porc sau altceva, REPREZINTĂ O ACTIVITATE SPECULATIVĂ, astfel încât era interzisă vânzarea lor.

  9. Magda 5 decembrie 2016 at 20:53

    JAMES MEADWAY: Totul s-a schimbat în 1960. Acum, oricine poate vinde lucruri care nu sunt acoperite de bunuri reale, vândute la un moment dat, în viitor, pe baza fluctuației prețurilor valutare.
    Sistemul de rate de schimb fixat, e în degradare accelerată, la care se adugă și abolirea reglementărilor de stat, astfel încât piața financiară preia controlul cu propriile bunuri, și totul se explică prin ipoteza că, piața o duce mai bine prin auto-administrare, e mult mai stabilă decât în cazul în care statul ar interveni de fiecare dată.
     
    Ipoteza unei piețe eficiente, ideea unei piețe solide și rapide în interiorul căreia toți sunt suficient de informați și precauți la ceea ce fac alții, presupune stabilitate, și reflectă schimbările reale în economie.
     
    Deci, ea nu trebuie administrată prin panici, manii, speculații.
    Nimic din cele enumerate, nu ar trebui să se întâmple.
    Dacă există fluctuații, e pentru că ceva în realitate se întâmplă, iar comercianții și investitorii de pe piața financiară, reacționează.
    ASTA E IPOTEZA UNEI PIEȚE EFICIENTE.
    LA NIVEL PRACTIC, IPOTEZA ȘI-A ÎNCETAT EXISTENȚA ÎN ANUL 2008.
     
    Aparența unei crize atât de mari, a făcut să dispară credința într-o piață autogestionată și stabilă.
    Practicile continuă în prezent, însă, argumentele anterioare au devenit caduce.
    Ei bine, e necesar sau e ok pentru lume.
     
    SARGON NISSAN: În ultima decadă, am avut parte de o nouă inovație, e ceea ce numim swap-ul pe riscul de credit”.
    O metodă de asigurare contra unei companii insolvabile în care ai investit, și în anul 2000, costul acestora, valora mai puțin de $1trilion.
    În 2007, ele valorau $60 trilioane.
    Vorbim de 5 ani.  
     
    JAMES MEADWAY: Și instantaneu, toți suspină ”Ohh!”  
    Obligațiile de plată colaterale create, nu asigură stabilitatea necesară.
    Calculele matematice aferente acestor obligații, sunt aberante.
    Există mai multe riscuri aferente securizării riscului și datoriilor decât am fi crezut.
    Și la moment, privim aceste chestiuni ca fiind inutile.
     
    Încercările de a crea modalități mult mai complexe de regularizare și configurare a pieții financiare, precum și încercările de a face bani ușor, în realitate, au sporit efectul invers celor afirmate de apologeții lor, iar în final, ne-am pomenit într-o criză speculativă.
     
    SARGON NISSAN: În rezultatul acestor efecte adverse, am fost martorii unui fenomen major, UN SECTOR AL ECONOMIEI A CRESCUT PESTE CELELALTE, ȘI ACESTA E SECTORUL FINANCIAR.
     
    Pe când sistemul financiar beneficiază enorm din actuala configurare a sistemului monetar, însuși sistemul e instabil și inechitabil.
     
    BEN DYSON: Ne rămâne să presupunem că, la moment, Bank of England, a garantat monetarul ce-l posedăm prin datorii guvernamentale.
    Guvernul poate garanta promisiunile, prin faptul că poate taxa publicul.
     
    (ca fluturarea unei monede, nu numai prin CAP, dar și prin PAJURĂ, vestitul REVERS al medaliei/monedei…ori a unei arme albe care atacă nu numai dușmanul, dar se poate face sabie și împotriva ta!
    Problema e că, lăsând la o parte explicațiile tuturor, bancherii, ajutați de politicieni, s-au obișnuit să ne arate numai o față a monedei, din care câștigă numai ei, măsluită fiind precum zarurile…pe 6-6, noi mai adaugând unul….)
     
    Deci, se invocă că numerarul e asigurat prin datorii guvernamentale, iar datoriile Guvernului, sunt garantate de posibilitatea acestuia de-a obține mai mult numerar de la public.
     
    NICK DEARDEN: În repetate rânduri, în decursul ultimilor 30 de ani, SUNTEM MARTORII TRANSFORMĂRII DATORIILOR PRIVATE ÎN DATORII PUBLICE, ÎN FINAL, PREȚUL ACESTOR DATORII, E PLĂTIT DE POPORUL ȚĂRII DEBITOARE.
     
    E MOTIVUL PENTRU CARE, REDUCEREA CHELTUIELILOR E NECESARĂ.
     
    SISTEMUL ESTE CREAT PENTRU A FACE ANUMITE PERSOANE, EXTREM DE BOGATE, PE CHELTUIALA CETĂȚENILOR UNEI NAȚIUNI, ȘI-A PLĂTITORILOR DE IMPOZITE.
     
     
    SISTEMUL, MICȘOREAZĂ STANDARDUL DE VIAȚĂ A MAJORITĂȚII OAMENILOR, ȘI REDISTRIBUIE ACESTE BOGĂȚII, CĂTRE CEI PRIVILEGIAȚI.
     
    SARGON NISSAN: Deci, la moment, avem un sistem financiar care, începând cu anii 1970, NU ARE RATE DE SCHIMB FIXE, a cărui hotare financiare, se extind în mod surprinzător, CARE E GESTIONAT DE BĂNCI CENTRALE LIPSITE DE CAREVA PREROGATIVE DE CONTROL, DEOARECE NU MAI EXISTĂ AURUL CE GARANTA VALOAREA BANILOR.
     
    ÎN MOD HAOTIC, STATELE SUNT IMPUSE SĂ UȘUREZE POVARA BĂNCILOR.
    TREBUIE SĂ LE OFERE ÎMPRUMUTURI , DE ORICE VALOARE.
     
    Istoria arată că, sistemele financiare erau create pentru a concentra puterea monetară internanțională, și avantajele ei de dominare.
     
    ACEASTĂ PUTERE, E APĂRATĂ CU ÎNVERȘUNARE, ȘI ÎN CONTINUĂ EXPANSIUNE.

  10. Magda 6 decembrie 2016 at 21:48

    Filmări, alternative:
     
    ”Afirm existența, și vă vorbesc despre incredibilul strigoi.
    Un drapel american e ars în cadrul demonstrației.
    Atât președintele Johnson, cât și Francisco Franco, au fost umiliți.
    Un nou protest public a adăugat presiune asupra relațiilor dintre Spainia și SUA.”  
     
    ”-Ordine în sala de judecată, ordine în sala de judecată!”
     
    La TV, maimuța tembelă, atee și satanizată, care-și schimbă culoarea ochilor, precum cameleonul, în funcție de ce tip de drac îl stăpânește – George Bush jr.unde, chiar în filmarea asta, pare nefiresc…cu ochii total negrii, fără a se sesiza albul ochilor, retina, etc…parcă peste mecla lui, i-a fost suprapusă o mască care-l PREIA cu TOTUL și care-l stăpânește strașnic, exact ca-n filmul ”Spiderman” unde, forța malefică, dătătorare de forță fizică și de putere de dominare era neagră, și-l cuprindea pe cel care dorea controlul și puterea absolută, devenind UNA cu acea forță.
    În cazul de față, nu se dezice de ea, nu se dezbară de ea, nici nu-și dorește, chiar dacă toate clopotele bisericilor i-ar dăngăni la cap toate, deodată: ”Vreau ca toți americanii și întreaga lume să știe…. America nu ia în considerație convențiile de război sau regulile moralității. ”
     
    REFORMA VALUTARĂ INTERNAȚIONALĂ
     
    JOSH RYAN COLLINS: Mi-aș dori să văd o nouă monedă, asigurată prin valori rare, valori de care, cu adevărat avem nevoie și pe care într-adevăr le prețuim.
    De exemplu energia sau energia regenerabilă, astfel încât o monedă garantată de unitatea de kilowatt-oră, ar fi extrem de interesantă.  
     
    Trebuie să începem a prețui lucruri care sunt rare și de care avem nevoie pentru a supraviețui ca rasă umană, pentru mult timp.
    Garantarea unei monede internaționale cu așa-ceva, ar genera investiții enorme în energie regenerabilă, dacă aceasta ar fi unitatea de referință primară.
     
    O altă opțiune, ar fi COȘUL VALUTAR, prin care s-ar amesteca valoarea diferitelor valute, cu scopul de a crea o monedă solidă în care oamenii ar avea încredere.
     
    Probabil, o idee mai bună ar fi crearea unui COȘ DE BUNURI  ce ar asigura moneda internațională.
     
    JAMES MEADWAY : Dacă ar fi posibil ca, la nivel internațional să se reușească unificarea tuturor acestor economii competitive pentru a redacta un acord, similar Acordului de la Breton Woods, aceasta ar permite, spre deosebire de cel de Breton Woods, raportarea anumitor valute la careva bunuri din coș, specifice acestor economii naționale.
    Dacă ne-ar reuși acest plan, ATUNCI LUCRURILE S-AR NORMALIZA, și am putea vedea cum se face ordine în macroeconomia mondială, ordine care, la moment, LIPSEȘTE!  
     
    DIFICULTATEA ACESTUI PLAN, ESTE MOTIVATĂ POLITIC.
    Cine oare, va putea face una ca asta?
    Care e forța care va asigura realizarea acestui deziderat?
     
    CREAREA UNUI SISTEM MONETAR, CARE E DEOPOTRIVĂ ECHITABIL ȘI STABIL, POATE FI REALIZATĂ!
     
    PENTRU CE EXISTĂ ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE, DACĂ NU PENTRU ACEST SCOP?
     
    REFORMA MONETARĂ INTERNAȚIONALĂ
     
    BĂNCILE, SUNT AFACERILE CĂRORA LI SE ACORDĂ CELE MAI MARI SUBSIDII DIN LUME, ÎN PARTICULAR, PROTEJATE DE STATE.
     
    ATÂTA TIMP CÂT PENTRU NOI SE EPUIZEAZĂ BANII, BĂNCILE PRIVATE, CONTINUĂ SĂ PROSPERE.
     
    SITUAȚIA SE DATOREAZĂ FAPTULUI CĂ BĂNCILE, BENEFICIAZĂ DE CEA MAI MARE SUBSIDIE, LICENȚĂ DE A CREA BANI.
     
    Greu de crezut? Martin Wolf, șef-edito la Financial Times, afirma recent: ”Esența sistemului monetar contemporan constă în crearea banilor din NIMIC, prin împrumuturi nechibzuite.”
     
    Ați auzit bine. Băncile private creează bani, din NIMIC.
    Ulterior, ne împrumută acești bani și solicită dobânzi suplimentare.
     
    Dacă vreodată ați fost curios să vedeți de ce clădirile băncilor din întreaga lume sunt mai înalte decât orice palat sau turn, acum ați obținut răspunsul.
     
    Băncile însă, nu imprimă bani prin utilizarea unor imprimante secrete din subsolurile lor, ele nu au nevoie de așa-ceva.
    Similar, multor lucruri din prezent, IMPRIMAREA BANILOR, A DEVENIT DIGITALĂ.  
    Prin popularizarea cardurilor de debit, transferurilor electronice și internet banking, am ajuns ca, doar 3% din banii britanici să fie bancnote de hârtie sau monede de metal.
    CELELALTE 97%, SUNT STOCATE ÎN CALCULATOARE.
     
    Banii electronici, sunt convenabili pentru orice individ, DAR ÎN MOD SPECIAL SUNT CONVENABILI PENTRU BĂNCILE PRIVATE, DAT FIIND CĂ ELE POSEDĂ, GESTIONEAZĂ ȘI CONTROLEAZĂ ÎNTREGUL SISTEM MONETAR DIGITAL.
     
    Și ce fac cu acest privilegiu special? Oare direcționează acești bani, rezerva sangvină a unei națiuni, către obiectele sociale, precum spitalele, școlile, universitățile sau transportul public? NU, DACĂ NU AU DE CÂȘTIGAT DIN ASTA. 
       

  11. Magda 8 decembrie 2016 at 20:30

    Ei folosesc licența lor pentru a specula cu banii nou creați pe piața financiară și pentru a spori costul locuințelor, dincolo de posibilitățile oamenilor ordinari, prin pomparea a sute de miliarde de lire sterline, în ipoteci riscante.
      
    E modul în care băncile au cauzat criza financiară, și acum, noi suntem rugați să plătim pentru ea.
    Dacă nu ne permitem să administrăm spitale și să construim școli, ne putem oare permite să oferim subsidii industriei financiare?
     
    AR TREBUI SĂ TRĂIM MAI MODEST, PENTRU CA BANCHERII SĂ AIBĂ MAI MULT?
     
    E RIDICOL, ȘI A VENIT TIMPUL SĂ ÎNCETEZE!
     
    BĂNCILOR PRIVATE NU LE POATE FI ÎNCREDINȚATĂ PUTEREA ASUPRA ÎNTREGII ECONOMII.
     
    TREBUIE SĂ DEPOSEDĂM BĂNCILE DE PUTEREA DE A CREA BANI, DIN NIMIC!
     
    ACEASTA, LE-AR ÎMPIEDICA SĂ CAUZEZE O NOUĂ CRIZĂ FINANCIARĂ, și ar face posibil să ne permitem acele servicii sociale cruciale, de care avem nevoie.
     
    DEMOCRATIZAREA REZERVEI MONETARE.
     
    SARGON NISSAN: Cum arată un sistem financiar progresiv?
    Și vreau să aud opiniile voastre.
    Cine crede, spre exemplu, că ar trebui să le interzicem băncilor să creeze bani?
     
    BEN DYSON: Controlul asupra modului de creare și folosire a banilor, e o problemă democratică.
    La moment, avem sectorul bancar, care nu răspunde decât față de propria persoană și care, anual creează  circa £200 miliarde de putere de cumpărare nouă, ȘI DECIDE ÎN CE SEGMENT AL ECONOMIEI VOR FI INVESTIȚI ACEȘTI BANI.
     
    SIMON DIXON: Reformatorii sistemului financiar, consideră că întreaga rezervă monetară trebuie să aducă beneficii publicului, și să nu fie creată de o organizație privată, sub formă de datorii.  
     
    JOSH RYAN COLLINS: Democratizarea rezervei monetare, presupune restituirea puterii de a crea și aloca bani în mâinile poporului, și revocarea acesteia de la organizațiile private, instituții care, realmente, NU REPREZINTĂ POPULAȚIA, care nu-s responsabile, în sens democratic, față de popor.

    Băncile, NU sunt responsabile în sens democratic…ele răspund față de acționari, și doar în fața lor!
     
    Ele sunt susținute (în schimb…) de noi, de către plătitorii de impozite însă, NU RĂSPUND ÎN FAȚA NOASTRĂ! SITUAȚIA E ABERANTĂ!
    Astfel, odată cu democratizarea sistemului monetar, acesta, va fi supus aceleiași discipline, precum și sistemul educațional, sistemul seriviciilor medicale, sau oricare alt segment de interes public.
     
    NU EXISTĂ MOTIVE PENTRU A TRATA ACEȘTI BANI, ÎN MOD DIFERIT.
    E un serviciu fundamental, de care avem nevoie oricare dintre noi.
    Nu pot supraviețui fără destui bani, nimeni nu poate.
     
    Astfel, sistemul NU poate fi controlat doar de cătrea această mică elită a marilor bănci din Marea Britanie. AVEM NEVOIE DE UN SISTEM DIFERIT.
     
    SIMON DIXON: Considerăm că activitatea de suplimentare a unei națiuni cu bani, trebuie separată de activitatea bancară.
     
    BEN DYSON: Avem nevoie de reîmprospătarea acelei legi din 1844, PENTRU A FACE DIN BANII DIGITALI, BANI REALI!
    Banii pot fi în continuare electronici, însă e necesar să fie clasificați ca BANI.
     
    JOSH RYAN COLLINS: Ne dorim că băncile, să fie tratate EXACT ca orice altă companie privată din economie, să fie supuse disciplinei comerciale.
     
    SIMON DIXON: Problema e că, la moment, AVEM ACEST MODEL HIBRID, în care NU avem control asupra felului cum se cheltuie banii, dar care îi creează, și de care depinde crearea banilor noștri.  
     
    BEN DYSON: Suntem în permanență îndatorați. Vor rămâne îndatorați pentru întreaga viață, iar tinerele generații, au o perspectivă mult mai sumbră decât generația vârstnică.
     
    ANN PETTIFOR: Recent, am citit un Raport al Programului de Mediu al Națiunilor Unite, care zice că anual, avem nevoie de $2 trilioane.
    Două trilioane…vă puteți imagina cum arată 2 trilioane?
    E o groază de bani!
    Două trilioane anual, pentru a finanța înverzirea  economiei, pentru a renunța la carbonul otrăvitor care-a poluat atmosfera, în favoarea unor alternative ecologice.
     
    Atunci când, în anii 2007-2009 au falimentat băncile, atunci am aflat de la Bank of England, nu de la mine, că într-un an, AM ACUMULAT $14 TRILIOANE PENTRU A REFINANȚA BĂNCILE.

  12. Magda 9 decembrie 2016 at 20:01

    ANN PETTIFOR : Deci, în comparație cu cele 2 trilioane, refinanțarea ecosistemei, nu e ceva extraordinar.
     
    JOSH RYAN COLLINS: Acest model nu are niciun sens, nici din perspectiva unei piețe libere, deoarece, aceste bănci sunt monopoliste, acestea au acaparat crearea creditelor, astfel încât, ele nu se supun regulilor de disciplină a pieței.
    Concomitent, acestea NU produc careva beneficii sociale, sau de mediu.
     
    ANN PETTIFOR: Toți acești bani, ne-ar permite să facem ceea ce putem și, odată ce putem înțelege asta, VOM PUTEA FACE BANII, SĂ LUCREZE PENTRU NOI.
     
    BEN DYSON: PUTEREA DE-A CREA BANI E ATÂT DE IMPORTANTĂ, ÎNCÂT TREBUIE SĂ AVEM GRIJĂ CINE O POSEDĂ.
     
    Dacă e cineva care va beneficia din crearea banilor, atunci, acesta va crea mai mulți bani decât are nevoie economia.
     
    ACELAȘI LUCRU SE VA ÎNTÂMPLA, DACĂ ACEASTĂ PUTERE VA FI CEDATĂ POLITICIENILOR.   
     
    E CERT CĂ NU POȚI AVEA ÎNCREDERE ÎN POLITICIENII CARE, ÎN ACELAȘI TIMP VOR ÎNCERCA SĂ-I SATISFACĂ PE VOTANȚI, ȘI SĂ DEȚINĂ PUTEREA DE A CREA BANI.  
     
    E UN REAL CONFLICT DE INTERESE.
     
    Ce putem face cu adevărat, e să o cedăm unuia care nu se află în conflict de interese, O ENTITATE INDEPENDENTĂ, TRANSPARENTĂ ȘI RESPONSABILĂ.
     
    Banii, pot fi alocați, conform necesităților și doleanțelor populației.
    Ar putea fi create sisteme de alocare directă și democratică, a fondurilor.
    O rețea și reguli, pot fi instituite pentru a încorpora teoria economică, cu cererea reală de bani și scopul emiterii lor.
     
    Guvernul, nu ar avea acces la sume largi de bani pentru a finanța conflicte armate, fără a avea permisiune populației.   
     
    Am putea monitoriza, cu maximă precizie, cum e folosită puterea de a crea bani.
    Am putea vedea câți bani sunt creați, și cum sunt distribuiți.
    Aceasta, în esență, e metoda prin care obținem controlul asupra puterii de a crea bani, și am putea opri abuzarea de ea.
     
    ANNE BELSEY: Partidul Reformei Bănești, a fost creat în 2005, imediat după alegerile generale din 2005.
    Ideea partidului, este de a creea un nucleu fundamental asupra căruia toți ar cădea de acord.
    Ar putea exista discrepanțe pe alte subiecte, e și corect, există diferite căi de abordare, insă, ideea centrală e a găsi cel mai mic numitor comun, pentru a atrage oameni cu viziuni diferite.
     
    Alegerea în Parlament nu e scopul nostru, scopul constă în abordarea problemei reformei monetare, astfel încât oamenii să înceapă să vorbească despre ea.
     
    SIGURANȚA BANCARĂ.
     
    BEN DYSON: Băncile, NU ar trebui să aibă dreptul de a risca cu banii noștri, fără a avea permisiunea noastră.
     
    Astfel, ele, ar trebui să ne ofere două categorii de conturi curente bancare.
     
    Unul, să fie un cont sigur, un cont pentru efectuarea tranzacțiilor, BANII PLASAȚI PE ACEST CONT, NU VOR PUTEA FI ÎMPRUMUTAȚI DE BANCĂ.
    Ei nu sunt supuși la careva riscuri.
     
    Celălat, ar fi un cont de investiții, în care ne plasăm banii pentru o anumită perioadă de timp.
    Banca, ar avea dreptul să-i preia, pentru a investi.
    Plusul acestui sistem constă în aceea că, atunci când o bancă falimentează, banii plasați în contul de siguranță, în continuare vor rămâne acolo, fiind degrevați de riscuri.
     
    Astfel, am putea mișca toate conturile de siguranță la altă bancă, care e în continuare solvabilă.
    Acele persoane care au făcut plasamente în conturile de investiții, nu pierd totul, ci vor avea de așteptat parcurgerea procedurii standarde de faliment, pentru a afla câte din activele băncii, le vor reveni.
     
    În efect, Statul nu va fi ținut să finanțeze băncile, iar băncilor, li se va permite falimentarea.  
     
    JOSH RYAN COLLINS: Sistemul, ar corespunde formei în care e perceput de oameni, adică, dacă îți depozitezi banii în Bancă, aceștia sunt cu adevărat în siguranță, cel puțin așa se credea până la criza din 2008.
     
    Există un larg spectru de oportunități pe care, la moment, nu le valorificăm și, ceea ce mă deranjează, NICI NU EXPERIMENTĂM, FIIND CONȘTIENȚI CĂ SISTEMUL ACTUAL ESTE FUNDAMENTAL DEFECTUOS.
    AM SUFERIT CEA MAI MARE CRIZĂ DE LA SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, REALMENTE, DE LA 1930.
     
    AVEM UN SISTEM ÎN CARE, CEI CARE CREAZĂ BANI SUNT SUSȚINUȚI ORICUM, DE NOI…
     
    La moment, AVEM CEA MAI ORIBILĂ SITUAȚIE POSIBILĂ, motiv pentru care, trebuie să gândim o alternativă cardinală.

  13. Magda 11 decembrie 2016 at 20:29

    BEN DYSON: Astfel, atunci când vorbim despre viața de după reformă, nu vorbim despre imposibilitatea de a lua împrumuturi, nu vorbim despre faptul că va trebui să economisim timp de 50 de ani, pentru a cumpăra o casă.
     
    Ideea nu presupune că nu ne vom permite să o casă ce depășește de 10 sau de 20 de ori venitul nostru, însă, pe de altă parte, vorbim de faptul că o casă, n-ar trebui să coste de 10 sau 20 de ori mai scump, decât acest venit.
     
    Imobilele ar trebui să fie accesibile, similar altor bunuri.
    În continuare, am putea să ne permitem o finanțare ipotecară.
    Să obținem un credit pentru procurarea unui automobil.
    Afacerile, în continuare ar beneficia de investiții.
     
    Totul s-ar rezuma la ideea, că datoria nu ar fi atât de mare.
    Ea nu ar fi o problemă atât de mare a vieților oamenilor.
     
    BANKING-UL DE TIPUL, PERSOANĂ LA PERSOANĂ (peer to peer)
     
    SIMON DIXON:Acest tip de banking, există de ceva timp. În esență, e un eBay al banking-lui care permite împrumutaților și împrumutătorilor, să creeze o piață.
    Dobânda oferită de cel mai mare împrumutător de tipul ”peer to peer”, Zopa, este de 0,7%.
     
    Riscul e minimizat prin fondurile comune astfel încât, fiecare contribuție a investitorilor pentru un anumit împrumut, rămâne minimală.
     
    NOEL LONGHURST: Există un site destinat schimbului valutar, care permite evitarea sistemului bancar sau a celui de schimb valutar, intermediat de bănci, unde totul se desfășoară de la persoană, la persoană.
     
    Consider că, multe din schimbările ce vor implica valutele, banii la general, se vor datora impactului internetului.
    Intuiesc că vom vedea mult mai multe sisteme similare.
    Vom vedea și mai multe aplicații și accesorii pentru telefoane, decât ne-am putea imagina, și cred că abia e începutul.  
     
    IMPEDIMENTELE REFORMEI.
     
    Problema reformei monetare, istoric vorbind, a fost întotdeauna un subiect sensibil, deoarece emană putere, bunăstare, și privilegii incredibile.
    Într-o perioadă în care abordarea științifică este atât de apreciată, nu există justificative de a plasa sub marca taboo, mecanismele și implicațiile proceselor monetare.
     
    În calitatea de cetățeni democrați, AVEM DREPTUL DE A CERE UN SISTEM MONETAR STABIL ȘI BENEFIC PENTRU SOCIETATE.
     

  14. Magda 11 decembrie 2016 at 20:32

    JOSH RYAN COLLINS : Influența băncilor, este destul de mare. Bănuiesc că ele, vor refuza asemenea modele, deși vorbim despre un fundament mult mai stabil pentru activitatea bancară.
     
     
    BEN DYSON: Guvernul de coaliție, a instituit o Comisie independentă privind activitatea bancară.Scopul ei este de a concepe recomandări pentru Guvern, privind modul în care poate fi reparat sectorul bancar.
    Misiunea ei, include identificarea unui mod de evitare în viitor a necesității de refinanțare a băncilor.
     
    Atunci când Comisia își desfășoară întâlnirile publice, la fiecare din aceste întâlniri, participă cel puțin 3 reprezentanți ai marilor bănci. E o relație bizară.
    Dacă ai vrea să îmbunătățești reglementările în construcții, nu ai angaja un văcar constructor care-ar ridica o construcție ce s-ar surpa.  
    Și-atunci, DE CE SĂ CEREM SFATURI BĂNCILOR, ATUNCI CÂND DISCUTĂM DESPRE REFORMA BANCARĂ?
     
    Comisia, a recomandat două mari reforme:
    Prima presupune implementarea unui sistem mai vast de absorție a capitalului și-a pierderilor. Măsura e complementară celor propuse de Acordul Basel III, ce va face ca sistemul bancar britanic, să nu difere de cel al Europei.
     
    A doua recomandare, viza restricționarea activității de retail bancar. Deși descrisă ca dură, măsura ar putea aduce beneficii băncilor, deoarece instituțiile financiare de tip retail, vor fi supuse unor reglementări de capital, mai lejere în raport cu băncile de investiții.
     
    EXISTĂ ACEASTĂ RELAȚIE CONFORTABILĂ DINTRE GUVERN ȘI BĂNCI.
     
    Pe timp de plină criză, am vorbit cu cineva care lucra la Trezorerie și aceasta mi-a spus că, fiecare a doua persoană cu care interacționa, aceasta, lucra pentru una din marile bănci.
     
    Astfel, atunci când vine timpul de a decide dacă o bancă va falimenta sau va fi salvată, care va fi recomandarea oferită de cineva care activează în acea bancă?
     
    ANN PETTIFOR : Am o serie de scrisori expediate de mulți politicieni de-a lungurl anilor. În realitate, nu primești decât scrisori în care nu se spune nimic, decât ”Vă mulțumim!”, ”Vă mulțumim pentru scrisoare, pentru DVD. Le vom studia.”
     
    Sau, în cazul scrisorilor adresate Primului-ministru, acum câțiva ani în urmă, se indica: ”Vă mulțumim pentru scrisoare, aceasta a fost remisă către Trezorerie care, indubitabil va răspunde la apelul Dvs.”
    Și desigur, aștept în continuare de 2 ani, un răspuns de la Trezorerie.
     
    David Cameron, e fiul unui broker ce lucrează la Panmure Gordon.
    Tatăl lui Nick Clegg, adjunctul premierului britanic, era președintele United Trust Bank.
    Nick Clegg, era anterior angajat în sectorul bancar.
     
    18 din cei 23 de membri ai Cabinetului de miniștri, sunt milionari.
    1% din cetățenii britanici, sunt milionari, însă 78% din miniștri, sunt milionari.
     
    ”Aceasta este stația de alimentare a frăției bancare!”
     
    Bilanțul financiar al băncilor, depășește de patru ori valoarea PIB-lui britanc, echivalând cu £6 trilioane. Ele țin ostatici, membrii publicului.
     
    Averea lor a devenit atât de mare prin specularea cu sistemul financiar, ÎNCÂT AM AJUNS LA PUNCTUL CRITIC, UNDE COLAPSUL UNEI SINGURE BĂNCI, POATE RUINA ÎNTREAGA ECONOMIE.
     
    Nu le putem permite băncilor să continue să activeze ca în trecut, deoarece nu vom vedea decât mai multe datorii, mai multă sărăcie, mai multă inechitate și o nouă criză în următorii 5, 10 ani pentru care va trebui din nou să plătim.
     
    ANN PETTIFOR : În ultimă instanță, e o problemă politică, DEOARECE REFORMELE RECLAMATE, POT FI INIȚIATE DOAR DE PARLAMENT.
     
    Nu avem nevoie de un act legislativ voluminos, Parlamentului doar i se cere să le interzică băncilor de clearing să creeze noi bani, bazați pe datorille împrumutaților. Opriți-le!
     
     
    Acesta este George, el lucra la o bancă din City of London.
    Însă, într-o zi, fără a fi preîntâmpinat, banca lui George a falimentat.
    Din fericire, Guvernul a salvat banca și George și-a păstrat postul, dar guvernul hapsîn, a cerut ceva în schimbul acestui ajutor – A CERUT MAJORAREA IMPOZITULUI PE SALARIUL ȘI PREMIILE LUI GEORGE.
     Pentru cineva care are un mod de viață atât de scump ca George, un atare șoc, poate fi devastator.
    Acum, George suferă pentru a-și permite chiria apartementului său riveran din centrul Londrei.
     
    Anvelopele instalate pe Aston Martin-ul său, se subțiază și abia corespund standardului legal.
    Dacă situația lui George nu se va îmbunătăți sau dacă cineva ca tine, nu-l va ajuta, atunci George, va fi forțat să ocolească croitorii de pe Savile Row, și să-și cumpere un costum de la Topshop, sau Next.
    Și dacă George ar avea ceva de celebrat, acesta nu și-ar putea permite șampania cu care ar putea sărbători.
    George nu e singur.
    Mulți suferă la fel.
    Nimeni nu știe când vor reveni timpurile bune.
    Însă, cu ajutorul tău, George își poate schimba viața.
    O simplă donație lunară, poate aduce o rază de lumină în viața lui George.
    Doar 395£ l-ar putea ajuta să celebreze micile sale realizări, cu o sticlă de șampanie Crystal. 900£, ca să-și cumpere nu nou set de anvelope pentru Aston Martin, 2000£ pentru a-și recupera stima de sine, cu un costum de pe Savile Row. Doar 200£ ar achita cina lui George și-a prietenelor sale, cu un surplus de 200£ pentru achitarea băuturilor.
     
    Prin adopția unui bancher, nu vei asigura doar suportul pentru un tip ca George, aflat în dificultate, ci vei susține și barurile sofisticate din City of London, fabricanții mașinilor de lux din Italia, precum și croitorii de lux de pe Savile Row.
     
    Îți vei satisface datoria patriotică, prin susținerea celei mai mari industrii britanice, aflată în timpuri de mare dificultate.
    Și atunci, când vor reveni timpurile bune, iar George își va recăpăta premiile, taxele plătite de acesta, vor contribui la finanțarea serviciilor publice, de care voi, rău-platnicilor, sunteți dependenți.
    Astfel, până revin vremurile bune pentru George și pentru cei ca el, vă oferiți să donați azi?”
     
    Sfârșit.  

  15. Magda 12 decembrie 2016 at 21:32

    UnCheșule,
    E cel mai bun, cel mai complex documentar pe care l-am urmărit până acum, referitor la sistemul bancar !
    L-am urmărit cu interes și, mi-am dat seama că se poate face ceva în privința asta, adică se pot schimba unele lucruri, numai să se vrea!
    De la noi, dintre cei foarte puțini (din sistem) care-ți citesc blog-ul și articolele, ar fi interesat să pună pe masa politicienilor un proiect de lege, ceva…care să facă mai OMENOS, MAI PERMISIBIL sistemul monetar, pentru majoritatea oamenilor?

    Sau, ca și la britanici N-AI CU CINE fiindcă majoritatea politicului este foarte bogat?

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.