În discuție: „Adevărul despre sistemul monetar-bancar”

întreaga serie de articole

Documentarul „Adevărul despre sistemul monetar-bancar” ne oferă o rază de lumină asupra acestui sistem care, deși atât de important în viața noastră curentă este atât de ocultat… Consider că citarea câtorva din exprimările acestui documentar nu doar că va stârni curiozitatea, dar poate va duce și la dezbateri asupra subiectului…

„Timp de secole, mecanismul financiar a fost ascuns de ochii curioși ai populației. Totuși, impactul acestuia, atât la nivel național, cât și internațional, este probabil insurmontabil, dat fiind faptul că anume sistemul monetar asigură baza dominației internaționale și controlul național. Astăzi când aceste baze sunt zdruncinate de crize, necesitatea unui dialog deschis și onest privind viitorul sistemului monetar nu a fost niciodată mai mare.”

„Statele nu conduc lumea, «Goldman Sachs» conduce lumea.”

„Nu e nici o coincidență în faptul că prosperitatea și falimentul au devenit o problemă ciclică în jurul anilor 1700, atunci când William Paterson a fondat Banca Națională a Angliei – «Bank of England».”

„Sistemul este inerent instabil, acesta fiind efectul puterii internaționale, posedată de părțile dominante, ori, la originea acesteia stă ideea: «Cum aș putea obține ceva din nimic?»”

„Analizele statistice demonstrează că de fiecare dată când un imperiu începe să intre în declin, moneda acestuia se degradează. Nu există nici un ghid privind modul în care funcționează acest sistem. Spre exemplu, un cercetător al postului BBC, implicat în realizarea unui documentar regizat de Robert Peston, a solicitat de la Bank of England «Dacă i se poate explica cum sunt creați banii?». oficialii băncii au răspuns: «Nu».”

„În 2010, în Marea Britanie, totalul banilor aflați în circulație echivala cu cifra de 2,15 trilioane de lire sterline, 2,6% din acest total constituiau numerarul fizic, 53,5 miliarde de lire sterline. Restul, 2,1 trilioane, sau 97,4% din total erau bani ai băncilor comerciale.
3% din totalul de bani e creat de banca centrală, or, în mod esențial, acești bani, spre exemplu, dacă creezi o bancnotă de 10 lire, pot fi vânduți către o bancă care îi va introduce în sistemul ei asincron de transferuri și va fi ținută să restituie acele 10 lire sau să le cumpere, la echivalentul de 10 lire. Acești bani ar putea fi privați de dobândă, dar anume acești bani vor fi transferați către trezorerie, aceasta fiind o formă de acumulare de fonduri pentru guvern. Ea poartă denumirea de «seigniorage».

Seignorage – profitul obținut de stat prin emisie monetară; diferența dintre valoarea nominală a bancnotelor și monedelor în raport cu costul lor de producție.

„În 1948, bancnotele și monedele constituiau circa 17% din totalul banilor. Acest lucru a fost un factor decisiv pentru posibilitatea statului de a finanța reconstrucția postbelică. Asta a inclus și înființarea sistemului național de sănătate. În doar 60 de ani, cota bancnotelor și monedelor s-a redus sub indicele de 3%.”

„Ulterior, totul a fost transpus în format digital și ceea ce folosim azi drept bani nu sunt altceva decât numere digitale, care pot fi create de băncile comerciale din nimic.”

„Banii deținuți în bancă sunt denumiți depozite la vedere. Asta e o noțiune contabilă, utilizată de bănci pentru a crea linii de creditare. Băncile urmează același algoritm atunci când creează împrumuturi. Toți banii păstrați în bancă sunt înregistrări contabile.”

„Cred că un număr impunător de oameni din Marea Britanie au credința că guvernul, sau banca centrală controlează majoritatea banilor aflați în circulație și emit noi bani în circulație, ori, acesta nu e cazul. Băncile private creează vasta majoritate a banilor aflați în circulație și decid modul de alocare a acestora.
Noțiunea oficială a acestor operațiuni contabile este aceea de «banii băncilor comerciale». Atunci când băncile oferă împrumuturi populației, ele creează bani bancari.
Când un consumator rambursează un împrumut, respectivii bani sunt distruși. Băncile rețin dobânda drept profit.”

„Circa 30% dintre respondenți consideră că atunci când îți plasezi banii într-o bancă, ei rămân intacți și în siguranță. E de înțeles, din moment ce fiecare copil are o pușculiță în care continuu introduce bani și în caz de vremuri grele sparge pușculița și ia acei bani pentru a-i cheltui.
Deci, un număr impunător de persoane concep astfel activitatea bancară: banii sunt undeva în siguranță, fiind acolo pentru cazul în care ai nevoie de ei.
Alți 60% dintre respondenți presupun că atunci când îți depozitezi banii, ei sunt transmiși persoanelor care doresc să-i ia cu împrumut. Astfel, am avea o pensionară care continuă să facă economii toată viața și ai cărei bani sunt împrumutați unui cuplu de tineri care dorește să-și cumpere o casă.
În realitate însă, băncile nu acționează așa.

„În esență, e un truc contabil… Băncile creează bani. Ele nu oferă bani cu împrumut… Atunci când o bancă oferă ceea ce numim un împrumut, ea pretinde că ai realizat un depozit… și trebuie să inventeze răspunderea clientului… Anume așa sunt create rezervele de bani.”

(Prof. Richard Werner)

Un supliment:

întreaga serie de articole

Cum apreciați acest articol?

Click pe o stea pentru evaluare!

Media evaluării / 5. Număr voturi:

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

35 thoughts on “În discuție: „Adevărul despre sistemul monetar-bancar”

  1. Magda 22 noiembrie 2016 at 21:00

    Adevărul despre sistemul monetar-bancar
     
    Cum sunt creați bani?
    Care este originea lor?
    Cine are de câștigat?
    Cărui scop îi servesc?
    Ce este un sistem financiar?
    Ce sunt banii din sistemul financiar?
     
    Timp de secole, mecanismul sistemului financiar a fost ascuns de ochii curioși ai populației.
    Totuși, impactul acestuia atât la nivel național cât și internațional, posibil, este insurmontabil dat fiind faptul că anume, sistemul monetar asigură baza dominației internaționale și controlul național.
     
    Astăzi, când aceste baze sunt zdruncinate de crize, NECESITATEA UNUI DIALOG DESCHIS ȘI ONEST PRIVIND SISTEMUL MONETAR, NU A FOST NICIODATĂ MAI MARE!
     
    La Tv, Central London/LIVE:
     
    Criza economică, este similară unui cancer. Dacă în continuare așteptați, în speranța această criză va dispărea de la sine, identic unui cancer, aceasta va continua să se extindă, și va fi prea târziu. Astfel, îndemnul meu ar fi: ”pregătiți-vă!”
     
    La moment dat, trebuie să renunțăm la iluzia că Statul va soluționa problema.
     
    Statele (lumii) NU conduc lumea, ”GOLDMAN SACHS” CONDUCE LUMEA!
    ”AM AJUNS LA LIMITA CÂND SE POATE PRODUCE O FURTUNĂ PERFECTĂ!”
     
    În opoziție, se află interesele corupte și adânc înrădăcinate care trag cu urechea în coridoarele puterii, pentru care nu există motive să renunțe la privilegiile percepute ca fiind pe deplin meritate.
     
    -Are un plan de reformare a sistemului de sănătate?
    -NU!
    -Un plan de reformare a poliției?
    -NU!
    -Un plan pentru a reduce deficitul bugetar?
    -NU!
     
    În Plen, unul extrem de nervos:
    -Liniște! Vă chem la calm! Liniște!
     
    Între timp, pe stradă, îmbrăcat la costum, cămașă albă, cravată, pălărie…un Anonymus cu masca zâmbitoare pe față, merge înainte alături de mulțime, și privește….apoi, apleacă ușor pancarta ținută cu mâinile înmănușate…ei, ANONYMII CU MASCĂ DIN TOATĂ LUMEA – hackeri sau nu – vor determina SCHIMBAREA! (părerea mea!)
     
    Iar în Plen:
     
    -Aveți încredere în Guvern?
    Încercați să vă calmați și să vă comportați ca un adult, în caz că nu vă reușește, dacă vă depășește, părăsiți sala!
    Ieșiți afară!
    Ne vom descurca în lipsa Dvs!
     
    ”Aceasta este stația de alimentare a frăției bancare”.
     
    SIMON DIXON (founder Bank to the Future): Nu e nicio conincidență faptul că prosperitatea și falimentul au devenit o problemă ciclică în jurul anilor 1700, atunci când William Paterson a fondat Banca Națională a Angliei, ”Bank of England”.
     
    Bătăi pe străzi, oameni răniți, iar o tânără căzută jos, plină de sânge.
     
    Iar în plen:
    -Acest comportament este intolerabil, or publicul…Nu, nu e amuzant!
    -Doar în mintea Dvs.este amuzant. Nu e deloc amuzant, e rușinos.
    UNICA SOLUȚIE – REVOLUȚIE!
     
    Sistemul este inerent INSTABIL, acesta fiind efectul puterii internaționale, posedată de părțile dominante, or, la originea acesteia stă ideea: ”Cum aș putea obține CEVA din NIMIC?
     
    SIMON DIXON: Analizele statistice demonstrează că, de fiecare dată când un imperiu începe a intra în declin, moneda acestuia se degradează.
     
    Nu există niciun ghid privind modul în care funcționează acest sistem.
    Spre exemplu, un cercetător al postului BBC, implicat în realizarea unui documentar regizat de Robert Peston, a solicitat de la ”Bank of England” să i se răspundă: ”Dacă i se poate explica cum sunt creați banii? ”  
     
    Oficialii băncii, au răspuns: ”Nu!”
     
    Acest documentar va investiga și explica acest sistem în continuă schimbare, precum și impactul pe care îl are la nivel național și internațional.
     
    97% POSEDAT
    Cum sunt creați banii?
    Bancnote și monede.
     
    În 2010, în Marea Britanie, totalul bănilor aflați în circulație, echivala cu £2,15 trilioane.  2,6% din acest total, constituiau numerarul fizic, £ 53,5 miliarde.
     
    Cash = 2,6 % = £53,5 Billion
    Restul, 2,1 trilioane sau 97,4% din totalul de bani, erau banii băncilor comerciale.
    Digital money = 97,4% = £2,1 Trillion.
     
    3% din totalul de bani, e creat de banca centrală ori, în mod esențial, acești bani spre exemplu, dacă creezi o bancnotă de 10£, pot fi vânduți către o bancă care îi va introduce în sistemul ei de transferuri asincronice, și va fi ținută să-ți restituie acele 10 £, sau să le cumpere la echivalentul de 10 £.
     
    ACEȘTI BANI AR PUTEA FI PRIVAȚI DE DOBÂNDĂ, DAR ANUME ACEȘTI BANI VOR FI TRANSFERAȚI CĂTRE TREZORERIE, ASTFEL….ACEASTA ESTE O FORMĂ DE ACUMULARE DE FONDURI PENTRU STAT.
    Ea poartă denumirea de ”SEIGNIORAGE”.
     
    Seigniorage = profitul obținut de Stat, prin emisie monetară. Diferența dintre valoarea nominală a bancnotelor și monedelor, în raport cu costul lor de producție.   

  2. Magda 24 noiembrie 2016 at 19:22

    Stai așa!
    UnCheșule, ce vrea să zică nenea ăsta?
    Că, prin transferul banilor creați de către o bancă centrală, din TOTALUL banilor aflați în circulație în cuantum de 3%….prin faptul că sunt transferați către Trezorerie, ei aduc/creează o DOBÂNDĂ numită SEIGNIORAGE (mie îmi vine să-i zic blenoragie…pentru că se ”i-a”, ca o boală rușinoasă) ce reprezintă valoarea lor nominală, în raport cu costul de producție?
    Ăsta să fie unul dintre motivele pentru care se tot tipăresc alții noi, ori se modifică ceva în structura lor? Pentru dobânda creată?

  3. Magda 24 noiembrie 2016 at 20:27

    BEN DYSON: Atunci când Bank of England creează o bancnotă de 10 £, ea suferă cheltuieli de 3 sau 4 pence pentru a o imprima și a o vinde băncilor comerciale la valoarea ei nominală de 10£, astfel încât profitul = diferența dintre imprimarea și vânzarea bancnotei de 10£, este încasat direct de către Trezoreria Statului.
     
    Pe cale de consecință, profitul obținut din crearea banilor fizici, bancnotelor, este direcționat către Trezorerie, și reduce valoarea taxelor care urmează să le plătim.
    În ultimii 10 ani, s-au înregistrat acumulări de £18 miliarde.
     
    În 1948, bancnotele și monedele constituiau circa 17% din totalul banilor.
    Acesta a fost un factor decisiv pentru posibilitatea Statului de a finanța reconstrucția post-belică.
    Aceasta a inclus și înființarea sistemului național de sănătate.
     
    În doar 60 de ani, cota bancnotelor și monedelor s-a redus, sun indicele de 3%. Anterior anului 1844, bancnotele erau create de Băncile particulare, și Statul nu profita din crearea lor.
     
    NOEL LONGHURST: În perioada preindustrială, erau multiple forme de bani, ce reaușeau să co-existe simultan. Astfel, ascensiunea banilor a căror valoare e sponsorizată și regularizată de Stat, este un fenomen relativ recent.
     
    BEN DYSON: În anii 1840, nu exista o lege care le-ar interzice băncilor să creeze propriile bancnote.
    Astfel, ele au considerat oportună emiterea de bilete de hârtie, ca mod de reprezentare a valorii banilor deținuți în contul bancar, în locul retragerii monedelor de metal prețios din bancă pentru efectuarea de plăți către cineva, putând obține hârtia care indica câți bani deții în bancă, și o puteai transmite cuiva, pentru ca acel cineva, să poată să retragă respectivele monede din Bancă.
     
    (Aici nu vorbește de fapt despre filele CEC?)
     
    Cu  timpul, aceste hârtii, au devenit la fel de valoroase ca banii.
    Populația utiliza bancnotele de hârtie în locul retragerii banilor reali din Bancă și, evident, ODATĂ CE BĂNCILE AU CONSTATAT CĂ CEEA CE AU CREAT A DEVENIT TIPUL DOMINANT DE BANI ÎN ECONOMIE, acestea au înțeles că, prin crearea mai multor hârtii cu valoare bănească, vor fi generate profituri.
     
    (Deci, țeapa luată de umanitate a fost dată de TEAMA PRECAUTĂ de a nu mai manevra banii reali reprezentați de aur sau argint (ca metal prețios), trecut/dat din mână în mână…în contul unor nenorocite de hârtii care, la început erau doar niște împuterniciri transmisibile de la o bancă către alta, ajutând  astfel pe purtătorul unei asemenea hârtii, aflat poate, la ananghie….
     
    Între timp, oamenii, pentru siguranța depunerilor undeva… mai sigur decât șeaua cailor, a buzunarului de la haină ori a saltelei de acasă, inclusiv bancherii, au realizat POMANA căzută pe capul lor datorită depozitarii din partea populației a banilor reali în subsolurile lor, transformați în timp în lingouri, datorită refuzului oamenilor de a nu mai utiliza bani reali, hârtiile lor căpătând mai multă valoare în ochii tuturor!
    Numai că între timp, nimeni nu s-a mai gândit la ce se întâmplă în legătură cu comoara adevărată din Bănci (aurul sau argintul), nici cât mai acoperă ea din volumul banilor de hârtie….
    E CA UN FEL DE AMANET GENERALIZAT: TU ÎȚI DAI INELUL DE AUR CĂMĂTARULUI, EL, PROFITÂND DE NEVOIA TA DISPERATĂ DE BANI, NU SE ACHITĂ FAȚĂ DE TINE LA VALOAREA INELULUI ÎNCREDINȚAT LUI.
    NU-ȚI OFERĂ DECÂT NIȘTE HÂRTII LIPICIOASE, ADESEA URÂT MIROSITOARE, CU AJUTORUL CĂRORA-ȚI ACHIȚI DATORIILE SAU ÎȚI CUMPERI DE MÂNCARE!
    IAR FAPTUL CĂ NU POȚI ACHITA LA TIMPUL STABILIT SUMA DATORATĂ CĂMĂTARULUI, INELUL DE AUR NU-ȚI MAI APARȚINE ȚIE, ALĂTURI DE PLUSUL DE VALOARE ESTIMAT REAL CORECT AL INELULUI CARE RĂMÂNE LA EL, SAU ÎL VINDE….LA ADEVĂRATA LUI VALOARE, SAU CHIAR MAI SCUMP!)  

  4. Magda 25 noiembrie 2016 at 20:25

    Ele pot imprima noi bancnote, să le înstrăineze și să încaseze dobândă reală, peste valoarea lor ipotecară.
    Și băncile au realizat asemenea speculații, până în anul 1840.
    În anii 40 ai sec.XIX-lea, aceste ilegalități au trecut peste limita admisibilului, fapt ce a cauzat survenirea inflației, care a destabilizat economia.
    Astfel, în anul 1844, guvernul conservator al lui Robert Peel a promovat o lege care a deposedat băncile comerciale de puterea de a crea bani, ea fiind restituită Statului.
     
    Din acel moment, Bank of England, era unica autoritate abilitată să creeze bancnote de hârtie.
    ULTERIOR, TOTUL A FOST TRANSPUS ÎN EXPRESIE DIGITALĂ ȘI, CEEA CE FOLOSIM ASTĂZI DREPT BANI, NU SUNT ALTCEVA DECÂT NUMERE DIGITALE, CARE POT FI CREATE DE BĂNCILE COMERCIALE, DIN ….N I M I C!
     
    JOSH RYAN COLLINS (co-autor la ”De unde provin banii”): Problema e că legislatorii NU AU INCLUS în acea lege depozitele, depozitele ”la vedere” deținute în  bănci de indivizi sau formele electronice de bani care, în mod esențial, sunt acele depozite la vedere.
     
    Astăzi, majoritatea banilor aflați în circulație sunt bani electronici, ori, anume depozitele bancare ”la vedere” sunt plasate în conturile noastre.
    Deci, într-un fel, legislația NU E în pas cu evoluțiile relative ale banilor electronici, și cu modul în care operează băncile.
     
    BANII DEȚINUȚI ÎN BANCĂ, SUNT DENUMIȚI DEPOZITE ”LA VEDERE”.  
    Aceasta este este o noțiune contabilă, utilizată de bănci pentru a crea linii de creditare.
     
    Băncile urmează același algoritm atunci când creează împrumuturi.
    TOȚI BANII PĂSTRAȚI ÎN BANCĂ, SUNT O INSCRIPȚIE CONTABILĂ.
     
    BANII BĂNCILOR COMERCIALE
     
    BEN DYSON: Realitatea este că în prezent, banii nu sunt imprimați pe hârtie, și nu sunt monede de metal, EI SUNT DIGITALI.
    SUNT DOAR NUMERE DINTR-UN SISTEM COMPUTERIZAT.
    E cardul de debit, VISA.
    E cardul de transferuri asincronice.  
    E DOAR PLASTICUL!
    SUNT DOAR NUMERE DINTR-UN SISTEM COMPUTERIZAT, BANII SE MIȘCĂ DINTR-UN SISTEM COMPUTERIZAT, ÎNTR-ALTUL!
    E o mare bază de date, și acești bani digitali sunt astăzi, folosiți pentru a efectua plăți, E CEEA CE ÎN FAPT UTILIZĂM, PENTRU A DIRIJA ECONOMIA.
     
    JOSH RYAN COLLINS: Consider că, un număr impunător de oameni din Marea Britanie au încrederea că Guvernul sau Banca Centrală, controlează majoritatea banilor aflați în circulație, și emit noi bani în circulație, or, acesta nu e cazul.  
    BĂNCILE PRIVATE CREAZĂ VASTA MAJORITATE A BANILOR AFLAȚI ÎN CIRCULAȚIE, ȘI DECID MODUL DE ALOCARE AL ACESTORA.
    Noțiunea oficială a acestor operațiuni contabile este ”banii Băncilor Comerciale”.
     
    ATUNCI CÂND BĂNCILE OFERĂ ÎMPRUMUTURI POPULAȚIEI, EI CREEAZĂ BANI BANCARI.
     
    CÂND UN CONSUMATOR RAMBURSEAZĂ UN ÎMPRUMUT, RESPECTIVII BANI SUNT DISTRUȘI.
     
    BĂNCILE REȚIN DOBÂNDA, DREPT PROFIT.
     
    BEN DYSON: Există multe concepții eronate privind modul în care activează băncile. Centrul COBDEN a realizat un studiu statistic prin care celor intervievați, li s-a cerut opinia despre modul cum operează băncile.
     
    Circa 30% dintre respondenți, consideră că atunci când îți plasezi banii la Bancă, ei rămân intacți, și în siguranță. E de-nțeles de ce fiecare copil are câte-o pușculiță în care în continuu introduce bani și, în caz de timpuri sumbre, spargi pușculița și iei acei bani pentru a-i cheltui.
     
    Deci, un număr impunător de persoane, concep activitatea bancară, astfel: banii, sunt undeva în siguranță, fiind ACOLO, pentru cazul când o să ai nevoie de ei.
     
    60% dintre repsondenți, presupun că, atunci când îți depozitezi banii, ei sunt transmiși persoanelor care doresc să-i ia cu împrumut. Astfel, am avea o pensionară care continuă să facă economii toată viața, și a cărei bani sunt împrumutați unui cuplu de tineri care doresc să-și cumpere casă.
     
    În realitate însă, Băncile NU activează așa:
     
    ”În esență, un TRUC CONTABIL…BĂNCILE CREEAZĂ BANI.
    ELE NU OFERĂ BANI CU ÎMPRUMUT….ATUNCI CÂND O BANCĂ OFERĂ CEEA CE NUMIM UN ÎMPRUMUT, EA PRETINDE CĂ AI REALIZAT UN DEPOZIT…ȘI EA, TREBUIE SĂ INVENTEZE RĂSPUNDEREA CLIENTULUI…ANUME, AȘA SUNT CREATE REZERVELE DE BANI. ” (Prof. Richard Werner)
     
    JOSH RYAN COLLINS: La acest moment, în Marea Britanie, crearea banilor și controlul circulației lor, e în mâinile Băncilor private.
    Circa 97% sau 98% din banii creați, rezultă din datoriile debitorilor, i-am putea numi ”bani debitorali” , în mod esențial produși în urma plasării în circulație a banilor, prin mecanismul împrumuturilor. Ori, acest fapt, este slab înțeles în societate.  
     
    BEN DYSON: NU E O TEORIE A CONSPIRAȚIEI, NU E O TEORIE DEMENTĂ, E MODUL ÎN CARE BANCA CENTRALĂ A ANGLIEI, DESCRIE PROCESUL.
    Atunci când băncile oferă împrumuturi, ele creează noi bani.
    (Bine, dar e o NEBUNIE!
    Banca, atunci când oferă împrumuturi, creează bani.
    Când îi sunt returnați, ÎI ARDE!
    DE CE?
    Pentru că n-au existat niciodată în vistieria lor fiindcă ”toți banii păstrați în bancă, sunt doar o inscripție contabilă” , NUMAI DOBÂNDA LUATĂ DE LA FRAIERI REȚINUTĂ DE CĂTRE BĂNCI, ȘI-O ÎNSUȘESC CA PROFIT!
     L-au întrecut și pe dracu ăștia….)

  5. Magda 26 noiembrie 2016 at 16:40

    …Sectorul bancar joacă cel mai important rol în crearea banilor…Atunci când băncile oferă împrumuturi, ele creează depozite suplimentare pentru cei care împrumută bani. (Paul Tucker, Guvernatorul Bank of England)
     
    BEN DYSON: Puțini economiști înțeleg modul în care operează sistemul monetar. Însă, în cazul în care nu realizezi cum circulă banii, eronat vei considera că, dacă toți ar depozita banii, acest fapt va avea un impact pozitiv pentru economia națională.
     
    Ceea ce cu adevărat se întâmplă atunci când înțelegi sistemul monetar este că, DEPOZITAREA DE BANI, REDUCE VOLUMUL LOR ÎN ECONOMIE ȘI, CA EFECT, VOM AVEA O RECESIUNE ECONOMICĂ.
     
    Astfel, majoritatea economiștilor nu operează cu acest tablou deplin. Ei nu percep toate elementele sistemului.
    Ei se bazează pe presupuneri create de volulmul de limitat de informații, fără a de deda detaliilor, și anume, BANII SUNT EPICENTURUL ECONOMIEI.
    În cazul în care nu înțelegi originea lor, CINE și CÂND îi crează, atunci, cum poți să înțelegi economia per-ansamblu?
     
    Reieșind din faptul că marea majoritate a banilor, neavând o expresie în numerar, ci electronică, e lesne de înțeles CĂ, CEL CARE CREAZĂ BANII ELECTRONICI, OBȚINE ȘI VENITURILE REZULTATE DIN ACEASTA și, în mod evident, crearea de bani electronici e mult mai profitabilă decât crearea de numerar, din simplu motiv că nu există costuri de producție ca atare.  
     
    Pe cale de consecință, având un profit de £18 miliarde realizat timp de un deceniu de producție a numerarului, băncile, au creat concomitent, £1,2 trilioane. În perioada anilor 1998-2007, Rezerva Monetară a Marii Britanii s-a triplat.
    £1,2 trilioane au fost create de bănci, iar £18 miliarde, de Trezorerie.
     
    ANN PETTIFOR : Mulți consideră că, atunci când enunț sau enunțăm această idée sau când mișcarea socială Positive Money o susține, toți suntem o adunătură de nebuni. Însă, în data de 9 martie 2009, Guvernatorul Rezervei Federale, BEN BERNANKE, a oferit un interviu difuzat în mass-media.
    Acesta a fost primul interviu oferit vreodată de Guvernatorul Băncii Centrale a Statelor Unite.
     
    Cu o zi înainte, acesta a dispus refinanțarea companiei AIG, care nu e decât o companie de asigurări, nicidecum o bancă. Volumul refinanțării valora circa $160 de miliarde. Astfel, jurnalistul l-a întrebat: ”D-le Bernanke, de unde ați obținut $160 de miliarde pentru a refinanța  AIG?”  Rezerva Federală cheltuie banii proveniți din taxe și impozite?
     
    BEN BERNANKE: Nu sunt banii contribuabililor.
    Băncile dețin conturi înregistrate la Rezerva Federală similare celor deținte de persoane, la bănci.
    Deci, pentru a finanța o bancă, pur și simplu folosim calculatorul pentru a marca mărimea contului deținut de Rezerva Federală.
    Procesul e asemănător deși nu identic cu activitatea de imprimare a banilor, și nu cu împrumutarea lor.
     
    Băncile crează noi bani atunci când extind activitatea de creditare, cumpără activele existente, sau efectuează plăți pe cont propriu, acțiuni care, în majoritar, implică mărirea propriilor active.
     
    ANNE BELSEY: Atunci când o bancă cumpără titluri de valoare, precum obligațiunile corporative sau de Stat, ea, adaugă obligațiunea la activele sale, și mărește depozitul bancar al companiei, în volumul corepondent al obligațiunii.
     
    Noi bani bancari intră în circulație atunci când persoanele cheltuie creditele oferite lor, de către bănci.
    Discutând cu populația din august 2009, aproximativ până la alegerile generale din Marea Britanie (6 Mai 2010), circa 8 sau 9 luni bătând la ușa oamenilor, am descoperit că, atunci când încerci să le explici modul în care operează sistemul monetar, te ciocnești de un refuz aproape înnăscut al oamenilor de a accepta că o asemenea situație bizară, poate exista cu adevărat.
     
    Nu! E imposibil! Ce doriți să spuneți? NU poate fi…băncile nu ar face una ca asta…băncile nu creează bani din aer.
    E ridicol.
    Ele nu pot face una ca asta.
    Ele oferă cu împrumut, banii plasați în depozit.”  
     
    Majoritatea oamenilor percep banii, într-un anumit mod.
    Ei sunt obișnuiți cu faptul că-și administrează banii conform unui algoritm particular, și ei încearcă să implementeze aceeași idée de funcționare a micii lor economii  casnice, față de economia națională.
     
    Și, desigur…ea nu funcționează sub nicio formă.
    Către anul 2008, incredibilul portofoliu de împrumuturi creat de bănci prin mecanisme de creditare, cunoscut și sub noțiunea banilor comercial-bancari, valora peste £2 trilioane.  
     
    Până în 1982, raportul monedelor și-a bacnotelor față de depozite, era de 1 la 12.
    În 2010, acest raport indica valoarea de 1 la 37.
    Altfel spus, pentru fiecare liră sterlină creată de Trezorerie, existau 37 de lire sterline, create de bănci.
    Timp de 10 ani, anteriori crizei din 2007, rezervele monetare ale băncilor comerciale din Marea Britanie, s-au extins între 7% și 10% în fiecare an.
    O creștere de 7%, e echivalentul dublării rezervei monetare, pentru fiecare 10 ani.

  6. Magda 26 noiembrie 2016 at 17:50

    BEN DYSON: Mărimea banilor creați din NIMIC, e incredibilă!
    £1,2 trilioane în ultimii 10 ani.
    Acești bani sunt distribuiți reieșind din prioritățile sectorului bancar, NU cele ale societății.
     
    SARGON NISSAN : Activele sectorului bancar au crescut din 1980, de la $2.5 trilioane, la $40 de trilioane.
    În 1980, volumul global al activelor bancare, valora de 20 de ori mai mult decât valoarea economiei globale.
    În 2006, conform datelor Națiunilor Unite, ele valorau de 75 de ori mai mult.
    Respectiva diagramă, arată că partea procentuală a activelor bancare din PIB-ul Marii Britanii rămânea neschimbată în anii 1960, circa 50-60%.
    Ulterior, ea urcă în mod dramatic.
     
    NICK DEARDEN: ȘI ASTĂZI, REALII BANI SE DOBÂNDESC, FĂRĂ A PRODUCE ABSOLUT N I M I C.
     
    EI, PUR ȘI SIMPLU SUNT CREAȚI PRIN FORME DE SPECULĂ –  ÎN ESENȚĂ, PRIN PRODUCEREA BANILOR, DIN BANI.
     
    E cea mai profitabilă și cu adevărat cea mai mare activitate economică care există azi, în lume.
     
    În prezent, băncile NU sunt restricționate privind volumul împrumuturilor, dat fiind acest fapt, OARE CÂTE NOI CREDITE POT FI CREATE DIN NIMIC?
    Ele sunt restricționate doar prin propria voință de a împrumuta.  
     
    BEN DYSON: Problemele relative dreptului băncilor de a crea bani. Există două probleme de bază.
    În primul rând, faptul că acești bani sunt creați odată cu oferirea împrumuturilor, garantează că trebuie să dobândim de la bănci, banii necesari economiei.  
    Pe cale de consecință, pentru a avea o economie prosperă, Guvernul trebuie să aplice strategii care permit continua îndatorare financiară a populației.  
     
    JOSH RYAN COLLINS: Unica modalitate prin care guvernul poate crea o putere de cumpărare adițională, se rezumă la implicarea sa și a noastră, în datorii și mai mari.
     
    BEN DYSON :Cea de-a doua mare problemă, se referă la faptul că băncile mereu au inițiativa de a crea noi bani.  
    Ele creează noi bani, prin oferirea de noi împrumuturi.
    Ele dobândesc beneficiile, comisioanele și stimulează maximal-posibil, cererea de împrumuturi.
     
    PAUL MOORE: E necesară dezvoltarea unei culturi comerciale. Ce au făcut băncile? Au angajat un individ extraordinar, un băiat plăcut, ANDY HORNBY, care a venit de la  ASDA (rețea de magazine din Marea Britanie), PENTRU A TRANSFORMA BANCA, ÎNTR-UN SUPERMARKET DE VÂNZĂRI CU AMĂNUNTUL. sealed
     
    BEN DYSON: Dacă le încredințezi bancherilor să controleze rezervele monetare, acestea, vor continua să crească simultan, cu volumul datoriilor bănești, AJUNGÂND LA PUNCTUL DE COLAPS CÂND, UNII INDIVIZI NU-ȘI VOR PUTEA ONORA DATORIILE.
    DOAR ÎN ACES CAZ BANCHERII VOR ÎNCETA CREDITAREA.
     
    În repetate rânduri auzim de la politicieni și jurnaliști, că trăim peste posibilitățile noastre.
    AM DEVENIT DEPENDENȚI DE DATORII.
    Trebuie să ne controlăm cheltuielile și să trăim în limita posibilităților noastre.
    Acest lucru, este imposibil în actualul sistem.
    Motivul pentru care fiecare este îndatorat, NU derivă din împrumuturi nesăbuite.
    Nu am împrumutat aceșit bani de la o armată de pensionari care au făcut economii toată viața.
     
    BANII, ÎN SISTEMUL CURENT, SUNT DATORII.
    DATORIILE SUNT CREATE ATUNCI CÂND BĂNCILE OFERĂ ÎMPRUMUTURI.
     
    Deci, în prezent, unica modalitate de a avea bani pentru economie, unica modalitatea de a avea bani pentru afacerile comerciale, constă în împrumutarea lor de la bănci.
     
    ANN PETTIFOR: Și e exact opusul celor argumentate de Partidul Tory astăzi, care spune că trebuie să faci economii până a ajuta Serviciul Național de Sănătate.
    Situația se datorează faptului că economiștii, au confundat total aceste noțiuni, atât în termeni de politică monetară, cât și în termeni de logică economică, or, pentru că majoritatea indivizilor, ca și în trecut, consideră că ai nevoie de economii înainte de a investi, d-aia ne confruntăm cu haosul care îl avem în prezent.
     
    Unul din motivele pentru care e dificil să înțelegem sistemul bancar și crearea de credite, este că, odată ce am absolvit liceul fără a avea bani, ne orientăm spre a găsi un job, cum ar fi cel de asistent al unui instalator.
     
    Muncim din greu întreaga lună și, la sfîrșitul lunii, cineva depune bani în banca noastră. Și pentru noi, logica e simplă = muncești și dobândești bani, faci economii.
    În realitate, nu ai optat niciodată pentru acel job dacă, inițial, nu ar fi fost creat creditul.
    E O EROARE CONCEPTUALĂ CU ADEVĂRAT IMPORTANTĂ, DE CARE NU SE FACE VINOVATĂ POPULAȚIA.
    Economiștii nu înțeleg aceste chestii.  

  7. Magda 26 noiembrie 2016 at 20:01

    ANNE BELSEY: Banii nu derivă din activitate economică. Mulți oameni pe care i-am cunoscut, consideră că, dacă ai o afacere și oameni care muncesc, atunci, cumva, banii apar din munca acestora, din procesul de fabricare și creștere a unor lucruri, din vânzarea și creșterea lucrurilor, toate ar genera cumva, bani. E ca și cum ai turna lubrifiant în motorul mașinii. El trebuie introdus (în sistemul motorizat).
     
    SIMON DIXON: Atunci când îl vezi pe DAVID CAMERON vorbind despre faptul că avem nevoie de o economie ce nu ar fi bazată pe datorii, ci acumulări de capital, el, pur și simplu nu știe ce vorbește.
    E ridicol.
    E absolut absurd, și demonstrează lipsa totală a cunoașterii mecanismului de funcționare a sistemului monetar.
    În esență, acesta vorbește de faptul că avem nevoie de o economie, fără bani.
     
    Dacă toți am face economii, ne-am confrunta cu o dispariție masivă de bani, e esențialmente ceea ce noi numim AMORTIZAREA ACTIVELOR BANCARE, prin care oamenii, devin insolvabili prin propriile datorii, e în mod conceptual, O DISPARIȚIE DE BANI!
     
    Dacă persoanele nu și-ar asuma datorii…e doar o glumă…
    E o percepere profană a felului în care funcționează economia, a felului în care operează sistemul monetar, și a modului în care sunt creați banii.
    Atât de profană, încât îmi vine să râd văzând ceea ce afirmă oamenii.
     
    Toți ”regurgitează” ceea ce au învățat de la alții și ce au auzit repetat, și cu adevărat irită când auzi despre ce vorbesc oamenii:”Da, avem nevoie de reglementări suplimentare. Trebuie să normăm statutul băncilor, și profiturile lor.”  
     
    E doar o perdea de fum care ascunde simptomele unei maladii mai grave.
    CEEA CE E CU ADEVĂRAT IMPORTANT, ESTE MODUL ÎN CARE SUNT CREAȚI BANII.
     
    Atunci când nu ne dorim datorii, în mod esențial, afirmăm că nu dorim bani, sau o economie lipsită de bani, cu excepția celor 3% care sunt creați fără datorii.  
     
    BEN DYSON: E un paradox creat de prezentul sistem.
     Dacă noi, publicul, ne asumăm și mai multe datorii, aceasta, va genera mai mulți bani pentru economie, și vom avea o cerere sporită (de credite).
    Și când ai o cerere sporită, e mai ușor să împrumuți bani astfel încât oamenii, vor avea și mai multe datorii.
     
    Și, eventual, acest ciclu continuă.
    Devine mult mai ușor să îndatorezi pe cineva, până devine insolvabil și falimentează și e în incapacitate  să-și achite creditul ipotecar.
     
    Acesta e cazul creditelor neperformante, în America.
    După, au urmat un val de falimentări, care a perturbat întreaga economie.
    Băncile au devenit insolvabile. 
     
    După, ne-am pomenit într-o criză financiară și băncile au încetat să mai ofere împrumuturi.
    Ele creditau în exces pe timpul boom-lui și după aceea au încetat creditarea, ceea ce făcea recesiunea și mai oribilă.
     
    Indivizii își pierd locurile de muncă și după…în esență, devin dependenți de datorii doar pentru a supraviețui.
    Avem un sistem în care trebuie să împrumuți, pentru a avea economie.
    ”Trebuie” să fim îndatorați față de bănci.
    Aceasta garantează un profit enorm pentru bănci.  
     
    E ciclul de boom și faliment.
     
    În sală: Am zis-o și mai înainte, d-le vice-speaker: nu ne vom întoarce la ciclul de boom și de faliment. Împrumuturile nete oferite de bănci, trebuie să fie într-o creștere continuă.
     
    BEN DYSON: Achităm dobânzi, pentru fiecare liră sterlină.
    Chiar dacă consideri că banii îți aparțin, cineva, undeva, achită dobânzi pentru acești bani.
     
    SIMON DIXON: Sistemul bancar, are un impact enorm asupra lumii.
    Și doar pentru faptul că suplimentează rezeva monetară a statului nostru, trebuie să-l protejăm. (CE?!)
    Trebuie să-i oferim subsidii.
    Trebuie să le permitem băncilor să continue, deoarece dezastrul unui colaps bancar, ne afectează enorm.
     
    (Serios? PUNCT ȘI DE LA CAP…ALTUL, NU ĂSTA!
    Ce apărător al unui sistem tâmpit, nenorocit…ăsta vrea să ne prelungească starea de sclavie, de supraviețuire, nu de trăire!
    La cât sunt de deștepți, la știința lor de carte ”economică”, DE CE  nu fac eforturi de memorie și creativitate, ce ar aduce soluții în care să împace și capra (banca) și varza (populația)…
    Noo, să stăm tot cu ăștia pe cap, să dispară banii fizici, să ne pună să umblăm cu cardurile-alea care pot fi decriptate și furați banii, iar ca totul să devină și mai simplu, dar și mai înrobitor, cipul implantat, no?! SICTIR!)

  8. Magda 27 noiembrie 2016 at 17:24

    SIMON DIXON: Cel ce afirmă că nu trebuie să refinanțăm băncile, nu înțelege pe deplin natura sistemului nostru monetar.
    E similar distrugerii unei cote enorme a propriilor bani.
    Dar totodată, refinanțarea băncilor, perpetuează un sistem ce NU va fi niciodată funcțional.
     
    Deci, indiferent de ce am face, vom avea întotdeauna același ciclu, până nu vom separa crearea banilor și activitatea bancară. Atunci, băncile vor putea funcționa după bunul plac. Ar fi o afacere normală, similară celorlalte.
    BEN DYSON: Este de fapt o mare problemă democratică aici.
    Avem aceste bănci private în căutare de profit care creează până la £200 miliarde în fiecare an și le introduce în economie în orice sector își doresc, în fapt, ori de câte ori și-o doresc, indiferent dacă e vorba de derivate toxice sau investiții în bule ipotecare care, doar fac locuințele mai scumpe.
     
    200 de miliarde de noi bani noi pompați în economie în 2007, creați din NIMIC, și modul în care aceștia vor fi cheltuiți, determină efectiv forma economiei noastre.
     
    DECI, DACĂ ÎI VOM PERMITE CUIVA SĂ CREEZE NOI BANI DIN NIMIC, CEL PUȚIN TREBUIE SĂ AVEM CONTROL DEMOCRATIC ASUPRA MODULUI ÎN CARE SUNT FOLOSIȚI ACEȘTI BANI.
     
    Mă refer la faptul că aceșit bani, ar putea fi utilizați mai degrabă pentru sistemul de sănătate, pentru soluționarea problemelor ecologice sau pentru a reduce sărăcia, și NU pentru a face casele mai scumpe, astfel încât nimeni să nu-și permită să trăiască în ele.
     
    SIMON DIXON: O puteți percepe ca fiind un subsidiu, un subsidiu super special pentru bănci, pentru dreptul de a crea bani, care ar trebui să aducă beneficii pentru public, și să fie cheltuiți în baza unui proces democratic.
     
    REZERVA MONETARĂ A BĂNCII CENTRALE.
     
    BEN DYSON: Mai există o altă versiune a banilor care, în mod efectiv, este una electronică, și e tipul de bani folosit de bănci, pentru a efectua plăți între ele.
    Marile bănci, nu-și doresc să transporte cantități enorme de bani, deoarece e periculos, inconvenient, și scump.
     
    Trebuie anagajate agenții de pază pentru această categorie de bani.
    Astfel încât datoriile interbancare sunt achitate în mod electronic, cunoscute în industria financiară, sub denumirea de REZERVA BĂNCII CENTRALE.
     
    Ele păstrează acești bani electronici, în conturi deschise la Bank of England.
    Însă, un membru ordinar al publicului, NU are acces la acești bani electronici, NU poți avea un cont bancar la Bank of England.
    Acești bani depozitați în Banca Centrală, sunt vânduți băncilor (de tip retail), ȘI SUNT CREAȚI DIN…
    N I M I C.    
     
    Banii dați, sunt folosiți pentru a achita obligațiunile și pentru a procura obligațiuni de la marile bănci.
    Astfel, o bancă titulară de o obligațiune (care nu e decât o datorie de Stat), o va prezenta la Bank of England, iar în schimb, Banca Centrală va insera noi numere în contul bancar deținut de Bank of England.
     
    ÎN EFECT, REZERVA MONETARĂ A BĂNCII CENTRALE, E CREATĂ DIN N I M I C.
     

  9. Magda 27 noiembrie 2016 at 17:29

    Bank of England creează rezerva Băncii Centrale, prin sporirea creditului disponibil, în contul de decontare a băncii, deținut de Bank of England.
    Banca de decontare în schimb, emite obligațiuni sau vinde active, pentru a garanta rezerva.
    Un total de 46 de bănci dețin conturi la Bank of England.
     
    Băncile mai mici sau cele străine, dețin conturi la unele din cele 46 de bănci, ceea ce le permite să accepte sau să efectueze plăți în lire sterline.
    Până în martie 2009, Bank of England, solicita de la marile bănci de decontare, să i se comunice volumul necesar de rezerve monetare.
     
    Băncile de decontare schimbă obligațiunile pentru rezerva monetară și consimt să răscumpere obligațiunea pentru un preț anumit, achitabil la o dată viitoare stabilită.
    Băncile de decontare, vor încasa dobânda la rata de bază, pentru rezerva monetară deținută.
     
    Începând cu criza, rezerva monetară centrală a băncilor de decontare, s-a redus dramatic.
     
    IMPORTANȚA REZERVEI MONETARE A BĂNCII CENTRALE.
     
    Atunci când clienții unei bănci transferă fonduri de la un cont bancar la unul străin, are loc procesul zilnic de CLEARING (compensare).
    Mărimea rezervei monetare deținută de o bancă X la contul Băncii Centrale, e redus prin volumul corespunzător recepționat de banca Y.
    Aceasta este importanța rezervei central-bancare.
     
    Anterior crizei, dacă o bancă avea rezerve central-bancare reduse, pentru a-și onora obligațiile, atunci, banca, împrumuta rezerve de la alte bănci, cu plata de dobânzi.  
     
    ÎN CIRCULAȚIE, SE AFLĂ DOAR REZERVA CENTRAL-BANCARĂ, BANII BĂNCILOR COMERCIALE, SUNT PUR ȘI SIMPLU DEDUȘI ȘI COMPLETAȚI.
     
    Dacă vinzi ceva pe eBay, știi că acea tranzacție e incompletă până nu ți s-au transferat ceva bani pe cont. Majoritatea persoanelor, doresc să li se prezinte o dovadă a existenței banilor, până consimt să încheie contractul.
     
    Băncile acționeză în esență după același principiu, dar ei doresc să vadă banii plasați în contul de la Bank of England, până a considera că o tranzacție este împlinită.
     
    Spre exemplu, dacă cumperi o casă de la cineva care colaborează cu o bancă străină, atunci când vei cheltui ¼ de million pentru acea casă, vei ordona propriei bănci să transfere acei bani către banca vânzătorului, iar banca, va instrui Banca Centrală să depună acele £250.000, de la contul deținut de Bank of England, la contul băncii vânzătorului.
    ACEI BANI, ÎN REALITATE, SE VOR MIȘCA DE PE UN CONT LA ALTUL, AMBELE FIIND DEȚINUTE DE BANK OF ENGLAND.
     
    După ce acei bani au fost mutați, banca va consimți că plata a fost decontată.
    În realitate, ei nu operează cu același tip de bani care îi avem depuși în propriile conturi, ei tranzacționează cu acești bani speciali, care pot fi folosiți doar la Banca Centrală.
     
    Sunt milioane de oameni în țară, care transferă bani unul către altul, utilizând doar un anumit număr limitat de bănci.
    Aceste bănci, pot duce o evidență computerizată (a tranzacțiilor) și de regulă, majoritatea mișcărilor de bani se anulează reciproc spre sfârșitul zilei.  
     
    Cele 5 bănci majore – RBS, Lloyds, HSBC, Barclays și Santander – dețin peste 85% din depozite.
    Reieșind că, din numărul limitat de bănci operabile în sistem, Rezerva Central-Bancară poate fi mișcată între ele, într-un circuit închis.
     

  10. Magda 27 noiembrie 2016 at 17:34

    Banii circulă prin sistem în mod repetat și, dacă e să chibzuim un pic, o liră sterlină poate fi folosită pentru a efectua plăți de peste un miliard de lire sterline, dacă ar repeta circuitul dat, de un miliard de ori.
     
    Și, în esență, e sistemul care îl avem în prezent – o mică cantitate de bani reali care circulă repetat prin sistem, și este utilizată pentru a acoperi o cantitate enormă de plăți, în numele nostru.
     
    Înainte de criză, existau doar £20 de miliarde depozitate în conturile Băncii Centrale.
    Septembrie, 2007.
    Mii de clienți ai Băncii Nothern Rock stăteau la cozi pentru a-și retrage numerarul.
    Banca a fost forțată să-și caute de urgență fonduri.
    E prima criză cu care s-a confruntat  o bancă britanică, în ultimii 140 de ani.
     
    Nothern Rock a purces la procurări de active (credite ipotecare), dar nu a fost în stare să vândă active garantate, pentru a onora aceste obligații. Bank of England i s-a solicitat să să intervină în Statut de împrumutător de ultimă instanță, pentru a suplimenta Nothern Rock cu rezerve central-bancare.
     
    Dacă nu au suficienți bani în rezerva central-bancară, atunci nu pot fi efectuate plăți și, dacă o situație de acest gen intervine, atunci, suficient de rapid întregul sistem se alarmează.
    Astfel, Bank of England, are responsabilitatea de a asigura că sunt suficienți bani în sistem.
     
    Din 1947, obligația băncilor de a deține un volum specific de rezerve monetare, s-a modificat de multe ori.
    În trecut, băncile erau obligate să dețină un minim de 32% din rezerve, depozitate în numerar sau obligațiuni trezoreriale.
     
    În 2006, a fost introdus Sistemul de Coridor în baza căruia, băncile au obținut dreptul de a stabili în fiecare lună, propriile obiective de rezervă.  
    Regulile s-au modificat din nou, în martie 2009 când, Bank of England a introdus relaxarea cantitativă.
    Relaxarea cantitativă, le-a permis băncilor să obțină gratuit rezerve central-bancare.
     
    Rezerva central-bancară, SUNT BANII REALI DINTR-UN SISTEM FRACȚIONAT DE REZERVE, însă, important e că în prezent, băncile pot să obțină bani din Rezervă, cât își doresc.
     
    Însăși Rezerva Central-bancară e o formă a banilor, a căror existență este reglementată de lege, însă garantați prin…NIMIC.
     
    Ca urmare, nu mai există o rezervă fracționată semnificativă.
     
    O SCURTĂ ISTORIE A BANILOR.
     
    JAMES MEADWAY: Dacă facem o incursiune în istorie în ultimii 150 de ani, vom observa că, dezvoltarea standardului de aur, iese în prim-plan, abia în anii 1880-1890, atunci când țările își asigurau rezervele de aur, prin valori definite în aur.
     
    Atunci, statele aveau o înțelegere de a fixa acea valoare, de a o menține constantă, și de a comercializa aurul între ele, pentru a se asigura că echilibrul economic e concentrat în acea valoare.
     
    Concomitent, statele încercau să restricționeze sau să extindă activitate contractuală în propria economie, pentru a asigura acel echilibru, de a menține fix, acel preț.
    Sistemul s-a dezintegrat după Primul Război Mondial.
     
    E momentul când totul s-a ruinat, un colaps major al sistemului monetar internațional, rămas neremediat, până la semnarea Acordului de la Breton Woods da la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, prin care totul era asigurat de dolar, iar dolarul era asigurat prin aur.
     
    În efect, oarecum s-a renunțat la sistemul bancar asigurat prin aur, afirmându-se că există o certitudine solidă privind valoarea banilor de hârtie și a banilor de creditare, pe care îi utilizăm.
     
    Deci, oarecum ne-a fost interzis să folosim banii garantați prin aur.
    După tragedia de la Hiroshima, Tokyo se întreba unde va cădea următoarea bombă atomică.
    Nu au avut mult de așteptat.   
     
    În 1944, la Breton Woods, SUA și Marea Britanie au început că negocieze modul în care va fi guvernată economia mondială, sistemul monetar internațional, astfel au fost create Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.

  11. Magda 29 noiembrie 2016 at 12:48

    SARGON NISSAN: În 1944, la Breton Woods, SUA și Marea Britanie au început că negocieze modul în care va fi guvernată economia mondială, sistemul monetar internațional, astfel au fost create Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional și o serie de alte instituții menite să direcționeze circuitul monetar global, or, în contiunare există un standard al aurului, însă, acest standard urma să fie indisolubil legat de dolar.
     
    TOT AURUL DIN LUME A FOST MUTAT DIN LONDRA, ÎN FORT KNOX, IAR CIRCULAȚIA VALUTELOR MONDIALE, A FOST CONDIȚIONATĂ DE VALOAREA DOLARULUI.     
     
    Sistemul, a fost creat pentru a elimina dezechilibrul economic, pentru a evita colapsurile creditare, or, țările, percep aceste colapsuri, ca indici ale deficitului comercial, în particular, când sunt în incapacitate de plată și moneda lor se află în declin.
    Circulația valutelor a fost echilibrată, și sistemul era stabil, atâta timp cât americanii jucaru rolul de supraveghetor.
     
    Și acum, cine știe marea poveste, despre cum totul a luat sfârșit?!
    Valoarea costurilor necesare pentru a acoperi războiul din Vietnam, este exact subiectul la care am dorit să ajung.
    Șocurile de pe piața petrolieră, au survenit, unul după altul.
    Asta însemnând că, americanii nu-și mai respectau angajamentul de administrare a sistemului monetar.
     
    Ei umflau valoarea propriei valute care, aparent, trebuia să rămână fixă, strâns legată de aur și de oricare altă valută.
    Și ce-au făcut francezii?
    Francezii erau puțin îngrijorați de faptul că președintele Nixon, nu era pe deplin sincer.
    Aceștia erau deranjați de ceea ce spun eu acuma, DE FAPTUL CĂ NIXON IMPRIMA BANI CARE NU TREBUIAU SĂ FIE EMIȘI.
     
    Și, desigur, își făceau griji de insuficiența aurului ce ar asigura rata de schimb a francului francez, astfel, aceștia, au trimis un vapor militar în portul New York, solicitând politicos, restituirea propriului aur.
     
    Și-au restituit oare aceștia, aurul?
    Încercați să ghiciți. Nu, nu le-a reușit. Astfel, sistemul de la Breton Woods, a luat sfârșit. ACESTA ESTE PUNCTUL DE LA CARE ÎNCEPE EPOCA MODERNĂ A SISTEMULUI FINANCIAR.
     
    Banii reglementați prin lege (fiat money): un mod de schimb monetar, prin care emitentul nu face promisiuni de răscumpărare a bacnotelor în bunuri-referință, bazat doar pe încredere.
    Istoric vorbind, banii erau garantați prin bunuri, de regulă aur, însă astăzi, aceștia, nu sunt asigurați prin NIMIC.
     
    (Buun….atunci nemernicul de Isărescu, DE CE MAMA DRACULUI A DUS AURUL ROMÂNIEI PESTE HOTARE ÎN 1990 PRIN/CU FIRMA LUI TAC-SU, DACĂ BANII NU MAI SUNT ASIGURAȚI PRIN NIMIC?
    I-A FĂCUT PLOCON ENGLEZILOR?
    DE CE? SERVICIILE DE CE-AU TĂCUT LA JAFUL ĂSTA ȘI TAC ÎN CONTINUARE?!)
     
    CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ BANII, NU AU ECHIVALENT.
    ACEASTĂ BUCATĂ DE HÂRTIE, NU ESTE DECÂT O BUCATĂ DE HÂRTIE.
     
    Și ce urmări are situația pentru noi?
    DACĂ BANII NU SUNT BAZAȚI PE NIMIC, DE CE CREDEM CĂ ACEȘTIA AU VREO VALOARE?
    -Poftim?
    -Pentru că în continuare putem să-i schimbăm.
    -Ce?
    -Altcineva a dorit să se expună?
     
    Noțiunea latină credit” vine de la?
    Încredere!
    Corect!
    CREDERE = A AVEA ÎNCREDERE.
     
    ODATĂ CU COLAPSUL STANDARDULUI DIN ANUL 1971, ȘI ELIMINAREA REGLEMENTARILOR MONETARE, CREAREA BANILOR, A CRESCUT EXPONENȚIAL.
     
     (Asta înseamă că lumea ”bună” ȘTIE, ȘTIA ceea noi am aflat abia acum?!
    Adică…DE CE MAI EXISTĂ ÎN VIGOARE, BINE ÎNFIPTE PE PICIOARE – FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL ȘI BANCA MONDIALĂ DACĂ A CĂZUT ACORDUL DE LA BRETON WOODS ÎNCĂ DIN 1971 PENTRU CĂ, TOCMAI SUA (unul dintre inițiatori) A TRĂDAT, PRIN NIXON, NUMAI PENTRU A SE GROZĂVI EL CU RĂZBOIUL DIN VIETNAM, ÎNCEPÂND SĂ CREEZE BANI DIN NIMIC, ÎN TIMP CE TOT AURUL ȚĂRILOR, ERA ADUNAT ÎN VISTIERIILE SALE….
    Deci, odată cu trădarea SUA și căderea Acordului de la Breton Woods din 1944, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional acționează CRIMINAL și ILEGAL!
    Iar proștii de politicieni – din toate țările – care știu asta, și le acordă CREDIT (sâc!) în continuare, băgându-și popoarele la înaintare spre îndatorare, sunt la fel de imbecili și de criminali ca instituțiile mai sus-amintite.)

  12. Magda 29 noiembrie 2016 at 14:11

    ANNE BELSEY:Reuniunea Forului Economic Mondial din Davos, a accentuat necesitatea curentă a economiei, a economiei mondiale, a cărei creditare, trebuie să se extindă până la $100 de trilioane.
    Un trillion, are 12 zerouri, deci, 100 de trilioare, dacă dorim să ne imaginăm cifra, e 1 urmat de 14 zerouri.
    Ei consideră că, această extindere a creditului, va genera un boom, deoarece nu mai există bani în economie pentru a face investiții.
     
    CIARAN MUNDY: Această apariție a mondelor digitale, e una fascinantă, cum le-a reușit să transforme totul….ori, ACEASTA A DEZLĂNȚUIT COMPLET BĂNCILE, ÎN DORINȚA LOR DE A DOMINA ȘI DE A CREEA UN SISTEM MONETAR CARE LUCREAZĂ PENTRU ELE, ȘI PENTRU OAMENII CARE CONDUC ACESTE BĂNCI.  
     
    CREȘTERE ȘI INFLAȚIE.
     
     BEN DYSON: Dacă ne dorim o economie prosperă, în circumstanțele actuale, trebuie să avem datorii în creștere.
    E o chestiune pe care puțini, foarte puțini oameni o înțeleg cu adevărat, în mod special politicienii care, ”direcționează” economia, dar NU o înțeleg…E TERIFIANT!
     
    (Mda…adică e ”normal” să te îndatorezi la bănci, pentru a da valoare banilor creați din NIMIC, cu ei cumpărând sau vânzând produse între oameni, comunități, țări, continente…rulându-i, creezi locuri de muncă, unde trăiesc, la limita de supraviețuire oamenii simpli, în timp ce le faci burta mare bancherilor, politicienilor și afaceriștilor, care fac troc cu ei!
     
    Banii n-ar fi RĂI în sine, dacă n-ar fi deturnat scopul lor, în mâna câtorva, care se folosesc de ei – la o adică – să pună cu botul pe labe prostimea, populimea!
     
    Te îndatorezi ca să ”duduie” economia, dar ce te faci când i-apucă dracii pe bancheri și-ți cer dobânda la banii creați din NIMIC, amenintându-te cu date scadente, plimbându-te prin judecătorii cu ei (dacă ai bani…sâc!), luându-ți și scaunul de sub cur din casa care zboară odată cu el, tu, împrumutându-te la banca care te-a momit, ca să le ai….
     
    Cum se ”traduce” asta?
    Că ești pedepsit pentru ÎNCREDERE, ceea ce dovedește că, decât să te îndatorezi la Bancă ca să ai pe ce/unde sta, înseamnă că ai confundat scaunul de sub cur, cu ”scaunul de la cap”, care te-ar fi scutit de șederea în natură, ca boschetarii…amărât și plin de jeg!
     
    CEVA în mecanism trebuie schimbat…așa cum spunea în documentar la un moment dat – că aceștia  (banii) să fie cheltuiți/drămuiți când trebuie, cum trebuie și unde  trebuie… pentru oameni, NU în detrimentul lor – lucru stabilit întotdeauna de jigodiile de la ”putere” – politicieni și bancheri care și-au făcut o plăcere perversă în a vedea lumea chinuindu-se:
     
    ” DACĂ ÎI VOM PERMITE CUIVA SĂ CREEZE NOI BANI DIN NIMIC, CEL PUȚIN TREBUIE SĂ AVEM CONTROL DEMOCRATIC ASUPRA MODULUI ÎN CARE SUNT FOLOSIȚI ACEȘTI BANI.
     
    Mă refer la faptul că aceșit bani, ar putea fi utilizați mai degrabă pentru sistemul de sănătate, pentru soluționarea problemelor ecologice sau pentru a reduce sărăcia, și NU pentru a face casele mai scumpe, astfel încât nimeni să nu-și permită să trăiască în ele.
     
    SIMON DIXON: O puteți percepe ca fiind un subsidiu, un subsidiu super special pentru bănci, pentru dreptul de a crea bani, care ar trebui să aducă beneficii pentru public, și să fie cheltuiți în baza unui proces democratic. ”)

  13. Magda 29 noiembrie 2016 at 15:33

    PIB-ul, Produsul Intern Brut = valoarea comercială a bunurilor și serviciilor finite, produse într-un Stat, într-o anumită perioadă de timp.
    Odată cu creșterea rezervei monetare, mai mulți bani sunt disponibili pentru a fi investiți în activități de producere.
    Totuși, ei pot fi utilizați PENTRU A SPECULA ȘI A MAJORA VALOAREA ACTIVELOR.
     
    O creștere a rezervei monetare, echivalează cu o creștere relativă a activității economice.
     
    EFECTELE EXPANSIUNII RAPIDE A ACTIVITĂȚII DE CREDITARE.
     
    Inflația, este creșterea nivelului de prețuri ale bunurilor și serviciilor într-o economie, după o anumită perioadă de timp.
    Atunci când nivelul general al prețurilor crește, fiecare unitate a circuitului monetar, scade în capacitatea de a procura bunuri și servicii.
     
    Odată cu creșterea rezervei monetare și odată cu mărimea volumului de bancnote în economie, mai mulți bani sunt disponibili pentru a efectua investiții, necesare creșterii economice.
    Însă, și mai mulți bani sunt disponibili pentru procurări de bunuri și speculații, care generează inflația.
     
    JOSH RYAN COLLINS: În mod esențial, INFLAȚIA E CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND, PREA MULȚI BANI ACOPERĂ COSTUL A PUȚINE BUNURI ȘI SERVICII.   
    Deci, sunt prea mulți bani pentru un randament bun al economiei.
    Cu toate-acestea, inflația, e mult mai controversată și mai complicată.
    Măsurarea inflației nu e o știință, și modul în care este estimată ridică mari întrebări.
     
    Indicele Prețurilor de Consum (IPC), e dedus din examinarea unei  mostre de bunuri și servicii.  
    Fiecărei categorii de bunuri și servicii, îi corespunde un INDICE PONDERAL, care determină impactul global al prețurilor, pentru fiecare categorie specifică.
    Totuși, această metodă de măsurare, e considerată a oferi constant o cifră scăzută a nivelului inflației.
     
    În mod interesant, costul imobilelor, rambursările ipotecare și consultațiile fiscale, sunt exluse din această listă, pe când prețurile software și comisioanele agențiilor matrimoniale, sunt incluse.
     
    Indicele prețurilor de vânzare cu amănuntul, e o altă metodă de a măsura Inflația, și indică constant valori mai mari, comparativ cu Indicele Prețurilor de Consum.
    Recent, multe sisteme de pensionare, și-au ajustat majorarea plăților anuale, la Indicele Prețurilor de Consum, abandonând Indicele prețurilor de vânzare, cu amănuntul.  
     
    E O MĂSURĂ DE A REDUCE CHELTUIELILE CARE VOR ÎNRĂUTĂȚI SITUAȚIA PENSIONARILOR, ÎN VIITOR.
    Indicele IPC, nu este orientat spre identificarea corectă a tabloului inflației, și a scăderii puterii de cumpărare a banilor.
     
    BEN DYSON:  În cei șapte ani, dintre 2000 și 2007, rezerva monetară s-a dublat și banca centrală, Bank of England, avea impresia că, la acel moment, avea totul sub control, deoarece oficialii afirmau că prețurile nu erau în creștere sporită.
    Desigur, aceștia analizau doar prețurile de la cea mai apropiată gheretă.
    Ei au omis să ia în calcul prețul imobilelor, ori, costul lor, e cea mai mare cheltuială pe care o suportă oamenii.
     
    JOSH RYAN COLLINS: Multe țări vestice oferă subsidii masive pentru producția agricolă, care generează efectul unor prețuri și inflații reduse.
    Creșterea prețurilor de vânzare a imobilelor, creează falsa impresie că devenim mai bogați, însă, odată cu creșterea averii noastre, bogăția copiilor noștri, descrește…
     
    Deci, în realitate, NU există un profit net în bogăție, deoarece, copiii noștri vor avea de suportat costuri mult mai mari atunci când își vor dori o casă. În efect, nu există creștere netă, ei vor fi obligați să câștige mai mult.
    Ei vor trebui să-și asume și mai multe datorii.
    Astfel, creșterea prețului imobilelor, nu creează o valoarea adițională netă a PIB-lui pentru economie.
    În realitate, bogăția este redistribuită persoanelor care deja se află în posesia unor case, adică persoanelor bogate, iar cei săraci, sunt înlăturați de la acest proces, și nu-și pot permite să urce pe scara imobiliară.
     
    Iată un alt exemplu al unei politici regresive, care acceptă umflarea prețurilor la imobile. Ea îi face pe toți să creadă că lucrurile merg bine, și oamenii cheltuie mai mulți bani pe diferite chestii, ei consumă propriile capitaluri, însă aceasta, nu creează noi locuri de muncă.
    Situația, nu sporește calitatea economiei.
    Ea nu contribuie la echilibrarea economiei.
    Aceasta, nu scade deficitul public.
    E un joc de sumă nulă.
     
    Către luna august a anului 2011, 85,5% din împrumuturile bancare de consum, erau securizate, prin ipotecarea locuințelor.
     
    BEN DYSON: Dacă există cineva care creează bani ce pot fi cheltuiți doar pentru cumpărarea unei case, atunci, costul acelei case va continua să crească.
    Între anii 2000 și 2010, băncile au creat peste £1 trilion de bani noi, 500 de miliarde în ultimii 3 ani, premergători Crizei.
    E motivul pentru care prețul imobilelor a crescut atât de semnificativ.  

  14. Magda 30 noiembrie 2016 at 15:57

    JOSH RYAN COLLINS : Nu e nimic special, relativ acestor imobile. 
    Erau doar acești bani artificiali care au fost pompați în acea piață.
    Dacă banii sunt cheltuiți în interiorul economiei, și o cotă majoră a acestora e orientată spre imobile, spre creditele ipotecare, atunci vom avea o creștere a volumului de bani, fără a avea o creștere corespondentă a randamentului economic a PIB-lui.
    Sunt cheltuieli care ocolesc PIB-ul. E cauza directă a inflației.
     
    La acest capitol, Marea Britanie e un exemplu convingător.
    Ea a avut o cerere sporită pentru locuințe.
    Cauza majoră a acestui boom, în opinia mea, e volumul major al creditelor speculative, create de bănci, pentru a recruta debitori ipotecari.
    Dacă imobilele erau mai ieftine, acestea ar fi fost construite mai ușor.
    Ar exista mai puține case enorme, în care locuiesc un număr mic de persoane.
     
    Londra nu ar fi centrul unei orgii speculative extrem de bogate, unde toți indivizii bogați doresc să-și procure o proprietate considerată ca fiind un activ extrem de valoros.
    Casele ar fi, în mod primar, considerate bunuri de trai, și NU bunuri de investiții.
     
    Ceea mai importantă DILEMĂ, se rezumă la acea că, FIIND o BANCĂ cu drept de A ÎMPRUMUTA bani, AI OPȚIUNI.
    Poți împrumuta unui mic business, și vei știi că riscul eșuării acelui împrumut, a insolvabilității debitorului, e cu adevărat sporit, deoarece acea mică afacere, acei întreprinzători, au o răspundere limitată, ceea ce presupune că, în caz de falimentare a afacerii, tu, ca bancă, nu-ți vei restitui investiția.
     
    Deci vorbim de un risc relativ major, comparativ cu posibilitatea unui împrumut garantat prin bunuri, prin dreptul de ipotecă.
    Astfel, există un stimulent simplu pentru bănci în a prefera plasarea banilor în imobile, decât în mici afaceri.  
     
    (Da, dar ținând cont că acești bani sunt creați din NIMIC, ar putea să mai meargă și la RISC!
    S-au întâmplat cazuri când, din mici afaceri, au rezultat afaceri mari.
    Așa, favorizează TOT pe cei bogați, descurajând formarea clasei de mijloc, care au o afacere ”de familie”, cu tradiție, cu produse chibițite manual, spre exemplu…
    Ăștia procedează ca angajatorii care nu-i vor pe tineri în posturile lor, pentru că n-au experiență, dar ca s-o aibă, trebuie să înceapă de UNDEVA s-o capete, nu? ! Ciudată e lumea asta...)  
     
    Aceasta riscă să devină o problemă reală dacă extinzi practica dată pe întreg întinsul economiei.
    Și din nou, trebuie să decidem cum să creăm un sistem monetar, mult mai echilibrat, între acele investiții de tip speculativ și productiv.
    Guvernul se arată extrem de reticent față de reglementarea pieței imobiliare, și față de volumul de bani investiți în imobile.  
     
    ANN PETTIFOR: Noi nu decidem cine creează credite și pentru ce scopuri. Nu. Am oferit această prerogativă decizională unor flăcăi din Bancă.
     
    O SCURTĂ ISTORIE A BULELOR.
     
    O BULĂ (financiară), apare în condițiile unei inflații enorme a prețului pentru anumite bunuri sau servicii, survenită într-o perioadă scurtă de timp.
    Prima mențiune despre o bulă financiară, a fost înregistrată în 1637.
     
    SARGON NISSAN: Ideea lalelelor și-a relevanței lor, constă în aceea că ele au generat prima bulă și criză financiară.
    Nebunia lalelelor, a lalelelor negre, fiind o idee mitică despre ceea ce cineva ar putea modela genetic, prin cultivarea mai multor generații de lalele, a devenit o obsesie în Olanda anilor 1630.
     
    Ceea ce nu au realizat olandezii e că, rarii bulbi de lalele, au fost generați de un virus, și NU produși genetic.
    Însă ele au fost vândute masiv, până în momentul în care ele, valorau mai mult de 10 ori decât salariul unui olandez.  
     
    Exista o piață viitoare a bulbilor de lalele, deoarece, în mod evident, atunci când plantezi sămânța de flori, nu cunoști ceea ce va crește din pământ.
     
    Deși, cu 400 de ani în urmă, un sistem monetar sau un sistem financiar nu era ceva ce exista în abstract, ceva pierdut în eter, dar ceva strâns legat de state, putere, comerț, și modul în care acestea interacționează.
     
    Spre deosebire de lalele, care sunt un lux de unică folosință, CASELE sunt, atât O NECESITATE, cât și UN LUX.
    Și, având un asemenea statut, casele sunt o locomotivă ideală pentru crearea de bani și bule financiare.
    O locuință, e posibil cea mai prețioasă posesiune la care aspiră majoritatea oamenilor.    
     
    Umflarea piețelor imobiliare în acest mod, îi permite unei națiuni să-și extindă rezerva monetară, fără a afecta indicii de inflație.
    Puterea de cumpărare adițională astfel creată, sporește bogăția aparentă a unei națiuni față de alta, și astfel e creată o putere relativă.
     
    E o cale de a spori puterea monetară, fără a investi în creșterea productivității industriei.
     
    JAMES MEADWAY: În mod cert, dacă e să privim Marea Britanie și SUA, ca exemple ale acestui proces, trebuie să admitem că ele sunt state cu rate ridicate de proprietate imobiliară privată, deci există o bază bună pentru a implementa indirect, acest tip de politică.
     
    Cred că a fost destul de deliberată în cazul SUA, aproape explicită situația când, ALAN GREENSPAN – Secretarul Rezervei Federale, fiind confruntat în legătură cu criza burselor de valori din 1990, poate libertin, a dispus reducerea aproape la zero a ratei dobânzilor.
    Astfel, fiecare se putea împrumuta suficient de ieftin, în particular era ușor de a împrumuta bani pentru a procura o casă, fiindcă aceasta, este un ACTIV, despre care o Bancă poate spune că oferă împrumuturi garantate, or, e minunat că deții o casă care poate reveni în posesia Băncii.
     
    Băncile vor omite să-ți comunice o astfel de informație, când ți se oferă un credit ipotecar și acea bulă financiară, va alimenta o expansiune similară celei din SUA, or, în ultimul deceniu, și în Marea Britanie are loc un proces, identic .

  15. Magda 30 noiembrie 2016 at 17:27

    Consider că situația, reflectă o slăbiciune fundamentală a acestor guverne, faptul că acestora le lipsește voința sau abilitatea, deși, cred că totul se rezumă la voința de a confrunta piețele financiare, de a confrunta marele capital, și de a spune că de azi înainte, vom acționa diferit, ȘI VOI, BĂNCILE, VA TREBUI SĂ NE URMAȚI, FIINDCĂ NOI AM FOST ALEȘI ÎN MOD DEMOCRATIC ȘI VOI…NU! NOI AVEM UN MANDAT DE-A FACE ASTA, ȘI O VOM FACE!
     
    -Ține minte că totul e o parte a Planului. La ce bun strigi, TU L-AI VOTAT!
     
    SARGON NISSAN: În Olanda, în perioada de luptă pentru independența față de Spania, și acumulări de bani pentru a finanța armata de eliberare națională, s-au dezvoltat inovațiile financiare.
    Au fost create loteriile publice, pentru a obține bani.
    A fost introdusă instituția subscripției publice.
    O idee care a dus la crearea acțiunilor publice, acțiuni în care oricine putea investi, astfel, circa 2/3 din populație, a investit în bulbi de lalele, în anii 1630.
     
    După obținerea independenței, aceste instrumente au fost aplicate pentru a finanța expansiunea.
    Cum a fost posibil ca, o asemenea țară mică, să poată concura cu țări mult mai mari, spre exemplu Spania sau Portugalia care, timp de un secol extrăgeau beneficii din propriile imperii, în comparație cu Olanda?
     
    De ce erau competitivi? În baza căror resurse o făceau? Olanda, avea un sistem financiar mult mai evoluat și extins, aceste sisteme inovative, le-au permis olandezilor să acumuleze mai repede mai mulți bani, decât altcineva.
    Incredibil, dar adevărat.
     
    CUM SĂ EVITĂM INFLAȚIA?
     
    JAMES MEADWAY: Astăzi, inflația poate fi evitată prin reglementarea volumului de bani care sunt introduși în economie, astfel încât acest volum, să nu depășească volumul activității reale din economie.
     
    Cea mai bună metodă de a face asta, în opinia mea, e de a asigura că banii sunt direcționați în economie, doar pentru investiții și producere, pentru bunuri și servicii frugifere, astfel încât, banii vor fi orientați spre micile afaceri care creează noi locuri de muncă, ce va crea o putere adițională de cumpărare, ceea ce presupune lipsa de inflație.   
    În decursul istoriei, majoritatea băncilor naționale, au dictat norme de reglementare a pieței de credite.
    Banca Centrală, trebuie să determine creșterea dorită a PIB-lui și după, să calculeze volumul necesar de credite ce trebuiesc create, pentru a atinge aceste scopuri.
     
    Ulterior, aceste credite, trebuie alocate atât diferitelor categorii de bănci, cât și sectorului industrial.
    Creditele neproductive, au fost suprimate.
    Astfel, a devenit dificil sau imposibil de a obține credite bancare la o scară largă, în special pentru tranzacțiile pur speculative, similare celor de finanțare a fondurilor neregulate.
     
    Într-un studiu ce datează din 1993, Banca Mondială a recunoscut că mecanismul de intervenție în alocarea creditelor, a stat la baza miracolului est-asiatic.
    Există o serie de exemple de acțiuni întreprinse de state în trecut, foarte reușite în anumite cazuri, și adesea nelipsite de o anumită reușită și în Marea Britanie.
     
    Însă, exemplele care merită a fi citate, sunt Coreea de Sud, Japonia, alte țări din Asia de Est, state în care guvernele erau preocupate de problema echilibrării economiei, prin selectarea anumitor sectoare, și direcționarea investițiilor către acestea.
    Consider că același lucru trebuie să se întâmple și în Marea Britanie, deoarece ne confruntăm cu o recesiune a cererii, și nu cu o criză a rezervelor.   
     
    E cazul să avem un sistem, în care creditele sunt investite în afaceri de producere, în care creditele sunt investite pentru finanțarea construirii de noi căi feroviare de mare viteză, în care creditele sunt investite în finanțarea construcțiilor de case, în detrimentul situației când banii sunt predați persoanelor, pentru a umfla prețul imobilelor.
     
    În esență, e suficient de ușor, or, actualul sistem e setat de a nu face cele enumerate mai sus.   
    CREAREA BANILOR DE CĂTRE BĂNCILE PRIVATE PENTRU A FI FOLOSIȚI ÎN ACTIVITĂȚI NON-RPODUCTIVE, GENEREAZĂ REALA INFLAȚIE și, ca atare, ESTE UN IMPOZIT ASUPRA PUTERII DE CUMPĂRARE A SURSEI DE SCHIMB.
     
    MICȘORAREA STANDARDULUI DE TRAI.
     
    Cifrele statistice pentru Marea Britanie, sunt de-a dreptul șocante. Veniturile medii ale populației, se află în declin în ultimii 8 ani.
    Scăderea e destul de accentuată pe măsură ce ne aprofundăm în recesiune care, e mult mai pronunțată decât cea din anii 1930, astfel încât venitul real, scade.
     
    BANII BANCARI, LE PERMIT BĂNCILOR PRIVATE SĂ EXTRAGĂ BOGĂȚIA DIN ECONOMIE, CEEA CE CU TIMPUL, DEGENEREAZĂ ÎNTR-O SCĂDERE GRADUALĂ A STANDARDULUI DE TRAI.
     
    Pe măsură ce oamenii devin mai săraci, ei devin și mai dependenți de datorii, toate intervenind într-o perioadă când eficiența și mecanizarea s-au îmbunătățit dramatic.
     
    ANN BELSEY: Dacă e să facem o retrospectivă a anilor 1960, atunci, la acel moment, viitorul arăta ca o eră a plăcerilor, programe televizate care ziceau ce vor face oamenii cu timpul lor liber.
    Și acum, avem mai mulți oameni muncind mai mult decât oricând, cheltuind mai mult decât oricând, APARENT, arată foarte bine.
     
    Toți cheltuie mai mult.
    Însă, dacă nu beneficiezi din ceea ce cheltui, dacă trebuie să cheltui bani pentru îngrijirea copiilor, pe naveta zilnică, etc…costuri pe care nu le plăteai în trecut, pentru că oamenii mergeau pe jos la muncă și un membru al familiei își permitea să stea acasă pentru a avea grijă de problemele casnice, atunci, în realitate, lucrurile NU s-au îmbunătățit.
     
    Toți suntem sub o presiune enormă. Sunt conștientă că ai mei patru nepoți și nepoate, se confruntă cu timpuri dificile.
    Ei vor fi puși în situația de a munci din greu, doar pentru a avea un acoperiș deasupra capului.
     
    (Da, dar se poate schimba TOTUL, dacă se VREA, ȘI TREBUIE…SCHIMBAREA TREBUIE FORȚATĂ ȘI TREBUIE SĂ VINĂ DIN PARTEA NOASTRĂ, NU DIN PARTEA COPIILOR PE CARE ARUNCĂM DE PE-ACUM POVARA UNUI VIITOR SUMBRU, INSUPORTABIL, MOTIVÂND CĂ FACEM ASTA DIN PRICINA LOR, ȘI PENTRU EI!
     
    DACĂ NU VREM CĂ EI SĂ NE FIE CEI MAI DURI JUDECĂTORI ȘI CEI MAI NEÎNDUPLECAȚI CĂLĂI, ÎNCEPÂND DE AZI TREBUIE SĂ-I PROTEJĂM, NU EI PE NOI…CERÂND NEÎNTÂRZIAT SCHIMBAREA POLITICIENILOR, BANCHERILOR, A SISTEMULUI MONETAR, A LEGILOR CARE NE SĂRĂCESC….)

  16. Magda 1 decembrie 2016 at 17:03

    BEN DYSON: Oamenii devin mai săraci, în termeni reali. Și asta se întâmplă din cauză că prețurile se află într-o continuă creștere PENTRU CĂ, TOȚI ACEȘTI BANI ARTIFICIALI, SUNT POMPAȚI ÎN SISTEM DE CĂTRE BĂNCI ȘI EI, SUNT CREAȚI DIN DATORII.

    Astfel, concomitent cu creșterea prețurilor, ne aprofundăm în datorii și mai mari, și bogăția noastră, randamentul muncii noastre, se micșorează zi de zi.
     
    NU POȚI SOLUȚIONA PROBLEMA SĂRĂCIEI, ATUNCI CÂND AI UN SISTEM MONETAR ȘI FINANCIAR CARE DISTRIBUIE BANII ÎNTRE CEI MAI BOGAȚI, LUÂNDU-I DE LA CEI MAI SĂRACI.  
     
    ORICE ÎNCERCARE DE A FACE CEVA ÎN DIRECȚIA OPUSĂ, E CA ȘI CUM TE-AI PIȘA CONTRA VÂNTULUI. 21

    Dacă analizezi problemele similare celor de reducere a inechității, atunci o metodă sigură de a o zdruncina, e de a institui – spre exempu – UN SISTEM DE IMPOZITARE REDISTRIBUTIVĂ.
     
    ÎI IMPOZITEZI PE CEI BOGAȚI, PENTRU A LE OFERI CEVA CELOR SĂRACI, ÎNCEPÂND A MIȘCA BANII, SPRE TREPTELE DE JOS.
     
    Totul arată perfect, însă omitem să înțelegem faptul că, la un moment dat, există un alt sistem redistributiv, care ia bani de la săraci și îi împarte bogaților, astfel, această inechitate NU poate fi realmente zdruncinată, or, modul în care lucrează sistemul monetar bazat pe datorii, garantează că, pentru fiecare liră sterlină de bani, există o liră sterlină de datorii.
    (Ei, nu?! Nu se vrea! Cine crează sistemul REDISTRIBUTIV? Ăia luați la bani mărunți și, de fălci!)
     
    Această datorie, ÎN MOD CLASIC va fi distribuită celor săraci, clasei de mijloc, aceste persoane ajungând să aibă datorii și dobânzi mari care revin în sectorul bancar, și apoi sunt distribuiți celor ce lucrează în centrul Londrei, sau pe Wall Street.
     
    Acest sistem DISTRIBUIE BANII SĂRACILOR ÎNTRE CEI BOGAȚI, și o face cu prisosință, distribuie banii regiunilor sărace ale Marii Britanii către Londra unde, la fel, acesta, direcționează banii afacerilor mici, micilor fabrici britanice …înapoi, în sectorul financiar-bancar.
     
    SIMON DIXON: Avem un sistem în care, activitatea de suplimentare cu bani, se desfășoară sub același acoperiș cu organizația care profită de reuninunea împrumutătorilor și împrumutaților, de exemplu, Banca.(Deci, CONFLICT DE INTERESE!)
     
    Deci, o bancă creează rezerva monetară a unui Stat, și profită din/de pe urma oferirii de împrumuturi.
    Statul, nu-și poate permite falimentarea sistemului bancar, deoarece, 97% din totalul banilor AR DISPĂREA!
     
    Anume, pentru acest motiv, ÎN CAZ DE CRIZĂ, RISCURILE SUNT TRANSFERATE CĂTRE PLĂTITORII DE IMPOZITE.
     
    Dar și pe timp de normalitate, Băncile se bucură de numeroase garanții și beneficii, CE DEPĂȘESC DREPTUL DE A CREA BANI.
     
    ”-Apropo Bill, știu că Bank of America, este o bancă foarte mare, și se întâmplă să am și eu acolo 32$. Doar între noi, ce garanții am că acești bani sunt în siguranță?”
    -Păi, toate depozitele de până la 10.000$, sunt asigurate de Guvernul Federal din Washington.
    -Aceasta este garanția mea?
    -Da, domnule.
    -Ați auzit că Guvernul Federal are o gaură de $280 miliarde? ”

  17. Magda 1 decembrie 2016 at 17:08

    BĂNCILE, PROFITĂ DE LARGI PLASE DE SALVARE DIN PARTEA GUVERNULUI.
    CONTRIBUABILUL FISCAL, GARANTEAZĂ CIRCA £85.000, CU TITLUL DE SIGURANȚĂ.
     
    Bank of England, furnizează garanții de lichiditate, în cazul în care banca își epuizează rezerva monetară.
    Cineva a scris că, o mare bancă de investiții, e similară unei caracatițe gigantice, sugătoare de sânge care învăluie fața umanității.  
     
    BĂNCILE, HIPONITEAZĂ POLITICIENII.
     
    ACEȘTIA, SCALDĂ BĂNCILE ÎN BANI, FĂRĂ A-ȘI ASUMA CAREVA OBLIGAȚII, INDIFERENT DACĂ ESTE VORBA DE DAUNELE CAUZATE, FIE VORBA DESPRE UN DEZASTRU PLANETAR, DE FORȚAREA OMENIRII DE A RENUNȚA LA LUCRURI CE FAC VIAȚA MAI BUNĂ.
     
    ADIO ȘCOLI.
    ADIO TERENURI DE JOACĂ.
    ADIO LOCURI DE MUNCĂ.
     
    BANCHERII PE CARE ÎI REFINANȚĂM, ȘI-AU OFERIT RECIPROC BONUSURI, CARE DEPĂȘEAU VALOAREA CHELTUIELILOR LA CARE AM RENUNȚAT, ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ.
     
    Doar Marea Britanie, a oferit băncilor mai mulți bani, decât costul a șase zboruri pe Lună.
     
    Unde sunt banii noștri?
    CINE LE-A PERMIS BĂNCILOR SĂ EVITE RĂSPUNDEREA?
    DE CE?
    Pot oare, caracatițele sugătoare de sânge, să fie ”utile”?
     
    NICIUN GUVERN NU ESTE SUFICIENT DE CURAJOS PENTRU A ÎMBÂNZI BĂNCILE, POSIBIL, AU NEVOIE DE UN PLAN…
     
    Arată sub formă de desen animat, cum caracatița-bancară este băgată la închisoare, după gratii, dar apoi se aude: Dați-ne înapoi băncile!
     
    DATORIA ÎN CONTINUĂ CREȘTERE.
     
    Planul de reducere a cheltuielilor, e o încercare a Guvernului de a mișca datoriile din propriul cont, în contul publicului. (Adică prin ”planul de reducere a cheltuielilor”, se aruncă pisica moartă de la balconul Guvernului,  în poala populației care, trebuie să-i suporte mirosul de animal mort, aflat în putrefacție, cheltuielile de înmormântare sau, dacă e prea proastă sau săracă… să pună ea însăși mâna pe sapă…)
     
    Acesta este răspunsul Guvernului, la (re)finanțarea Băncilor, și e o măsură indispensabilă unui Sistem Monetar construit pe datorii în care, puterea mărită de consum, rezultă din creșterea volumului de datorii și în care, diversificarea datoriilor, asigură stabilitatea generală și încrederea comercială.

  18. Magda 1 decembrie 2016 at 17:14

    Politici similare celor de mărire a costului de studii superioare sau privatizarea serviciilor, activelor sau industriilor publice, urmează același algoritm.
     
    JAMES MEADWAY: Problema cu care ne confruntăm la moment, e transferul datoriei publice în albia privată care, în mod esențial, e o metodă de transfer al riscurilor, de la economia britanică, de la Guvern, către indivizi, și cei mai vulnerabili indivizi vor suporta grosul datoriilor.
     
    Guvernul abordează o politică regresivă, prin plasarea pe umerii celor mai vulnerabili, a riscurilor de faliment, ori, în caz de șoc financiar repetat, spre exemplu – un șoc pe piața petrolieră – persoanele care vor suporta costul penalității, vor fi cei mai săraci reprezentanți ai societății, sau proprietarii de case, care vor deveni insolvenți dacă dobânzile vor crește cu 1% sau 2%.  
     
    Problemele vor fi cu adevărat enorme. Deci, e o cale la care trebuie să renunțăm. E regresiv și cu certitudine inechitabil modul cum în care, la momentul ăsta, acționează Guvernul și, cu siguranță, nu e o problemă pentru care răspundem solidar.
     
    PE MĂSURĂ CE RESURSELE ȘI INDUSTRIA ȚĂRII SUNT PRIVATIZATE, SECTORUL PRIVAT ÎȘI ASUMĂ MAI MULTE DATORII.
    ÎN EFECT, MAI MULȚI BANI SUNT CREAȚI, ȘI AVEM UN BOOM AL CERERII DE ÎMPRUMUT.
     
    Unele companii de gestionare a datoriilor, au aplicat această teorie la extremă, angajând practici denumite ”răscumpărarea finanțată” (Leveraged Buyout), prin care o companie e cumpărată la un preț deseori umflat, iar prețul de achiziție, e transferat în contul companiei, cu titlu de datorie.  
    Compania devine astfel, responsabilă pentru finanțarea propriei înstrăinări.
     
    Aceste datorii sunt de regulă atât de mari, încât compania este forțată să-și reducă personalul, salariile și activitatea de cercetare.
     
    Atunci când dobânda devine o afacere, când trebuie să incluzi dobânda în costul bunurilor sau serivciilor, ești perpetuu constrâns să le vinzi la un preț sporit, pe măsură ce îți asumi și mai multe datorii.
    O diversificare a tipurilor de datorii, generează o creștere a rezervei monetare.
     
    BEN DYSON: Atunci când rezerva monetară crește, mai mulți bani sunt disponibili pentru activitatea de producție și consum, condițiile unui boom.
    E incert dacă ne va reuși să depășim această recesiune, sau dacă ne vom adapta la realitățile momentului.
     
    Totuși, după anihilarea recesiunii și după ce progresul își va lua avânt, ce se va întâmpla cu datoria?
    Aceasta va continua să crească și, pe cât de repede va crește economia, pe atât de rapid va crește și datoria, iar în decurs de 3 sau 5 ani, vom reveni la starea inițială.
     
    (Deci, ești prins ca într-o buclă din care aparent, nu poți să mai ieși..similar situației în care ești în Iad și băgat în cub, trăind/retrăind același coșmar, la nesfârșit!
    Sau, e ca și cum i-ai fi legat pisicii un ghem de coadă, și ea se învârte în jurul propriei cozi, până crapă…la propriu!
    Soluția?
    Tăiat nodul gordinan, NU coada pisicii!)

  19. Magda 1 decembrie 2016 at 17:18

    Datoriile vor deveni exorbitante, oamenii vor falimenta din nou.
    E sistemul care ne-a întemnițat, în care, nu poți avea o creștere economică, fără a avea o creștere a datoriilor, ori, tocmai aceste datorii vor doborî în final, economia.
     
    Unica opțiune pentru a merge înainte, este de a REFORMA SISTEMUL, DE A INTERZICE BĂNCILOR SĂ CREEZE BANI DIN DATORII.
    Prin repararea sistemului monetar, putem preveni o nouă criză financiară cauzată de Bănci.
     
    În final, reducerea cheltuielilor pentru serviciile publice, creșterea impozitelor și majorarea datoriei internaționale, VOR FI INUTILE!
     
    Actualul sistem monetar, le permite Băncilor să se îmbogățească din economie, FĂRĂ A OFERI CEVA ÎN/LA SCHIMB.
     
    De ce, având toate aceste tehnologii moderne, această eficiență, totuși…e necesar ca, cel puțin două persoane să finanțeze întreținerea unei case, pe când, ÎN ANII’50, EA ERA ASIGURATĂ DE O SINGURĂ PERSOANĂ?!
    Cauza acestei situații, nu rezultă din scumpirea mașinilor de spălat, ori a bunurilor în general.
    SITUAȚIA ESTE CAUZATĂ DE DATORII, ȘI DE FAPTUL CĂ SECTORUL BANCAR, LE STINGE DIN CONTUL TUTUROR CELORLAȚI.
    ASTFEL, UN SISTEM BANCAR ÎN CREȘTERE, NU E UN INDICE BUN.
     
    DACĂ SECTORUL BANCAR CREȘTE…ATUNCI, FAPTUL SE DATOREAZĂ FIE SCĂDERII EFICIENȚEI LUI, FIE PARAZITĂRII ECONOMIEI.  
     
    Putem vorbi continuu că sectorul bancar acoperă 4%, 5% sau 6% din PIB, însă, ce se întâmplă cu restul economiei?
    Indicele acesteia e în descreștere, având 96, 95 sau 94% din PIB.
    Trebuie să ne concentrăm asupra acestei probleme.
     
    NICK DEARDEN: Dacă dorim soluționarea altor probleme sociale majore, SUNTEM OBLIGAȚI SĂ SOLUȚIONĂM PROBLEMA BANILOR.
    Cei mai săraci oameni din lume plătesc costul CRIZEI, chiar și atunci când aceștia NU beneficiază din boom-urile speculative, similare celui ipotecar care a precedat criza financiară irlandeză.

  20. Magda 1 decembrie 2016 at 21:49

    În ultimii 30 de ani, diferențele de venituri s-au accentuat într-atât de mult, încât cei bogați au devenit și mai bogați, iar oamenii ordinari (?!), nu, starea lor a rămas neschimbată, și ei au devenit mai săraci.
     
    Una din metodele de a garanta mișcarea economiei, a fost furnizarea de credite ieftine, adică cu împovărarea cu datorii a celor ce nu au posibilitatea de a achiziționa bunuri. Astfel, aceștia puteau cumpăra în continuare.
    Și, în momentul în care sistemul intră în colaps, exact aceiași oameni sunt obligați să plătească din nou, deși, în mare măsură, ei sunt din start, victime!
     
    În rezultatul crizei, Bank of England, a achiziționat datoriile corporative, și le-a reambalat cu aplicarea unor dobânzi mai mici.
    Totuși, unei persoane ordinare i se cere să plătească mai mult decât în cazul împrumuturilor de overdraft, sau liniilor de creditare.
     
    (Nu-mi place cum cataloghează ăsta oamenii simpli, obișnuiți, ne-bogătani!
    Asimilarea apelativului ”ordinar” care este folosit întotdeauna în sens negativ, depreciativ, chiar ostil față de anumite personaje care au fapte reprobabile la activ ori s-au îmbogățit (sâc!) peste noapte, prin căi necinstite, față de modesta situație materială dintotdeauna a oamenilor care trăiesc din ceea ce muncesc și care nu au abilitatea (majoritatea) în a duce până la capăt afaceri de succes, nu neapărat din furt, mi se pare NEPOTRIVITĂ, dar și OFENSATOARE!)
     
    Datoriile dintre cei mai bogați, sau între State, pot fi oricând renegociate, e o practică care s-a cimentat de-a lungul istoriei.
    Nu e nimic bătut în cuie.
    Vorbind la general, atunci când sunt puse în discuție datoriile celor săraci față de cei bogați, DATORIILE DEVIN O OBLIGAȚIE SACRĂ, MAI IMPORTANTĂ DECÂT ORICE.  
     
    IDEEA RENEGOCIERII ACESTOR DATORII, DEVINE IMPOSIBILĂ.
     
    Alta, la Tv:
    – Ne puteți numi exact ce i-ar face fericiți pe investitori? Ce i-ar face mai încrezători?
    – E o întrebare dificilă.
    Personal, consider că nu are importanță.
    Sunt un comerciant, și nu mă interesează astfel de chestiuni.
    -Achită-ți impozitele! (se strigă în stradă)
    -Te-ai născut în Anglia? Întreabă șobolanul comerciant, cu fața crispată, avidă de bani. Apoi, continuă în același stil:
    -Dacă văd o oportunitate de a câștiga bani, o voi urma.
    Majoritatea comercianților, sunt indiferenți față de modul în care va fi restaurată economia, față de restructurarea situației.
    Lucrul nostru e de a câștiga bani și, personal, timp de trei ani visam să survină acest moment.
    DACĂ ȘTII CE AI DE FĂCUT, POȚI DOBÂNDI O GROAZĂ DE BANI.
    TREBUIE SĂ RECUNOSC CĂ, ÎN FIECARE NOAPTE VISEZ LA O RECESIUNE….VISEZ LA O NOUĂ RECESIUNE, VISEZ LA REPETAREA UNUI MOMENT CA ACESTA.  (…) POȚI DOBÂNDI O GROAZĂ DE BANI.
     
    JAMES MEADWAY: Dacă vom privi Europa, vom observa că Prim-ministrul Greciei, NU A FOST ALES, CI IMPUS POPORULUI GREC, ori, PAPADEMOS E FOST ANGAJAT LA GOLDMAN SACHS.
     
    (Deci, se ”poartă” cozile de topor, peste tot…nu numai la noi!
    Aceeași mafie globalistă care școlește și plătește cursurile idioților utili ai popoarelor, pentru a-i proțăpi apoi la nivel înalt, în conducerea de Stat, dotați la buzunare, prin puterea pixului…cu artileria grea a mondialiștilor, descărcată gradat, sau la foc automat împotriva popoarelor din care chipurile ”au ieșit”, și s-au întors de ”dragul lor” fiindcă iată…le vorbește limba, dar în esență, sunt total străine de năzuințele, ori bunăstarea popoarelor.)
     
    Noul prim-ministru al Italiei, MARIO-MONTI, LA FEL – A FOST ANGAJAT LA GOLDMAN SACHS.
     
    NOUL PREȘEDINTE AL BĂNCII CENTRAL-EUROPENE, FOST ANGAJAT LA GOLDMAN SACHS.
     
    O să observăm că acești oameni, apar absolut peste tot.
    Acesta este modul de a schimba ceea ce avem, SĂ DEPOSEDĂM POPORUL DE ÎNTREAGA PUTERE ȘI TOATE LIBERTĂȚILE, ȘI SĂ LE CONCENTRĂM ÎN MÂINILE UNUI GRUP MIC, DAR CU PUTERI NELIMITATE.  
     
    DE LA POPOR, FĂRĂ POPOR, CONTRA POPORULUI!
     
    Cea mai interesantă parte a problemei, este cea a democrației, care rămâne a fi extreme de accentuată în Europa.
    FAPTUL CĂ AVEM GUVERNE, CARE NE-AU FOST IMPUSE DE BANCHERI.
     
    Ori, cruda realitate este că, anume BANCHERII – mai mult sau mai puțin –  SUNT RESPONSABILI DE ACEST HAOS,  și e o bună aproximație însă, ulterior, anume lor le încredințăm prerogativa de a ne soluționa problema.
     
    Și, în efect, EI NE VOR CONDUCE ȚARA. E  o chestiune democratică serioasă, ce se cere a fi rezolvată.
     
    PUL MOORE: Apropo, criza bancară a generat sărăcirea a peste 100 de milioane de oameni. Statistica mortalității celor căzuți în sărăcie, atestă o majorare enormă, fiind cauzată de motive variate.
     
    ASTFEL, CRIZA FINANCIARĂ, NU SE REZUMĂ DOAR LA SĂRĂCIREA OAMENILOR, CI ȘI LA OMORÂREA OAMENILOR, CA ATARE.
     

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.