♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
Hmm….conform introducerii NIMIC NOU SUB SOARE, chiar uitându-mă de ieri cu un ochi la noul documentar, în afara unor lucruri și fapte deja menționate și în alte documentare ce au fost redate și comentate pe-aici, se caută, se pare – TARDIV și RIDICOL – să reiasă pentru ”proști” nedumnezeirea Fiului Lui Dumnezeu, a Lui Iisus Hristos, alături de minimizarea sau chiar anularea Pesonalității Sale Absolute, reducerea măreției Sale, a istoriei coborârii Lui pe Pământ prin nașterea suprafirească din Pururea Fecioara Maria, trăirea modestă și aproape în anonimat ca tâmplar până la vârsta de 30 de ani când, potrivit Legii Iudaice orice Învățat putea să înceapă să propovăduiască, moartea Sa tragică pe Cruce la 33 de ani, chinurile și rezistența extraordinare pe care le-a-ncercat pe Drumul Golgotei, acte, fapte, relevări ale martorilor de-atunci și-a celor de după ….până în zilele noastre, TOATE în urma revelațiilor date multora, datorită credinței/credincioșiei lor!
Sigur că fiecare/fiecăruia i se descoperă unele lucruri sau nu, și ” A crede în Dumnezeu, tot de la Dumnezeu vine…” deci, până la urmă, Însuși Hristos a spus clar: ”Cine VREA, să vină după Mine” , NU cu siluita, nici cu miluita!
Fiind BOIER te lasă la mâna și mintea ta să faci/crezi cum vrei/poftești, numai că dacă AICI e PE CREZUTE, DINCOLO….E PE VĂZUTE!
Dar o lungesc…mutarea de colo-colo, alături de unele probleme ce nu suportau amânare, m-au făcut să încetinesc din ritmul transcripturilor acestor documentare interesante și oricum, voiam să-i menționez UnCheșului că voi trece LEJER și fără remușcări peste capitolul Iisus pentru că, a reda aberații și/sau enormități, înseamnă a le încuviința!
Iar, a contracara făcând referire la Scrierile Sf.Părinți, a da citate din Noul Testament ori din Dogma care reprezintă Adevărul de Credință…n-o fac! E pierdere de vreme! Așa cum spunea Eclesiastul, E VREMEA PENTRU ORICE! ACUM, URMEAZĂ VREMEA CERNERII…fiecare, care la Iad, care la Rai, la alegere, după preferință!
UnCheșule!
Dacă ai băgat subtritrarea, eu ce mai fac? Doar comentez?
Zeitgeist The Movie
La început, arată explozii, inclusiv nucleare, armate în desfășurare, Iadul pe pământ datorat războaielor.
Arată apoi în Spațiu, o parte din activitatea din Univers: stele, galaxii, inclusiv splendidul Pământ! Doamne, cât de minunat e!
Pe urmă coboară în jos, în lumina unui nostalgic apus de soare, plutind pe oglinda unduitoare a unei ape adânci și profund albastre unde, după vederea unor celule de pe lamela unui microscop zbătându-se într-o mișcare dezordonată, sugerează pe urmă, cu ajutorul unui desen animat, o explicație a apariției și evoluției omului pe pământ, numai din punct de vedere Darwinist, ceea ce-i o greșeală aberantă. Prefer să rețin numai ce-i bun de luat ca exemplu din acest documentar.
Se știe că marii gânditori (unii, nu toți…) au încercat să-l îndepărteze din punct de vedere ”științific” pe Dumnezeu, fie negându-L total ca niște veritabili atei, fie confundându-l cu măreția Universului creat, sau cu o parte a lui!
Iar arată scene îngrozitoare petrecute pe timp de război, și după…ruine, pământ pârjolit, oameni (femei, bărbați, copii, bătrâni) plângându-și morții și disperarea, mulți mutilați, omorâți și aruncați fără milă în gropi comune, soldați lăcrimând.
Dar și mai recent: atacul nerușinat al mondialiștilor de la 11/9 când se aruncau oamenii de la geamuri din înaltul Turnurilor Gemene, murind groaznic datorită planurilor de pus în aplicare din partea mondialiștilor…de înrobire prin legi gen Big Brother, Patriot Act, a unora ca maimuța tembelă de BUSH, cu tot neamul lui de jivină vândută, slugă diavolului, urmat de altă jivină mincinoasă, musulmană, nu de cetățenie numai americană, cu urechi clăpăuge, inimă, gingii și limbă-albastră – OBAMA, fie-i numele în veci pătat!
ZEITGEIST – SPIRITUL EPOCII
Pe măsură ce începi să cercetezi, ce ni se pare că înțelegem, de unde venim, ce credem că facem, ÎNCEPI SĂ ÎNȚELEGI CĂ AM FOST MINȚIȚI. Am fost mințiți de fiecare instituție! Ce te face să crezi pentru o clipă că instituția religioasă este singura care n-a fost atinsă?
(Nimic! Știu că venirea Antihristului și căderea Bisericii se va înfăptui prin preoții, ierarhii vremurilor din urmă, adică a acelor vremuri pe care le traversăm noi, acum!
Dar asta nu înseamnă să-ți pierzi credința și nădejdea în Hristos Iisus, în Judecata de Apoi (Parusia), în Învierea tuturor Morților care-au fost de-a lungul veacurilor, până la a Doua Sa Venire, atunci când se vor ocupa locurile din Împărăția Cerurilor ce va să fie cu cu sufletele oamenilor, umpând și desăvârșind astfel, golul lăsat de căderea fostului înger de lumină (Lucifer) care-a tras în căderea lui îngeri, din toate celelalte nouă cete!)
Instituțiile religioase ale lumii, sunt chiar pe fundul mocirlei. Instituțiile religioase sunt fondate de exact aceiași oameni care v-au dat guvernele, educația coruptă, care pun la cale cartelurile bancare. Pentru că stăpânii noștri, nu dau doi bani pe tine sau pe familia ta.
Ce i-au interesat dintotdeauna, a fost doar cum să controleze întreaga lume. Am fost îndepărtați de adevărata prezență divină din Univers, pe care oamenii au numit-o Dumnezeu.
(Ei, puțină diferențiere! Nu chiar TOȚI au vrut/vor să controleze atunci sau acum, ”întreaga” lume… Vaticanul, catolicii, ori alți dereglați, nu și ortodocșii!
Întunecatul Ev Mediu prin Inchiziție, a fost arma redutabilă a diavolului pusă în mâna catolicilor prin care AU UCIS NEVINOVAȚI ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, NU ORTODOCȘII!
Unii dintre preoții ortodocși vor ”putere” poate doar pentru propria-i parohie, restul, putregaiul…fiind leșinați după bani!
Și, de ce mă rog ți-e rușine autorule să-i zici divinității, Dumnezeu? Se ascunde o mare mândrie, ca să nu zic trufie, în jena asta a ta…)
Nu știu ce e Dumnezeu, dar știu ce nu e!
(Ce răspuns GREU or să dea în fața Lui Dumnezeu părinții, pentru sufletele copiilor lor pe care i-au crescut numai lumește, ca pe buruieni!
D-aia avem fața lumii de azi odioasă, pentru că a fugit normalitatea dintre noi ȘI pentru că părinții, bunicii l-au scos afară pe Dumnezeu din sufletul lor, din amintirea lor, din purtările lor, din casa lor!
Pare desuet sau rușinos să afirmi că ești creștin, credincios!
Aaaa…o să ziceți că de ce sunt creștinii curvari, bețivi, răi, invidioși, lacomi, etc…de parcă sfințenia sau cumsecădenia vine de la sine, doar prin Botez!
No! Ea se mai și moștenește, prin fibra duhovnicească transmisă din tată-n fiu, de la mamă la fiică sau, în cazul în care nu vine deloc așa…vine, dar în timp, de pe urma căderilor, prăbușirilor și-a ridicărilor anevoioase, prin scoaterea în cale a unuia care te (a)duce la El!
Deci, poți fi creștin și păcătos…și datorită mediului viciat din jurul tău…sunt multe de spus!)
Iar până nu sunteți pregătiți să priviți întregul adevăr, indiferent unde s-ar îndrepta, indiferent la ce vă va conduce, dacă vreți să priviți în altă parte, sau dacă vreți să faceți doar ce vă place, undeva pe drum, veți realiza că vă jucați cu justiția divină.
Pe măsură ce vă autoeducați, veți înțelege de unde provin lucrurile și, cu cât mai evidente vor deveni ele…veți începe să vedeți minciunile (de) pretutindeni. Trebuie să știți și să căutați adevărul, iar Adevărul vă va elibera…
(Ăsta-i un citat din Scriptură! Ce nerușinat se folosește autorul de Sf.Scriptură, el, care crede că ne tragem din maimuță, îi este rușine să-i spună divinității pe nume, dar ne amenință cu ”justiția divină” la o adică…el, cu toate celelalte intenții bune, rămânând din punctul ăsta de vedere – UN ÎNȘELAT!
”adevărul” menționat de el este de fapt o Persoană, nu noțiune abstractă folosită ca argument ultim demonstrativ și doveditor în privința unei certitudini verbale sau faptice a cuiva, Adevărul este Însuși Dumnezeu și, cum Satana, diavolul…. este tatăl minciunii, așa știm/aflăm și de unde sunt (pro)venite minciunile folosite de către mincinoși și cui slujesc ei de fapt…spre momire, înșelare și manipulare la scară, a majorității oamenilor!)
Cred că e prea dificil pentru ei…cei care au luat autoritatea drept adevăr, înloc să ia Adevărul drept autoritate!
(Aici ai nimerit-o! Chiar și dintre cei care ”slujesc” Adevărului, sunt înregimentați în oastea Lui (prin Botez), se-nclină mai degrabă Autorității (culmea!) chiar dacă aceasta (de azi, de ieri…) nu (mai) lucrează decât pentru ea, și acoliții ei!
Cu toate acestea, oamenilor le este frică mai mult de autoritate decât de Adevăr… ca și cum aceasta s-ar identifica cu Adevărul, sau pentru că ar fi primit de la Adevăr mandat necondiționat și definitiv în conducerea oamenilor, indiferent de alegerile (bune sau rele) făcute, inclusiv în a-și face de cap….cred că aicea-i înșelarea maximă!
Oamenii au fost învățați de-a lungul istoriei să se supună autorității, ca semn de recunoaștere a profesionalimului acelora care sunt puși s-o reprezinte, chiar dacă mulți dintre ei n-au fost demni de o asemenea chemare și, chiar dacă oamenii și-au dat seama că au fost înșelați, viata, istoria i-a învățat că n-ai cum să te pui cu autoritatea, atâta timp cât ea are pâine și cuțitul în mână, deci, depinzi de ea!
Nu toată lumea este dispusă să se ia la trântă cu autoritatea, în ciuda istețimii minții, a cunoștințelor…ciudat, dar adevărat!)
”Trebuie să vă spun adevărul…trebuie să vă spun adevărul.
Când vine vorba de prosteală, prosteală majoră, trebuie să stați înmărmuriți în fața campioanei absolute a falselor promisiuni și a pretențiilor exagerate: religia.
Gândiți-vă puțin.
Religia chiar a reușit să convingă oameni că există un personaj invizibil care trăiește în cer, care veghează la tot ce faceți, în fiecare minut al fiecărei zile.
Iar omul invizibil are o listă specială cu 10 lucruri care vă sunt interzise. Iar dacă faceți oricare din lucrurile acestea, există un loc special, plin de foc și de tortură și chin, unde te va trimite pe tine să trăiești și să suferi și să arzi, să te înneci, și să țipi și să plângi încontinuu până la sfârșitul timpului…dar te iubește.”
PENTRU CĂ LA FAZA ASTA AUTORUL E TOTAL PE DINAFARĂ, PRIVIȚI ȘI CITIȚI CA SĂ VĂ LĂMURIȚI:
Una dintre femeile extraordinare care au fost închise pe vremea comunismului, D-na Aspazia Oțel Petrescu, care l-a cunoscut pe Arsenie Boca, o femeie credincioasă în adevăratul sens al cuvântului, trăitoare a unor evenimente supra-firești simțite, relevate datorită suferinței din închisorile comuniste, lămurește niște lucruri pentru cei care se simt pierduți în labirintul explicării unor lucruri care, uneori te revoltă, le simți anacronice, absurde…
Aspazia Oţel Petrescu despre Apocalipsă şi Duhul lui Dumnezeu
https://www.youtube.com/watch?v=v2QV-p2jLcE
”Apocalipsa Sf.Ioan este criptică, adică are înțelesuri ascunse, din cauza asta se pretează la interpretări.
Dar, asta cu privire la 666 este foarte clară!
Nu este criptică, el spune CLAR că numărul numelui Fiarei este 666 și cine îl acceptă pe mână sau pe frunte, devine omul acelei fiare.
Deci, își pierde mântuirea.
De data asta nu poate fi interpretat teologic, ci exact așa cum se citește. DIAVOLUL ESTE UN FOARTE MARE SOFIST, PENTRU CĂ…CĂDEREA LUI A PORNIT DE LA UN SOFISM, nu știu, poate nu e cazul să vă spun eu lucrul ăsta dar, PRIMUL MARE SOFISM DIN LUME, L-A CREAT DIAVOLUL!
Știți ce înseamnă un sofism – un neadevăr, spus în așa măsură încât pare adevăr, și nu poate fi combătut logic! (min.1:43) Nu poate fi combătut.
Sofismul diavolului, a fost următorul: Dumnezeu este un mincinos…deci, concluzia, iar argumentarea era următoarea: Dumnezeu spune despre Sine că este AtotDrept, și Dumnezeu spune despre Sine că este AtotMilostiv = contrazicere în termeni!
Pentru că dacă Este Atot-Drept, pedepsește fără cruțare pe cei care-i greșesc, iar dacă Este Atot-Milostiv, iartă pe tot nemernicul, de la cap, la coadă!
Dar, nu poate fi în același timp și Atot-Drept și Atot-Milostiv…este sau Una, sau Alta!
Dar, în niciun caz când este Una din ele, El nu este drept pentru că, fie iartă iartă pe ticăloși, fie îi pedepsește fără cruțare.
Ei, și îngerii, în marea lor majoritate sau într-o anumită majoritate, au crezut acestui sofism.
Deci, s-au lăsat întunecați de el.
Iar alții, au fost în necunoștință de cauză.
De pildă, îngerii care erau conduși de voevozi și Luceafărul (adică Lucifer) care era voevodul acelei cete, au mers după el, din ascultare! Au zis că el este cel care ne conduce, noi ascultăm de el!
Iar ceilalți, au mers convinși de acest sofism care într-adevăr, n-avea ieșire logică, rațională…apoi a fost Arhanghelul Mihail care știm că a venit cu sabia lui de foc, a pus-o în fața cetelor care se duceau buluc după steaua care a căzut și pe care a văzut-o Mântuitorul ca un fulger căzând din înalturi, a zis: ”Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”
Și anume, la ce să luați aminte? La Cine este Domnul…iar Domnul care S-a definit în fața îngerilor ”Eu Sunt Cel ce Sunt”, ”Eu sunt Existența, Eu sunt Viața, Eu sunt Pozitivul, Eu sunt Lumina…”
Toate lucrurile-astea, nu încăpeau în sofismul ăsta nenorocit al lui Lucifer. Îngerii s-au convins profund că diavolul nu a a vut dreptate, că este cu adevărat rău și tată al minciunii abia în Grădina Ghetsimani, atunci când cerurile s-au deschis, iar Fiul pentru o clipă S-a înspăimântat de ceea ce-L așteaptă și, nu S-a înspăimântat de propria Lui Cruce, că El practic, n-avea Cruce…S-a înspăimântat de toate Crucile pe care avea să le poarte de-atunci, și până la sfârșitul istoriei.
De fapt ce-au văzut ei, atunci (în vremea răzvrătirii lui Lucifer, în care au căzut odată cu el o grămadă de îngeri, din toate cele 9 cete…): au văzut că Tatăl a fost Drept că i-a pedepsit pe oameni atât de crunt (Adică pe primii oameni – Adam și Eva…), dar în același timp a fost Milostiv pentru că pe Însuși Fiul Lui l-a trimis (la moarte) ca să răscumpere și să echilibreze această greșeală a omului.
D-aia, (ca să cunoști Adevărul) mintea trebuie coborâtă în inimă, pentru că mintea greșește mai mult, inima, mai puțin….simte mai corect!
De asemeni, pentru cei care vor să-și explice numai logic faptele de credință, adică numai pe baza rațiunii, se fac, fără să vrea (sau conștient…) adepții Antihristului, prin acceptarea prin repetabilitate numai și numai a rațiunii care, după Pr.Mina Dobzeu, cei trei de șase reprezintă – rațiune, rațiune, rațiune și-atât! A e ca și cum a-i citi litera legii, dar urând sau neglijând duhul ei….
ȘI-ACUM, PENTRU CEI CU STOMAC TARE, FAPT PETRECUT ÎN ZILELE NOASTRE:
Hitler în Iad – Omul ce l-a văzut pe Hitler în Iad, ȘOCANT, Iadul este real
https://www.youtube.com/watch?v=Nir3BTA3WaM
În Cartea sa ”A Land Unknown, Hell’s Dominion” (O lume necunoscută, imperiul iadului), BRYAN MELVI descrie cuburi înșirate pe kilometri întregi, fiecare din ele conținând o persoană care suferea aceeași pedeapsă indusă în ceilalți, înainte să moară. Urmeză, la ”Povestiri despre supranatural”:
BRYAN MELVI: În 1980, eram un tip dur și brutal. Beam mult, eram certat cu legea, locuiam în Tucson, Arizona și lucram la un șantier de construcții, iar unul dintre băieți a adus apă din Mexico și am fost contaminat…am băut-o din greșeală. Mi s-a făcut foarte rău, am făcut holeră și, în aproximativ 72 de ore am stat numai pe spate și practic, m-am dezhidratat.
ATUNCI AM MURIT.
Așa am murit și…bine-nțeles, purtam ochelari și abia vedeam…
Am observat că nu aveam ochelarii, dar puteam să văd clar în încăpere, iar când am întors capul, am realizat că nu mi se mișcă corpul. M-am ridicat deasupra corpului meu, am plutit deasupra corpului meu uitându-mă jos, la mine, și uitându-mă împrejur și, următorul lucru pe care îl știu este că am trecut prin tavanul camerei în care eram și am fost transportat printr-o GAURĂ foarte, foarte întunecată și neagră.
Puteam să aud cum cineva îmi vorbea prin…prin telepatie, și îmi explica foarte multe lucruri pe care nu mi le mai amintesc.
Dar ideea principală era să-ți explice înțelepciunea vieții, de ce e atât de rău pe lume, de ce e așa, îți pune întrebări tot timpul, la care răspunde în timp ce ești transportat către lumină.
Atunci când ajungi unde este lumina, știi ce s-a întâmplat, știi că ai murit, știi că vei fi judecat și totul în timp ce călătorești îți va fi făcut atât de clar încât, ce se întâmplă peste…este perfect just și corect.
Am mers prin întuneric și m-am apropiat de lumină, apoi am observat că era un bolovan uriaș, chiar în mijlocul întunericului.
Iar acolo, era o persoană stând pe un tron.
Individul care stătea pe el, emana lumină…o lumină foarte, foarte puternică și strălucitoare.
De asemenea, era dragoste și compasiune, dar și fermitate și corectitudine emanând din acea persoană spre care mă îndreptam.
Știi? Cine este? Prima întrebare care a venit din partea lui, a fost: ”Ce-ai făcut cu Darul Lui Dumnezeu?”
Apoi Iisus a vorbit cu mine și mi-a spus: ”Dacă te las în Rai cu ce știi acum, am perfecta dreptate că tu vei folosi totul greșit și vei păcătui în Rai. Nu poți intra.”
El mi-a spus și m-a asigurat că Îl voi vedea și Îl voi uita, dar…nu va rămâne nevăzut, așa va fi….
Apoi, și-a scos toate cheile de sub robă, le-a scos pur și simplu, deci le-a scos și-atunci am putut vedea cicatricea unde au fost cuiele, în zona încheieturii, aproape că oasele erau desprinse, arăta groaznic!
Deci, a scos cheile, cheile aveau o formă și-un model ciudat…apoi a deschis o ușă de piatră spre un loc, apoi a băgat o cheie în ceva ce semăna ca o poartă. Ușa s-a deschis, apoi o perdea de ceață a venit. Era întuneric și nu mai puteam vedea, dar tot ceea ce-am văzut, era Domnul.
Am înaintat spre acea ușă și, după acea ușă…într-un vârtej, adică o tornadă. De jur-împrejur, era un tunel. Se învârtea, se răsucea totul împrejur. Se învârtea și se învărtea, se răsucea și se răsucea…și mirosea oribil!
Auzeam creaturi, zgomote și țipete. Cel mai mult îmi amintesc despre zgomote ca fiind sforăituri și țipetele, și am simțit o căldură, o căldură foarte fierbinte. Apoi, următorul lucru a fost să cad din Cer.
Mă uitam spre Cer și m-am lovit de Pământ. Știi, a cam durut. M-am ridicat, m-am uitat împrejur și m-am întrebat: ”Unde sunt?” Toată lumea a fugit. Unii arătau ca oamenii morți iar alții, erau oameni despre care știam că sunt morți.
Au venit în jurul meu și m-am bătut pe spate, și mi-au spus că nu poate fi așa rău pentru că o să plece…dar au stat tot timpul acolo bătându-mă pe spate, primindu-mă, dar ceva nu era în regulă cu ei, pentru că arătau ciudat = aveau sclipiri galbene, iar ochii…ochii erau aproape ca ochii de reptilă.
M-am uitat împrejur și am văzut ceva care părea prietenul meu cel mai bun, transformat în altcineva.
Am spus: ”Hei, nu poți face asta, asta este…Tu nu ești cine spui că ești! Cine ești? ”
M-am uitat împrejur cu negație, și am realizat că acești ”oameni” de lângă mine, au început să se transforme în ceea ce erau. ERAU CELE MAI URÂTE CREATURI PE CARE LE-AM VĂZUT VREODATĂ.
Erau ca cineva…Uhh, erau foarte urâte, ca niște legume stricate – s-au distorsionat și s-au răsucit, nu erau perfecte ca formă, ERAU NIȘTE CREATURI MURDARE ȘI ÎMPUȚITE.
Începuseră să vină înspre mine, în mai multe bucăți.
O parte a încercat să mă apuce direct de piept, alta- să mă apuce de picioare. Când s-au adunat la loc într-o singură parte și arătau ca prietenul meu de mai devreme care s-a transformat în altcineva, a venit la mine, arăta într-un fel ca o jumătate de dinozaur, o creatură ca și o reptilă care sâsâia și mă scuipa, dar vorbea cu mine într-o limbă în care nu mi-am dat seama ce spunea, la început.
Îmi spunea într-o engleză stricată, să îl urmez. ”Urmează-mă! Urmează-mă!” Deci, mi-a făcut semn să îl urmez, am făcut câțiva pași spre orizont…acum știu că nu are niciun înțeles, dar am ajuns la ceea ce părea a fi chiar orizontul.
Nu am putut merge mai departe și mi-am putut da seama ce era. Acolo am putut să mă uit și să văd câmpii și munți.
Apoi el și-a înfipt…acea creatură a înfipt mâinile în acel orizont, a rupt-o, a deschis-o ca pe-o perdea, a făcut un pas în jos… pe un drum, și mi-a spus și mie să vin, mi-a făcut semn să vin, a făcut la fel ca și cum aș fi auzit, și am urcat apoi pe un drum mare, ruginit, neted și plin de praf…am ajuns unde era o celulă, un cub...
Era un cub de 3/3m sau 4/4 – acestea erau dimensiunile. Și alături erau altele și altele deasupra, așezate unele în spatele celorlalte, concav.
Deci erau în sus, și erau șase până la tavanul acelui loc. Iar în pereți, erau oameni băgați în celule.
A arătat spre un alt cub, iar în acesta nu erau oameni în el, erau un cub gol pregătit pentru unii oameni care, doar ce-au venit ca și mine…erau personale (sau personalizate).
S-a uitat la mine și mi-a arătat o altă persoană, fiecare persoană care era în cub, retrăia o parte a vieții sale, iar și iar…dar nu erau încântați de asta, era ca un coșmar real.
În timp ce mergeam, am realizat că Iadul este un loc enorm, și erau multe alte părți ale iadului pe care nu le văzusem, eu văzusem doar o parte, numită ”groapa”.
Deci, demonul mi-a spus: ”Urmează-mă până la mijlocul drumului”. Și am mers până la mijlocul drumului unde erau demoni și creaturi alergând de jur-împrejur, și am văzut oameni în diferite ipostaze chinuindu-se.
Unii din acești demoni și creaturi, intrau și ieșeau în voie din/în aceste cuburi, ei atacau oamenii în diferite feluri, dar pentru oameni, unii demoni arătau ca oamenii atunci când erau vii, alții, arătau ca demonii.
Ce era mai rău în coșmarul lor, era cea ce trăiau în acel moment. Am intrat într-un alt cub și ne-am uitat înăuntru unde era altcineva care mi-a amintit de o corabie veche.
Acest individ a fost căpitanul unei corăbii și era biciuit pentru lucrurile care le-a făcut pe când era era pe corabie.
Dar el le făcuse din plăcere când era pe navă, iar acum era ținut de echipajul lui care îi făcea același lucru și lui, înapoi.
Am observat o creatură care se uita la mine. Era într-un cub la început și, ce mi-a atras atenția când m-am uitat la ea, era faptul că era una dintre cele mai înalte creaturi, cu mai multe fețe…avea o culoare mov foarte frumoasă, o creatură foarte frumoasă dar hidoasă în același timp, cu fețele lui plutind pe lângă ea…foarte seducătoare, foarte măgulitoare, foarte convingătoare.
Încerca să-ți implementeze gânduri, cum ar fi: ”De ce un Dumnezeu așa bun, acceptă ca oamenii să sufere așa?” Încerca să mă facă să-L blestem pe Dumnezeu.
Chiar nu știu cine era creatura demonică, știu că avea autoritate, chiar al doilea la comandă, după Satana însuși. Un vârtej se învârtea, o doamnă doar ce murise într-un accident de mașină și sosise, apoi a fost depusă chiar acolo.
Am văzut cum a venit din interiorul cubului ei și cum ea vedea o iluzie din ferma bunicii ei, ferma bunicilor ei care au iubit-o mult când a crescut.
Bunica ei, murise și ea, deci a intrat în cub și imediat a crezut că era în Rai, pentru că era ”bunica” sa așteptând-o și primind-o.
Bunica era de fapt un demon, care îi dădea iluzia că ar fi bunica ei: ”Dragă, frumoaso, ai ajuns în Rai, sunt atât de încântată că ești aici” .
Ea chiar a crezut că este în paradis, dar era o parte întunecată a ei.
Ea, și-a determinat copiii să fie ceea ce-a vrut ea. Copiii au vrut să fie altceva, ea i-a determinat să fie asta.
Dacă ei nu ar fi făcut ca ea, în felul ei, atunci ar fi fost loviți cu pumnul, ar fi fost abuzați verbal, criticați.
În timp ce stătea jos și privea, copacii au apucat-o și atunci a realizat că nu este în Paradis.
Apoi am trecut pe lângă niște cuburi în care oamenii erau prinși în flăcări. Pielea lor era intactă, dar ei încă ardeau.
Era un individ care juca biliard.
Acesta era un criminal de copii, în serie, care trăise în anii 1940.
Era în acea sală jucând biliard, înainte ca pedeapsa să înceapă iar, de fapt făcea o pauză.
Apoi, ”oamenii” de-acolo îl chinuiau – veneau în fugă și îl apucau, îl terorizau.
Sus pe cer, am putut vedea un demon foarte mare coborând, amintindu-mi de un șarpe care l-a apucat și l-a înghițit.
Atunci, alți demoni mai mici au venit și au spus: ”Nu e drept, nu avem nicio șansă cu el încă.”
L-a regurgitat înapoi, știu că sună bizar, dar asta s-a întâmplat. Ceilalți demoni mai mici…cam de jumătate de metru și un metru înălțime, au sărit pe el. Omul era sleit de puteri.
L-au bătut și l-au chinuit, și nu l-au lăsat să se odihnească.
Tot ce se întâmpla, era o tortură constantă.
Absolut ceea ce făcuse el cât trăise, îi făceau lui, demonii.
Am mers la un cub, unde era o femeie îmbrăcată în niște haine foarte frumoase.
Era o prostituată de la Templu, asta fusese.
Murise în Corinth (Grecia antică) în jurul anului 69 î.e.n.
Pentru un preț, aveai un fiu nou născut și, din motive ciudate, în religia lor, dacă aveai un fiu nou-născut, îl ofereai unei statui.
Erau flăcări care ieșeau din statuie, puneai copilul pe statuie și practic, copilul era prăjit.
Ea, era în templul ei, torturată.
Erau aproape toți copiii pe care ea i-a ars – ai ei sau ai altora, torturând-o, bătându-și joc de ea, lovind-o, terorizând-o în timp ce ea țipa, iar eu m-am întors și am plecat.
Era o individă care a practicat magia neagră.
Era o vrăjitoare, mi-am dat seama că era o vrăjitoare.
Murise acum foarte mulți ani, era într-un sicriu, zgâria și încerca să iasă.
Nu putuse să iasă până acum, era în poziția aia de sute de ani.
Într-un final, când a reușit să iasă, demonii au sărit pe ea.
Am mers spre alt cub, ne-am uitat la alt cub în drumul nostru, era o altă doamnă care credea că mama-natură o va putea salva.
Slăvea copacii și pietrele, făcea chestii cu natura, o parte a practicii religioase, practica ei era să iasă și să danseze pe câmp în jurul focului, împreună cu câteva sute de alți oameni care făceau la fel.
Oamenii cu care credea ea că este, erau defapt demoni care au venit și i-au spus: ”Ai făcut asta?”
Au luat o piatră, apoi au spus: ”Ai salvat piatra, te salvăm noi aici.” Și au lovit-o cu ea.
Deci, ea stătea acolo, iar demonii au ajuns jos, la ea…i-au deschis gura și i-au smuls și o parte a gurii.
”Mai răspunzi acum?”, ”Pietrele nu te vor salva, nimeni nu te va salva”.
Apoi i-au rupt pielea și au jupuit-o încet, iar ea agoniza.
Când a rămas doar scheletul, au luat oasele și le-au rupt.
EA A SIMȚIT TOTUL.
Tot corpul ei s-a refăcut la loc, carnea s-a refăcut la loc.
Când s-a refăcut complet, a început iar…au luat-o de la început, s-a întâmplat o scenă diferită.
ȘI CEI MAI CRUZI OAMENI DE PE PĂMÂNT ERAU ÎNGENUNCHIAȚI.
Nu-mi place să dau numele oamenilor sau orice asemănător, dar o s-o fac referitor la o persoană care, cu siguranță nimeni nu știa că e el – ADOLF HITLER.
Adolf Hitler stătea într-un cub care era deschis și ardea în flăcări.
STĂTEA ACOLO ARZÂND.
CARNEA LUI ARDEA, IAR EL AVEA O PRIVIRE HIDOASĂ.
ÎN TIMP CE ARDEA, CARNEA LUI SE DESCOMPUNEA IAR EL SIMȚEA TOTUL.
Era aproape ca în fiecare cuptor cu gaze, din lagărele de concentrare.
TOATE TORTURILE SE ÎNTORCEAU ASUPRA LUI, sub forma unor flăcări intense și a unei călduri insuportabile.
Carnea lui se descompunea și cădea, în același timp făcându-se cenușă…torturându-l în felul acesta.
Știu că avea o privire ciudată în ochi – era nervos, era turbat de mânie.
AM MERS ÎN ALT SEGMENT AL IADULUI, unde era o nișă în perete. Un alt segment al unei alte găuri adânci și negre.
Când am ajuns în această gaură, am mers într-un loc unde cubul era deschis și înăuntru.
Era un demon care încerca să mă tragă acolo unde părea să fie un scaun de dentist.
Nu mi-e frică deloc de dentist, dar chestia aia nu arăta deloc ca un scaun de dentist pentru mine.
Toate creaturile ciudate de-acolo, încercau să-mi spună: ”Aici este unde vei merge tu”, ”Te vrem în acest cub.”
În acest timp, încercau să mă bage acolo.
Eu nu voiam să intru, iar partea asta a fost foarte grea pentru mine.
Trebuie să înțelegeți că eram foarte speriat.
Tot timpul cât am fost acolo, spuneam: Iisus Hristos, Iisus Hristos, Iisus Hristos, Iisus Hristos…dar atunci, plângeam și spuneam IISUS HRISTOS așa de repede…Iisus Hristos, Iisus Hristos, Iisus Hristos, eram confuz, asta e tot ce pot să spun.
Mă voiau în acel cub și eu eram speriat, nu voiam să intru în chestia aia și, cum spuneam pe piatră, TOT TIMPUL SIMȚEAM O LEGĂTURĂ CU CINEVA DE DEASUPRA, CU DUMNEZEU!
Și, de asemenea, am putut simți ceva foarte obișnuit. Am rămas împietrit pentru că nu puteam să-mi dau seama ce era: simțeam pași, cineva mergea în urma mea, împrejur, sub mine, era aproape, orice-ar fi fost, mergea în spatele meu.
Eram speriat să mă întorc să văd cine era, pentru că mă gândeam că o să se grăbească să mă și apuce!
Deodată, au început să vină spre mine. Apoi, au văzut prezența care era chiar în spatele meu și toți s-au împrăștiat.
Creatura mov cea mare și înaltă, creatura demonică, creatura regală îi gonea într-un fel pe tot timpul cât mergea, îi împrăștia în ceață, în întuneric, în Iad.
Apoi m-a tras în sus.
Era Iisus care m-a tras în sus. (tipul, în timp ce vorbește, și-acum simte emoția de-atunci, având glasul și ochii înlăcrimați)
Îmi aduc aminte foarte clar cum m-a tras în sus.
Pe mâîni, puteam să văd unde l-au crucificat.
Mă ținea așa, cu oasele desprinse.
A spus: ”Mi-ai desprins oasele”, și m-a cărat.
Am plutit într-un fel prin aer tot timpul prin centrul găurii interminabile, direct în sus.
Îmi amintesc că am fost dus înapoi la spital, și m-am trezit în salon.
O soră medicală m-a zgâlțâit și când m-am trezit, în același timp am început să respir, m-am ridicat către doctor și am spus: ”NU SUNT ÎN CUB!” ”Ar fi bine să nu fiu în vreun cub!”
Iar doctorul a spus: ”Nu, ești la spital”.
ȘI DE-ATUNCI, N-AM MAI FOST ATEU. EXISTĂ DUMNEZEU, EXISTĂ UN RAI, EXISTĂ UN IAD.
Sfârșit.
Te iubește și are nevoie de bani. Mereu are nevoie de bani. Este Atotputernic, întrutotul perfect, Atotștiutor, Atotînțelept. Cumva însă, nu le are cu banii. Religia adună miliarde, nu plătește nici un impozit, și are mereu nevoie de încă puțin. Acum, când e vorba de prosteală adevărată…Iisuse Hristoase!
(Autorule, aici ești prost! Iisus Hristos când a trimis Apostolii la propovăduire în lume, le-a zis să nu ia cu ei nimic, ci să se îndestuleze cu ceea ce le dă lumea. Iar în casa sau cetatea în care nu vor fi fost primiți, să-și scuture praful încălțămintelor….)
Partea I – Cea mai renumită poveste spusă vreodată
Acesta este soarele. Până la 10.000 î.e.n., exista o abundență de sculpturi și scrieri care reflecta adorația și respectul pe care îl aveau oamenii pentru acest obiect.
Și este ușor de înțeles de ce, căci in fiecare dimineață Soarele răsărea, aducând vedere, căldură și siguranță, salvând pe om de frig și de întunericul plin de prădători ai nopții.
Fără soare, civilizațiile au înțeles că recoltele nu ar crește, iar viața pe planetă, n-ar supraviețui. Aceste fapte, au transformat Soarele în cel mai venerat obiect al tuturor timpurilor. De asemenea, oamenii erau conștienți de existența stelelor.
Localizarea stelelor, le permitea să recunoască și să anticipeze evenimente ce aveau loc de-a lungul unor lungi perioade de timp, cum ar fi eclipsele și lunile pline. Pe rând, au catalogat grupurile de stele în ceea ce numim noi azi, constelațiile. Aceasta este crucea zodiacului, UNA DINTRE CELE MAI VECHI IMAGINI CONCEPUTE DIN ISTORIA OMENIRII.
Ea reflectă trecerea figurativă a Soarelui prin cele 12 constelații majore, în descursul unui an. De asemenea, reprezintă cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, solstițiile și echinocțiile.
Termenul ”zodiac” e legat de modul cum constelațiile erau antropomorfizate sau personificate ca figuri sau animale. Altfel spus, primele civilizații nu doar că urmăreau Soarele și stelele, ci le și personificau prin mituri elaborate implicând mișcările lor, și relațiile dintre ele.
Soarele, dătător de viață și salvator, era personificat ca reprezentantul creatorului nevăzut, sau al zeului. Soarele lui Dumnezeu, lumina lumii, salvatorul omenirii.
(Greșit! Lumina lumii trebuie luată în sens figurat, comparativ, poftim…așa cum Soarele luminează pe Cer lumea, așa și Hristos Iisus a fost considerat Soarele Dreptății, adică Cel care a venit să scoată lumea din întunericul necunștinței…atribuindu-se în scrierile sfinte a fi Lumina lumii!
Chiar Însuși spune despre Sine că este Lumina Lumii…”Eu sunt Lumina lumii, cel care îmi urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan VIII,12)
La fel, cele 12 constelații reprezentau locuri în care Soarele lui Dumnezeu călătorea. Ele erau identificate prin nume, care de obicei, reprezentau elemente ale naturii care aveau loc în acea perioadă. De exemplu Vărsătorul, purtătorul de apă ce aduce ploile primăverii.
Acestea este HORUS. El este zeul-soare al egiptenilor, din aproximativ 3000 î.e.n. El este soarele antropomorfizat în timpul său, printr-o serie de mituri alegorice care implicau mișcarea soarelui pe cer. Din hieroglifele antice din Egipt, știm mai mult despre ”mântuitorul” solar.
De exemplu, Horus fiind soarele sau lumina, avea un dușman pe nume Seth. Iar Seht era personificarea întunericului, a nopții. Și metaforic vorbind, în fiecare dimineață Horus câștiga lupta cu Seth, în timp ce seara, Seth îl învingea pe Horus și îl trimitea în infern.
E important de știut că întunericul împotriva luminii sau binele împotriva răului, este una dintre cele mai omniprezente dualități mitologice din toate timpurile, și este încă exprimată azi, în multe feluri.
Pe larg, povestea lui Horus e după cum urmează: Horus a fost născut pe 25 decembrie din fecioara Isis-Meri, nașterea lui a fost însoțită de o stea la est, pe care au urmat-o 3 regi pentru a-l găsi și venera pe mântoritorul nou-născut. La vâsta de 12 de ani era dascăl, iar la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de un personaj numit Anup și așa a început a propovădui.
Horus avea 12 discipoli cu care călătorea, săvârșind miracole, cum ar fi vindecarea celor bolnavi și mersul pe apă. Horus era cunoscut după multe nume expresive, cum ar fi: ”adevărul”, ”lumina”, ”fiul ales de Dumnezeu”,”păstorul cel bun”, ”mielul lui Dumnezeu” și multe altele.
(În ce fundătură vrea să ne bage autorul! Prin similitudinea poveștii găsită cine știe pe unde, face o apropiere între zeii păgâni și Dumnezeul adevărat. Haha…acum înțeleg DE CE Papa de la Roma (ăsta nou), pe crucea de la gât nu-L are pe Hristos răstignit, ci pe Horus, cu scufia aia înaltă pe cap precum poartă și el, papa… având mâinile încrucișate pe piept – ca la mort – iar în spatele lui apar niște oițe, adică oamenii, el fiind ”păstorul” lor….deci Papa slujește lui Horus, nu lui Hristos Iisus! )
(Mulțumesc mult pentru pont, Mishule!)
Semnificația crucii Papei
https://www.youtube.com/watch?v=tUEMKSleUhc
”Să mergem la Papa și să vedem ceea ce poartă și cum o afișează.
Papa Francisc a decis că se va lipsi de crucea sa de aur, și a păstrat crucea sa de argint căreia îi era rânduită, ca fiind crucea papală.
Puteți vedea aici că are pe ea emblema bunului păstor.”
(Da de unde! Pentru a duce lumea în eroare, privită nu de-aproape, ci de la o distanță apreciabilă, oițele multe din spatele ”mântuitorului”, poziționate de-a stânga sau de-a dreapta sa, creează impresia falsă de poziționare a sa, pe cruce.
Când de fapt, personajul stă ca o mumie cu mâinile încrucișate pe piept ca Tutankamon, iar deasupra capului său, zici că coboară în picaj, o pasăre moartă, direct în vârfului capului său.
Iar ochii personajului de pe ”crucea” papei, are expresie fioroasă, nu blândă și smerită, iar găvanele ochilor săi, sunt de mort, nu de om suferind pe cruce…)
”Întrebarea este: aici în spate sunt oi, este și un porumbel în forma păgână a zeiței Juno, și NU este un simbol al Sf.Duh.
Atunci întreabarea este: acest ”bun” păstor, îl reprezintă pe Iisus sau pe zeul Pan?
Și desigur că zeul Pan, este Satana. Asta este.
Observați că are mâinile încrucișate în felul acesta.
IISUS NU ESTE REPREZENTAT NICIODATĂ CU MÂINILE ÎNCRUCIȘATE AȘA, DAR ZEUL OSIRIS ESTE MEREU REPREZENTAT CU MÂINILE ÎNCRUCIȘATE.
Și, așa cum am văzut, încrucișarea este un simbol al biruinței și-a unui nou Ordin care va fi adus prin ”Mesia”, care de fapt este închinarea la Lucifer, care precede venirea Lui Hristos.
ACEST ”DUMNEZEU” DE-AICI (de pe crucea papei), ESTE ZEUL PAN.
Dar acum sunt pe un teren speculativ, să mergem la predecesorul său, Papa care s-a retras recent. Se întâmplă a fi Papa Benedict.
Iată-l aici, la încoronarea/încornorarea sa, din 24 aprilie 2005.
Primește o mitră, și pe ea este afișată o divinitate.
Am încercat să măresc imaginea, dar calitatea nu este așa de bună.”
(Dar are sceptrul său care, la capătul din partea de sus, reprezintă un Hristos doborât de puterea Crucii, cu toată puterea corpului Său sprijinându-Se mai mult pe picioare, concomitent cu coloana hârșâită de partea verticală a Crucii, parcă gata a se prelinge în șezut de-a lungul ei până jos, dacă n-ar fi țintuit zdravăn de încheieturile mâinilor, cu capul privind cu totul înspre pământ și nu într-o parte, gătul și trunchiul făcând un unghi de 90 de grade, iar brațele Sale sunt lăsate în jos, formând de asemenea, un ”V” perfect, semnul ”victoriei” pentru proști, dar de fapt semnul satanei!
Însăși Crucea pare a fi făcută din două surcele ordinare, din care partea de sus este ușor încovoiată, sinusoidală, ca o cobră care, înainte de a ataca stă ”drept” și cu capul privind hipnotizator spre victimă, iar brațele crucii, nu sunt orizontale ci, coborâte la extremități în jos, pare-se pentru neavizați, din cauza trupului Lui Iisus, dar de fapt preînchipuind crucea satanistă.
Deci, eu văd o prefigurare a Satanei și-a puterii sale ce stă să vină, prin însemnul ei 3 ori, odată prin ”forma” întreagă a crucii, a doua prin capetele ei lăsate în jos, și-a treia, prin ”V”-lui format de brațele Lui Hristos…. )
”Desigur că are cu el crucea sa frântă, cruce îndoită, ca și simbol al biruinței lui Lucifer asupra lui Hristos, cruce cu un Iisus atrofiat care atârnă pe ea.
Dar această ”divinitate” de aici (face referire la desenul reprezentativ al tiarei papei care tronează exact pe fruntea lui), cântă la un instrument, dacă observați cu atenție, puteți recunoaște naiul.
Are zeul Pan chiar pe capul său, deci ESTE REPREZENTANTUL LUI SATANA PE ACEASTĂ PLANETĂ, ASTA SPUNE SIMBOLISMUL.
Dacă ne place sau nu, poate suna prea sever, și îmi cer iertare pentru că o spun așa direct.”
Și, tot legat de subiect, NU până la capăt…
Foc strain, Noua Religie Mondialà
https://www.youtube.com/watch?v=Z26rt57TTGs
Din 4 până pe 23 septembrie 2016, un mare eveniment va avea loc în orașul antic Ierusalim, unde se vor uni actori, artiști, muzicieni și personaje din mass-media din întreaga lume.
Care este inteția lor, ce vor să facă la Ierusalim?
Un eveniment care se încheie la 23 septembrie.
Liderii tuturor comunităților catolice, musulmane și evreiești, se adună pentru un serviciu ecleziastic, pentru cel mai lung timp, în istorie.
Chiar acolo, în orașul vechi din Ierusalim, chiar acolo unde Domnul Iisus a umblat.
Chiar acolo, ei se vor închina la Dumnezeu, sub steagul ecumenismului.
Este chiar acolo, unde EI VOR SĂ ANULEZE RELIGIILE ȘI SĂ IGNORE DIFERENȚELE DE DOCTRINĂ.
”SERVICIUL” VA COMBINA CELE TREI RELIGII MONOTEISTE SUB UN SINGUR ACOPERIȘ, ÎNTR-UN LOC DE CULT, PENTRU TOȚI CREDINCIOȘII.
O parte a evenimentului, va avea loc între 5 septembrie până pe 11 septembrie, și VA UNII EVREII, MUSULMANII ȘI CREȘTINII SUB PASIUNE, PENTRU IERUSALIM, ÎN CARE FIECARE VA COEXISTA ÎMPREUNĂ SUB ARIPILE UNUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC.
Unul dintre titlurile de site-uri web pentru acest eveniment, vorbesc de a anula religiile și de a le unii în închinare, la Același Dumnezeu.
Pe de-o parte, evenimentul are loc între 14-23 septembrie, liderul acestui eveniment numit ”Mekudeshet”, va desfășura o ”consacrare” de 11 zile.
Dacă nu sunteți informați, o consacrare are loc atunci când cineva, efectuează o ceremonie în care declară ceva, ca (fiind) sfânt.
Faptul că musulmanii, evreii și creștinii se adună pentru o consacrare, înseamnă că toate declarațiile lor sunt, cu privire la credință, într-un nou ”dumnezeu” sfânt.
Acest lucru nu este un lucru bun, și poate însemna începutul Noii Religii Mondiale.
În luna iulie, Papa Francisc a vizitat Polonia, și a spus tuturor tinerilor din public, să creadă într-o nouă umanitate.
În luna august, Papa Francisc a luat o inițiativă majoră cu luteranii.
El a semnat un document, numit ”Declarația străzii”, iar acesta a fost aprobat în majoritate, de 931 persoane, și 9, împotrivă.
Ei recunosc că nu mai există probleme și diviziune între biserica lutherană și biserica romano-catolică.
Acest lucru înseamnă că, 3,7 milioane de americani care sunt luterani, acum, sunt absorbiți în Noua Religie a Lumii.
Și în iulie, Papa Francisc a ținut o ceremonie în SUA, numită ”ÎMPREUNĂ” (together), organizat, pentru a aduce toți creștinii la picioarele obeliscului care are 666 picioare lungime, reprezentând organul sexual al lui Osiris, pentru a se închina.
Acesta este unul dintre principalele simboluri pe care le-am văzut în ”U.E. 2016”, între care și Ouroboros, care este șarpele care își mușcă coada.
Legenda lui Ouroboros, are de-a face cu venirea lui Osiris, zeul lumii, ”dumnezeul” Ouroboros este un simbol extrem de ocult, și înseamnă sfârșitul unui timp, sau sfârșitul timpului.
(Eu citisem din scrierile unor Sfinți Părinți, ultimul fiind Paisie Aghioritul că, șarpele solzos ce-și mănâncă coada, apărând semnul lui des, aproape peste tot, spre sfârșitul de lume, nu doar mușcâmdu-și-o, ci autodevorându-se prin auto-înfulecare, este LEVIATANUL. Că voi îi spuneți Ouroboros….poate fi unul și același, sau ăsta, menționat de voi, o fi frate-su sau vărul lui primar! )
În ocultism, sfârșitul unui timp, se traduce cu O RESETARE CAUZATĂ DE UN EVENIMENT CATASTROFAL. (Doamne, arată lume la ”eveniment”…câtă frunză, câtă iarbă….)
Atunci când sunt utilizate împreună – OBOROBORUS și OBELISCUL, ARATĂ VENIREA LUI OSIRIS, CA SĂ LOCUIASCĂ ÎN TEMPLU (din Ierusalim), ȘI ESTE ÎNCEPUTUL NOII ERE, ADICĂ NEW AGE.
Faptul că acest simbol a fost pus pe ecran în timpul evenimentului ”U.E. 2016” de cătra Papa Francisc, este foarte demonic.
Ceea ce face Francisc, și DE CE o face, răspunsul este simplu: el joacă rolul său în crearea unei noi religii a lumii. În video-clipurile anterioare, am discutat despre o carte scrisă în 1990, de către un om care a fost bolnav, în cea mai mare parte a vieții lui.
În carte, scrie despre un personaj pe nume FRANCISC, care a apărut din romano-catolicism, și care va urma Antihristului.
În această carte, Papa Francisc, va deveni principalul promotor al Noii Religii Mondiale, prin închinarea la Antihrist.
Recent , Papa Francisc, a folosit moartea unuia dintre preoții săi din Franța, și un atac asupra unui alt preot din Belgia, pentru a invita musulmanii în catedralele creștine și în biserici, pentru închinare.
În ultima lună, în toată Europa, începând cu toate atacurile împotriva Bisericilor creștine, a fost dată o direcție excelentă de către Francisc, ca să aducă împreună musulmani și creștini.
Eforturile sale, au avut succes.
El nu încearcă să evanghelizeze sau să convertească acești musulmani, le permite în schimb, să aducă închinare lui Alah, în bisericile creștine, din Europa, pentru că a fost profețit că va fi stabilită o Nouă Religie Mondială care va dizolva granițele dintre credințe, și toți vor veni la închinare la lumina falsă.
Luciferienii din istorie, au prezis că, creștinismul și toate religiile vor cădea, deschizând calea pentru religia pur luciferică.
Doi dintre acești indivizi care au fost luciferieni și au avut gradul 33, au fost ALBERT PIKE și HELENA BLAVATSKY.
Ea a văzut creștinismul, și a făcut o agendă importantă pentru inaugurarea unei noi religii, pentru Noua Ordine Mondială.
Creștinismul, în opinia sa, ar trebui eliminat în cele din urmă, pentru a prezenta noua religie.
De asemenea, avem și alte avertismente de la un fost iezuit care a fost asasinat în 1999, că o religie mondială va veni.
Aceasta va fi o religie ecumenică, care a fost înființată ca toți s-o urmeze.
MALACHI MARTIN a dezvăluit un secret, într-un interviu cu ART BELL, înainte de a muri.
Luciferienii s-au infiltrat în Vatican, și planifică a stabili o Nouă Religie. Se crede că aceasta va dura 1000 de ani.
”O organizație luciferică există în profeție, și ar putea invada sistemul în rețea, în numele Vaticanului, și va avea puterea, 1000 de ani.”
Cât de aproape este? Foarte aproape!
După ce a fost trădat de Typhon, Horus a fost răstignit, îngropat pentru 3 zile, iar apoi a înviat.
Aceste însușiri ale lui Horus, fie ele originale sau nu, par să pătrundă în multe dintre culturile lumii, pentru că mulți alți zei au aceeași structură mitologică generală.
Attis din Phyrigia (1200 î.e.n.), născut din fecioara Nana pe 25 decembrie, crucificat, înmormântat, ca după 3 zile să învie.
Krishna, din India (900 î.e.n.), născut din fecioara Devaki, cu o stea la est, anunțându-i venirea. Săvârșea miracole cu discipolii săi, iar după moartea sa, a înviat.
Dionysus, din Grecia (500 î.e.n.), născut de o fecioară pe 25 decembrie, era copil de dascăl, săvârșea miracole, cum ar fi transformarea apei în vin.
Era cunoscut ca ”regele regilor”, ”unicul fiu al lui Dumnezeu”, ”alfa și omega”, și după alte multe nume. Iar după moartea sa, a înviat.
Mithra, din Persia (1200 î.e.n.), născut de o fecioară pe 25 decembrie, avea 12 discipoli și săvârșea miracole, iar după moartea sa, a fost îngropat pentru 3 zile, iar apoi a înviat. Era cunoscut ca ”adevărul”, ”lumina” și alte nume. Interesant e că ziua sfântă pentru venerarea lui Mithra, era duminica.
De fapt, au fost numeroși salvatori în diferite perioade și de pretutindeni, care împărtășeau aceste însușiri generale. Întrebarea este: DE CE aceste însușiri?
De ce născuți de o fecioară pe 25 decembrie?
De ce morți pentru 3 zile și apoi inevitabila înviere?
De ce 12 discipoli sau ucenici?
Pentru a afla, haideți să-l studiem pe cel mai recent dintre mântuitorii solari.
Iisus Hristos, născut de Fecioara Maria pe 25 Decembrie, în Bethleem.
Nașterea Sa a fost anunțată de o stea de la est, pe care 3 regi sau magi au urmat-o, pentru a-L găși și slăvi pe noul salvator.
Era dascăl la 12 ani, iar la 30 de ani a fost botezat de Ioan Botezătorul, așa începând a propovădui.
Iisus avea 12 discipoli împreună cu care călătorea, săvârșea miracole, cum ar fi vindecarea bolnavilor, mersul pe apă, învierea morților.
Era de asemeni cunoscut ca ”regele regilor”, ”Fiul lui Dumnezeu”, ”lumina lumii”, ”alfa și omega”, ”mielul lui Dumnezeu”, și după alte nume.
După ce a fost trădat de ucenicul său Iuda, și vândut pentru 30 de arginți, a fost crucificat, înmormântat, după 3 zile a înviat, ca apoi să se înalțe la ceruri.
Înainte de toate, secvența nașterii este complet astrologică. Steaua de la Est este Sirius, cea mai luminoasă stea pe cerul nopții care pe 24 decembrie, se aliniază cu cele mai luminoase 3 stele din centura lui Orion.
Aceste 3 stele luminoase din centura lui Orion, se numesc astăzi, așa cum s-au numit în vremuri străvechi, ”cei trei regi”.
Iar cei 3 regi, și cea mai luminoasă stea, Sirius…toate arată spre locul unde răsare Soarele pe 25 decembrie.
De aceea, ”cei trei regi” urmăreau steaua de la est, pentru a găsi răsăritul, nașterea Soarelui. Fecioara Maria este constelația Fecioara (Virgo), cunoscută de asemeni ca virgina. Virgo în latină, însemnând virgină.
Simbolul antic pentru constelația Fecioara, este ”m”-ul modificat. De aceea, numele fecioarei Maria împreună cu alte nume de mame fecioare precum mama lui Adonys, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, încep, cu ”m”.
Autorul este un pic neinformat și rău intenționat!
Chiar dacă or mai fi existând de-a lungul timpului oameni născuți pe 25 decembrie care au fost deosebiți, harta cerului, prin stelele menționate, se potriveau dar nu se confundau (n-avea cum) cu realitatea – nașterea Fiului lui Dumnezeu chiar dintr-o fecioară din carne și oase, nu dintr-o constelație, mă refer la nașterea lui Iisus Hristos!
Faptul că alătură constelațiile cu realitatea nașterii Lui, alături de existența altor oameni, cu nume diferite, din regiuni îndepărtate, CREEAZĂ IMPERSIA FALSĂ CITITORULUI CUM CĂ DE-A LUNGUL ISTORIEI LUMII, AU EXISTAT MAI MULȚI ”MÂNTUITORI” pentru că au fost NĂSCUȚI ÎN ACEEAȘI ZI, DINTR-O BRODIRE FĂCUTĂ PE CER!
În primul rând Steaua călăuzitoare, era de fapt Arhanghelul Mihail, iar regii-magi erau chiar regi, oameni, nu stele de pe cer!
În pragul sfârșitului de lume care ne paște, se dorește să-l luăm de bun și să-l acceptăm pe noul ”mântuitor” întâmplător născut tot pe 25 decembrie, la strălucirea stelei Sirius, în constelația Virgo (a fecioarei…) care, bine-nțeles va fi Antihristul, nu?
Pentru cei interesați, dacă UnCheșul permite, le dau de furcă gândind, prin citirea uneia dintre cele mai vechi cărți din lume – HRONOGRAFUL
Constelația Fecioara, este cunoscută după numele de ”casa pâinii”, iar personificarea constelației este o fecioară ținând în mână, spicul de grău. Această ”casă a pâinii” și simbolul ei, grâul, reprezintă august și septembrie, perioada recoltei.
La rândul său, Betleem, se traduce literalmente ”casa pâinii”. ”Betleem” se referă la constelația Fecioara, un loc în Cer, nu pe pământ.
Există încă un fenomen interesant ce are loc în jurul lui 25 decembrie, sau solstițiul de iarnă.
De la solstițiul de vară până la cel de iarnă, zilele se scurtează și devin mai reci.
Iar din perspectiva emisferei nordice, Soarele pare că se deplasează către sud, micșorându-se și devenind din ce în ce mai puțin vizibil.
Scurtarea zilelor și stricarea recoltelor în apropierea solstițiului de iarnă, simboliza fenomenul morții pentru oamenii din antichitate.
Era ”moartea” Soarelui.
Iar până pe 22 decembrie, coborârea Soarelui era completă pentru că, deplasându-se încontinuu spre sud timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe Cer.
Aici, un lucru ciudat se întâmplă: Soarele se oprește din a se deplasa către sud, cel puțin din punct de vedere perceptibil, pentru 3 zile.
Iar în această pauză de 3 zile, Soarele e oprin în apropierea constelației Crucea din Sud, sau Crux.
Iar după această perioadă, pe 25 decembrie, Soarele se deplasează cu un grad, de data aceasta spre Nord, prefigurând zile mai lungi, căldura și primăvara.
Astfel, Soarele a murit pe Cruce, a fost mort 3 zile, ca apoi să învie, sau să renască.
De aceea, Iisus și alți zei ai Soarelui, împărtășesc conceptul de crucificare, moarte pentru 3 zile și Înviere.
Este perioada de tranziție a Soarelui, înainte de a-și schimba direcția înapoi, în emisfera Nordului, aducând primăvara, și astfel, salvarea.
Cu toate acestea, nu au sărbătorit învierea Soarelui până la echinocțiul de primăvară, sau Paști.
Asta pentru că, la echinocțiul de primăvară, Soarele ”învinge” în mod oficial întunericul malefic, căci abia următoarea zi devine mai lungă decât noaptea, iar factorii vitalizanți ai primăverii își fac apariția.
Acum, probabil cel mai evident dintre simbolurile astrologice legate de Iisus, se referă la cei 12 Apostoli.
Ei sunt, pur și simplu cele 12 constelații ale zodiacului împreună cu care Iisus, fiind soarele, călătorește.
De fapt, numărul 12 este repetat deseori în Biblie.
Cele 12 triburi din Israel, 12 frați ai lui Iosif, 12 mari patriarhi, cei 12 profeți, 12 regi ai Israelului, 12 prințese ale Israelului.
Acest text este legat de astrologie, mai mult decât orice altceva.
Întorcându-ne la crucea zodiacului, viața figurativă a soarelui, aceasta nu e doar o exprimare artistică sau unealta pentru urmărirea mișcărilor soarelui.
Era, deasemeni, un simbol spiritual păgân, a cărui prescurtare arată astfel.
Acesta nu este un simbol al creștinismului, ci o adaptare păgână a crucii zodiacului.
De aceea, Iisus, în arta străveche, ocultă, apare mereu cu capul pe cruce, pentru că Iisus este soarele, soarele lui Dumnezeu, ”lumina lumii” (Ioan), ”Mântuitorul care S-a sculat” (Matei, 28:6), care ”va veni iarăși” (Ioan 14:3), așa cum o face în fiecare dimineață, care apără ”împotriva lucrurilor întunericului” (Romani, 13:12), căci este ”născut de Sus” (Ioan 3:3),în fiecare dimineață, și poate fi văzut ”venind pe nori” (Marcu 13:26) ”care este în Cer” (Ioan 3:13), ”purtând cununa de spini” (Ioan, 19:15), sau razele solare.
(Nu mă pot abține să nu-l fac iar IDIOT pe tip!
Continuă cu încăpățânare să facă alăturarea nefericită și stupidă dintre creația lui Dumnezeu (Soarele), cu Însuși Dumnezeu (Creatorul a Toate, inclusiv a Soarelui), Unul dintre persoanele Sf.Treimi!
Celorlalte persoane ale Sf.Treimi, ce corespondent material-”planetar” le găsești, năucule?!
Auzi tu la el- cununa de spini a Lui Hristos a fost basm, nu realitate!
Reprezintă cel mult, razele soarelui care-și fac loc printre crengile copacilor, precum iama dată prin neuronii lui exaltați, ateizați!
Iar El, își face făcută prezența în fiecare dimineață (la apel, semnând năucului condica probabil…) sau, ”împotriva lucrurilor întunericului” care, după logica lui, lucrează numai noaptea, nu și la lumina zilei!
L-a redus pe Hristos, de la Fiu al Lui Dumnezeu, la o planetă (Soarele), și activitatea lui, simplă de tot….doar spre aducerea luminii, de după noapte… sunt curioasă cum interpretează el eclipsa de soare, și ce interpretare urechistă din Scripturi îi găsește….
Dar mai ales, cum își explică venirea luminii de Paștele Ortodox în Biserica de la Ierusalim….și, DE CE dracu, numai de Cruce fuge și de invocarea numelui Lui Hristos!)
Acum, dintre multele metafore astrologico-astronomice din Biblie, una dintre ele, are legătură cu erele. În toată Scriptura, există referire la ”eră”.
Pentru a înțelege lucrul ăsta, trebuie să ne familiarizăm cu un fenomen, numit precizia echinocțiilor.
Egiptenii antici, împreună cu unele civilizații cu mult dinaintea lor, au observat faptul că, la fiecare aproximativ 2150 de ani, răsăritul, din dimineața echinocțiului de primăvară, va avea loc, la câte-un semn diferit al zodiacului.
Aceasta are de-a face cu o mișcare lentă, unghiulară, de zig-zag menținută pe pământ, în timp ce se rotește pe axa sa.
(Buunn…hai să explicăm IAR năucului ăsta, desre ERE!
http://vestitorul.blogspot.ro/2008/04/sf-andrei-cel-nebun-pentru-hristos.html
”Epifanie l-a luat cu el pe Fericitul Andrei și au mers împreună în Biserica Sf. Mare Mucenic Agathonic.
După ce s-au așezat într-un loc liniștit, lângă Aghiazmatar, tânărul l-a întrebat:
– Este adevărat ceea ce se spune, că tunetele și fulgerele sunt pricinuite de Proorocul Ilie, alergând cu carul său deasupra norilor și urmărind un oarecare balaur?
– Nu, fiul meu, nu este așa. Trebuie să fie omul peste măsură de prost ca să primească așa ceva.
Acestea le-au plăsmuit oamenii cei nebuni cu mintea lor.
Unii, asemenea acestora, au spus și că Hristos făcea înaintea iudeilor păsări de lut și dându-le suflare, le lăsa să zboare sau, mai ziceau că zăpada este făina care cade din cer și altele asemănătoare.
Câte lucruri deșarte și mincinoase au scris ereticii! Pe acestea, fiecare creștin trebuie să le lepede.
Așadar Ilie nu s-a ridicat la cer, nici nu șade în car, pentru că “nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel Ce s-a pogorat din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (Ioan 3,13).
Are însă darul de a-L face milostiv pe Dumnezeu și să trimită ploaie pe pământ în zile de secetă.
Ilie trăiește încă și este cu trupul său, dar nimeni nu-l cunoaște.
Trăieste și Enoh, și are legătură cu mulți, dar nimeni nu-l recunoaște.
Trăiește și Ioan Teologul.
Există și trăiește în lume, ca mărgăritarul în noroi.
A fost lăsat cu trupul pe pământ, ca un trimis al lui Iisus Hristos, ca să-L facă milostiv față de păcatele noastre și să-L oprească să ne șteargă de pe fața pământului de fiecare dată când, cu dreptate se pornește asupră-ne mânia Sa cea dreaptă, văzând greșalele noastre înmulțindu-se.
– Putem oare – a întrebat Epifanie – să închipuim Dumnezeirea cu înfățișare omenească?
– Nu – a răspuns fericitul – pentru că Dumnezeu nu are înfățișare omenească, nici nu seamană cu vreo zidire oarecare, nici nu L-a văzut cineva, încât să descrie înfățișarea Sa.
De multe ori, desigur, Se arată aleșilor săi, dar sub o înfățișare accesibilă ființei omenești, precum și El însuși a făcut cunoscut: “Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde “(Osea 12,11).
– Spune-mi, care este prima zidire a lui Dumnezeu? Vreau să te ascult. Semeni cu izvorul din care curge miere și lapte.
– Dumnezeu – a răspuns Cuviosul – a existat de la început, există și va exista împreună cu Fiul și Cuvântul Cel fără de început și Cu Prea Sfântul și de viață făcătorul Său Duh.
Nici una din zidiri nu a existat.
Impărățea numai o tăcere și o liniște intertreimică.
Deoarece Dumnezeu n-a voit să limiteze binele întru Sine Însuși, S-a gândit să creeze lumea și să-i facă bine, revărsând asupra ei, nesfârșita Sa bunătate.
Așadar, a spus: “Să se creeze veacurile”; și cu Cuvântul, s-a creat îndată.
Cuvântul este Fiul Cel Unul Născut, Care S-a Născut mai ‘nainte de veci din Tatăl, Fără să-și schimbe firea Sa cea dumnezeiască.
El Însuși S-a făcut temelia pe care s-au întărit nesfârșitele veacuri, si El Însuși le-a desăvârșit.
Asadar, El este temelia creației, dar în același timp nu încetează a fi și Dumnezeu Cuvântul, Unit cu Tatăl.
De altfel, El Însuși, când a venit plinirea vremii, S-a facut om pentru noi din fecioara Maria.
-Explică-mi mai adânc – a spus Epifanie – care este ipostasul veacurilor?
-Este nesfârșita lor prelungire, adică neîntrerupta succesiune a timpurilor și nemărginirea anilor.
Esența lor este un duh foarte frumos si minunat, care se fixeaza pe toată întinderea sa, în 7 semne(puncte) (adică se imparte în 8 perioade de timp)
De la veacuri au luat minte, oamenii și îngerii.
Și veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentru călătoria neîntreruptă, în timp ce nouă și îngerilor, ne-a dăruit viața.
Astfel, prin călătoria lor neîntreruptă, veacurile ne îndeamnă să umblăm și noi, într-același chip.
Această călătorie a lor are început, sfârșit însă -NICIODATĂ.
A luat și Adam de la început acest drum al veacurilor, dar până astăzi, nu a putut depăși veacul al șaptelea.
Nu a putut din pricina noastră, deoarece ca urmași ai săi, cu același sânge, suntem la fel cu acela, și călătoria noastră este comună.
Adică până astăzi, nu s-a împlinit cele șapte veacuri ale acestei lumi, pe care noi le măsuram cu anii.
Când se vor împlini, Cel Prea Înalt, va ridica un vânt înfricoșător în toată lumea.
Atunci se vor împreuna oasele oamenilor și se vor lipi în chip armonios, unul cu altul.
Peste ele se vor întinde nervii și după aceea, cărnurile; și fiecare suflet, care a fost dezlegat de trupul său cel stricăcios, îl va primi nestricăcios.
Atunci va trambița un înger cu o trambiță înfricoșătoare, și se va cutremura lumea.
Mormintele se vor deschide, morții vor învia întru clipeala ochiului, și va coborî Judecătorul, Care va răsplăti fiecăruia, potrivit cu faptele sale.
Atunci va începe veacul al optulea, precum zice Solomon:”Fă parte la șapte și la opt“(Eccl.11,2) Acest veac nu va avea sfârșit.
Pe cei drepți îi va aduce în veselia cea nespusă și în odihna cea veșnică, în timp ce pe cei păcătoși, în pedeapsa cea nesfârșită.
Dupa învierea morților, oamenii vor deveni nestricăcioși și nemuritori, Raiul, veșnic, Iadul, nesfârșit, și veacul acela, netrecut.
De altfel, cuvântul “veac” înseamnă în sens propriu, ceea ce se întinde continuu spre nemărginire și spre nesfârșit, fără să aibă vreo margine, sau sfârșit.
– De vreme ce veacurile sunt prima creație a lui Dumnezeu, care este a doua creație? – a întrebat Epifanie.
– A doua, sunt cetele îngerești.
Pentru că Cel Prea Înalt este netrupesc, a creat mai întâi lumea cea nematerială, înțelegătoare și netrupească, pe care o înconjoară și o ține alături de El.
– Cetele îngerești au fost create în același timp, toate odată, sau în mod succesiv, una dupa alta, precum zidirea materială?
– Ar fi putut Dumnezeu, cu un cuvânt al Său, să pună înaintea infricoșătorului tron al Dumnezeirii sale celei nemarginite, toate legăturile îngerești, împreună.
Însă, a fost bunăvoirea Sa să le creeze în mod succesiv, una dupa alta, exact ca și zidirile cele văzute ale acestei lumi.
Astfel, dupa ce a întregit, precum am spus, duhul preafrumos al veacurilor, a luat din acest duh și a creat Preacuratele Puteri cerești, după cum a luat din pământ, și a creat trupul omenesc.
Mai întâi a plăsmuit Heruvimii, Serafimii și Tronurile, după aceea Domniile, Stăpâniile și Puterile, iar la sfârșit Începătoriile, Arhanghelii și Ingerii. (cele nouă cete de îngeri)
Căpeteniile miilor și ale zecilor de mii de Puteri cerești fără de trup, sunt Mihail, Gavriil, Uriil, Rafail și Salatiil.
Ultima era Satana, care a căzut din cer.
Preaspurcatul, NU a cazut deoarece nu s-a inchinat lui Adam, după cum pălăvrăgesc unii, căci omul încă nu fusese zidit.
A cazut deoarece a invidiat Slava Domnului Și s-a gândit să întemeieze o împărăție a sa, dimpreună cu ceilalți îngeri lepădați.
Căci a spus: “Voi așeza tronul meu… sui-mă-voi deasupra norilor, și asemenea cu Cel Prea Înalt voi fi” ( Is. 14, 13-14)
Astfel Dumnezeu l-a surpat din cer jos, împreună cu toată oștirea sa, cu care a făcut aceste planuri.
În locul lor, urcă ceata oamenilor mântuiți, care vor împlinii a zecea ceată îngerească.
Cetele pe care le-a creat Dumnezeu sunt atât de numeroase, încât este cu neputință a se socoti cu măsuri omenești.
De altfel, de aceea a spus Domnul Apostolului Petru în timpul Patimii:”Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum, mai mult de douasprezece legiuni de îngeri?” (Mat. 26, 53).
– Care este a treia creație a lui Dumnezeu?
– Bezna și haosul, întunericul și apa, focul, ceața, și cele de mai dedesubt.
Apa nu era adunata într-un loc, ci se afla într-o continuă mișcare: “Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor“(Fac. 1,2) Acest duh nu era Duhul Sfânt precum susțin unii, și a fost creat după vânturi.
– Ce legatura au între Ei, Tatăl-Născătorul, Fiul Cel Născut și Sfântul Duh?
– Această legătură o poate înțelege cineva din alcătuirea armonioasă a însușirilor firii omenești.
Prin analogie, Tatăl este mintea, Fiul este Cuvântul, iar Duhul este acea răsuflare care însoțește cuvântul.
Fiecare suflet are propria sa minte, și fiecare minte, are proriul ei cuvânt.
Și toate acestea, împreună cu trupul, se constituie în unul și același om.
La fel se întâmplă și cu Sfânta Treime.
Sufletul este înțelegător, rațional și duhovnicesc.
Cred că altul este ipostasul sufletului, altul al minții, și altul al cuvântului.
Însă, esența fiecăruia dintre acestea, în afară de trup, este aceeași.
De asemenea, aceeași este firea, lucrarea și voia lor.
Prin analogie, cerceteaza și Dumnezeirea și vei afla, în locul duhului, Duhul Cel Sfânt a lui Dumnezeu, în locul minții, pe Tatăl, și în locul cuvântului, pe Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut.
Unul – Dumnezeu, Se arată în trei Ipostasuri și se propovăduiește în acestea, cu dumnezeiască cuviință.”